021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti, Suceava, Brasov, Constanta: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

TEME DE DISCUTII :: Ceainaria ALCOHELP

Aici puteti propune teme de discutii.
Avatar utilizator

Mihai
Veteran
Veteran
Mesaje: 575
Membru din: 13 Feb 2014, 17:41
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde Mihai » 02 Noi 2015, 22:15

Mi a plăcut,


”Nu pot deveni o parte a lumii in care sotii isi imbraca sotiile ca pe niste femei usuratice, punand in vizor lucrurile care ar trebui sa fie pretuite. O lume in care nu exista conceptul de onoare si demnitate si te poti increde in oameni doar numai atunci cand spun” Promit!”. O lume in care femeile nu isi doresc copii, iar barbatii nu isi doresc o familie. In care fraierii se considera de succes stand la volanul unui automobil care apartine tatalui sau si oricine are un pic de influenta incearca sa iti demonstreze ca esti un nimeni. In care oamenii pretind cu ipocrizie credinta in Dumnezeu, stand cu sticla de alcool in mana, fara a fi cat de putin devotati religiei lor.

In lumea in care conceptul geloziei este rusinos, iar modestia este un dezavantaj. In care oamenii au uitat despre iubire, cautand doar cea mai buna optiune. O lume in care oamenii arunca toti banii pentru a-si repara masina la prima zgarietura, fara a economisi nici bani, nici timp, iar singuri arata atat de patetic, incat doar masina lor scumpa mai poate sa ascunda aceasta realitate.

In care tinerii cheltuie pe bautura banii parintilor, in cluburi de noapte, strambandu-se sub efectul unor sunete primitive, iar fetele se indragostesc de acesti fraieri. Cei care aleg o cale diferita automat sunt niste inapoiati si despoti. Aleg calea mea si pacat ca nu am gasit aceeasi intelegere in oamenii la care cel mai mult am sperat… “

MEREU AM SA FIU INDRAGOSTIT DE IUBIRE.

- Keanu Reeves
" Viata e atat de frumoasa fara bautura, orice alcoolic abstinent poate confirma asta" - Mihai Alcohelp.


asido1973
Veteran
Veteran
Mesaje: 5425
Membru din: 10 Dec 2009, 20:45
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde asido1973 » 04 Noi 2015, 14:53

Bine v-am regasit dragii mei.

Ne apropiem cu pasi repezi , numai maine nu este poimaine.

Asa cum am spus am inchiriat pensiunea Iulia Bran toata.

Locuri sunt daca mai doreste sa ajunga cineva inca este posibil doar sa anunte.


PROGRAM ALCOREVELION BRAN
6-8 NOIEMBRIE 2015

VINERI 6 NOIEMBRIE

14.00-18.OO BUN VENIT! IN ACEST INTERVAL SUNT ASTEPTATI TOTI PARTICIPANTII
18.00-20.00 CINA
20.30-22.00 DISCUTII LIBERE , IL AVEM INVITAT SI PE DOCTOR EUGEN HRISCU

SAMBATA 7 NOIEMBRIE

8.30-9.30 MICUL DEJUN
9.30-10.OO DISCUTII LIBERE SI INTREBARI
10.00-10.30 PAUZA CAFEA
10.30-12.00 SEMINAR DR. HRISCU EUGEN
12.00-14.00 PRANZUL
14.00-19.00 PLIMBARE SI VIZITARE ZONA BRAN , CASTEL SAU CHEILE ZARNESTIULUI
19.00-.24.00 CINA , GRATAR SI FOC DE TABARA , DISTRACTIE SI VOIE BUNA , DE ASTA SE OCUPA DJ ADRIAN :ras: :ras: :ras:


DUMINICA 8 NOIEMBRIE

08.00 -9.00 MICUL DEJUN
9.00-11.00 INCHEIEREA EVENIMENTULUI, DISCUTII, IMPRESII
Nu sunt complet inutil….cel putin servesc de exemplu negativ pentru altii.
Pentru alte intrebari sau discutii va stau la dispozitie la orice ora pe adresa de mail: alcohelpbraila@yahoo.com

