Ne sta in putere insa sa gasim drumul potrivit...

[tudor]

Directia corecta
Scris de Ghita Stan pe 21 May 2011

Constient sau, indeosebi, inconstient, ne croim drumul prin viata ca un explorator printr-o jungla deasa. Taiem frunzisul ascutit si pasim cu precautie, nestiind exact unde vom calca, ce insecte otravitoare ne vor asalta, ce animale ne vor ataca. Fara indrumare din partea unui cunoscator al locurilor, in cateva zile am fi una cu pamantul junglei.
La fel, fara un sistem de ghidare nu vom reusi sa ajungem la destinatie in viata.
Dar care este destinatia?
Puteti spune ca fiecare are propriul drum. Ca in functie de modul in care privim viata, fiecare vom ajunge in locuri diferite. Vom avea profesii diferite, situatii materiale sau familiale diferite… chiar si boli diferite.
Bineinteles, destinatia finala pentru toti este aceeasi – disparitia corpului fizic – dar nu la aceasta directie voiam sa ma refer acum. Ci la destinatia interioara. Despre acest lucru s-a tot vorbit insa azi as vrea sa scot in evidenta o trasatura aparte a sa.
Scopul corect
Putem spune ca viata are doua “scopuri”. Unul exterior, in care omul se straduieste sa “devina” mai mult, sa acumuleze mai mult, mereu in competitie cu altii sau chiar cu el insusi. Este unicul tel cunoscut imensei majoritati (indeosebi in occident). Iar asta depinde exclusiv de imaginea de sine, de cine crezi tu ca esti si ce crezi ca ai de facut pe pamant.
Scopul interior tine de a patrunde cat mai profund in interior si a transforma “continutul” constiintei ce se exprima prin corpul tau, urmarind apoi cum schimbarile au loc la nivel material. El este cunoscut doar unei minoritati, desi in ultimii ani diferitele modalitati de transformare (ce tin de dezvoltare personala si spiritualitate) sunt imbratisate din ce in ce mai mult.
Sunt cele doua scopuri contradictorii? Aparent, asa este. Intrucat, ce anume se opune scopului interior? Insusi modul in care mintea noastra este programata sa-si caute fericirea doar in actiuni ce tin de lumea exterioara. Nevoia de a obtine cat mai repede implinirea dorintelor ne saboteaza profunzimea cautarii interioare.
Insa pentru cel ce invata, pas cu pas, sa-si transforme mintea din dusmanul in aliatul sufletului sau, cele doua teluri ale vietii se intrepatrund, dand nastere sistemului de ghidare corect.
Actiunea corecta
“Corect” in ce sens, s-ar putea pune intrebarea? In sensul care ne asigura maximul de sanatate, vitalitate, prosperitate, longevitate, tinerete biologica – aici, pe pamant. Plus cunoasterea practica a altor dimensiuni in afara celei fizice pe care o constientizam.
Cum suntem siguri ca avem parte de indrumarea corecta? Intelepciunea milenara chineza are o notiune – wu wei – “actiunea corecta” sau “actiunea fara efort”. Este impulsul de a face o anumita alegere, actiune, de a merge pe un anumit drum – impuls ce iese din interior dintr-o stare avansata de “vid plin”. Un drum diferit de cel pe care ne poarta mintea si alegerile inspirate de programarea sa.
Wu wei mai inseamna si “non-actiune” – dar nu in sensul de a nu face nimic, a sta si a astepta ca universul sa faca ceva in locul tau. Ci in sensul de “a nu face nimic in afara actiunii corecte, pe care o faci din toata inima”.
In cele din urma, wu wei mai are si semnificatia de “a actiona fara a fi obsedat, atasat de a obtine anumite rezultate”. Este similar cu indemnul biblic “Nu va faceti atata grija pentru ziua de maine; ziua de maine isi va purta singura de grija”. Poate ca este cel mai greu de urmat. Insa, cum spuneam, cand mintea devine aliatul sufletului, rezultatele “corecte” din lumea exterioara au tendinta de a veni de la sine.
Fiind centrat in prezent, in vidul incarcat de potental, esti mereu in controlul propriului viitor. Tot ceea ce faci, toate actiunile efectuate din aceasta stare sunt corecte. Practic, singurul efort, cel corect, consta in a aplica moment de moment modalitati de a ramane ancorati in interior.
In cele din urma, nu conteaza cate resurse financiare sau de orice natura ai la dispozitie – in lipsa sistemului de ghidare inspirat se vor risipi in actiuni fara o finalitate corecta pentru noi. Ne sta in putere insa sa gasim drumul potrivit, precum exploratorul din jungla si sa multumim pericolelor din cale… intrucat, cum ar fi viata fara ele?