CUM VEDE MEDICUL CLANCY J. AA-ul

[tudor]

Ceea ce face din A.A. un program aparte fata de alte incercari de a contracara acoolismul, este efortul incununat de succes, de a modifica literalmente relatia dintre alcoolic si lumea sa interioara, avand ca efect o perceptie diferita a aceleiasi realitati inconjuratoare.
Cea mai izbitoare caracteristica a alcoolismului, atat pentru alcoolic, cat si pentru cei ce au de-a face cu el, este paradoxul prin care conflictul cu "realitatea abstinenta" devine aproape intotdeauna de nesuportat, conducand la reintoarcerea la drog si/sau alcool, pentru "relaxare" (usurare, alinare, ajutor, destindere, detensionare, eliberarea spiritului).
Oamenii de stiinta care studiaza alcoolicii au stabilit ca pacientul poate ajunge la un anumit punct in abstinenta in care el ar trebui de fapt, sa bea pentru a-si pastra sanatatea mentala.
Apoi "relaxarea" pe cale chimica incepe sa prezinte o problema evidenta. Presiunile din afara privind utilizarea alcoolului (drogului) incep sa creasca si durerea si disconforul pacientului se amplifica. Nici abstinenta, nici contraponderea chimica (pentru durere si disconfort) nu mai pot asigura o incetare a conflictului (interior cu realitatea exterioara) care sa capate si sa aiba sens.
Aceasta conditie fara speranta a mintii si a trupului este numita alcoolism, o afectiune ciudata, in care simpla renuntare la consumul de alcool are un efect nesemnificativ si duce adesea la intensificarea agoniei emotionale.
Asa numitul miracol al AA-ului consta in capacitatea sa - daca principiile sunt aplicate cu rigurozitate - de a schimba in mod treptat perceptia asupra realitatii a acestor personalitati tulburate (anxioase).
Scopul, adesea atins, este de a experimenta in mod real un confort al vietii ce mai inainte nu ar fi fost niciodata posibil pentru oameni impartasind aceasta afectiune a trupului si a mintii.
Si, odata ce simptomele alcoolicului abstinent par sa fie aproape identice cu cele a le unui nevrotic (exagerat de sensibil si anxios) aceleasi principii AA pot fi aplicate in numeroase alte adictii. Principiile trebuie insa folosite, practicate, nu numai analizate, evaluate si acceptate cu pasivitate ...
Sunt multi aceia care ne vor spune cum, si putini aceia care ne-o vor si demonstra.
Clancy J.
Los Angeles, 1983