021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti, Suceava, Brasov, Constanta: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

TEME DE DISCUTII :: Codependenta

Aici puteti propune teme de discutii.

Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Codependenta

Mesajde Alex-codep » 16 Feb 2015, 21:31

Buna, tuturor!M-am gandit sa fac un topic separat despre codependenta.M-am uitat, pe ici, pe colo, si nu am vazut ca ar fi ceva de genul asta.In caz contrar, se poate inchide cel deschis de mine si pe viitor voi posta acolo.Dar pana atunci...


Melody Beatty, "Codependent No More"

Era odata o femeie, care s-a retras in munti, intr-o pestera cu un guru.Acest guru i-a dat o multime de carti si a lasat-o singura ca sa poata sa studieze.In fiecare dimineata, el revenea sa verifice progresul femeii.Avea la el un baston de lemn.Si o intreba mereu acelasi lucru: " Ai invatat tot ce se poate sti?".Si raspunsul era mereu acelasi: "Nu, inca nu am reusit.".Atunci, inteleptul o lovea cu bastonul.Scena s-a repetat timp de cateva luni.
Intr-o zi, inteleptul a intrat in pestera, a pus intrebarea, a ascultat raspunsul si a ridicat bastonul sa o loveasca.Insa femeia l-a oprit.Usurata ca a scapat de lovitura, insa privind cu teama de urmari, a vazut surprinsa ca inteleptul zambea: "Felicitari!Tocmai ai absolvit!Acum stii tot ceea ce trebuie sa stii."."Cum asa?", intreba femeia mirata.Inteleptul i-a spus: "Ai descoperit ca niciodata nu vei reusi sa inveti tot ce se poate sti, si ai invatat sa opresti durerea."...

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Codependenta

Mesajde Alex-codep » 17 Feb 2015, 22:38

Ameliorarea codependendentei are la baza constientizarea unei realitati: "Fiecare este responsabil pentru propria viata." Si fiecare are nevoie sa se ingrijeasca pe sine, mai intai de toate; sa se accepte si sa se respecte pe sine, fara a astepta ca aceste lucruri sa fie facute mai intai de altii.Cand ei vor invata sa isi accepte propriile greseli si esecuri(inerente oricarei fiinte umane), fara sa se anuleze ca persoana, abia atunci vor fi capabili sa accepte greselile, esecurile si lipsurile celorlalti si se vor putea abtine de la a da sfaturi sau a incerca sa-i linisteasca pe cei din jur-cand nu li se cere ajutorul.Abia atunci isi vor putea infrana dorinta de a-i "elibera" pe oameni din propria nevoie(nesatisfacuta) de a fi iubit, iertat, util si inteles.

Cateva reguli simple cu ajutorul carora imi pot imbunatati viata:

1.Detasarea- Detasarea nu e neaparat separarea de persoanele importante pentru mine(dependentii), ci e separarea de agonia incatusarii lor.Inseamna ca le permit celorlalti sa fie asa cum pot/vor ei sa fie, ca le dau libertatea de a fi responsabili pentru viata lor si de a se maturiza.Lupt pentru a discerne ce pot schimba si ce nu.Inseamna ca traiesc momentul prezent: aici si acum.
2.Incetez sa reactionez.A reactiona inseamna sa ma port impulsiv, fara sa gandesc.Sunt foarte atenta atat la entuziasm, cat si la tristete, nervi etc.Incerc sa pastrez un echilibru emotional, sa nu dau curs emotiilor haotic, sa ma controlez.
3.Nu iau lucrurile si intamplarile la modul personal.Adica, nu eu sunt cea care cauzeaza nici un comportament pozitiv, nici unul negativ la cel din fata mea, pot cel mult sa dezvalui(de cele mai ulte ori, intamplator) ceea ce aceasta persoana avea deja, independent de mine.
4.Ma eliberez de o lupta inutila, nu mai incerc sa controlez ceva ce nu se poate controla: viata.
5.Traiesc o frumoasa poveste de prietenie cu mine.In fiecare zi gasesc noi motive pentru care merit sa ma iubesc si sa imi fiu cea mai buna prietena si fac tot posibilul sa nu le mai uit.
6.Zilnic imi propun anumite obiective, pe care le indeplinesc.
7.Am grija de mine, fizic, spiritual etc.Mai sunt perioade in care mai sar cate unele(din lipsa de timp, din cauza oboselii)...desi nu ar trebui, pentru ca asta e una din partile cele mai importante, grija fata de sine.

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Vecina
Boboc
Boboc
Mesaje: 58
Membru din: 10 Mar 2015, 00:21
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Codependenta

Mesajde Vecina » 11 Mar 2015, 16:38

E super aceasta tema...si de urmat, multumesc


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Codependenta

Mesajde Alex-codep » 14 Mar 2015, 21:47

Vecina scrie:E super aceasta tema...si de urmat, multumesc

Ma bucur ca e de folos.


Si pentru ca in ultimul timp am realizat mai mult ca niciodata ca unii codependenti dau dovada uneori de lipsa de asertivitate, las cateva randuri despre tema asta,care sper sa fie utile si altora.

