021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Aici puteti propune teme de discutii.
Încuiat
Tavi
Veteran
Veteran
Mesaje: 570
Membru din: 13 Dec 2011, 17:56

graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de Tavi »

Vad ca nu scrie nimeni un subiect asa ca am sa scriu ce ma framanta pe mine .
Cateodata vorbesc cu sotia despre boala mea si imi dau seama ca nu intelege complet ce simt eu acum vis a vis de alcool sau cat de mult apreciez acum abstinenta, de ex ; seara tarziu cand venim spre casa din oras multumesc domnului ca a mai trecut o zi in care nu am baut si incerc sa i transmit aceasta stare de implinire si sotiei dar ea saraca cred ca e plictisita sa auda aceeasi poveste ,, bai mami alta data la ora asta eram beat mort vezi ce placut e acum sa stau treaz si lucid la volan ? Daca la inceput rezona cu mine perfect acum incearca sa aduca discutia la treburile zilnice sau planuri de viitor .
Nu ma intelegeti gresit , sotia mea merge cu mine si la polul nord daca ar sti ca asta mi ar face bine dar cateodata simt ca o obosesc cu aceleasi povesti despre alcool .
Ma uitam la predeal cu cate foame de discutii am venit toti, fiecare si a luat proviizii de abstinenta din cele vorbite acolo.
Cred ca numai noi alcoolici intelegem gravitatea bolii si de aceea simtim nevoia de a vorbi despre asta cu un alt alcoolic .

Gravitatea bolii eu o vad ca mersul pe sfoara la inaltime , mergi singur e foarte dificil sa ti pastrezi echilibrul , suntem mai multi putem impleti sforile si sa ne facem un pod de plasa care sa ne tina bine in aceasta calatorie , binenteles cine vrea poate sa si ia sfoara si sa plece dar singur ,sigur nu va reusi sa si tina echilibrul pentru mult timp .( aviz amatorilor care cred ca s au facut bine )
Avatar utilizator
Relus
Veteran
Veteran
Mesaje: 3802
Membru din: 27 Dec 2010, 12:17
Zile de abstinență: 27,12,2010
Ani de abstinență: 10 ani

Re: graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de Relus »

Toata lumea poate avea traume, dar numai alcoolicii se imbata timp de ani de zile din cauza asta!. Băutul repetat, obsesiv şi impulsiv de astazi provine din adictia (dependenta) de astazi! Asa cum spun membrii AA: “Nu exista motive pentru baut, doar scuze.
Un alcoolic nu devine abstinent pana nu vrea el, şi trebuie să-si recunoasca responsabilitatea în acest proces. Aceia care îl apara de consecinţe sunt în realitate întretinătorii dependentei, privându-l astfel de o sansă pentru recuperare.
Intr-adevar si eu am constatat ca in afara de cei "ca noi" nimeni nu vrea sa incerce sa ma inteleaga,de cate ori ii invit pe cei dragi, sa le citesc ceva in legatura cu alcoolismul, le simt ironia si dezgustul pentru scuza mea-CA AM BAUT CA SUNT UN OM BOLNAV.
Realizez, ca sigur,, daca nu ar fi ascuns adictia mea si nu ar fi intretinut-o ,eram de mult timp in abstinenta.
Problema mea este ca trebuie sa mi pastrez acest dar venit doar de la Dumnezeu,ca trebuie sa ma sustin eu ,si sa tin aproape de grupul suportiv.
Nici cand in viata nu m-am simtit mai bine cum ma simt acum cu voi,nici cand nu am simtit atata sinceritate ,daruire,impliniri,cred ca ,fiind noi fericiti ne vom putea darui celor din familie,iar schimbarea noastra o vor provoca si pe a lor intr-o zi.
Speranta moare ultima,noi de ce sa nu acceptam a doua sansa?
Gravitatea bolii si constientizare ei a fost simtita doar de noi si Dumnezeu,in rest toti ai nostri vor o viata normala,se simt obositi de discutiile noastre care par fara " noima".
georgeta
Veteran
Veteran
Mesaje: 1376
Membru din: 22 Mai 2012, 12:32
Zile de abstinență: 18,12,2012
Ani de abstinență: 1 an

Re: graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de georgeta »

