Dumnezeu ne da, dar nu de baga in traista !

[freedom]

da dragilor, Dumnezau ne da, dar nu ne baga in traista, in sensul ca trebuie sa intindem mana si sa luam ceea
ce ne este deja pus dinainte si asta se cheama liber arbitru. am ales aceasta tema ca prima tema, inspirata fiind de
un prieten de aici de pe forum care intr-o discutie spunea ca desi suntem abstinenti, uneori avem acelasi comportament
alcoolic. asa si este si de aceea m-am gandit sa scriu despre mine in acest context, fiindca asa cum stim deja, fiecare scrie
despre el insusi, ca din asta sa invete si ceilalti.
in viata mea a fost un moment in care nu ma mai puteam impaca deloc cu mine. eu aveam un mod de a bea foarte daunator
si bolnavicios, in sensul ca faceam in asa fel incat sa nu se vada si probabil si de aceea n-am primit ajutor din partea celor
apropiati, fiindca nu se observa, sau nu parea grav. doar ca eu mai aveam si zona intunecata in care completam noaptea,
ca sa ating nivelul dorit. am avut perioade in care in incercarea de a controla, am baut numai vinerea si sambata seara,
dar toata saptamana imi era guvernata de acelasi gand si de nenumarate calcule, de parca urmaream o clepsidra si abia
asteptam sa curga tot nisipul ca sa pot in sfarsit sa beau in siguranta. ziua jucam teatru, noaptea ma amorteam, sufletul meu
era praf, corpul incepea sa simta oboseala depresiei si toate mergeau lent, dar la vale, spre faze mai nasoale inteleg acum.
asa am ajuns in 2006 in AA, fiindca devenisem neputincioasa in fata alcoolului si nu mai suportam sa traiesc asa. am facut pasul 1,
acela al recunoasterii neputintei, in momentul in care am pasit in biroul consilierei, doar ca nu stiam ca il fac si mi-a mai
trebuit ceva timp ca sa inteleg asta. asa am inceput sa merg la grupuri, dupa care mintea mea a inceput sa lucreze in defavoarea
mea si am considerat ca anonimatul meu e in pericol, ca ma expun prea mult si ca in general, am invatat destul ca sa pot
parasi stolul si sa zbor singura. in alcoolism nu-i ca la diabet, sa-ti faci singur insulina. aici iti iei medicamentul de pe buzele celui care
vorbeste inaintea si dupa tine si chiar si din cele spuse de tine, in timp ce te autodescoperi.
in 05 februarie am luat decizia de a nu bea astazi si iata ca au trecut 6 luni de astaziuri si ma uit in urma cu mare bucurie si recunostinta.
sunt mandra de mine, dar intr-un mod smerit si fericit, impacat si intelept. mai am mult de curatat, dar simt ca sunt pe calea cea buna.
insa, din experienta celor aproape 6 ani de oscilari si mersul piticului, pot sa spun ca faptul de a nu inghiti alcool, pentru un alcoolic nu este
suficient. noi, de fapt, avem o boala foarte complexa, adica boala de adictie, in toata splendoarea ei. putem sa nu bem si in timp sa devenim
bulimici, sau sa avem o sexualitate devianta, sau sa ne apucam de jocuri ori altceva. in mod frecvent, alcoolicul proaspat abstinent, exagereaza
cu cafeaua sau tigarile daca e fumator, fiindca are in el dorinta de a lua totul sau nimic intr-un domeniu, de a-si face rau, de a atinge un prag.
si-atunci, trebuie sa ne bagam singuri in traista darurile pe care le are Dumnezeu pentru noi si sa le folosim. eu merg la terapie si in masura in
care pot, la grupul de suport. cand am sa termin terapia, am sa merg constant la grupul de suport. in plus , scriu aici si o fac chiar si cand nu
am idei sau chef de scris. uneori n-am nicio parere si sunt de acord cu tot ceea ce s-a scris si atunci ma duc in casuta mea si scriu ce am facut,
dar tin legatura constant si insist pe constant, cu cei care au aceeasi problema ca si mine. eu stiu acum cine sunt, stiu ce boala am si mai stiu
ca de la varsta asta nu-mi mai permit experimente si lovituri cu capul in pragul de sus. terapia ma invata sa iert si sa ma iert, sa fiu calma si senina,
sa ma accept si sa ma iubesc asa cum sunt, sa traiesc frumos si sa abordez cu curaj si intelepciune problemele de fiecare zi. desigur ca am zile
mai bune si zile mai grele, dar nu mai uit ! si merg mai departe cu acceptarea faptului ca stie Dumnezeu mai bine de ce e asa si nu altfel.
de asemenea, grupul de aici de pe forum si grupurile de suport ale AA-ului imi arata nenumarate oglinzi si ma ajuta sa ma autoanalizez,
iar asta este foarte important pentru ramanerea mea in matca abstinentei.
asa ca, cu dragoste si recunostinta va multumesc astazi pentru increderea de a-mi fi dat misiunea sa deschid aceasta sectiune si va rog sa scrieti si voi despre ceea ce faceti pentru a va intelege boala si pentru a deveni din alcoolici abstinenti, niste alcoolici abstinenti si senini. am ales aceasta tema si din
pricina faptului ca unii dintre noi nu au grup AA sau Aliat in oras si poate ne ajutam cu idei si in acest sens. pe mine ma ajuta mult si biserica, desi marturisesc ca nu am fost mare practicanta. descopar acum ca biserica, prin perceptele si preotii ei, ofera o mare sustinere in ameliorarea simptomelor bolii noastre.
as avea un cuvant si pentru cei dragi, adica pentru codependenti. boala e diferita, dar la fel de serioasa si exista invataturi pentru o viata mai buna,
exact ca si pentru dependenti. nu stati pe margine, invatati, cititi, mergeti la grupuri si viata voastra se va lumina. vad codependentii din grupul meu si pe cei din Al-anon si ma vad si pe mine pana la urma, iar progresele sunt mari si binecuvantate.