Asertivitatea reprezinta calea de mijloc între doua extreme: pasivitatea si agresivitatea.
Comportamentul asertiv se caracterizează prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi, subiectul exprimîndu-şi necesităţile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest, într-o manieră socialmente adecvată. Comportamentul asertiv demonstrează respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, promovează autodezvăluirea, autocontrolul şi aprecierea pozitivă ai valorii de sine.
Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de soluţionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea directă, deschisă şi onestă permite recepţionarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menţine relaţiile cu ceilalţi. Într-o comunicare asertivă tensiunea , critica, conflictul etc. sunt constructive.

Cum putem fi asertivi:

Împărtăşiţi-vă sentimentele în afirmaţii la persoana I;

Nu vă minimizaţi pe voi şi nu-i minimizaţi pe ceilalţi;

Nu fiţi vagi şi ezitanţi şi nu vă camuflaţi mesajul cu cuvinte-parazite;

Fiţi concret în feedback şi critică;

Folosiţi un limbaj neutru, neexploziv;

Fiţi cooperanţi, deschişi şi receptivi la ceilalţi - s-ar putea să ştie ceva şi voi să nu ştiţi;

Confruntaţi situaţiile neplăcute pe loc sau cel puţin imediat ce se poate;

Asiguraţi-vă că mesajele non-verbale transmit acelaşi lucru cu mesajele verbale.

Ce poti face pentru a a avea un comportament si o comunicare asertiva?

Exprima-te clar si concis;

Evita sa fii sarcastic;

Evita sa faci generalizari;

Evita sa folosesti etichete;

Evita comportamentul agresiv;

Evita reactiile impulsive;

Evita monopolizarea discutiei;

Evita sa faci presupuneri;

Constientizeaza ce tip de comunicare folosesti (agresiv, asertiv, pasiv sau agresiv-pasiv).


Lange si Jacubowski (1976) sustineau ca „asertivitatea implica apararea drepturilor personale si exprimarea gandurilor, sentimentelor si convingerilor in mod direct, onest si adecvat, fara a viola drepturile altei persoane”.

Ca trasaturi caracteristice, asertivitatea este evidentiata prin:

refuzul cererilor- puterea de a spune nu;
solicitarea favorurilor si formularea de cereri;
exprimarea sentimentelor pozitive si negative;
initierea, continuarea si incheierea de noi conversatii.

De foarte multe ori limbajul verbal non-asertiv folosit este agresiv si impunator
, iar un artificiu al vocabularului ne poate imbunatati comunicarea. Expresii de genul „eu cred ca…/ as dori sa fac acest lucru…/ te deranjeaza daca…?” pot reprezenta fraze magice in viata de cuplu sau in relatiile cu colegii etc.

Comunicarea si comportamentul asertiv cresc stima de sine, aduc respect pentru ceilati si din partea celorlati.

Articol preluat in mare parte de aici: http://www.psychologies.ro/cunoaste-te-2...ii-1320416

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Caruselul negarii -Partea 1

Mesajde Alex-codep » 18 Mar 2015, 22:11

Alcoolismul – un Carusel al Negării


Alcoolismul este o piesă în trei acte, în care există cel puţin patru personaje: cel care bea şi familia lui; prietenii, colegii de muncă şi chiar consilierii pot să aibă un rol în a face ca acest Carusel să se învârtă. Alcoolismul apare rareori la o persoană separat de alţii; el doar se continuă în izolare faţă de ceilalţi.

O persoană bea prea mult şi se îmbată iar alţii reacţionează la consum şi la consecinţele acestuia. Băutorul răspunde la reacţie şi bea din nou. Aceasta determina un Carusel al învinovăţirii şi negării, o spirală descendentă ce caracterizează alcoolismul. Astfel, pentru a înţelege alcoolismul, nu trebuie să ne uităm doar la alcoolic singur, ci să vedem boala ca şi cum am fi spectatori la o piesă şi să observăm cu grijă rolurile actorilor din dramă.

Pe măsură ce piesa începe, îl vedem pe alcoolic ca şi star al Primului Act. El joacă; alţii reacţionează la ceea ce face el. Un bărbat de vârstă mijlocie (între 30 şi 55), este de obicei inteligent, capabil şi de cele mai multe ori cu succes în ceea ce face; dar scopul lui poate să fie mult prea departe pentru abilităţile sale. Vedem că este sensibil, singuratic şi tensionat. Este de asemenea imatur într-un fel, fapt ce produce o reală dependenţă. Cu toate astea, el poate să acţioneze într-un mod independent, pentru a nega acest fapt. El de asemenea neagă faptul că este responsabil pentru rezultatele comportamentului său. De la această dependenţa şi negare rezultă natura jocului său – Un Carusel Al Negarii .

Pentru ca el sa poata juca în acest fel, alţii trebuie sa faca posibil acest lucru. De aceea trebuie sa observam cu atenţie ceea ce face fiecare actor în piesa. Alcoolicul a învaţat ca atunci când consuma alcool se simte mai bine. Pentru el asta este o binecuvântare, nu un blestem, este medicamentul lui, nu otrava lui. Pentru câteva ore îi înlatura toate problemele; îi da la o parte temerile, îi reduce tensiunea, îi elimina sentimentul de singuratate şi îi rezolva toate problemele.
Ultima oară modificat 18 Mar 2015, 22:23 de către Alex-codep, modificat 1 dată în total.