Nu stiu cum altii de pe forum au sustinerea familieil !Eu am vorbit deschis cu ai mei, v-am povestit la momentul respectiv cum a reactionat sora mea la auzul vestii ca vreau sa merg la Bucuresti, sa ma intalnesc cu o parte din voi. Am discutat acest aspect in ziua aceea cu doi dintre nepotii mei, cu care m-am intors acasa de la Bucuresti, si pot sa spun ca au fost cam neincrezatori, mai ales cand au auzit ca am renuntat la pastile.Ieri m-am intalnit cu sora mea, care a fost un munte de raceala , m-am cutremurat cand a inceput sa-mi vorbeasca, nu stiam care este motivul. Astazi abia am intuit de ce se purta asa cu mine, banuiesc ca a aflat de la cumnatul meu de ce am fost eu la Predeal, ei ii spusesem ca merg la un curs pentru serviciu. Lui i-am explicat despre forum, despre Alliat, i-am povestit despre voi, despre bucuria si dragostea cate te cuprinde odata ce ai intrat in abstinenta.Astazi, la serviciu, a fost bucuros cand m-a vazut ce senina sunt! Dar am totusi o mahnire, ca nu toata lumea este convinsa ca faci tot posibilul sa mergi mai departe, ca vrei sa fie bine si pentru tine si pentru ceilalti de langa tine.Poate s-au saturat, poate s-au plictisit sau poate au si ei probleme.Sau poate nu toti sunt ca noi, dornici de a o lua de la capat !Cred ca noua ne-a dat Dumnezeu soarta asta, sa putem aprecia la marea ei valoare , viata !Dar sincer va spun , mi-ar fi fost mult mai usor sa continui daca aveam familia langa mine !Dar nu uit niciodata ca Dumnezeu e acum langa mine !
lazarescu nicolae
Veteran
Veteran
Mesaje: 908
Membru din: 18 Sep 2011, 19:35
Zile de abstinență: 30,06,2015

Re: graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de lazarescu nicolae »

Buna seara dragi prieteni ca si mine!

Pai in familia mea au constietizat pe pielea lor ca eu sunt,, palalila,,
ce sa le mai explic,treaba este destul de simpla,esti bolnav cu trupul,
te duci la doctor,te-ai dus cu capul?te duci la psiholog ori chemi un prieten
bun sa te lase sa plangi pe umarul lui,le ai cu bautura si nu te mai poti opri?
sau saturat toti de scuzele tale care se repeta cam des,ori cateodata nici
nu asi mai au rostul,nu iti mai gasesti locul la servici,in societate,acasa,
nu te mai poti ascunde nicaieri de tine pentru ca unde esti tu este si pofta
de bautura,pofta care o poftesti si care te distruge,intr-un final apropiat
ori mai indepartat.Dar acum cand in final ne-am oprit avem cateodata
tendinta sa cerem mai mult de la familie,avem totusi tendinta sa ne impunem punctul de
vedere,aici si acum vom spune este modul brutal de a te impune dar exista
si a doua varianta de a te impune prin bunatate,prin rabdare,prin perseverenta(innainte
as fi facut tam,tam,mare daca copii nu ar fi dus gunoiul atunci cand as fi vrut eu dar acum
daca numi place sacul de gunoi pun mana si il duc imediat si nu ma cert cu nimeni
vorba rugaciunii,, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac,,)
Pai bietul alcoolic, prin alcoolismul sau ,are toate bolile intruna,boala de trup,
boala de suflet ,depresii, se compatimeste si se izoleaza singur(brr,Doamne ce groaznic)
Si poate la inceputul abstinentei noastre avem tendinta sa vorbim mai mult cu familia
despre boala noastra crunta dar mai tarziu,sper si eu,sa se lamureasca vreodata in capul meu
si sa dispara total din mine dorinta de a mai bea dar nu cred ca este posibil,cred ca asta este
ca un lant care il duci taras toata viata dar depinde de modul nostru de gandire cum vom face acest
lant sa ne fie,usor asa si sa-l purtam pe nesimtite la gat ori un lant lung si ruginit cu zale mari pe care il taraim greoi dupa noi per sempre.
Hai ca ma duc sa mananc o fasole cu carnati,,a la Nicu,,ca ma rontaie la lingurica.
Dumnezeu sa fie ingaduitor cu neputintele alcoolicilor!
colica zis alcoolica
Veteran
Veteran
Mesaje: 2344
Membru din: 11 Iul 2011, 11:23
Zile de abstinență: 25,06,2012
Ani de abstinență: 1 an

Re: graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de colica zis alcoolica »

