CE AM ASTEPTAT SI CE AM PRIMIT DE LA CEI DE LANGA MINE

[asido1973]

Acum aproape 3 ani cand am intrat in abstinenta , am crezut ca gata, am incetat bautul am rezolvat totul. Am zis , daca de astazi , nu mai beau , sa vezi trai neica in casa... Toata lumea va fi multumita , toata lumea va sta de dimineata pana seara si ma va aplauda , toata lumea imi va spune bravo!
Si cand colo , surpriza...!!! Cateva luni , cei de langa mine, au stat un pic pe ganduri , si nu erau siguri ca voi fi bine. In momentul cand ei s-au convins ca sunt bine , si ca am ganduri serioase , de fapt au realizat ca abia atunci am devenit , omul normal pe care ei si-l doreau , asa ca nimic deosebit.
Ce dezamagire , eu eram abstinent de luni de zile , iar ei credeau ca de-abia acum sunt un om normal si ca mi-am revenit?!
Da , asa este , si in timp am realizat ca de fapt , abia cand noi am incetat bautul , de-abia atunci pentru cei de langa noi , am devenit oamenii normali.
Sa nu avem mari asteptari de la cei de langa noi. Pentru ca in momentul cand vom avea mari asteptari , vom fi foarte dezamagiti iar pericolul recaderii este mare.
Nu uitati , ca pentru ei , incetatul bautului distructiv , este un lucru normal , pe care ei il asteptau de mult timp.
Abia atunci , am inteles cat de mult inseamna cei ca mine , si cat de mult ma ajuta pe mine forumul. Aici am gasit ceea ce aveam nevoie , si anume aprecierile pentru lunile , si anii petrecuti in abstinenta. Aici , unde sunt cei ca mine , am gasit de multe ori motivatia sa merg mai departe.
Nu de putine ori , veti fi dezamagiti de cei din jur , ca nu apreciaza , ca nu va aplauda , dar nu uitati , ca in clipa in care ati incetat bautul , pentru ei nu ati facut nimic deosebit. Ati devenit un om normal.
Eu , traiesc in abstinenta , in primul rand pentru mine. Acum am inteles , ca trebuie sa astept , ca fiecare zi sa treaca in abstinenta. Ce am primit? Am primit , zile , saptamani , luni si ani de abstinenta. Am atatia prieteni ca si mine , care ma inteleg si care sunt alaturi de mine!
Va doresc , abstineta senina si lunga!

[Relus]

In momentul in care mi am dat voie sa filtrez informatiile despre alcoolism am descoperit lucruri nedorite.
Si eu as fi dorit ca azi sa ma opresc din baut iar de maine sa par un om normal,din pacate in fiecare zi de abstinenta descopar si imi aduc aminte ca nu am fost un om normal si ca indiferent ce voi face eu ,indiferent de perioada de abstinenta ,voi ramine un catalogat alcoolic.
Am trait o viata duala,pentru cei din familie am fost un demon si pentru cei din exterior eram un sfant(nici chiar asa),acum astept ca cei pe care i-am suparat sa mi recunoasca efortul ,renuntarea la baut dar,dupa tot efortul meu rezultatele sunt nule.
Intr-adevar la inceputul abstinentei am cautat o motivatie,solida am crezut eu atunci,simtind ca in acesti ani nimeni nu este "coplesit " de abtinerea mea am fost dezamagita si am gasit bineinteles cu ajutorul multora dintre voi(materialele puse la dispozitie) ca motivatia cea mai puternica sunt EU.
Toti stim ca drumul are suisuri si coborasuri,ne putem opinti si cadea oricand dar,in momentul in care ne descoperim noi pe noi trebuie sa mergem lin.semeti si cu dorinta de a accepta si de a progresa,cu speranta ca poate,POATE intr-o zi "va rasari soarele si pentru noi"
Realizez ca meteahna pe care am avut-o in trecut inca persista-Tot timpul am vrut sa fiu acceptata,iubita,aplaudata.
Si pentru a nu speria pe noi veniti trebuie sa scriu "esenta" din 24 de ore ,12 sunt fericita,4-6 ore le dorm(inainte era zbucium) iar celelalte ore le folosesc gandindu-ma la ce am facut si imi plang de mila
constat ca viata de zi cu zi ne-o traim asa cum dorim noi,asa cum vrem noi sa fie,daca azi vreau sa fiu multumita sigur voi fi.