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Caruselul negarii-Partea2

Mesajde Alex-codep » 18 Mar 2015, 22:14

Actul Unu

Piesa se deschide cu alcoolicul care spune ca nimeni nu poate sa îi spuna ce sa faca; el le spune lor. Acest lucru face pentru familie foarte dificil sa discute despre baut şi rezultatul acestuia. Chiar şi atunci când consumul îi cauzeaza probleme evidente, el pur şi simplu nu le va discuta. A vorbi este ca şi o strada cu sens unic. Nimeni nu pare sa asculte ceea ce spun alţii. De ambele părţi, oamenii spun un lucru şi fac altul. De aceea e nevoie sa vezi piesa ca sa înţelegi alcoolismul. Ca sa îl observi pe alcoolic singur, sa citeşti o descriere ştiinţifică despre boala, sau sa asculţi poveştile familiei, este doar o parte mica a dramei. Cuvântul cheie în alcoolism este “ Negarea ”. Iar şi iar oamenii spun ca vor face ceea ce nu vor sa faca sau sa nege ceea ce au facut. Daca am putea sa ne uitam la TV şi sa oprim sunetul, am înţelege mult mai bine ceea ce se întâmpla cu adevarat.

Timpuriu în primul act, alcoolicul trebuie sa bea, aşa ca va şi bea. Bea foarte repede, nu încet şi uşurel. Poate sa bea pe faţa; dar de cele mai multe ori va ascunde cantitatea de băutură luata, fie ca va bea în afara scenei sau nu în prezenţa actorilor din piesa. Aceasta este prima parte a negarii: ascunderea cantitaţii baute . Dar asta ne dovedeşte ca el ştie ca bea prea mult. El bea mai mult decât alţii, mult mai des decât alţii, şi acest lucru înseamnă mult mai mult pentru el decât pentru alţii.

A bea prea mult, prea des, nu este o chestiune de alegere. Este primul semn al alcoolismului. Repetarea negarii, prin ascunderea sticlei şi bautul singur, ne scoate la iveală cât de important este alcoolul în a-l ajuta pe alcoolic sa se simta mai bine. Dupa una sau doua pahare el nu se mai poate opri.

Dupa mai multe vedem o schimbare profundă în alcoolic. El evidenţiaza un simţ al succesului, bunastare şi auto-suficienţa. El este deasupra lumii, şi poate sa joace ca şi cum ar fi un mic zeu. Acum el are dreptate şi toţi ceilalţi greşesc. Aceasta se întâmpla cu probabilitate daca cineva are obiecţii legate de consumul sau.

Nu se întâmpla ca alcoolicii sa joace într-un singur fel când sunt bauţi; dar nu sunt raţionali sau sensibili; ei nu sunt responsabili. Ei sunt capabili sa ignore regulile de conduita sociala, uneori chiar pâna la un mod criminal, din care a conduce sub influenţa consumul de alcool este un exemplu clar. Daca o persoana treaza ar acţiona în acest fel, am considera-o nebuna.

Daca consumul continua destul de mult, alcoolicul creează o criza, ajunge în încurcatura, sfârşeşte mizerabil. Asta poate sa se întâmple în mai multe feluri, dar tiparul este de fiecare data acelaşi: este un dependent care se comporta ca şi un independent, iar bautul îl ajuta sa se convinga ca este adevarat. Cu toate acestea, rezultatele consumului sau îl fac şi mai dependent de ceilalţi. Când aceste crize create de el îl lovesc, el aşteapta ca ceva sa se întâmple, ignora acest lucru, se îndeparteaza de el, sau striga dupa cineva sa îl scoata din acea situaţie. Alcoolul, care la început îi dadea un simţ al succesului şi independenţei, l-a dezbracat de masca şi îl dezvaluie ca un copil dependent şi neajutorat.

Actul Doi

În Actul Doi alcoolicul nu face nimic decât sa aştepte ca alţii sa faca pentru el. Alţi trei actori din piesa îşi vor juca rolurile şi alcoolicul va beneficia din ceea ce fac. El face fie nimic fie puţin; totul este facut pentru el în al doilea act.

Întreţinătorul

Prima persoana care apare este cea pe care o numim întreţinatorul, un “ajutor”, D-l Curat, care poate fi mânat de propria anxietate şi vina, sa îşi salveze prietenul lui, alcoolicul din situaţii neplăcute. El/ea vrea sa îl salveze pe alcoolic de crizele imediate şi sa îi uşureze tensiunea insuportabila creata de situaţie. În realitate, această persoană poate sa îşi satisfaca o nevoie proprie, şi nu pe cea a alcoolicului, cu toate ca el/ea nu îşi da seama de acest lucru. Întreţinatorul poate sa fie un barbat din afara familiei, poate o rudenie; ocazional o femeie joaca acest rol.

Este de asemenea jucat de cei din “profesiile de ajutor”- clerici, doctori, avocaţi, asistenţi sociali. E posibil sa aiba puţine instrucţiuni ştiinţifice , sau deloc despre alcool şi alcoolism, care sunt esenţiale în consilierea specializata. Cu lipsa acestor cunoştinţe, ei vor face faţa situaţiei în acelaşi fel ca şi un întreţinator non-profesionist. Aceasta îi neaga alcoolicului procesul de învăţare, prin corectarea propriilor greşeli, şi îl condiţioneaza sa creada ca va fi întotdeauna un protector care îi va veni în ajutor, chiar daca întreţinătorii îşi vor promite ca nu îl vor mai salva niciodata. Întotdeauna au facut-o şi alcoolicii vor crede ca o vor face întotdeauna. Aceste operaţii pot sa fie la fel de compulsive ca şi bautul.