Salut Mihai , salut dragi prieteni.
Eu nu prea stiu ce sa raspund la aceasta tema din cauza ca eu nu am spus nimanui ca merg la AA , ca scriu pe forum , dar poate fosta nevasta s-a prins ca nu este proasta si mai vine din cand in cand la calculator cand mai are treburi si eu linkul cu Alcohelp il am pus be bara ca sa-l accesez usor, poate maica-mea ca am vazut vreo doua filme legate de alcool cu frate-miu am discutat ceva voalat cand m-am lasat cealalta data crezand ca programul de 24 de ore este de ajuns pentru a sta abstinent.
Din acelas motiv nu am stiut sa raspund lui Asido la tema "CE AM ASTEPTAT SI CE AM PRIMIT DE LA CEI DE LANGA MINE " pentru ca cei de langa mine nu prea sant si cu ocazia asta imi dau seama cat de ascuns sunt si cum cred ca am dus de unul singur multe ganduri si probleme care ma framantau , fara sa le impartasesc cu altii, asta pana v-am gasit :)
Doar noi cei dependeti ne putem da seama cat a fost de greu sa ne lasam cu puterea vointei ,asta ca sa nu spun ca imposibil si vazand ca impreuna se poate si ca este chiar frumos , cum ai scris chiar tu in dimineata asta : "Sunt Mihai alcoolic si fara falsa modestie va spun ca mi merge bine...".
Cred ca este ca si cum un alpinist mi-ar spune ca a escaladat un varf de munte .La inceput ca m-as gandi ca este greu , dar apoi as spune ca na , ce mare lucru , intr-o zi daca m-as enerva as reusi si eu :) .Dar numai cel care chiar a fost stie cum este sa fie aerul mai rarefiat si sa nu poate respira , sa-i degere degetele da la picioare ,sa-i fie teama de o avalansa, sa urce aproape la verticala cu ruscac greu in spate ,sa fie poate singur intr-un pustiu de gheata,etc..
Si noi ,alcoolicii ,trebuie sa stam pe acea muchie a varfului de munte(in abstinenta ) toata viata , chiar daca uneori bate vantul mai tare , chiar daca ploua sau ninge, ciar daca uneori ne simtim singuri nu avem voie sa o luam la vale sa cautam adapost in alta parte ....
Dar nu este asa , ca aici este cel mai frumos soare , cand te uiti alaturi suntem mai multi , esti mai aproape de Dumnezeu :) si tot ce trebuie sa faci este sa paci pasii mici dar siguri , sa intinzi si tu o mana maine cum te-ai prins si tu la randul tau de o alta mana ieri si sa te bucuri de Azi :D
Ma orpesc aici ca mi se pare ca , cam bat campii ( muntii ) si va doresc tuturora o zi senina si chiar daca nu este , sa ne bucuram de fericirea plantelor care poate aveau sete .
,,Cine tine prea mult la viata sa si-o va pierde "
Avatar utilizator
Ovidiu73
Veteran
Veteran
Mesaje: 1196
Membru din: 04 Dec 2011, 09:19
Zile de abstinență: 09,01,2008
Ani de abstinență: 10 ani

Re: graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de Ovidiu73 »

Buna dimineata dragilor,

Plec de la cele spuse de Mihai…..“nu intelege complet ce simt eu acum vis-a-vis de alcool” “ea saraca cred ca e plictisita sa auda aceeasi poveste” ” cateodata simt ca o obosesc cu aceleasi povesti despre alcool” “numai noi alcoolici intelegem gravitatea bolii”.

Mi s-au intamplat si mie toate astea cand am intrat in abstinenta. Eram expansiv, vorbeam cu cei dragi si apropiati despre alcoolism, incercam sa le explic cum sta treaba cu adictia asta. Ei ma ascultau cu rabdare la inceput, un amestec de neincredere ( justificata dupa atatea promisiuni desarte de abstinenta) si curiozitate si speranta. Dupa o vreme am observat ca ii plictiseam, erau oameni pe care ii iubeam mult, care ma iubeau mult dar, nu erau “de ai mei”. Chiar si azi , cand ies pe usa ca sa merg la grup, spun familiei ca “ma duc la ai mei”. Au inteles ca asta e drumul meu, daca imi doresc sa inchei ziua cu bine.

Steinhardt explica superb de ce talharul de pe cruce (cel care-L recunoaste pe Isus si se caieste) e primul care vede raiul. Apostolii sufereau pentru Isus “sub” cruce in vreme ce talharul era, alaturi de Mantuitor “pe” cruce. Tot asa si in alcoholism, doar ca la o scara infinit mai mica si fara valente morale (noi nu ne jertfim pentru un semen ci doar incercam sa ne salvam epiderma proprie) , una este sa fii “langa” boala (apartinatori, prieteni, specialisti in dependente), si cu totul altceva este sa fii “in boala”. De aceea suntem intelesi in parte, si e firesc sa fie asa, si e bine.