am scris aici cu tot dragul cu smerenie si prietenie si va doresc multa sanatate si un astazi implinit.
24 h de seninatate !

[asido1973]

Felicitari freedom, pentru tema aleasa! Nu am timp acum , dar sigur voi avea multe de spus , in cursul saptamanii. Te felicit si pentru cele 6 luni , si te felicit ca atunci cand Dumnezeu ti-a dat , tu nu ai stat pe ganduri si ai inceput sa bagi in traista!

[Relus]

Cerem de la noi,cerem de la ceilalti,de la Dumnezeu si de cele mai multe ori primim ceea ce cerem insa,suntem prea grabiti sa observam ca cerea ne a fost indeplinita.Obesrvam doar atunci cand ne uitam in traista si ea este goala,pentru ca"Dumnezeu iti da,dar nu ti baga -n traista".
Simptomele bolii noastre sunt asemanatoare,trairile dureroase prin care am trecut sunt la fel,ne vom mira cat de multa asemanare exista in trecutul nostru.
Am fost un copil care a avut de toate,adolescenta am realizat ca bunul Dumneze m-a inzestrat cu multe,dar nu am fost niciodata multumita,aveam de toate si nu aveam nimic..
Cand imi era bine uitam de Dumnezeu.cand era rau il cautam,ii cerea in fuga cate ceva si treceam la baut in semn de multumire sau de suparare ca nu mi a dat m-ai mult.Ani si ani m-am straduit sa ma "distrug"si am distrus suflete multe in viata mea,nu mi am stabilit prioritatile niciodata pentru ca singurul gest care imi facea bine era cel spre pahar(la sfarsit bidonul).Am avut obstacole in viata ,ma iimpiedicam de multe ori dar,Dumnezeu chiar fara sa i cer imi intindea mana,imi dadea ajutor si o luam de la capat.
Mi-au trebuit ani buni sa ajung la credinta(destul de superficiala) si iata ca daca am stiut sa cer si sa vad ceea ce vrea Dumnezeu cu mine,am reusit,am cerut putin si am primit inmiit,.
Am descoperit ca de ceea ce aveam nevoie si imi doream era langa mine si ma astepta sa mi deschid sufletul si sa intind doar mana,sa actionez in directia necesara vietii si mai ales al sufletului meu zbuciumat.
Mi am ascultat in sfarsit inima,am acceptat ce mi a trimis Dumnezeu si am facut un minuscul gest-am primit abstinenta,mi am acceptat neputinta.
Dumnezeu mi-a trimis pe acest forum pe Tudor,apoi ati aparut voi si prin voi si cu voi imi mentin aceast dar.
Va iubesc pe toti si imi doresc sa fim cat mai multi in recuperare,este greu dar se poate daca se vrea.
Doamne ajuta si binecuvantare tuturor.