Avatar utilizator

freedom
Veteran
Veteran
Mesaje: 2923
Membru din: 26 Ian 2012, 08:46
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde freedom » 13 Noi 2015, 12:17

Chiar daca n-am participat la Alcorevelionul din acest an, chiar daca nu m-am implicat, ecourile sale frumoase au ajuns pana la mine, in chiar zilele desfasurarii sale, cu transmisiuni in direct de la fata locului. Multumesc Asido si tuturor celorlalti pentru efortul de a organiza, de a asimila si de a impartasi cu mine bucuria si invataturile de la acest eveniment.
Despre mine, nimic nou. Iau fiecare zi asa cum vine si fiecare aspect al bolii asa cum imi e dat, traiesc viata, ma duc din cand in cand la grup, imi ingrijesc familia si ma bucur de ecourile energetice ale unui pelerinaj in care nici nu visasem ca voi ajunge si totusi s-a intamplat si inca intr-un mod foarte fericit pentru mine.
Va-mbratzi,
Free.
“Creand lumea perfecta in inima noastra,
putem sa o vedem luand forma si in exterior.”

Avatar utilizator

styx
Veteran
Veteran
Mesaje: 2389
Membru din: 01 Iul 2014, 19:28
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde styx » 14 Noi 2015, 11:11

Să mai si râdem !
Si mai departe...
"Rebeca se făcea din ce în ce mai rotundă. Picioarele se transformaseră în pâinițe albe și pufoase, brațele în cozonăcei, iar sânii în două brioșe cu lapte și vanilie. Avea o față de lună plină, cu pistrui și un zâmbet absolut fermecător. Era minunată. Aș fi mâncat-o, de dragă ce-mi era, dar m-ar fi închis ăștia pentru canibalism…

Până în luna a șaptea n-au prea existat incidente majore, slavă cerului. N-a căzut pe burtă când traversa bulevardul Ghencea, nu s-a curentat la mașina de spălat și nici nu și-a mai vărsat prenadez sau vopsea de garduri în cap. S-a mai ars la degete – e firesc, zic eu- a spart patru căni diferite, trei farfurii din cel mai vechi și frumos serviciu moștenit de la mătușa Iolanda Stern, și era să arunce blocul în aer, dar am intervenit eu la țanc. Vreți să vă povestesc?

Am lăsat-o singură într-o dimineață. Ea nu se mai ducea la școala unde preda, își luase concediu, mai mult de gura mea, că-mi era frică să nu pățească ceva.

-Să nu cumva să faci vreo tâmpenie, ne-am înțeles?, i-am zis înainte să trântesc ușa de la intrare și să ies.

M-am uitat la ceas. Era 7.30 dimineața.

Dar Rebeca s-a apucat să se epileze cu ceară din aia fierbinte. Și-a pus femeiușca strachina pe aragaz, a aprins focul și a lăsat totul baltă. Firește că a uitat de ceară, luându-se cu alte treburi (mă întreb ce urgențe avea ea, care nu e în stare să-mi aducă un pahar cu apă, fără să-l verse jumătate!). Recipentul era o strachină din tablă. S-a încins, ceara a clocotit și a curs pe flacără. Asta s-a stins. Ieșea gazul. (Aragazul era nou-nouț, am frecat trei ore la el, dar nu i-am mai redat fața!)

Fumul gros a scos limba pe geam, ca un șarpe lung. Nea Toni, ăla de deasupra noastră, m-a sunat imediat, că-i lăsasem telefonul, în caz că…

Era ora 9.

-Alou, bă, n-auzi? Vecine! Mă, Paulică, mă. Iar să epilează nevastă-ta? Vezi că ți-a luat foc bucătăria. Și pute de-ți vine să verși! Băă, voi n-ați auzit dă lame dă ras? Învaț-o, bă, să să radă, dă-o Paștele mă-sii dă ceară, știi că am probleme cu trigliceridili!