Relus a scris : “de cate ori ii invit pe cei dragi, sa le citesc ceva in legatura cu alcoolismul, le simt ironia si dezgustul pentru scuza mea-CA AM BAUT CA SUNT UN OM BOLNAV.” . Draga Relus, a invita pe cei dragi sa citeasca despre alcoholism, este un demers inutil si contraproductiv. Veneam mort de beat acasa si sotia incerca sa imi explice ca nu mai poate trai asa. Sau a doua zi cand, eu muream de rau si incercam sa ma adun din bucati, ea imi tinea teoria pacatului, a vietii in cuplu, etc. Aceiasi inutilitate.

Cat despre ironie si dezgust…nu. Nu am simti asa ceva.Nu as fi avut cum. Dintr-un motiv simplu.
Cand am intrat in abstinenta am inceput sa imi descopar frica. Dupa o vreme am inteles ca si cei apropiati isi au propriile lor frici chiar daca, ei erau oameni “ normali”. Din cauza asta i-am simtit aproape, m-a induiosat codependenta lor, am simtit-o ca fiind mai perfida decat alcoolismul meu.Lupta lor era mai grea, erau mai nesiguri ca mine.Am inceput sa ii iubesc si unde apare iubirea…dispar celelalte. Am simtit resentimente din partea celor dragi ( izvorate din aceiasi teama) dar atat.

Va multumesc pentru abstinenta mea.

Doamne ajuta!
asido1973
Veteran
Veteran
Mesaje: 5494
Membru din: 10 Dec 2009, 20:45
Zile de abstinență: 22,09,2009
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Braila
Contact:

Re: graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de asido1973 »

"graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati"
Interesant si acest subiect , ca de fapt toate celelalte! Multumesc lui Dumnezeu , ca de la inceputul drumului spre boala nenorocita , si pana acum in prezent, toti cei dragi au ramas langa mine. Despre gravitatea bolii , nu mai are rost sa discut. Si-au dat seama cu varf si indesat , si au constientizat din plin ca sunt bolnav. La mine cei apropiati , care au stiut absolut tot depsre boala mea, si pe care i-a afectat , au fost sotia si fetele.
Sotia mea, a constientizat ca am o boala , in momentul in care , am ajuns prima data in spitalul de psihiatrie! Atunci a fost alaturi de mine si a cautat sa faca orice sa fiu bine. A fost de acord cand m-am internat prima data la Sura Mica ,si a fost langa mine.
Dar la un moment dat si-a pierdut orice speranta... Nu mai credea nici ea , ca voi fi vreodata bine. Dar viata a fost darnica atat cu ea cat si cu mine , si mi-a daruit abstinenta mie si linistea ei.
Acum , cand au trecut cativa anisori, a inteles ca singura mea cale este abstinenta. Ma ajuta in orice crede ea ca eu cred ca-mi face bine. este alaturi de mine , si ma sustine. Chiar daca nu a fost alaturi de mine la Predeal , a fost de acord ca sa merg si de asemeni nu am avut discutii in ce priveste partea financiara. Nu stiu cat intelege ea absolut tot , dar pentru asta sunteti voi. Eu multumesc lui Dumnezeu ca a ramas alaturi de mine, si ma rog lui sa raman zi de zi abstinet [ana la sfarsitul vietii.
Nu sunt complet inutil….cel putin servesc de exemplu negativ pentru altii.
Pentru alte intrebari sau discutii va stau la dispozitie la orice ora pe adresa de mail: [...]
Avatar utilizator
freedom
Veteran
Veteran
Mesaje: 2923
Membru din: 26 Ian 2012, 08:46
Ani de abstinență: 4 ani

Re: graviatatea bolii si constientizarea ei de cei apropiati

Mesaj de freedom »

asa cum am mai spus, am baut pe ascuns si sunt abstinenta pe furish... :roll: :roll: :roll:
asta e la mine in familie. eu sunt convinsa ca oamenii cei mai apropiati mie au simtit ceva,
insa probabil fiindca n-am facut prostii si spectacole, nu s-a gandit nimeni sa-si asume o
discutie pe tema asta. mai am in familie persoane care au baut abuziv si abordarea este aceeasi,
ca la strut cand sta cu capul in nisip. la mine in familie, alcoolic este omul care bea spirt sanitar,
n-are locuinta si loc de munca, l-a parasit familia si isi asteapta moartea de mizerie.
da, mai e alcoolic si directorul care bea la birou, dar ala cica ar trebui sa se abtina...

