Pagina 1 din 1

Atenţie la stările de exaltare

Scris: 24 Iul 2012, 22:03
de tudor
Pentru un mare număr de băutori (alcoolici sau nu), băutura transformă starea de disconfort interior, într-una de euforie. Această metodă, folosită pentru a fugi de durere în plăcere, este cunoscută sub numele de "evadarea în alcool".
Dar, mii şi mii dintre noi ştim că, de foarte multe ori, fuseserăm deja într-o stare de veselie, înainte de a bea un pahar. La o revizuire atentă a trecutului nostru cu băutura, un mare număr dintre noi constatăm că am băut adesea ca să intensificăm starea de veselie, deja jubilată.
Aceasta experienţă a dat naştere sugestiei care urmează. Aveţi mare grijă în momentele de sărbătorire sau în care vă simţiţi extraordinar de bine.
Când lucrurile merg grozav de bine, atât de bine, încât vă simţiţi de parcă n-aţi mai fi alcoolic - prudenţă maximă! În ase¬menea momente (chiar şi după câţiva ani de abstinenţă împlinită), gândul că ar prinde bine un păhărel poate părea foarte firesc iar amintirea mizeriei din zilele de băut se estompează pentru o vre¬me. Doar un păhărel începe să apară ca mai puţin fatal şi curând ne vom convinge că nu ar fi nici primejdios, nici dăunător.
78 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Mai mult ca sigur, un singur păhărel nu ar fi - pentru un băutor normal. Însă, experienţa noastră cu băutura ne-a tot arătat ce poate face unora ca noi, care nu putem bea ca băutorii normali, un presupus inofensiv păhărel - în realitate, unul fatal. Mai de-vreme sau mai târziu, acesta ne va convinge că un al doilea pă¬hărel n-are cum să ne facă rău. Şi, la urma urmei, de ce două, după primele?
Băutul de bucurie sau la sărbători, când avem un motiv legitim pentru veselie, în mijlocul rudelor sau prietenilor joviali, care pot bea fără nici un pericol, apare ca deosebit de tentant. Băutul celorlalţi ne apare ca o presiune socială asupra noastră, să facem şi noi la fel.
Acest fenomen se explică, probabil, prin mentalitatea ca un pahar de etanol (alcool etilic) nu poate lipsi de la petrecerile cu voie bună (precum nici de la cele de doliu). Conexiunea aceasta poate persista în mintea noastră mult timp după ce aflam că nu mai este nevoie să bem.
Acum ştim că există multe căi pentru pararea acestei presiuni sociale de a bea, precum căile descrise în capitolul 26. Pe scurt, să ne reamintim ca nici o situaţie nu ne aduce vindecarea din alcoo¬lism, boala care este activată în clipa în care începem să bem, in-diferent de ocazie sau de motiv.
În cazul unora dintre noi, impulsul de a bea un păhărel de voie bună, când ne simţim deosebit de bine, este şi mai perfid când nu avem nimic de sărbătorit şi când nu ne presează nimeni să bem. Acest impuls poate apărea din senin, în cele mai neaşteptate momente, fără să putem vreodată înţelege din ce cauză.
Acum ştim să nu intrăm în panică, atunci când apare gândul la un pahar de alcool. La urma urmelor, este un gând firesc în zilele noastre şi, de înţeles în cazul acelora dintre noi care deveniserăm maeştri în această artă, prin practică îndelungată.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 79
Dar gândul la un pahar nu este în mod necesar acelaşi lucru cu dorinţa de a bea unul. Şi apoi, nici gândul, nici dorinţa de a bea nu trebuie să ne arunce pradă deprimării sau fricii. Ambele pot fi privite, pur şi simplu, ca un semnal se alarmă, menit să ne rea-mintească pericolele alcoolismului activ. Pericolele acestea sunt permanente, chiar şi atunci când ne simţim atât de bine, încât ne întrebăm dacă este normal ca cineva să se simtă astfel.