În zece minute împingeam ușa apartamentului. Era deschisă…

Dumnezeule mare, frumos, bun și scump! Am simțit o suliță fierbinte în plămâni, în rinichi, o durere fizică. Imaginile erau apocaliptice, cel puțin pentru mine. În casă, fum gros, înecăcios și muzică la maximum. Manele, „cadou” de la nea Toni. Aerul meu puțea a șosete de electrician, din plastic, purtate timp de două săptămâni, apoi arse în foc. În bucătărie, nevasta lui nea Toni, veselă și la a patra bere Skol, curăța cu o daltă aragazul meu iubit, cu care mă mândream atâta. Mi-l zgâria cu râvnă și invidie proletară, am simțit-o până-n măduva degetului mic de la piciorul drept, care mă înjunghia de vreo trei zile.

-Hai să trăiești, mă Paulică…iar o făcu Rebecuța de oaie!

De oaie? Îmi venea să răcnesc sincer, din toate alveolele mele pulmonare. Rebeca o făcuse de berbec, nu de oaie!

Pe masa din sufragerie, masa mea din sticlă, soția mea, în tricou și-n pantaloni scurți, cu burtoiul ăla mare plin cu fiică-mea încă nenăscută, stătea într-o rână, cu un crac în sus și altul îndoit sub ea. Nea Toni o rădea pe picioare! Cu o lamă pusă-ntr-un aparat, bănuiesc că al lui. Expert era, ziceai că face asta de douăj` de ani. Ținea labele alea de fost milițian pe albeața cărnii iubitei mele și scotea limba, așa cum fac copiii când desenează o casă, un pom, un pitpalac…

Ptiu, fir-ai al dracu de bețivan!

Holbam ochii și nu-mi venea să cred ce vedeam și nici ce auzeam. La combina muzicală, un Sony impecabil, nepângărit până acum de unghii soioase și manele, cânta Guță ceva despre străinătate. N-am înțeles prea bine vorbele.

-Ce faceți, dom`ne aici? am reușit să gem.

-Aaaa, păi nu vezi? O rad pă Rebeca, vrei să meargă așa la doctor? Ce fel de soț ești tu? Mititica, s-a chinuit cu porcăria aia dă ceară, erea să esplodăm acilea cu toții, vorba aia: ceara mă-sii! Hă, Hă, Hă!

M-am uitat la nevastă-mea. Era complet nevinovată! Și n-avea nicio jenă față de nea Toni, un străin, pe de-asupra și cretin. M-am înfuriat cumplit. Voi ce-ați fi făcut în locul meu?

Tocmai când aveam de gând să organizez un scandal monstru, din baie iese Tănțica, cumnata lui nea Toni. De fel din Zurbaua. Făcuse un duș. Era înfășurată în prosopul meu, și vorbea la telefon cu unu`. Știți cu eram la față? M-am văzut în oglinda cea mare de pe hol, am pe hol o oglindă mare, am dat o căruță de bani pe ea. Aveam fața roșie ca sângele.

-Ce cauți, Tanțo, în baia mea?

Mi-a făcut semn să tac. Era-ntr-o conversație importantă. Nu putea s-o întrerupă pentru a-mi da mie explicații. S-a cărat sus, la ei în apartament.

-Și prosopul meu? mai apuc să zic…

-Ei las că nu ți-l mănâncă! sare Gina din bucătărie. Ți-l arunc io de pă balcon, stai liniștit. Auzi, mă, Paulică? Da` după bere nu să duce nimeni, că mi s-a uscat gâtleju` dă când frec la aragazu` ăsta.

Se învârteau toate cu mine. Mobila, tavanul, Rebeca, tablourile de la mămica…Însă nu știu cum, supărarea mi-a trecut ca prin farmec, pentru că s-a oprit curentul (se oprea des în cartier). Și atunci Guță a tăcut. Bine mai era!

-Hai că plec să iau bere, m-am trezit vorbind. Nea Toni, mata de care vrei?

-Io beau Tuborg, tânpita aia vrea Skol, vezi să nu-i iei mai mult dă patru, că iar aruncă toate țoalili pă geam și tot tu te superi…

-Care tânpită mă? Cine-i tânpită?, zbiera Geta din bucătărie. Dacă viu la tine, îți crăp capu` cu tigaia asta!