Victima


Urmatorul personaj care apare în scena poate sa fie numita victima. Acesta poate sa fie şeful, patronul, superiorul sau supervizorul, ofiţerul care comanda în viaţa militara, un partener de afaceri, un coleg de muncă. Victima este persoana responsabilă pentru ca munca sa fie facuta, daca alcoolicul este absent datorita bautului, sau este pe jumatate la serviciu datorita mahmurelii. Statisticile din industrie arata ca pe când bautura începe sa îi facă probleme la munca unui angajat, acesta are o vechime la aceeaşi companie pentru 10 sau 15 ani, iar şeful i-a devenit un adevarat prieten. Protejarea omului este un raspuns perfect normal; existând întotdeauna speranţa ca va fi pentru ultima data. Alcoolicul va deveni complet dependent asupra protecţiei repetate şi acoperirii din partea Victimei; altfel nu ar continua sa bea în acest mod. Va fi nevoit sa renunţe fie la baut fie la slujba. Este Victima care îl întreţine pe alcoolic sa continue în bautul iresponsabil fara pierderea slujbei.
Ultima oară modificat 18 Mar 2015, 22:25 de către Alex-codep, modificat 1 dată în total.

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Caruselul Negarii-Partea3

Mesajde Alex-codep » 18 Mar 2015, 22:16

Provocatorul


Al treilea personaj este persoana cheie din piesă, partenerul sau părintele alcoolicului, persoana cu care trăieşte alcoolicul. Este de obicei soţia sau mama. Ea este un veteran în rolul său, şi l-a jucat de mult mai mult timp decât ceilalţi din piesă. Ea este Provocatorul. Ea este rănită şi supărată de episoadele repetate de băut; dar menţine familia unită în ciuda problemelor cauzate de băutură. În schimb aruncă în căsnicie acreală, resentimente, frică şi durere şi devine de asemenea sursa provocărilor. Ea controlează, încearcă să forţeze schimbările pe care le vrea; se sacrifică, potriveşte, nu renunţă niciodată, dar nu uită niciodată. Atitudinea alcoolicului este că eşecul lui trebuie să fie acceptabil, dar ea niciodată nu trebuie să îl dezamăgească! El acţionează independent şi insistă că va face aşa cum vrea el, şi aşteaptă ca ea să facă sau să nu facă, exact ceea ce îi spune el. Ea trebuie să fie acasă atunci când ajunge el, dacă ajunge…Acest personaj poate fi numit şi Aplanatorul; ea aplanează tot timpul crizele şi problemele cauzate de băut. Alcoolicul o învinovăţeşte pentru tot ceea ce nu merge bine acasă şi în căsnicie; face orice e posibil ca şi căsnicia să meargă pentru a-i dovedi că nu are dreptate. Ea este soţia şi femeia de pe lângă casă iar în cazul unei dependenţe se simte obligată să câştige şi ea pâinea. Trăind cu un bărbat care are boala alcoolismului, ea încearcă să fie asistenta medicală, doctorul şi consilierul. Ea nu poate să joace acest rol fără să îşi rănească soţul sau pe ea însăşi. Este foarte supărată că nu poate să vorbească cu soţul ei fără să nu mai adauge mai multă vină, acreală, resentimente sau ostilitate situaţiei, lucru care de multe ori este de nesuportat.


Actul Doi este jucat în plinătatea lui: alcoolicul în condiţia lui neajutorată este salvat, înapoi la slujbă, şi refăcut ca un membru al familiei.

Aceasta îl îmbracă într-o haină de adult responsabil. Aşa cum totul era făcut pentru el şi nu de către el, dependenţa lui a crescut, şi a rămas ca un copil într-o haină de adult. Rezultatele, efectele şi problemele cauzate de băut au fost înlăturate de alţii. Au curăţat întreaga mizerie făcută de alcoolic. Rezultatele dureroase ale consumului de alcool au fost suportate de alte persoane în afară de alcoolic. Asta îi va permite să continue consumul, ca metodă de a-şi rezolva problemele. În Actul Unu alcoolicul şi-a încălcat orice promisiune şi durerea îmbătându-se; în Actul Doi rezultatele dureroase şi tulburătoare ale consumului au fost înlăturate de alţi oameni. Aceasta îl convinge pe alcoolic că el poate să continue să se poarte în acest mod iresponsabil.

Actul Trei

Actul Trei începe în aceeaşi manieră ca şi Actul Unu, dar ceva s-a adăugat la primul şi al doilea act. Nevoia lui de a-şi nega dependenţa este acum mai mare şi trebuie exprimată aproape odată, şi chiar mai empatic. Alcoolicul neagă că are o problemă cu băutul, neagă că este un alcoolic, neagă că alcoolul îi cauzează probleme. Refuză să recunoască că cineva l-ar fi ajutat - mai multă negare. Neagă faptul că îşi poate pierde slujba, insistând că este cel mai bun şi cel mai talentat la muncă. Deasupra tuturor, neagă că a cauzat familiei probleme. De fapt învinovăţeşte familia, în special soţia, pentru toate problemele. Poate chiar să insiste că soţia lui este nebună, că trebuie să meargă la un psihiatru. Pe măsură ce boala şi conflictul se înrăutăţeşte, de multe ori soţul îşi acuză soţia că îl înşeală, că are aventuri cu alţi bărbaţi, cu toate că nu are motive pentru aceste acuze.