[daria]

Neața!

Asa este! Dumnezeu ne da, dar nu ne baga in traista!
Imi place foarte mult tema, m-am tot gandit ce sa scriu (pentru ca ar fi foarte multe de scris). Viata mea este plina de lucruri, intamplari, obiceiuri ce ma fac sa ma simt grea, sa ma simt altfel decat oamenii din jurul meu. Am de luptat cu dependenta de tutun, de alcool, cu invidia, cu rautatea. Si este ingrozitor sa te misti prin viata cu toate astea. Stiti ce imi doresc cel mai mult? Sa adun in tolba mea doar sentimente bune si calde, usoare pe care sa le pot duce cu mine zilnic: dragoste, prietenie, incredere, bunatate.

[Ovidiu73]

Buna Freedom,

Mi-a placut mult cum ai scris …iti iei medicamentul de pe buzele celui care vorbeste..Te felicit pentru cele 6 luni de abstinenta dar, mai ales pentru faptul ca esti “ in Program”…adica pe Cale.

Referitor la tema propusa.

E adevarat ca Dumnezeu ne da dar nu ne baga in traista. Doar ca eu nu ma prea pricep la felul in care lucreaza Dumnezeu, fiindca fara sa fiu batran, am imbatranit in rele.Si atunci incerc sa privesc lumea prin ochii unui copil.Ca sa pricep.

In mod firesc, mi-o amintesc pe fetita mea cand avea 2 anisori. Ma plimbam cu ea prin curtea Mitropoliei, in fapt o duceam in brate, caci imi ceruse asta in felul acela imperativ care nu admite impotrivire.Si vazand ea o icoana mare a Cuvioasei Parascheva a soptit : “ Domnicul”. Am incercat eu sa ii explic ca e icoana Cuvioasei si nu…..fetita mea doar a repetat si mai soptit….Domnicul. Abia atunci am inteles ce a vrut sa imi transmita din intepciunea pe care doar copiii o au.

Asa fac si acum ….imi amintesc soapta fetitei mele si incep sa vad ca, de foarte multe ori Dumnezeu mi-a pus in traista.Stiu ca nu meritam. Stiu ca nu merit. Se intampla chiar in clipa asta cand scriu. Inima mea e linistita si traista mea e preaplina.

Ambele adevarate. Nu ne baga in traista dar, ne si baga in traista. Cu certitudine ne da din abundenta.

Multumesc pentru tema propusa. Mi-a amintit de diminutivul acela…Domnicul…

[Gladiator73]