Am ieșit ca fulgerul pe ușă. Să nu-i mai văd, să nu-i mai aud, să nu-i mai respir.

Când să dau colțul blocului, nea Toni a urlat după mine:

-Pauleee, bă, Paule, ia și mie, trăi-ți-ar familia, nește țigări, că ale mele s-a termenat…

-De care?

-Cum de care? Kent lung, nu știi ce fumează Antonio Potârlă?

De la treaba asta au trecut vreo trei săptămâni în care a fost liniște în viața mea. Vecinii de sus n-au mai dat pe la mine, nu știu din ce motiv, iar prosopul ăla mare, în care se înfășurase Tănțica din Zurbaua, nu l-am mai văzut niciodată. Asta e.

Rebeca era bine, mai avea puțin și năștea. Medicul ei spunea că în februarie, la început. Eram așa de emoționat! Abia așteptam.

De Revelion am fost invitați la conacul șefului meu, domnul Emanuel Bercovicioiu. Mă aprecia foarte mult și eram, oarecum, prieteni. Chiar vroia să-mi boteze fetița. Între timp s-a răzgândit. După Revelion nu mai răspundea la telefoane și m-a dat afară din firmă. O să aflați și de ce.

Vila domnului Bercovicioiu, o clădire monumentală, de epocă, în stil brâncovenesc, ridicată pe la 1900, era situată într-un peisaj mirific, la Fieni. Avea o scară interioară, cu mâna curentă din lemn masiv de stejar, lustruit. Cum a zărit-o, Rebeca a rămas cu gura căscată:

-Oaaau, ce m-aș da pe ea! Zici că-i toboganul ăla mare din Herăstrău…

Am privit-o scurt și a lăsat capul în jos.

Nu ne-am dus cu mâinile goale, am cărat de toate: carne pentru fripturi, cârnați, plăcintă, prăjituri, un tort din marțipan, moartea doamnei Bercovicioiu, vin de țară, roșu, cozonaci. Nu eram numai noi invitați, ci mai mulți colegi de breaslă, contabili-șefi, economiști, bancheri, lume bună. Vreo 35 de inși educați, intelectuali, cu pasiuni normale, aveai ce să discuți și cum să te distrezi. Câțiva dintre ei fuseseră și la nunta noastră, așa că erau la curent cu belelele făcute de minunata de nevastă-mea. Și aveau și camere video!!!

Doamna Bercovicioiu ținuse ca de acest Revelion să fim îmbrăcați în haine de epocă, ca în anii 30-40. Noi am închiriat niște costume, eu avem un frac impecabil, Rebeca o rochie mai largă. La gât și-n urechi purta perle. Era entuziasmată și delicioasă ca o Amandină pe care ai pus și un strop de frișcă. Sărea într-un picior și bătea din palme. Arăta cam ciudat umflățică, dar nu-i stătea rău:

-Ce bine mă simt în casa asta, Paule! Atmosfera e extraordinară, numai oameni fini.


...continua
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!

Avatar utilizator

styx
Veteran
Veteran
Mesaje: 2389
Membru din: 01 Iul 2014, 19:28
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde styx » 14 Noi 2015, 11:12

...continuare
Fii cuminte! Vezi ce porcării mai faci, ai grijă că ăștia sunt cu ochii și camerele de filmat pe noi. N-am chef să fiu bătaia lor de joc, ca atunci, după nuntă. Și nu uita că ești gravidă în opt luni, vrei să naști sub brad? Să nu te zbânțui, nu te dai pe scară, am observat că-ți luceau ochii-n cap. Să nu te prind!!!

Seara începuse promițător. Bărbații stăteau într-o parte, unii fumau, alții beau ceva. Femeile pe la televizor, altele vorbeau, erau pe la bucătărie, pregăteau mâncarea. Era frumos. De n-ar sparge Rebeca ceva!

Și apare madam Bercovicioiu:

-Doamnele mele, care dintre dumneavoastră mă poate ajuta un pic la o cremă și la ornat salata de boeuf?

Rebeca mea să nu stea la locul ei?

-Vă ajut eu!, zice și țup-țup, ca o căprioară borțoasă,a fugit la bucătărie.