Unii alcoolici ajung la această negare printr-o incredibilă tăcere, refuzând să discute orice legat de băut. Memoria este prea dureroasă. Alţii permit familiei să discute ceea ce au făcut greşit şi în ce au eşuat să facă, fie băuţi fie trezi. Soţia nu uită nicodată ceea ce a făcut soţul. E posibil ca soţul să nu îşi amintească ceea ce a făcut în timp ce era băut, dar nu va uita niciodată ce îi spune soţia că a făcut sau nu a reuşit să facă.

Problema reală este că alcoolicul este pe atât de bine conştient de adevăr pe cât de puternic neagă. Este conştient de starea de beţie. Este conştient de eşecul său. Vina şi remuşcările au devenit insuportabile; nu mai poate tolera criticile sau sfaturile de la alţii. Cu toate acestea, memoria completei neajutorări şi eşecul de la sfârşitul primului act sunt mai mult decât jenante; însă departe de a fi dureros pentru o persoană care gândeşte şi acţionează ca şi cum ar fi un mic zeu în lumea sa.

Cu timpul familia se acomodează la stilul de trai împreună. Alcoolicul poate să nege ca va mai bea vreodată, şi ceilalţi din joc, vor jura că nu îl vor mai ajuta vreodată. Întreţinătorul va jura că nu va mai veni în salvarea lui vreodată. Victima nu va mai permite încă un eşec la locul de muncă datorită băutului. Provocatorul, fie mama sau soţia, îi va spune că nu vor mai putea trăi împreună în aceste condiţii.

Ceea ce se spune este complet diferit de ceea ce fiecare a făcut sau va face de acum înainte. Întreţinătorul, Victima şi Provocatorul au mai spus aceste lucruri dar nu le-au dus la îndeplinire. Rezultatul este că sentimentele de vinovăţie şi de eşec ale alcoolicul au crescut, asigurarea lui Dumnezeiască că poate să facă întotdeauna ceea ce doreşte, este pusă la încercare – şi toate astea se adaugă la tensiunea şi singurătatea lui. Dacă o astfel de durere mentală devine de nesuportat, în special de atitudinile şi acţiunile schimbate ale celorlalţi membri ai castei, va exista o singură cale sigură pentru el de a îndepărta durerea, de a-şi depăşi vinovăţia şi sentimentul eşecului, şi câştigarea unui simţ al valorii proprii. Indiferent dacă Actul Doi este jucat precum este descris, este inevitabil ca în Actul Trei alcoolicul să bea din nou. Aceasta este o singură cale sigură de a se elibera de durere, de a rezolva problemele şi de a ajunge la sentimentul că este în regulă. Memoria confortului imediat şi beneficiile băutului vor şterge imediat cunoştinţele despre ceea ce se va întâmpla dacă va bea. De asemenea în mintea lui mai există speranţa că de data asta poate să controleze şi să obţină beneficiile de altă dată ale băutului. Deci, ceea ce i se pare absolut necesar alcoolicului se întâmplă – începe să bea din nou.

Când ia paharul, scena nu se termină. Cortina se închide la finalul Actului Unu şi Doi, dar în Actul Trei piesa se întoarce dintr-o dată la Actul Unu fără ca să se lase cortina. Este ca şi cum ai vedea un film care merge încontinuu fără să se mai oprească. Dacă cei din public, rămân pe scaun destul, şi se joacă primele doua acte, cele trei acte se vor juca din nou şi din nou; iar la finalul Actului Trei alcoolicul va bea din nou. Pe măsură ce anii trec actorii îmbătrânesc, dar vor fi foarte puţine schimbări în cuvintele sau acţiunile piesei.

Dacă cele două acte sunt jucate aşa cum sunt descrise, Actul Trei se va juca şi el în acelaşi mod. Dacă Actul Unu nu s-ar juca, nu am mai avea loc începutul piesei despre alcoolism şi drama din jurul acestuia. Asta face ca Actul Doi să fie singurul în care drama tragică a alcoolismului să fie schimbată, singurul act în care recuperarea poate fi iniţiată, prin deciziile şi acţiunile altora decât a alcoolicului. În Actul Doi alcoolicul acceptă orice este făcut pentru el de către alţii, care joacă în acest fel fie la alegere, fie pentru că nu rezistă să nu îl ajute pe acesta. Cu toate astea acest act este singurul în care există un potenţial real de a sparge spirala descendentă a alcoolismului şi Caruselul Negării. Ia să vedem ce se întâmplă atunci când cei apropiaţi alcoolicului sunt hotărâţi să schimbe ceva în această situaţie!
Ultima oară modificat 18 Mar 2015, 22:29 de către Alex-codep, modificat 1 dată în total.