asa ca acum, tot ceea ce fac pentru mine in materie de grup de terapie si grup de suport,
raportez acasa ca fiind terapie de dezvoltare personala, ceea ce si este pana la urma.
nimeni nu m-a intrebat de ce nu beau la mesele in familie, nici macar la ziua mea, chiar daca nu
trebuie neaparat sa conduc si probabil ca au luat situatia asa cum a venit, fiindca oricum, eu
am fost intotdeauna teribilista familiei. de fapt, din 2006 incoace, s-au cam obisnuit cu
oscilatiile mele in materie de alcool, asa ca nici nu mai prea intreaba. daca as vrea sa beau la o masa
de familie, ar trebui sa ma servesc singura, fiindca rar ma mai intreaba careva daca vreau ceva in
afara de suc :lol:
singura persoana cu care ma invart intr-un cerc vicios, e barbatul cu care ma vad de ceva vreme.
sa-i spun, e devreme. sa nu-i spun, parca nu e corect.
foarte stresata nu-s de pe partea asta, fiindca el bea rar si putin, asa ca nu se pune problema
clasicului vin rosu bla, bla, bla.

de fapt, de cand fac terapia Minnesotta, am inteles ca am boala de adictie in esenta ei si invat
ce inseamna asta. e mult mai serioasa treaba, fiindca alcoolismul e doar o ramura pe care acum n-o
mai folosesc, dar adictiva sunt inca, in ciuda pasilor facuti. mai am de lucru si asta cere timp, o viata.
noroc ca nu-i o viata de lupta, ci una de bolit in senina acceptare, ceea ce poate fi chiar placut ;)
am invatat din grup, atat din exemple pozitive, cat si din cele negative, sa abordez boala foarte
serios si temeinic. adica atat cat pot eu, sa fiu serioasa si consecventa si sa ma educ permanent
in acest sens. ma ajuta enorm sa-i vad pe cei cu abstinenta foarte mare si pilonul principal al
abstinentei lor este disciplina in evolutie. ei sunt acolo unde sunt, fiindca au inteles ca nu exista
vindecare si tratamentul e de zi dupa zi, cu grupul laolalta.

revenind la sustinerea familiei, ma gandeam acum ca n-am prieteni de pahar care sa ma paraseasca.
am doar un cuplu de prieteni care beau peste medie si cu care mai stateam si eu la niste pahare de vorba,
dar ei imi sunt prieteni adevarati si nu ne-am parasit. suntem la fel de apropiati, fiindca ne respectam
optiunile: eu bautul lor si ei nebautul meu. ei stiu ca fac terapie si ca am boala asta, atat suntem de apropiati
si ii iubesc foarte, foarte mult.
restul apropiatilor mei, daca le-as spune ca sunt alcoolica, m-ar trimite urgent la psihiatru, ca sa-mi scoata
obsesia din cap :lol: . asta fiindca ei intotdeauna m-au vazut consumand moderat sau deloc.
acum am "noroc"(daca se poate numi asa) si cu rinita alergica, fiindca ma simt mult mai bine daca nu beau
si nu mai am atat de multe simptome de alergie. asa ca e si asta un argument.

singura persoana din anturajul meu pentru care imi fac griji in ceea ce priveste codependenta, e fiica mea, dar
e si problema asta pe lista, in sensul ca avem in program o terapeuta care se ocupa de copiii alcoolicilor si
terapeuta mea mi-a spus ca desi ea considera ca fiica mea nu e traumatizata, totusi ma va pune in
legatura cu persoana respectiva, ca sa-mi explice care sunt influentele generale ale unui parinte adictiv asupra
copiilor sai. fiindca dupa parerea mea, nu numai un tata care vine beat si-si maltrateaza copiii e un parinte
care traumatizeaza familia. adica nu numai ce vad vecinii e grav si poate mai grav e ceea ce tine in negare
intreaga familie. fiindca boala asta e o boala de familie !!!!!

un alt aspect in relatiile de familie raportate la boala este codependenta mea si mergand la al-anon mai
mult de curiozitate, am constatat ca sunt pe-acasa si acolo :mrgreen: .

concluzia ar fi ca-s tare beteaga si tare singura, dar de fapt e chiar invers.
sunt bolnava la cote rezonabile, dar pe viata si foarte iubita de Dumnezeu si de cei apropiati.
acum desigur ca si viata mea, ca la toata lumea, are zile mai bune si zile mai grele, dar am
invatat sa multumesc pentru ambele tipuri si sa merg mai departe.
“Creand lumea perfecta in inima noastra,
putem sa o vedem luand forma si in exterior.”
Încuiat