Am vrut să spun ceva, dar am închis gura la loc. Presimțeam că va ieși nasol. Nu știu ce-a făcut acolo, dar când ne-am așezat la masă, am realizat trăsnaia. Rebeca decorase „nemaipomenit” salata de boeuf, aranjată frumos pe un paltou de juma` de metru lungime. O capodoperă culinară! Doamna Bercovicioiu, care era o femeie severă, crescută cu guvernantă și limba franceză de la doi ani, a făcut brusc o creștere de glicemie, din cauza nervilor. Salata avea niște desene complicate, de te lua groaza: o casă din murături, un taur, leu sau bivol, o pisică din morcovi, o fetiță cu boabe de mazăre-n păr și un copac falnic, pe care l-a umplut cu floricele din zahăr, destinate inițial tortului! A scris și „La mulți ani, 2004” cu toate că noi treceam în 2003.

Cei care ne cunoșteau, filmau de zor și râdeau cu sughițuri. Ceilalți, care nu știau cine e Rebecuța Dorneanu și cam ce făcea ea de obicei când era lăsată din mână, erau absolut încântați, fascinați, extraordinaaaar, ce frumooos! Doamnă, dar ce talent aveți, de unde v-a venit ideea cu mazărea? Acela e cumva un bou?

-Nu e bou, e un leu, zâmbea nevastă-mea, fericită de parcă ar fi luat premiul I cu aplauze și coroniță.

În fine, ne așezăm să mâncăm. Toți s-au repezit la salată. Am luat și eu o lingură. Mestec și mestec. Avea un gust straniu. Dulceag. Nu de maioneză. Sfinte Sisoie! E brânză? Ce dracu` o fi pus în ea?

-E delicioasă!, se trezește madam Bercovicioiu cu buzele albe. Cu ce ați amestecat-o? Ați mai adăugat, cu siguranță, un ingredient minune în ea?

-Am pus iubire, trântește răspunsul Rebeca, iar invitații țâțâiau încântați de o asemenea replică „excepțională”. Am pus iubire, brânza aia din cutia de pe masă și crema albă din castronel…

-Ceee?

Am fost convins că madam Bercovicioiu o să facă o criză de apoplexie. Nu mai avea aer. Tușea. Se înnegrise la obraz.

-Domna Dorneanu! Aceea din castronel era… crema mea pentru călcâie, hârâia gazda, făcându-și vânt cu șervețelul.

-Da? N-am știut. Am crezut că trebuie să le amestec cu salata… Și care-i drama? Nu vă place gustul?

Nimeni n-a mai mâncat. Câțiva au vomitat cu patimă, pe hol, în baie, pe scară, pe unde le-a venit. Ce vreți? Oameni sensibili, finuți, nu ca Rebeca mea care lingea dero și mușca din semnele de circulație când o lovea damblaua poftelor ei de gravidă. Alții s-au dat la sticla de țuică și au lăsat mâncarea, trei dintre invitați au plecat acasă. Domnul Bercovicioiu și-a aprins pipa. Era nervos.

„S-a zis cu mine!”, mă chinuiau gândurile din cap. „Nu mai ajung eu director în firmă…Tocmai în prag de an nou! Ah, Rebeco, Rebeco, ce te-aș mai bate la curul ăla umflat ca un bostan!”

-Ce prefăcuți!, mârâia femeiușca mea, bosumflată. Până să le spun ce am pus în salată, s-au repezit ca chiorii să baloteze. Și acum? Hai că m-au enervat! Sunt eu de vină că babone a lăsat crema de călcâie pe masa din bucătărie? Și se mai laudă c-a fost la pension. Ce maniere! Mie-mi place. Mai pune-mi o porție.

Și Rebeca a ras jumătate de platou. Asta ca să le demonstreze tuturor că e bună. Am oprit-o înainte să pocnească și să ajungem la Spitalul Județean din Târgoviște și, eventual, la știrile de la ora cinci.