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Caruselul Negarii-Partea 4

Mesajde Alex-codep » 18 Mar 2015, 22:18

Două lucruri pot să intervină în succesul unui program pe termen lung. În primul rând, atitudinea soţului faţă de noul rol poate să varieze de la dezaprobare la ameninţări directe sau violenţă. În al doilea rând, responsabilităţile casnice, în special dacă sunt copii mici, îi face dificil soţiei să se rupă şi să meargă la întâlniri, consiliere sau terapie în timpul zilei. Seara, foarte puţini soţi alcoolici au grijă de copii sau plătesc baby-sitter-i, în timp ce soţia merge la Al-Anon. Nici nu ar trebui să li se acorde încredere legată de această responsabilitate atunci când sunt băuţi.

La un cuplu căsătorit de vârstă medie, în timpul fazei pre-alcoolice a bolii, soţia este prima persoană care i se alătură în Carusel. Mulţi ani mai târziu, Întreţinătorul şi Victima îşi încep rolurile. Dacă recuperarea din alcoolism este iniţiată înainte ca boala să se acutizeze, atunci soţia este cea care trebuie să iniţieze programul de recuperare. Cele mai multe persoane din ziua de astăzi, de multe ori chiar profesionişti, nu sunt dispuşi să accepte alcoolismul ca pe o boală înainte ca acesta să ajungă la stadiile adictive de alcoolism cronic. Astfel, soţia se va găsi într-o situaţie de pionerat în căutarea de ajutor. Dacă preotul condamnă beţia, îi va fi ruşine să meargă la el. Dacă doctorul eşuează în recunoaşterea existenţei alcoolismului în fazele timpurii, ajutorul medical şi consilierea îi sunt retezate din start. Dacă condiţiile devin de nesuportat şi ea consultă un avocat, îi va vorbi în termeni de separare sau divorţ ca singurul serviciu pe care i-l poate oferi. Aceasta îi creşte sentimentul de eşec ca soţie sau o îngrozeşte gândul la anxietatea şi durerea pe care ar avea-o dacă ar face această acţiune. Astfel, cele mai multe dintre soţii rămân în Caruselul Negării sau se întorc repede după ce au încercat să îl oprească sau să iasă din el.

Până când nu vor fi schimbări drastice în atitudinilie sociale şi culturale faţă de consumul de alcool şi alcoolism, membrii familiei care vor să iniţieze un program de recuperare din alcoolism trebuie să înţeleagă că acesta poate fi un proces lung şi dificil. Cu toate astea, dacă soţia sau un alt membru din familie vrea să intre într-un program săptămânal de educaţie, terapie, Al-Anon sau consiliere şi lucrează programul timp de o perioadă de şase luni, schimbările, de obicei, apar nu numai în viaţa ei, ci, de multe ori, şi în viaţa şi acţiunile alcoolicului. O soţie poate să facă o astfel de schimbare numai dacă ea crede că este o alegere bună şi morală. Astfel, trebuie să înţeleagă natura alcoolismului. Trebuie, de asemenea, să aibă curajul să reziste opoziţiei soţului faţă de programul ei de recuperare. Nu ne putem aştepta ca o soţie să facă ceva ce este mult peste capacitatea ei emoţională sau financiară. Cu toate astea, rămânând într-un program pentru ea însăşi, îi va fi cu putinţă să rezolve probleme care la început i se păreau prea dificile.

Nu există o cale uşoară de a opri Caruselul Negării sau poate fi chiar mai dureros să-l opreşti decât să îl menţii. Este imposibil să dăm reguli definite care să se aplice tuturor membrilor piesei. Fiecare caz este diferit, dar cadrul piesei rămâne cam la fel. Un membru al familiei poate să vadă Caruselul Negării alcoolicului, dar de multe ori eşuează să vadă că ea / el este unul / una dintre cei care ajută la mersul acestuia. Partea cea mai dificilă în oprirea ciclului care se repetă este teama că alcoolicul nu o va scoate la capăt fără un astfel de ajutor. Ceea ce ea consideră ajutor, fără să ştie, este tocmai acel lucru care îi permite alcoolicului să continue băutul ca şi un tratament miraculos pentru toate problemele lui.

Iniţierea recuperării
Dacă un prieten este chemat pentru ajutor, aceasta ar trebui folosită ca o oportunitate de a-l ghida pe alcoolic şi familia lui într-un program planificat de recuperare.

Un profesionist care are alcoolici sau familiile lor ca şi clienţi sau pacienţi ar trebui să înveţe cum să facă faţă alcoolismului prin literatura disponibilă, seminarii intensive prezentate de specialişti.

Dacă o soţie crede că soţul ei are o problemă cu băutul sau bea prea mult sau prea des, ar trebui să caute ajutor şi consiliere imediat, evaluându-şi situaţia pentru a afla programul care i se potriveşte cel mai bine. Indiferent de tipul de ajutor ales, ea nu ar trebui să se oprească după câteva întâlniri sau conferinţe pentru că schimbările nu apar peste noapte. Participarea regulată trebuie continuată, multe soţii învăţând că e nevoie de mult timp pentru a-şi asigura un beneficiu real din astfel de programe. În societatea noastră, soţia are o singură alegere – să caute ajutor pentru ea sau să permită bolii alcoolismului să o distrugă pe ea, pe alţi membri ai familiei şi poate chiar căsnicia.