Felicitari freedom pentru tema aleasa,pe de o parte,iar pe de alta,pentru cele 6 luni de abstinenta.
Dumnezeu ne da dar nu ne baga in traista....si de ce ar face-o?Practic El,autor al unei creatii perfecte,care suntem noi oamenii,stie ca nu putem fi cu adevarat fericiti decat daca suntem liberi si daca obtinem ceva prin efort,prin truda,prin munca.O suma de daruri primite pe tot parcursul vietii are ca efect o teribila plictiseala si stare de somnolenta,improprii fericirii pe care o doreste Domnul pentru noi.Tin minte in serialul Dallas pe care-l urmaream cu sufletul la gura in frageda pruncie,replica unui doctor foarte bogat care zicea ca in primii ani de practica medicala era mai fericit cu cei 20 de dolari luati intr-o zi de munca si garzi decat milioanele de dolari veniti de-a valma acum.
Eu,mi-am batut joc multi ani de darurile Domnului,si am refuzat ostentativ,sa-mi bag in traista bunatatile pregatite pentru mine.Stateam si le priveam pasiv,ametit de alcool,si nu intindeam mana,intr-un gest relativ simplu,pentru a umple sufertasul ce-l tineam pe umar.Si,evident ,ma plangeam ca viata este nedreapta.Dumnezeu ne da in primul rand calitatile care ne fac unici,talantii pe care trebuie sa-i multiplicam si apoi creeaza contextul pentru a le pune in valoare.Adica,mura-n gura!Ne da,iata,grupuri de AA,ne da forumuri de calitate,prieteni gata sa sara in ajutor,acele intalniri miraculoase cu oameni providentiali,tone de carti si articole.Toate vin si ne trag de maneca si ne spun:omule e timpul sa redevii sfera de lumina,e timpul sa te regasesti,sa devii smochin roditor.Si de aici,mingea e in terenul nostru.Dumnezeu,smerit si modest,se opreste aici,nu vrea sa ne sileasca sa fim fericiti.Ce facem noi cu mingea?Ori o dam in papusoi(expresie moldoveneasca ),ori continuam jocul si castigam partida.De noi si numai de noi depinde.
Va multumesc pentru abstinenta mea!

[lazarescu nicolae]

Buna Tuturor!
Parerea mea despre viata si traista ar fi urmatoarea:
Dumnezeu ne ofera de toate dar bineanteles ca nu ni le baga in traista.
Marketurile sunt pline cu de toate,poti sa iei din rafturi tot ce vrei si sa pui in
cosul tau dar pentru toate astea trebuie sa platesti la casa.
De aceea inca fiind copii, parintii si profesorii ne pregateau pentru marele joc al vietii,
ne spuneau sa ne straduim sa invatam bine,sa putem avea un serviciu platit bine atunci cand vom fi mari.
In fine fiecare dintre noi poate avea de la viata atat de mult cat isi doreste dar trebuie sa se straduiasca fiecare in felul lui,
unul cu inteligenta,unul cu afacerile si altul cu carca.
Eu nu ma plang de nimic din toate ce mi lea oferit Bunul Dumnezeu ,casa,masina,familie fericita,dar cand am inceput sa bag
in traista si bautura, traista a inceput sa se gaureasca si incepea sa cada din ea cand fericirea si linistea din familie,cand permisul de sofer
si inevitabil serviciul care era toata mandria mea,bani,sanatate si multe altele dar bautura ramanea acolo nestingherita.
De aceea de multe ori am fost pus in postura de a privi in traista mea si a alege ce sa scot si ce sa las,de cele mai multe ori bautura ramanea acolo.Anul acesta in saptamana mare pe 10 aprilie cred,am scos tot din traista,familie ,Dumnezeu,parinti si socrii si am umplut-o cu bautura,am ramas doar eu si bautura,eram atat de singur...si am vazut ca nu e bine deloc...

Va multumesc pentru abstinenta mea1
Sunt Nicu si sunt alcoolic!

[freedom]

ma gandeam ca poate ne ajutam cu idei de evolutie, de inseninare a abstinentei.
eu merg la terapie de grup pentru dependenti si codependenti, vizitez din cand in
cand un grup de suport al AA-ului, merg la biserica si in general incerc sa fiu onesta.
ma poticnesc uneori, sau nu-mi place intotdeauna cum am actionat, dar invat.
invat mereu, invat sa fiu eu, sa ma curat de tipare, asa cum iese fluturele.
ma intreb altii cum procedeaza? ce tehnici folosesc?