În noaptea aia, de la cumpăna anilor, s-au mai întâmplat câteva chestii„ mărunțele”. Contabilul-șef, unul bărbos s-a machit rău de tot și a adormit în zăpadă, afară. L-au scos mai mult mort decât viu, era țeapăn și zâmbea. Doamna Bercovicioiu s-a încuiat în camera ei și n-a mai ieșit decât dimineață, iar doi dintre invitați s-au certat, s-au bătut și unul a plecat acasă cu nevasta celuilalt. Dar nu din greșeală.
...continua
Ultima oară modificat 14 Noi 2015, 11:14 de către styx, modificat 1 dată în total.
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!

Avatar utilizator

styx
Veteran
Veteran
Mesaje: 2389
Membru din: 01 Iul 2014, 19:28
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde styx » 14 Noi 2015, 11:13

...continuare
Spre ziuă, când mă pregăteam să mă culc, altă dandana. Un frate de-al domnului Bercovicioiu, mare amator de pistoale adevărate, jucându-se de-a hoții și vardiștii prin curte, a împușcat o găină din vecini. Biata de ea a decedat pe loc, n-avea încotro. Stăpânul înaripatei defuncte a venit peste noi, cu mare tărăboi, deoarece galinaceea era de prăsilă și se numea Cameluța. Plângea cu lacrimi cât pumnul, omul.

-Domnu` Bercovicioiu, Cameluța era ca și fata mea. Am crescut-o dă când era ou. Mie să-mi plătiți găina, al`fel discutăm în altă parte.

N-au avut ce face, așa că au băgat mâna în buzunar și au scos banii. Și nu puțini, că tatăl găinei nu era vreun tălâmb.

A doua zi, după incidentul de la masă, aveam de gând să plecăm. Dar șeful meu uitase totul, era vesel și încinsese grătarul afară. Se pregătea de focărit mititei tradiționali, șunci, porci, păstrăvi.

-Dar mai stați, de ce vreți să plecați?

-Mai stăm, am zis eu cam îngrijorat pentru că Rebeca privea spre ușa bucătăriei. Cred că avea de gând ceva.

După ce s-au făcut cărnurile, ne-am pus din nou la ospăț, am băut vin, țuică, m-am cam trotilat și eu. Am dansat…

La sfârșit, Rebeca, ca s-o îmbuneze pe madam Bercovicioiu zice:

-Mă duc la bucătărie să spăl vasele. E rândul meu.

Am vrut să o opresc, dar n-am mai reușit. Știam în ce stil spală soția mea farfuriile. N-o să ghiciți în veci, oricât v-ați bate capul. Vă spun tot eu și jur cu mâna pe cap că nu mint! Rebeca este o fire sportivă. Și în orice loc și-n orice clipă face câte un exercițiu fizic, mai ales de când e gravidă. Când șade la masă își rotește gleznele. Și la dreapta, și la stânga. Mergem să cumpărăm ceva de la supermarket? Execută 20 de aplecări în față. Când conduce autoturismul își întărește fesele, pe rând, și numără: unu, doi, trei. Era să facem și un accident într-o zi.

-Mai lasă bucile alea și fii atentă, ai cedează trecerea!!!, țipam la ea.

În fine, acum, la madam Bercovicioiu, s-a apucat să spele vasele din chiuvetă. Erau multe. Și, în timp ce freca ea acolo cu Axion, ridica unul din picioare în sus, la spate, ca balerinele. 50 cu dreptul, 50 cu stângul. Pentru mușchii fesieri, să vă învăț eu? Fermitate, tinerețe, prospețime.

Chiuveta era lângă ușa bucătăriei, astfel că, atunci când una dintre soțiile colegilor mei a intrat cu tava plină de farfurii de porțelan din ăla „de la nouă sute șapte” pahare de cristal și alte gingășii boierești, Rebeca tocmai era la ridicarea numărul 34. N-a auzit că vine cineva, curgea apa. Și buuum! Tava, din argint medieval, a sărit trei metri-n sus, farfuriuțele, paharele, cănuțele și ceșcuța din care mușcase și maica-mare, străbunica domnului Bercovicioiu, una de l-a „prins” în viață și pe Cuza, s-au făcut zob, mii și mii de ciobulețe. Catastrofă feroviară și nu alta! Nu vă mai spun ce-a urmat, că o să ziceți că-s vorbă lungă.

