conceptul de boala- partea a 3-a

[tudor]

ntNatura bolii
Multe dicţionare definesc boala pur şi simplu ca o slăbiciune sau maladie. Dicţionarul Webster’s Ninth New Collegiate spune că boala este „o condiţie a unui animal sau plantă vie sau a unei părţi a acesteia care împiedică funcţionarea funcţiilor vitale”. Un sinonim este „maladia”(9). Aceasta este o definiţie destul de cuprinzătoare, care permite ca multe condiţii să fie calificate ca boală. Dicţionarul Dorland’s Illustrated Medical defineşte boala ca o „deviaţie de la sau o întrerupere a structurii sau funcţiei normale a oricărei părţi, organ sau sistem (sau combinaţie a acestora) al corpului care se manifestă printr-o serie de simptoame sau semne, a căror etiologie, patologie şi prognoză este sau nu este cunoscută”.(10)
Alcoolismul se încadrează exact în aceste definiţii. Adicţia de alcool este un proces morbid. Mai simplu spus, îi va cauza alcoolicului moartea dacă nu este tratată. Alcoolismul produce de asemenea şi semne sau simptome patologice, afectând multe organe în corpul uman.
Postulatele lui Koch, create de Robert Koch, un eminent microbiolog, menţionează necesitatea ca câteva criterii să fie îndeplinite înainte de a denumit ceva cauză a unei boli, furnizând o definiţie a bolii. (11) Strategia esenţială a lui Koch, folosită iniţial în studiul cu bacterii, era să identifice un agent bacterigen ce poate fi cauza bolii. Apoi a izolat agentul de gazdă şi l-a pus la o altă gazdă pentru a vedea dacă cauzează aceeaşi boală. Dacă da, şi putea fi izolat din nou, s-a concluzionat că agentul este cauza bolii.
Alcoolismul îndeplineşte aceleaşi criterii. Putem observa la început comportamentul dependentului care rezultă atunci când alcoolicul bea. Apoi dăm alcoolul unei alte persoane care este vulnerabilă genetic la alcool; consumul de alcool determină alcoolism la ambele persoane.
Luându-ne libertatea de a transfera câteva din postulatele lui Koch de la bacterii la alcool, există o analogie clară între cele două: îi dai unei persoane vulnerabile genetic, alcool şi unei persoane susceptibile, infecţia cu bacterii. La fel cum bacteria poate fi considerată cauza pneumoniei, alcoolul poate fi identificat cauza alcoolismului.



De ce este alcoolismul o boală
Suportul teoriei bolii alcoolismului vine din mai multe perspective, în afară de definiţiile din dicţionar şi postulatele lui Koch. Acestea includ;
 Studii ştiinţifice
 Experienţe ale tratamentului
 Precedente legale
Partea care urmează le studiază pe fiecare dintre ele.

Conceptul de boală este valid din punct de vedere ştiinţific
Ştiind că alcoolismul este o boală, putem descrie cu acurateţe şi prezice comportamentul alcoolicului. Descrierea şi predicţia comportamentului este scopul de bază al ştiinţei, iar conceptul de boală se încadrează acestui scop.
Mai departe, numim alcoolismul ca boală pentru că a fost susţinut de studiile ştiinţifice pe biologia umană. Acest lucru este important. Pentru ca ştiinţa să considere o anumită condiţie ca boală în sec XX, acea condiţie trebuie să aibă o bază fizică. Domeniile ştiinţei care furnizează informaţii despre fiziologia alcoolismului sunt biochimia şi genetica.

Chimia alcoolismului şi a altor dependenţe de droguri
Nu înţelegem încă pe deplin baza fizică a alcoolismului sau a altor dependenţe. Cu toate astea, evoluţia recentă în cunoaşterea chimiei creierului şi a acţiunii drogurilor asupra creierului a generat importante teorii legate de preocuparea şi compulsia (repetarea) consumului de alcool sau de alte droguri. Aceste teorii bazate pe studii animale şi umane au venit în sprijinul alcoolismului ca boală. În acelaşi timp contraargumentează îndoielile multor oamenii, în special alcoolici sau dependenţi de droguri, care nu vor accepta alcoolismul ca boală sau a oricărei alte condiţii ca boală fără explicaţii fiziologice.

Teoria TIQ
Această teorie ilustrează importante similarităţi între alcool şi opiacee (heroina). TIQ-urile (tetrahydroisoquinolines) sunt formate prin asocierea unui neurotransmiţător din creier şi un compus metabolic produs de alcool. Dopamina, unul din aceste neurotransmiţătoare, este importantă în mai multe funcţii ale creierului: de exemplu, în comportameul recompensei şi activitatea