[almaM]

Consider ca subiectul propus de Asido este interesant in principal sub prisma asteptarilor noastre de la ceilalti. Asa cum spunea si Iliuta, eu nu am putut sa am asteptari intrucat am fost atat de vicleana incat nici macar scapari nu am avut, asa incat nu se pune problema unor recompensari venite din exterior. Eu cred ca atat decizia de a bea cat si aceea de a renunta la baut este determinata de egocentrismul care ne caracterizeaza. Adica privind totul prin prisma intereselor personale, in sensul ca daca ne place sa bem, asta facem si bem indiferent de lamentarile si amenintarile celor din jur. Cand renuntam la baut este vorba cam tot de interese personale, vedem ca cei din jur ne ignora, relatiile cu cei apropiati se deterioreaza,ne gandim ce amintiri lasam urmasilor nostrii, ne deterioram fizic si mental si abia atunci cand realizam cate ceva din toate astea si multe altele, renuntam, insa renuntam tot de dragul nostru si in rare cazuri dintro motivatie exterioara. In atare situatie stau si ma gandesc, de ce sa asteptam recompense, ca dupa multi ani de betie in care alcoolicul traieste blazat in lumea lui si codependentul se lupta cu vicisitudinile vietii, intro stare pefect lucida si total lipsit de sprijinul moral al celui amortit, se mai pune problema recompensarii ? As zice sa stam sa ne gandim pentru cine a fost mai grea perioada aceea pentru cel care era in lumea lui Bachus si nu prea stia decat ca e suparat pe lume, pe viata, si isi facea damblaua si bea pana vedea o lume, o viata, pe placul lui, sau pentru cel care urmarea spectacolul terifiant si asteapta lucid « fiului ratacitor » sa deschida usa normalitatii. Eu cred ca raman multe resentimente si in sufletul celor care au fost abandonati o vreme de alcoolic, nu cred ca alcoolicul abstinent trebuie sa astepte multumiri, eu cred ca el trebuie sa le multumeasca celor care au avut dragostea, rabdarea si increderea, ce le-a dat puterea sa astepte schimbarea in bine a alcoolicului. Abstinentul ar trebui sa incerce sa atenueze resentimentele celor pe care i-a ranit si de care mult timp s-a izolat. Nu cred ca trebuie sa asteptam onoruri pentru relativa noastra normalitate.
Relus ma adresez tie in mod expres si vreau sa-ti amintesc ca oamenii asa sunt facuti cu bune si cu rele.Parerea mea este ca nici un om nu este total negativ sau total pozitiv.Nu inteleg dece tu insisti sa te vezi intr-o lumina atat de cenusie. Ai intemeiat o familie, ai copii, inteleg ca sunt cu scoli facute, au avut confort caldura un camin deci in general ai facut treaba buna. S-a intamplat sa suferi o vreme de boala numita alcolism si in ciuda acestui fapt totusi ti-ai indeplinit indatoririle. De ce te infierezi mereu pentru anumite actiuni care la vremea lor or fi fost gresite. Intro anumita imprejurare ti-am spus cu exmplu real ca sunt oameni care nu pun picatura de alcool in gura si in ciuda acestui fapt si-au distrus familia si viitorul copiilor. Nu ai nici un motiv sa fi atat de aspra cu tine. In definitiv Cioran spune ca ‘’ Numai Dumnezeu are privilegiul să ne abandoneze. Oamenii nu pot decât să-ţi întoarcă spatele’’.
Partea cu intorsul spatelui tine si de perceptia noastra, vis a vis de ce asteptam si ce primim, precum si de personalitatea celor de la care asteptam. Este prea complex procesul si tine de prea multe constante ca sa ii dam atata amploare. Din fericire se pare ca Dumnezeu nu ne-a abandonat asa ca eu zic ca deocamdata totul este bine.
Pupici ca le-am amestecat rau.
Cu drag Alma

[Gladiator73]

Salut subiectul propus de asido si-i multumesc pentru dezvoltarea temei,pe care facut-o atat de emotionant.
In ce ma priveste pe mine,eu am baut singur,am trait singur si,asa cum spune si Relus ,am trait o viata duala.In momentele mele sociale,in vizitele pe care le faceam parintilor mei,fireste ca nu eram niciodata beat,iar mahmurelile incercam sa le cosmetizez cu grija.De aceea,cred eu,putina lume ar fi putut sa banuiasca ca eu aveam probleme cu alcoolul.Tema din aceasta saptamana asadar,ma depaseste oarecum din acest punct de vedere,pentru ca eu,spre deosebire de cei mai multi dintre voi,nu am fost ,,sub lupa",nu am interactionat cu sotie sau copii,facandu-ma de ras,punandu-i in situatii absurde si traumatizante,asadar nu am de la cine sa am asteptari legate de abstinenta mea.Doar de la mine vin aceste asteptari,eu imi dau masura feed-backului,eu ma compar cu cel care eram inainte.Bineinteles ca o schimbare au observat si parintii mei,si elevii mei la scoala si colegii mei de munca.Acum bunaoara ma joc mai mult cu nepoata mea,am mai multa energie in jocurile fizice cu ea,sunt mai rabdator si mai calm cu elevii mei,mai harnic si mai tonic in relatia cu colegii.Lucrurile astea se observa,insa mai mult printre randuri,dar fireste ca-mi face placere cand mi se spun,si atunci este soare in inima mea si-mi spun ca am ales drumul cel bun.Eu asteptari nu am de la ceilalti,pentru ca tot ce conteaza este linistea mea,armonia cu mine insumi.Odata ce aceasta se realizeaza,vine si restul.
Va multumesc si va astept sa scrieti despre experienta voastra legata de aceasta tema!