În orice caz, la plecare, domnul Bercovicioiu mi-a cerut bani pentru „gazul consumat în cele două zile”, cât am stat la dumnealui, și mi-a atras atenția că își va căuta un alt colaborator. M-a dat afară, adică. Deci, în prag de an nou am rămas fără slujbă, cu o nevastă borțoasă și cam tâmpițică. Albisem aproape complet. Eram negru de supărare.
...continua
Ultima oară modificat 14 Noi 2015, 11:14 de către styx, modificat 1 dată în total.
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!

Avatar utilizator

styx
Veteran
Veteran
Mesaje: 2389
Membru din: 01 Iul 2014, 19:28
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde styx » 14 Noi 2015, 11:13

...continuare
Apoi, când mai avea vreo trei săptămâni până la termenul nașterii, s-a tot ținut scai de mine s-o duc la un concert extraordinar la Ateneul Român. Cânta „Madrigalul” și doamna Rebeca Dorneanu nu putea să lipsească.

-Nebuno, vrei să naști în acorduri de Bach și cântece de Gheorghe Cucu? Asta nu se poate! Mă opun!

A început să plângă. Cum dracu` să rezist? Mi-a fost milă. Am cumpărat bilete. Poate sunt eu exagerat. De ce să nască tocmai atunci? Și ne-am dus. S-a îmbrăcat într-o rochie neagră, mulată, din spate arăta perfect, dar dintr-o parte…

Și începe spectacolul. Madrigalii au cântat ca niște îngeri, mie mi-au plăcut, și nu sunt pasionat de genul ăsta de muzică. Dar, la un moment dat, aud în dreapta mea: „Au!” Mă uit la Rebeca, era albă ca varul la față.

-Ce ai?

-Apa. Mi s-a rupt apa!

-Ce apă? Unde? nu înțelegeam.

-Apa, tâmpitule, nasc!

Daaa. Eram cel mai mare tâmpit din lume. Nu mi-am dat seama că, din cauza emoției puternice, a muzicii remarcabile, a stării în care se afla, Rebeca ar fi putut naște acolo. Jos, la picioarele ei, era o baltă întinsă.

-Hai să mergem!, i-am ordonat. Și, pe celebra piesă corală, „Sara pe deal” am ieșit în glorie. Din sala mare a Ateneului Român am trecut direct în sala de nașteri, unde medicul ei o aștepta râzând cu gura până la ceafă. Rebeca, gătită-prună, coafată, rujată și sclipind în rochie de seară, urla cât o ținea gura. Nici că se putea să-mi facă o surpriză mai mare!

Mă rugam înfrigurat: „Doamne, fă să nu pățească ceva nebuna sau să nască vreun marțian, un excavator cu mânere, un elicopter cu picioare de țap sau naiba știe ce-i mai trece prin cap să nască, o cred în stare!”

Am ieșit în fața maternității și mi-am aprins două țigări de-odată. Ba nu, trei! După ce le-am fumat, m-a sunat medicul Rebecăi. Născuse. Erau bine amândouă. Vii și… normale. Deci, viața mea putea să meargă mai departe. Aveam părul alb ca un moș, dar simțeam că sunt fericit."

THE END ! :ras:
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!

Avatar utilizator

Mihai
Veteran
Veteran
Mesaje: 575
Membru din: 13 Feb 2014, 17:41
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde Mihai » 18 Noi 2015, 08:33

Premierul desemnat, Dacian Cioloş, şi-a încheiat discursul din Parlament cu un citat din Alcoolici Anonimi, e vorba de rugăciunea de seninătate,
E un un baiat acum la antena 1 la matinal care spune pe un post public ca din toate citatele din lume Ciolos a ales un citat de la carmolisti aia , de se țin de mână , fără vlagă si se strâmbă ...eu sunt Costica si beau de la cinci ani ... Ce fel de om denigrează ce nu înțelege ?