[Relus]

Idei? sfaturi? greu ,aici fiecare isi alege drumul.
Dupa acceptarea neputintei eu,mi am ales un drum lin,citesc,meditez,ajut oamenii din jurul meu(nu neaparat cu adictii)vorbesc cu foarte multi prieteni afectati de"virusul alcool" si problemele lor sunt si ale mele,fricile,grijile.durerile lor imi amintesc de ce am fost,ce as putea fi si atuncima imbarbatez si ma rog la cel de sus sa ma pot mentine in abstinenta.
Rugaciunea de multumire si de acceptare pe care o spun de aproape un an si 8 luni ma ajuta mult in abstinenta.(terapia alternativa este un alt sprijin psihic).
Forumul,grupurile AA din tara ,rugaciunile(fara a fi habotnica) imi dau un echilibru nemaipomenit.Accept ce mi se da si ceea ce nu pot schimba.(trebuie sa crezi cand spui acest lucru).
Va iubesc si va multumesc pentru abstinenta mea

[cristi47]

In trecut mai mereu ma uitam in gradina altora si ma gandeam ce le-a dat Dumnezeu si nu stiu sa aprecieze dar in gradina mea niciodata nu ma uitam sa vad si sa fiu multumit cu ce am.Asa suntem noi majoritatea oamenilor,greu ne multumim cu ce avem fiecare si indiferent ce si cat am avea ,vrem mai mult.
Cand beam eram adeptul zicerii "ce am avut si ce am pierdut ? Nu am avut nimic si am pierdut tot".Era o gandire distorsionata de aburii alcoolului si de panza tesuta de acesta.Tot in trecut complicam atat de mult lucrurile in mintea mea incat simteam ca exploadez si singura supapa de refulare era alcoolul dar acesta le complica si mai tare.La ora actuala incerc sa simplific cat mai mult si sa pastrez totul simplu.
Momentan sunt multumit cu ce mi-a dat Dumnezeu si anume alcoolismul si posibilitatea de a alege sa fiu activ sau abstinent.Daca nu as fi acceptat ca sunt alcoolic si nu as fi facut ceva sa ma recuperez nu as fi ceea ce sunt azi.
Dumnezeu mi-a dat si-mi da exact cat pot duce si cred ca fiecaruia ii da exact cat poate duce.
In continuare imi ramane sa-L rog zi de zi sa-mi dea intelepciunea sa deosebesc putintele si neputintele mele si sa invat ceva din acestea.
Nu stiu cat de mult am evoluat in aceasta abstinenta dar din relatiile cu oamenii care ii cunosc si stiu despre mine ,am fost incurajat ca sunt pe drumul cel bun si am facut progrese iar cel mai important pentru mine este faptul ca simt ca nu mai sunt cine si ce am fost.
In tandem cu tema propusa am sa scriu ceva ce mi s-a intamplat ieri.De dimineata,dupa mult timp,cand deja uitasem,am fost sunat de vechiul anturaj si am primit o invitatie la dans,asa le spuneam eu escapadelor in care consumam cu o sete si o lacomie greu de descris.I-am refuzat ,fara sa le dau prea multe explicatii dar ceva rascolise in mine,nu stiu ce dar nu ceva care sa ma determine sa fiu cu ei si sa beau.Fiind la munca,pana pe la 12 am primit tot felul de telefoane cu tot felul de ispite precum ca sunt cu totii si eu prietenul lor drag lipsesc dintre ei.Nu am cedat dar in mine se declansase o neliniste.Nu stiam ce si cine ar fi putut sa ma linisteasca asa ca in pauza de masa am mers la o biserica din aproprierea locului unde muncesc.Am stat vreo 20 de minute si L-am rugat pe Bunul Dumnezeu sa-mi dea puterea sa ma linistesc si sa nu uit cine sunt,lucru care s-a si intamplat.
Ieri, Dumnezeu mi-a dat liniste si i-am multumit din tot sufletul.
Aceasta metoda mi-a fost de ajutor in mai multe situatii si o aplic cu smerenie si umilinta atunci cand ma simt neputincios.

Cu respect,Cristi.