[freedom]

Asido, merci de tema, dar dupa cum am citit pana acum, se pare ca esti singurul care a facut din baut
un obicei recunoscut oficial si practicat gospodareste, cu fala si in vazul lumii
n-am zis ca esti singurul de pe forum, ci doar raportat la Ilie, Alma, Gladi si eu. dar dupa cum am citit si auzit
la altii, s-a mai baut fara perdea si prin alte ograzi...
eu am fost catalogata in grupul de terapie, ca "alcoolic de sifonier ", asa ca sunt ca Iliuta, adica am baut pe
ascuns si-s abstinenta pe furish . atat atunci, cat si acum, lumea crede ca beau moderat si rad cu gura
pana la urechi acum cand scriu enormitatile astea, reale totusi. trist, dar adevarat, ce sa fac?
daca-s cu masina, nu beau ca o sa conduc la intoarcere, iar daca-s fara masina, iau medicamente contra
rinitei alergice, dar dau asigurari ferme ca uneori servesc cate ceva, numai ca...nu acum, poate data viitoare...
totusi, asa cum spunea si Spartacus, o schimbare exista, atat la mine, cat si la cei din jurul meu si parca e
mai bine acum, cu mai putina tensiune interioara din partea mea si o alta abordare a oricarei probleme.
singura persoana care desi nu cunoaste proportiile dezastrului, dar stie ca nu beau deloc, e mama mea, insa
se face ca ploua, ca si cum si inainte ar fi fost la fel. probabil nu doreste sa bage batul in cuibul de viespi
si trebuie sa admit ca intr-un fel ma bucur.
insa cei de langa mine nu sunt doar cei din familie. foarte aproape de mine e grupul de aici, cel international si
foarte-foarte aproape e grupul de terapie si cel de suport. de la grupuri am sperat, n-am asteptat, sa primesc ajutor
si am primit mai mult si mai bine decat mi-am imaginat. asta pentru mine inseamna foarte mult, fiindca de
fapt, sperantele mele se indreapta spre cei care au aceeasi problema ca si mine, nu spre cei care nu stiu cum e.
spun asta, fiindca si eu il accept cu bunavointa pe un om tintuit in carucior, insa daca-mi vorbeste despre suferinta
lui, eu nu-mi pot imagina.
asa ca multumesc frumos tuturor prietenilor mei adictivi, pentru ceea ce-mi dau, imi iau si-mi lasa.

[lazarescu nicolae]

Va salut dragilor!

De Craciun am petrecut doua saptamani cu familia mea.
Ma intorceam de la munca,aveam trei luni de abtinere si ma simteam tare mandru
consideram ca baiatul,fata si sotia mea nu aveau de ce sa ma mai priveasca chioras.
Se vede ca treaba nu a mers, am fost mandru si prost,chiar si in familie nu trebuie
sa ceri ci din contra trebuie sa oferi mai intai,fara sa te astepti la nimic.Am plecat in ianuarie la munca
cu psihicul bine zdruncinat din cauza orgoliului meu prostesc iar abtinerea mea a durat pana la jumatea
lui ian,asta insemnand cam patru luni de abtinere.Ma-m nacajit apoi cu bautura pana la Paste cand
am vrut sa plec cu masina rupt de beat si m-am certat urat de tot cu ai mei.
Mi-am dat seama ca trebuie sa aleg intre bautura si minunata mea familie si am ales bine.
Acum am din nou patru luni de abstinenta nu mai sunt mandru ptr asta si nu le cer nimic,
doar incerc pe cat posibil sa ofer,vorbe bune,dragoste si intelegere.
Acum putem sa visam impreuna si sa ne facem planuri de viitor.

Va multumesc voua dragi prieteni pentru dragostea si armonia din familia mea!

[Tavi]

De la cei de langa mine , sotie si baietel , am asteptat sa recastig respectul pe care alcoolul a reusit sa mi l fure de a lungul anilor de consum abuziv . Ce am primit din partea lor ? Am primit inzecit fata de ce ma asteptam , defapt nu ma asteptam la mare lucru dar uite ca am primit multa dragoste ,intelegere ,libertate ,armonie ,respect , normalitate intr un cuvant .
Dar mai ales am primit de la cel pe care l privesc dimineata in oglinda respectul de sine , ma spal pe dinti ,pe fata ,ma uit in oglinda si , da , sunt mandru de ceea ce vad .Poate par lipsit de modestie dar chiar sunt multumit de ceea ce vad in oglinda dimineata , nu am ochi injectati , fata galbena si schimonosita de durere, acum sunt odihnit ochi mari caprui si limpezi ten rosiatic frumos , de om sanatos mi am luat inapoi de la nenorocitul de alcool ceva ce mi a furat mi am luat inapoi respectul fata de mine.

Cu mult respect va multumesc tuturor pentru abstinenta mea , Mihai .