Rugaciunea pentru Seninatate ,
Aceasta rugaciune frumoasa a fost scrisa de un om pe numele Reinhold Niebuhr in anul 1943. Cuvintele au o semnificatie speciala pentru aceia care de multe ori sunt “in cautarea pacii” in vremuri de tumult, disperare sau nesiguranta in viata lor.
" Viata e atat de frumoasa fara bautura, orice alcoolic abstinent poate confirma asta" - Mihai Alcohelp.

Avatar utilizator

styx
Veteran
Veteran
Mesaje: 2389
Membru din: 01 Iul 2014, 19:28
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde styx » 18 Noi 2015, 21:30

[quote="Mihai"... Ce fel de om denigrează ce nu înțelege ?[/quote]
Un om ,,normal”, Mihai ?! ... probabil tocmai aici e de dorit sa aplicam Rugaciunea Seninătătii.Oamenii nu inteleg boala noastra, eu ca alcoolic ca să merg mai departe imi doresc sa-i inteleg si sa nu-mi mai fac grij si nervi pentru ce spune unul si altul, eu ma simt bine asa cum sunt acum,maine daca vine unul care ma stie cum am fost in fazele mele de consum pot eu sa-i spun ca nu am fost ala ?! Da acum sunt ok si nu arat ca un om care a avut probleme cu alcoolul asa cum nu arata foarte multi dintre noi ( cand am mers odata la spitatul de psihiatrie in vizita la alcoolicii cu un prieten din grupul nostru, le-a bufnit rasul pe asistente si au zis ca facem misto de ele când le-am spus că suntem alcoolici)dar eu stiu ce sunt.
Iata cum a fost adoptata Rugaciunea in AA povestita de Bill W. :
,,In 1941, un articol de stiri a fost adus in atentia noastra de catre un membru din New York. Intr-un anunt mortuar dintr-un ziar local au aparut urmatoarele cuvinte: << Doamne da-ne seninatatea să acceptăm ceea ce nu putem schimba, curaj să schimbăm ceea ce putem schimba și înțelepciunea să le deosebim.>> Niciodată n-am vazut atat de mult AA in atat de putine cuvinte. Cu o rapiditate uimitoare , Rugăciunea pentru Seninătate a intrat în uzul general."
@ AA ajunge la maturitate- Bill Wilson (texte selectate)

E doar părerea mea ! Rugăciunea seninătății m-a ajutat si mă ajută așa că , lasă lumea să vorbească ,că ăsta-i rostul ei cum spunea un cântec...
Seară frumoasă !
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!

Avatar utilizator

styx
Veteran
Veteran
Mesaje: 2389
Membru din: 01 Iul 2014, 19:28
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Ceainaria ALCOHELP

Mesajde styx » 02 Dec 2015, 21:30

Ler de ler :ras:
Şi ninge fără de răgaz
Şi ne-ntrebăm cu toţi la masă
De unde Doamne bani de gaz
Să încălzim întreaga casă?

Leru-i ler şi iarăşi ler
Crapă oile de ger

La poartă bate un om bun
Căci uite, câinele nu-l muşcă
Să fie oare Moş Crăciun?
Este vestitul Ştefan Hruşcă
El în Americi stă ascuns
Şi vine-acum şi ne surprinde
Fiindcă în anul ce s-a scurs
A mai compus vreo opt colinde

Leru-i ler şi iarăşi ler
Crapă oile de ger

Şi am ca plan de viitor
Să pun deoparte nişte lei
Să vină doctorul Harbuz
Să mi-l dreseze pe Grivei
Şi când aude "Leru-i ler"
Să-şi ia comanda de atac
Şi până după sărbători
Să nu-l coboare din copac

Leru-i ler şi iarăşi ler
Crapă oile de ger

Că dacă nu am bani de gaz
Şi nu am bani să beau o duşcă
Şi nici nu ştiu ce-i ăla ler
De ce să-mi cânte Ştefan Hruşcă?

Leru-i ler şi iarăşi ler
Crapă oile de ger
Leru-i ler şi iarăşi ler
Crapă oile de ger
https://www.youtube.com/watch?v=nWiyx6TsSAA
Alcoolul nu este raspunsul , el doar te face sa uiti intrebarea!

Înapoi la “TEME DE DISCUTII”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 15 vizitatori