Ajutor prin Al-Anon
Al-Anon este cel mai răspândit grup pentru familie, aşa cum este AA-ul pentru alcoolic. În România grupurile sunt la început şi pot fi găsite în doar câteva oraşe din ţară. Există şi câteva programe de informare şi tratament unde se poate găsi consiliere şi tratament pentru familie.

Să repetăm, soţia poate găsi sursa de ajutor pentru ea însăşi . Aceasta este singura cale de a rupe Caruselul Negării. Odată ce a găsit ajutor, trebuie să continue să îl folosească, indiferent de ce ajutor îi e disponibil, să îşi dezvolte propriul program de recuperare, preferabil într-un grup. Începerea unui program de recuperare poate să cauzeze multe suferinţe, conflict şi confuzie, dar pe termen lung, acesta este mai puţin dureros decât a-l ajuta pe alcoolic să continue băutul prin rămânerea ca membru în casta care îl sprijină pe alcoolic, a piesei ce menţine Caruselul Negării.

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Caruselul negarii-Partea 5

Mesajde Alex-codep » 18 Mar 2015, 22:20

Recuperarea din alcoolism începe în Actul Doi

O recuperare planificată începe cu persoana în cauză în Actul al doilea. Ei trebuie să înveţe cum oamenii sunt afectaţi unii de alţii în această boală, apoi să înveţe partea cea mai dificilă, aceea de a acţiona într-un mod cu totul diferit.

Noile roluri pot fi învăţate doar apelând la alţii care înţeleg piesa şi practicând cunoştinţele. Dacă Actul Doi este rescris şi rejucat, există orice motiv să credem că alcoolicul se va recupera. El este blocat în boala lui; alţii au cheia de la lacăt. Nu putem să îi cerem să renunţe la băut ca o cale de a-şi rezolva problemele, dar dacă îi deschidem uşa el va putea să iasă afară.

Dacă alcoolicul este salvat de la orice criză, dacă şeful îşi permite să fie o Victimă din nou şi din nou, dacă soţia acţionează tot timpul ca un Provocator, nu există nici o şansă ca un alcoolic din zece să se recupereze. El este virtual neajutorat; el singur nu poate rupe lacătul. El poate să se recupereze dacă ceilalţi din piesă învaţă cum să taie dependenţa alcoolicului de ei, refuzând să se lase păcăliţi. Alcoolicul nu poate menţine Caruselul Negării, numai dacă ceilalţi sunt în şa alături de el şi îl ajută să meargă mai departe. Actorii actului doi îl tot întreabă pe alcoolic de ce nu încetează băutul, dar ei fiind cei care prin ceea ce fac sau nu fac îl ajută pe alcoolic să îşi rezolve aceste probleme prin băut. Nu este adevărat faptul că un alcoolic nu poate fi ajutat decât atunci când el vrea ajutor. Este adevărat că alcoolicul nu va înceta consumul atâta timp cât cei de lângă el îi vor înlătura toate consecinţele dureroase. Cei din actul al doilea vor găsi ca fiind foarte greu să se schimbe. Este mult mai uşor şi mai puţin dureros să spună că alcoolicul nu poate fi ajutat, decât să treacă prin agonia de a învăţa un nou rol.

Întreţinătorii şi Victimele, trebuie de asemenea să caute informaţii, să fie perspicace şi înţelegători, dacă vor să îşi schimbe rolurile. Soţia sau mama trebuie să participe la un program de consiliere şi terapie, dacă vrea să facă o schimbare în viaţa ei.

Înţelegând rolurile pe care le joacă actorii din dramă trebuie să ţinem minte că aceştia nu le-au învăţat peste noapte. Ei joacă rolul care cred că se aşteaptă de la ei; au fost învăţaţi să joace în acest fel. Ei cred că îl ajută pe alcoolic şi nu ştiu că perpetuează boala, făcându-i imposibil în acest fel alcoolicului să se recupereze.

Întreţinătorii

Sunt acele persoane care cred că nu trebuie să îl lase pe alcoolic să sufere consecinţele băutului, când pot să prevină acest lucru atât de simplu, salvând operaţiunea. Pentru ei este ca şi cum ar salva un om de la înec; pur şi simplu trebuie făcut. Dar această misiune de salvare îi transmite alcoolicului mesajul că salvatorul îi spune: “Nu poţi reuşi fără ajutorul meu”. Întreţinătorul arată o lipsă de încredere în capacitatea alcoolicului de a se îngriji pe el, care este o formă de condamnare şi judecare.

Rolul Întreţinătorului profesionist – cleric, doctor, avocat sau asistent social – poate fi distrugător, dacă condiţionează familia să reducă criza, în loc să o folosească pentru a iniţia un program de recuperare. Familia ştie de 5 sau 10 ani că băutul cauzează probleme serioase, dar nu sunt capabili, să arate acest lucru celor din afara familiei. Atunci când familia se adresează profesioniştilor care nu sunt specializaţi în tratarea alcoolismului, înainte ca un comportament antisocial să fie evident, ei pot să susţină că nu este vorba de alcoolism şi că nu se poate face nimic până alcoolicul nu vrea ajutor.

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."


