Sens si rugaciune

[tudor]

Când eram copil am fost învățată că dacă mă rog intens în fiecare seară pentru un anumit lucru, acesta mi se va îndeplini. Fiind copil nu aveam foarte multe dorințe, poate acesta a fost motivul pentru care am avut o copilărie atât de fericită.

Dorințele pentru care mă rugam erau copilărești, însă cel mai mult mă rugam să mi se dea puterea să învăț bine la școală pentru a-i vedea pe părinții mei mulțumiți și fericiți, observasem că asta le aducea zâmbetul pe buze, lucru care s-a îndeplinit de altfel. Nu prea am știut să mă rog doar pentru mine decât după ce am mai crescut…

Odată cu trecerea de la copilărie la adolescență s-a creat un mare vid în mine, nu știam ce se întâmplă cu mine și nu-mi plăcea deloc acest vid creator de suferință. I-am spus vid pentru că îmi părea atât de lipsit de sens și de fericire, încât nu-mi rămânea decât o mare dorință- aceea de înțelege .

Era ca și cum m-aș fi trezit brusc într-o altă țară cu o cultură foarte diferită, înconjurată de oameni ale căror obiceiuri mi se păreau stupide sau de neînțeles și în care mi se spunea că trebuie să fiu într-un anumit fel pentru a fi acceptată, că trebuie să fac ce fac toți cei de vârsta mea pentru a fi iubită, să mă îmbrac într-un anume fel și să fiu „normală” pentru a mă bucura de prezența oamenilor lângă mine.

Așa a început revolta mea interioară și așa s-a schimbat motivul rugăciunii mele. Nu mă mai rugam pentru părinții mei, ci pentru a descoperi sensul vieții. O adolescentă buimăcită, perfecționistă și critică cu ea însăși nu-și mai putea dori decât ca toata „ nebunia” din jurul ei să capete sens. Oricum se spune că în general oamenilor le este foame de iubire și de sens.

În timp, dorința de a descoperi care e sensul vieții.

http://lectiidinviata.wordpress.com/201 ... ntru-sens/