Daca sinteti alcoolic si vreti sa va recuperati, s-ar putea

[tudor]

Text din BIG BOOOK , Cartea mare Alcoolicilor anonimi .


Obiectivul acestei carti este de a da raspunsuri precise unor astfel de intrebari. Va vom spune ce am facut noi. Inainte de a intra in amanunte, ar fi bine sa va precizam punctul nostru de vedere, pe scurt, in privinta anumitor lucruri.

De cite ori nu ni s-a spus: " Eu ma pot lasa de baut oricind vreau. De ce nu poate si el?" " Daca nu poti bea cu masura, mai bine te-ai lasa de tot." " Cel de colo nu se poate controla cind bea." " De ce nu incerci sa bei bere sau vin?" " Nu mai bea tarie." " Fara indoiala, n-are vointa." "Daca ar vrea, s-ar lasa de baut de dragul ei." " Medicul i-a spus c-o sa moara daca mai bea, dar el iar a luat-o pe ulei".

Acestea sint observatii facute foarte des, in mod obisnuit, la adresa bautorilor. In dosul lor se ascunde un ocean de necunoastere si neintelegere, un punct de vedere total diferit de al noastru in privinta alcoolului.

Un bautor moderat renunta la bautura fara nici o greutate, daca are motiv s-o faca. A bea sau a nu bea reprezinta o problema pentru el.

Exista apoi cazul celui care bea abuziv. Probabil ca a baut timp destul de indelungat iar sanatatea fizica si cea mintala ii sint afectate. Dupa ce I-a redus citiva ani din viata???

Si totusi, are un motiv suficient de serios, precum o sanatate subreda, o noua relatie sentimentala, o shimbare de mediu sau inca o atentionare severa din partea medicului sau, acest bautor va reusi sa se lase de tot de baut, fie sa bea moderat, cu toate ca ii va fi greu si suparator, uneori avind chiar nevoie de asistenta medicala.

Ce sa spunem despre alcoolicul veritabil? Poate ca la inceput este un bautor moderat; in continuare, poate deveni sau nu bautor abuziv, dar la un anume stadiu in aceasta evolutie, ajunge la momentul in care nu se mai poate opri, din clipa in care a inceput sa bea.

Comportamentul lui te lasa perplex mai ales cind si-a pierdut controlul. Face gesturi absurde, inexplicabile si uneori chiar tragice, cind este sub influenta alcoolului. Te face sa te gindesti la Dr. Jekyll si Dl. Hyde. Rareori e doar afumat. De obicei, e asa de beat incit fie ca se poarta ca un nebun, fie ca e pur si simplu de nerecunoscut. Poate fi unul dintre cei mai de treaba oameni de pe pamint, dar cum da de bautura, cel mai adesea devine dezgustator si chiar un pericol social. Are darul de a se imbata cind te astepti cel mai putin, cum ar fi atunci cind trebuie sa ia o decizie importanta sau sa-si tina o promisiune facuta. E adesea plin de bun simt si echilibrat, dar nu cind e vorba despre alcool; in aceasta privinta, devine egoist si necinstit. Tot asa de des, poate fi un om talentat, cu aptitudini deosebite, cu o cariera promitatoare pentru viitor. Foarte dotat, isi pune toata energia in slujba acestui viitor stralucit pentru sine si ai sai, apoi, printr-o suita de betii fara noima, distruge tot ce a construit. Dupa halul de betie in care s-a culcat, ai zice ca va dormi ne-ntors cel putin vreo doisprezece ore. Dar se trezeste devreme si cauta cu infrigurare sticla ascunsa in ajun. Cind are bani, isi ascunde sticlele prin toata casa, de teama ca i se vor lua proviziile ca sa fie turnate in chiuveta. Pe masura ce lucrurile se agraveaza, bolnavul incepe sa ia sedative puternice, in cantitati din ce in ce mai mari, pe care le amesteca cu alcoolul ca sa se dreaga si ca sa poata merge la serviciu. Apoi vine ziua in care nu mai poate pleca la lucru si ramine acasa, ca sa bea in continuare. Poate ca se va duce la doctor, care ii va da morfina sau alt calmant ca sa-l repuna pe picioare. Dupa care, incept internarile prin spitale si sanatorii.

Acest portret al alcoolicului, pe care l-am schitat aici, este departe de a fi complet; comportamentele variaza de la un bolnav la altul. Dar cele schitate reprezinta o descriere generala a comportamentului alcoolicului.

De ce se poarta astfel un alcoolic? Dupa ce sute de experiente I-au dovedit ca un singur pahar poate declansa dezastrul, cu toate suferintele si umilirile pe care le aduce acesta, atunci de ce bea el paharul funest? De ce nu se poate abtine? Ce s-a intimplat cu bunul lui simt, cu vointa, pe care le mai dovedeste uneori in alte domenii?

[tudor]

Oare vom putea raspunde vreodata definitiv la aceste intrebari? Opiniile sint foarte impartite in privinta factorilor care explica de ce are alcoolicul aceste reactii diferite de ale oamenilor normali. Nu putem inca explica de ce, odata depasit un anume stadiu, nu mai exista aproape nimic de facut pentru suferind. Aceasta ramine o enigma.

Stim ca alcoolicul care se abtine de la bautura - si abstinenta lui poate dura luni, chiar ani de zile - are reactii normale, asemanatoare cu ale oamenilor normali. Afirmam categoric ca, daca acest bautor se atinge din nou de alcool, se va produce un fenomen fizic si mintal care, virtual, il va impiedica sa se insanatoseasca. Alcoolicii care au trait aceasta experienta vor putea confirma din plin ceea ce afirmam aici.

Observatiile noastre ar ramine fara adresa si pur si simplu teoretice, daca omul de care vorbim nu s-ar mai atinge niciodata de paharul care sa declanseze ciclul infernal aflat de asemenea in discutie aici. Ceea ce ne face sa credem ca e vorba mai mult de ceva psihic decit fizic. Daca-l vom intreba pe alcoolic ce l-a convins sa bea si sa se imbete ultima data, s-ar putea sa obtinem toate felurile de scuze. Unele argumente si justificari pot fi plauzibile, dar nimic nu dovedeste ca merita sa fie indurate toate ravagiile unei betii. Motivele invocate de alcoolic seamana cu cele ale unui om care, ca sa nu mai simta durerea de cap, se loveste peste craniu cu ciocanul. Daca incercati sa-l convingeti sa vada cit de absurde sint rationamentele sale, alcoolicul isi va bate joc de dumneavoastra sau va deveni irascibil si va refuza sa vorbeasca.

Uneori, bolnavul va spune adevarul; si, oricit ar parea de straniu, nu stie mai mult decit stiti dumneavoastra ce anume l-a impins spre acel prim pahar. Unii bautori vin cu scuze de care sint multumiti, dar, in adincul sufletului, nici ei nu stiu de ce beau astfel. Odata atinsi de acest rau, ei ramin niste derutati. Pe de o parte, sint obsedati de ideea ca, intr-o zi, vor gasi o iesire; pe de alta parte, se framinta cu banuiala ca au pierdut partida.

Prea putini sint aceia care ar putea masura cit de adevarat este acest lucru. Familia si prietenii bolnavului simt vag ca el este anormal, dar toti asteapta ziua in care omul se va lepada de letargia aceasta si-si va regasi puterea vointei.

[tudor]

Tragicul adevar este ca, daca intr-adevar avem de-a face cu un alcoolic, acea zi s-ar putea sa nu mai vina niciodata. Situatia ii scapa, nu mai e stapin pe nimic. Fiecare alcoolic atinge stadiul in care nici cel mai mare efort de vointa nu-l mai ajuta sa se lase de baut. In aproape toate cazurile, acest tragic moment apare mult mai repede decit poate banui cineva.

Ne vedem obligati sa recunoastem ca majoritatea dintre noi, alcoolicii, din motive necunoscute, ne-am peirdut libertatea de alegere in fata alcoolului; pretinsa noastra vointa nu mai exista, ca sa zicem asa. Uneori, sintem incapabili sa ne reamintim destul suferintele si umilirile indurate cu o luna sau chiar cu o saptamina in urma. Sintem fara aparare in fata primului pahar.

Pur si simplu nu ne vin in minte consecintele aproape sigure pe care le va produce un singur pahar de bere. Dar si daca ni le-am aminti, ele sint undeva in ceata si sint repede inlocuite cu ideea veche si depasita ca, de data aceasta, vom bea ca toata lumea. Ne lipseste acel instinct care te face, de exemplu, sa nu atingi soba incinsa, ca sa nu te arzi.

" De data asta n-o sa ma frig si iata cum o sa fac!" se autoconvinge alcoolicul, prin cea mai obisnuita metoda. Uneori, nici nu gindeste deloc. De cite ori, dupa unprim pahar baut fara griji, nu ne-am intrebat, la al treilea sau al patrulea: " Pentru numele lui Dumnezeu, cum de-am luat-o iar de la inceput?" Apoi, ne spuneam imediat: " O sa ma opresc dupa al saselea" sau "Oricum, nici n-are rost sa ma mai opresc."

Cind acest mod de a gindi s-a instalat bine in spiritul bautorului alcoolic, probabil ca orice ajutor omenesc a devenit inutil, iar bolnavul va muri din cauza aceasta sau isi va pierde mintile treptat, daca nu este pus sub lacat inainte. Aceste fapre, socante si brutale, au fost confirmate de o multime de alcoolici, de-a lungul istoriei. Fara mila si bunatatea lui Dumnezeu, am mai putea numara mii de astfel de exemple. Exista atitia bautori care ar vrea sa se lase de baut, dar nu pot.

Exista o solutie. Celor mai multi dintre noi ne displace sa ne facem un inventar, sa ne calcam pe amorul propriu, sa ne recunoastem defectele, toate atit de necesare unui proces reusit de restabilire deplina. Insa, vedem ca acestea I-au ajutat pe altii si am inteles ca viata, asa cum o traiseram noi, era inutila si lipsita de orice speranta. De aceea, atunci cind am fost abordati de cei care isi rezolvasera problema cu bautul, nu ne mai ramasese nimic altceva de facut decit sa apucam lada cu uneltele spirituale care ni se oferea. Pe scurt, am descoperit ca putem avea o viata mai buna si ne-am simtit propulsati intr-odimensiune a existentei pe care nu ne-o putuseram imagina vreodata.

[tudor]

Daca sinteti un alcoolic tot atit de grav atins cit am fost si noi, avem convingerea ca jumatatile de masura nu va vor ajuta la nimic in cazul in care veti vrea sa va rezolvati problema. Noi ajunseseram la punctul in care veti vrea sa rezolvati problema. Noi ajunseseram la punctul in care veti vrea sa rezolvati problema. Noi ajunseseram la punctul in care viata devenise imposibil de trait si daca am atins stadiul in care orice ajutor omenesc este inutl, nu ne mai ramineau decit doua solutii: sa mergem pina la capat, astupind cu toate puterile gura constiintei care ne spunea ca situatia era intolerabila sau sa acceptam ajutor spiritual. Am ales a doua solutie pentru ca doream sincer sa ne facem bine si pentru ca eram pregatiti sa facem eforturile necesare.

Iata povestea unui om de afaceri american binecunoscut pentru talentul, judecata si personalitatea sa de exceptie. Cu toate acestea a ratacit din clinica in clinica, ani de zile la rind. A consultat cei mai mari psihiatri ai Statelor Unite. A plecatapoi in Europa, pentru a-l intilni pe celebrul Dr. Jung, psihiatru, care l-a tratat prin metoda sa. Desi experientele sale anterioare il facusera sceptic, bolnavul dovedea o incredere neobisnuita la incheierea tratamentului. Se afla intr-o forma fizica si mintala exceptionala. Credea, mai ales, ca si-a insusit o asemenea cunoastere a mecanismelor sale spirituale pina la cele mai ascunse resurse, incit orice recidiva parea exclusa. Si totusi, la scurt timp dupa aceea, s-a reapucat de baut. Era descumpanit mai ales de faptul ca n-avea nici o explicatie satisfacatoare pentru aceasta recidiva.

S-a intors la medicul sau celebru pe care il admira imens si i-a cerut sa-i spuna clar, in fata, de ce nu se putea vindeca. El dorea, mai mult decit orice, sa redevina stapin pe sine. Controla atit de bine, de echilibrat, de rational, de alte probleme. Dar nu reusea sa se controleze pe sine in fata alcoolului. Cum se explica aceasta?

Il implora pe medic sa-i spuna intregul adevar si acesta i l-a spus. Dupa opinia sa, cazul era absolut disperat; nu-si va mai regasi locul in societate niciodata si, daca tinea sa traiasca mult, urma sa se lase incuiat intr-o celula sau pazit de o garda personala. Asa i-a vorbit renumitul medic.

Dar acest om traieste si acum si inca liber; nu e nici intr-o celula si nici nu are nevoie de o garda personala. Poate umbla oriunde pe acest pamint, pe unde umbla toti oamenii liberi si e in afara de orice pericol, cu conditia sa accepte adoptarea unei anumite conduite.

Unii dintre cititorii afectati de alcoolism poate cred ca se pot descurca fara ajutorul spiritual. Va relatam aici continuarea conversatiei pe care prietenul nostru a avut-o doctorul sau. Acesta i-a spus: " - Ai mintea unui alcoolic cronic. In toata experienta mea nu am vazut nici un caz in care, mintal, am ajuns in starea in care te afli si care sa-si fi revenit." Prietenul meu simte cum se naruie tot cerul. " - Ba da ", a fost replica doctorului. " Exista exceptii ale cazului in care te afli, care s-au intimplat inca din trecutul indepartat. Sint alcoolici care au trecut prin ceea ce noi numim experiente spiritualevitale. Pentru mine, asemenea cazuri reprezinta adevarate fenomene. Ele apar in cazul unor enorme deplasari si rearanjari emotionale. Idei, emotii si atitudini care constituiau inainte forta de ghidare a vietii acestor oameni sint brusc aruncate deoparte si un set complet nou de conceptii si motivatii incepe sa-i domine. De fapt, am incercat eu insumi sa produc in dumneata asemenea rearanjari emotionale. Metodele pe care le folosesc au succes la multi pacienti, dar niciodata nu au reusit la alcoolici atit de grav atinsi de boala ca dumneata."

Auzind acestea, prietenul nostru paru ca vede o geana de cer senin printre norii negri care il apasau caci oricum el fusese un membru bun al bisericii. Aceasta speranta i-a fost insa repede spulberata de catre medic, care i-a spus ca, desi lumea mai spera, totusi convingerile religioase oricit de sincere si de temeinice, nu-i vor putea oferi impulsul necesar unei experiente spirituale vitale.

Aceasta era teribila dilema in care se afla prietenul nostru, cind a avut extraordinara experienta atit de necesara, care l-a eliberat.