Sunt autorul acestui subiect
Alex-codep
Veteran
Veteran
Mesaje: 595
Membru din: 10 Noi 2014, 21:33
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Caruselul negarii-Partea 6

Mesajde Alex-codep » 18 Mar 2015, 22:21

Când alcoolismul ajunge la punctul în care iese în afara familiei şi alcoolicul apelează la astfel de profesionişti, asigurându-şi o reducere a crizei, căutând şi folosind aceste persoane ca Întreţinători. Aceasta, din nou menţine în funcţiune Caruselul Negării. Familia căreia i s-a spus iniţial că nu există semne de alcoolism, este învăţată să facă faţă înlăturând simptomele, în loc să facă faţă realist bolii. Acea persoană care a eşuat în a identifica alcoolismul în stadiile sale iniţiale, poate acum să trateze simptome mult mai avansate, ajutându-l pe alcoolic să meargă mai departe în Caruselul Negării. Asta întăreşte convingerea familiei că nimic nu se mai poate face pentru alcoolism. Chiar şi atunci când membrii familiei încearcă să aibă grijă de ei sau de alcoolic, rolul profesionistului fiind acela de Întreţinător, şi nu îi ghidează pe alcoolic şi familie într-un program de recuperare pe termen lung. Întreţinătorul fiind primul personaj din scenă, el influenţează actul al doilea pentru că stabileşte direcţia şi mişcările din această parte a piesei. Astfel profesionistul neinformat, îi ajută pe toţi să se urce înapoi pe Caruselul Negării.

Victima nu se urcă pe Carusel până când băutul nu a început să interfereze cu munca alcoolicului, de obicei după ce are acel loc de muncă de câţiva ani şi există o relaţie apropiată între patron şi alcoolic. Superiorul îşi protejează prietenul alcoolic, ştiind că soţia şi copii vor suferi dacă omul este dat afară. Se întâmplă mai ales dacă compania nu are un program de recuperare pentru alcoolici. Colegii de muncă îl protejează pe alcoolic, pentru că acest om este prietenul lor. Interesul personal şi prietenia fac Victima să acorde acel ajutor care îi creşte dependenţa şi nevoia de negare.

Soţia este prima persoană care se alătură alcoolicului în Caruselul Negări. Dacă acceptă nedreptăţile, suferă deprivări, suferă repetate jigniri, acceptă promisiuni călcate, este păcălită şi nehotărâtă în fiecare efort de a face faţă băutului şi este pusă la pământ de exprimarea constantă a ostilităţii îndreptată spre ea, reacţia ei este de ostilitate, acreală, anxietate şi mânie. Jucând rolul în acest fel o îmbolnăveşte pe soţie. Ea nu este o femeie bolnavă care l-a făcut pe soţul ei alcoolic, dar o femeie care devine o parte a bolii, trăind în ea. Ea este pusă într-un rol care o determină să devină Provocatorul. Este prinsă între boală agravantă a alcoolismului şi un zid de ignoranţă, ruşine, jignire puse asupra ei de către societate. Aceasta o zdrobeşte; are nevoie de informaţii şi consiliere, nu pentru că ar fi cauzat boala soţului ei, dar pentru că este distrusă de către aceasta. În schimb alcoolicul este rănit reducându-i şansele de recuperare.

Soţia este singură
Un alt motiv pentru care soţia are nevoie de ajutor în recuperare, este că schimbându-şi rolul şi începând să acţioneze într-un nou mod, va descoperi că este singură. Alţii – prietenii, relaţiile, asociaţii de afaceri – o vor trata ca un actor care îşi părăseşte piesa când nu are cine să o înlocuiască. Este foarte adevărat mai ales dacă soţia îşi părăseşte bărbatul, fie la alegere, fie de necesitate.

Unele soţii îşi pot schimba rolurile discutând cu un consilier care are cunoştinţe de bază despre alcoolism, sau participând la şedinţe de grup la clinica locală de psihiatrie sau la un program de tratament. Altele îşi găsesc confortul şi siguranţa participând la întâlnirile grupului Al-Anon. A avea prieteni care îi înţeleg noul ei rol, pentru că şi ei au trecut prin suferinţe şi agonii asemănătoare, este foarte important pentru soţie în acest moment. Rudele şi prietenii îi pot spune cât greşeşte încercând să joace un nou rol; are nevoie de oamenii care să o înţeleagă şi să îi ofere suport moral, în căutarea de răspunsuri la problema alcoolismului.

Greşeala crucială făcută de femei care caută ajutor pentru alcoolismul soţilor, este că vor să li se spună ce trebuie să facă să înceteze băutul, fără să înţeleagă că este necesar de timp lung pentru învăţarea unui nou rol în căsnicia alcoolică. Perioade lungi de conferinţe sau întâlniri de grupuri sunt necesare de multe ori, înainte ca o soţie să înceapă să-şi schimbe sentimentele şi să înveţe să joace altfel, într-un mod constructiv. Dacă alţii din piesă nu învaţă noi roluri, soţia va trebuie să vină la grup cam doi trei ani înainte ca sentimentele şi emoţiile să îi permită o schimbare de rol.

"Doamne, dă-mi seninătate... Să accept ceea ce nu pot schimba, Curaj să schimb ceea ce pot... Și înțelepciune să le deosebesc! Fie voia Ta și nu a mea!"


"Adictia reprezinta o obisnuinta devenita inconstienta."

Înapoi la “TEME DE DISCUTII”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori