Nu colaboram ca ai probleme cu bautura!!!
Scris: 17 Iun 2013, 15:04
Buna dragi mei! Am descis acest subiect pt ca personal eu am trecut prin asa ceva.
Pe scurt povestea mea. Cam la 6 luni de abstinenta, mi-am gasit un servici care parea sa fie rezolvarea situatiei mele financiare. Toate mergeau struna, directoarea era incantata si entuziasmata de colaborare, urma o intalnire finala in care sa se stabileasca detaliile finale. Intr-o dimi primesc telefon de la directoare care imi spune pe un ton rece si distant sa trec pe la ea sa discutam. Mi-am dat seama ca ceva nu era in regula dar am pus totul pe seama faptului ca femeia are o zi mai proasta. Ajunsa la intalnire, sunt intampinata cu un salut formal, o privire plina de dezgust, poftita in birou (unde era si directoarea economica) si informata pe un ton sarcastic "Imi pare rau, nu mi-am dat seama, dar nu vom colabora pt ca ai probleme cu bautura" Am crezut ca se naruie incaperea pe mine, ca intru in pamant, ma simteam ca un copil certat de profesor. Nu am putut decat sa balbai ceva de genul ' e crucea mea si trebuie sa o port". Replica a venit pe acelas ton taios si aceias privire dezgustata " tu ti-ai facut asta cu mana ta". M-am ridicat am salutat, am iesit, parca totul se invartea cu mine, simteam ca ma prabusesc., tremuram, nici nu-mi amintesc cum am traversat strada. Apoi mi-a venit ideia sa intru undeva sa beau o cafea si sa fumez sa ma mai adun putin! Cred ca Dumnezeu m-a oprit la timp, nu stiu dar brusc mi-am zis ca e o capcana ca daca intru poate o sa beau alcool. Asa ca m-am asezat pe o banca, m-am smiorcait putin, mi-am aprins tigara si l-am sunat pe prietenul meu. Cam asta a fost! Am inteles inca odata cat sunt de cruciale intalnirile de grup, cat e de important sa vorbesti cu cineva care are aceias problema, cat e de important sa lucrez zilnic pasii si sa aplic efectiv rugaciunea de seninatate.Accep si nu pot schimba imaginea femeii despre alcoolic, nici pe "binevoitorul care mi-a pus o vorba buna nu-l pot schimba".
Alcoolismul este o boala ca si diabetul, dar in timp ce diabeticul este privit cu compasiune de semeni, alcoolicul e privit cu dezgust si repulsie. Poate pe buna dreptate pt ca am creat multa suferinta celor din jur. Dar totusi existam, ne-am ridicat si mergem inainte. Important este "sa hranim lupul binelui" apropo de de textul pe care l-am citit si aici despre lupta interioara.
Ati intampinat vreo situatie asemanatoare? Cum ati trecut peste?
Pe scurt povestea mea. Cam la 6 luni de abstinenta, mi-am gasit un servici care parea sa fie rezolvarea situatiei mele financiare. Toate mergeau struna, directoarea era incantata si entuziasmata de colaborare, urma o intalnire finala in care sa se stabileasca detaliile finale. Intr-o dimi primesc telefon de la directoare care imi spune pe un ton rece si distant sa trec pe la ea sa discutam. Mi-am dat seama ca ceva nu era in regula dar am pus totul pe seama faptului ca femeia are o zi mai proasta. Ajunsa la intalnire, sunt intampinata cu un salut formal, o privire plina de dezgust, poftita in birou (unde era si directoarea economica) si informata pe un ton sarcastic "Imi pare rau, nu mi-am dat seama, dar nu vom colabora pt ca ai probleme cu bautura" Am crezut ca se naruie incaperea pe mine, ca intru in pamant, ma simteam ca un copil certat de profesor. Nu am putut decat sa balbai ceva de genul ' e crucea mea si trebuie sa o port". Replica a venit pe acelas ton taios si aceias privire dezgustata " tu ti-ai facut asta cu mana ta". M-am ridicat am salutat, am iesit, parca totul se invartea cu mine, simteam ca ma prabusesc., tremuram, nici nu-mi amintesc cum am traversat strada. Apoi mi-a venit ideia sa intru undeva sa beau o cafea si sa fumez sa ma mai adun putin! Cred ca Dumnezeu m-a oprit la timp, nu stiu dar brusc mi-am zis ca e o capcana ca daca intru poate o sa beau alcool. Asa ca m-am asezat pe o banca, m-am smiorcait putin, mi-am aprins tigara si l-am sunat pe prietenul meu. Cam asta a fost! Am inteles inca odata cat sunt de cruciale intalnirile de grup, cat e de important sa vorbesti cu cineva care are aceias problema, cat e de important sa lucrez zilnic pasii si sa aplic efectiv rugaciunea de seninatate.Accep si nu pot schimba imaginea femeii despre alcoolic, nici pe "binevoitorul care mi-a pus o vorba buna nu-l pot schimba".
Alcoolismul este o boala ca si diabetul, dar in timp ce diabeticul este privit cu compasiune de semeni, alcoolicul e privit cu dezgust si repulsie. Poate pe buna dreptate pt ca am creat multa suferinta celor din jur. Dar totusi existam, ne-am ridicat si mergem inainte. Important este "sa hranim lupul binelui" apropo de de textul pe care l-am citit si aici despre lupta interioara.
Ati intampinat vreo situatie asemanatoare? Cum ati trecut peste?