Sint Tudor alcoolic abstinent !
Si eu am fost ca tatal tau ,un alcoolic ce nu recunostea ca ca are probleme cu alcoolul !ALCOOLISMUL ESTE O BOALA A NEGATIEI !Pina nu va recunoaste el insusi ca are o problema cu consumul de alcool nu va reusii sa se recupereze !Eu intii am recunoscut ,m-am internat cu scpul de a ma refece fizic ,si dupa aceea am mers la alcoolicii anonimi Am doi ani de cind nu am mai baut ,insa merg saptaminal la alcoolicii anonimi.Alcolocul este ultima persoana care trebuie sa te porti cu manusi ! el nu trebuie menajat pentru ca se va folosi de slabiciunile celorlalti si va continua sa bea pina ii va distruge pe el dar si pe ceilalti ! EL sa recunoasca si apoi va fi mai bine.AM SA POSTEZ citeva Materiale pentru familie !SA -MI MAI SCRI !Daca doresti materiale AA LASA ADRESA TA DE MAIL PE MESAJE PRIVATE AICI PE FORUM PENTRU TUDOR! SUCCES !

Un ghid pentru familia alcoolicului
Cea mai bună apărare a familiei în faţa impactului emoţional al alcoolismului este câştigarea unor cunoştinţe şi atingerea unei maturităţi emoţionale şi curajul de a pune în practică aceste lucruri.
Cei care îi asistă pe alcoolici în afara familiei pot să devină confuzi, persoane distructive dacă unul dintre membri familiei lor devin alcoolici activi. Acest lucru este în special adevărat dacă persoana care bea este soţul, soţia sau copilul.
Ruda cea mai apropiată, sau persoana cea mai responsabilă pentru alcoolic, poate are nevoie de mai multă asistenţă şi consiliere decât alcoolicul, dacă există un program eficient de recuperare. Alcoolismul este o boală care are un mare impact emoţional asupra familiei. Cei mai mult afectaţi de alcoolism sunt partenerii, soţii / soţiile, părinţii, sora, fratele şi copilul. Cu cât aceste emoţii vor mai mult distorsionate cu atât ajutorul va fi mai puţin adecvat. Interacţiunea dintre ei poate, şi de cele mai multe ori devine distructivă în loc de a fi ajutătoare.
De exemplu, soţiile vor ajunge să dea vina pentru tot ceea ce este rău pe căsnicia cu un alcoolic. Au ajuns la un punct la care să se teamă că ar putea fi adevărat. Cu toate acestea alcoolismul este o boală. Soţia nu este responsabilă pentru alcoolism aşa cum nu este responsabilă nici pentru diabetul sau tuberculoza soţului ei. Nici o soţie nu şi-a făcut vreodată soţul un alcoolic, astfel încât nici o soţie nu poate fi responsabilă pentru recuperarea lui. Cu toate acestea, prin lipsa cunoştinţelor, permite bolii să treacă neobservată. Prin lipsa unei înţelegeri adecvate şi a curajului, poate îngădui la evoluţia bolii. Pentru existenţa bolii, soţia nu este responsabilă, dar îl poate încuraja pe soţ să evite tratamentul, sau să facă paşii unei recuperări timpurii, chiar dacă acest lucru nu poate fi absolut garantat.
Aceleaşi principii sunt valabile şi pentru ceilalţi membri din familie, în special pentru persoana de care depinde în ultimul rând alcoolicul. Aceasta persoană primară din viaţa alcoolicului, nu poate „trata” boala. La fel cum nici un doctor nu ar trebui să îşi trateze propria boală puţini dintre ei vor face pe medici pentru membri familiei apropiate, mai ales pentru partener, soţ / soţie sau copil. Pe măsură ce alcoolismul progresează rudeniile devin implicate emoţional. Cel mai bun ajutor pe care îl pot oferi iniţial este de căuta ajutor şi tratament pentru propria lor situaţie astfel încât să nu joace ei un loc în progresia bolii alcoolismului, în schimb să participe la recuperare. Greşelile făcute de familiile bine intenţionate, sunt de neînchipuit şi de cele mai multe ori îngreunează recuperarea alcoolicului.
La început trebuie să se înţeleagă că familia face absolut tot ce ştiu sau cred că ar fi bine, iar boala să treacă pe lângă ei neîntrebată. Dar, dacă familia este doritoare să înveţe câte ceva despre alcoolism, şi să le pună în aplicare şansele pentru recuperare sunt mult crescute. De fapt cel mai bun mod de a ajuta un alcoolic să se recupereze este de a îndepărta ignoranţa, însuşirea unei atitudini adecvate bazate pe cunoştinţe şi să aibă curajul de a pune în practică aceste principi atunci când se confruntă cu alcoolicul. Pentru a începe într-o manieră obişnuită, aceea de a-l forţa pe alcoolic să se oprească din băut, fără ca întâi să învăţăm să ne schimbăm propria persoana, pur şi simplu va înrăutăţi lucrurile.
În primul rând trebuie să înţelegem că problema alcoolismului nu este în sticle ci în persoană. Cu toate acestea, recuperarea nu începe atâta timp cat alcoolicul nu se va rupe complet de sticle şi să practice o continuă abstinenţă. Recuperarea este de asemenea similară cu construcţia unui arc Gotic. Acestea sunt fundaţii nevăzute, multe persoane adăugând pietre fundaţiei arcului, dar piatra cheie trebuie pusă de alcoolic, pentru ca structura să nu se prăbuşească. Nimeni nu poate face pentru alcoolic ceea ce trebuie să facă el. Nu îi poţi lua medicamentele pacientului, şi să aştepţi ca el să beneficieze. Alegerile trebuie făcute şi luată acţiune de către alcoolic din propria lui voinţa dacă se vrea ca recuperarea să aibă o bază permanentă.
Este îngrozitor felul în care alcoolicul îşi controlează familia, în special soţia, soţul sau mama. Alcoolicul bea şi iar bea şi iar bea. Familia urlă , plânge, imploră, ţine pledoarii, se roagă, ameninţă sau practică tratamentul silenţios. De asemenea acoperă, protejează şi îl păzeşte pe alcoolic de consecinţele băutului său. Dacă alcoolicul continuă să se comporte ca un mic zeu, este pentru că familia este inadecvată în a se opune acestei atitudini încurajând perpetuarea acestei atitudini de iluzie a omnipotenţei.
În menţinerea nevrozei omnipotente, alcoolicul are două arme primare. Familia trebuie să înveţe să se apere împotriva acestora sau să devină sclavi virtuali bolii, creându-şi astfel boala emoţională sau mentală de mai mici proporţii.