021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti, Suceava, Brasov, Constanta: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

ALCOOLICI ANONIMI :: Planul de 24 de ore

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

Planul de 24 de ore

Mesajde tudor » 09 Dec 2012, 20:55

Pe vremea când beam, aveam adesea momente atât de neplăcute, încât juram: „Nu mai beau cât trăiesc”. Ne luam angajamente de nebăut ori promiteam cuiva că nu ne mai atingem de „pileală” trei săptămâni sau trei luni. Şi desigur, am încercat să le lăsăm de băut pentru intervale mai lungi sau mai scurte.
Eram absolut sinceri în timp ce făceam aceste declaraţii scrâşnind din dinţi. Voiam, din toată inima, să nu ne mai îmbătăm niciodată. Eram hotărâţi. Juram că ne lăsăm de băut de tot, cu intenţia de a o face cu adevărat, începând cu o dată definită, în viitor.
Şi totuşi, în ciuda intenţiilor noastre bune, rezultatele erau întotdeauna – inevitabil – acelaşi. Mai devreme sau mai târziu, amintirea jurămintelor şi a suferinţelor care ne-au forţat să le facem pălea. Beam din nou şi sfârşeam în mai mari necazuri. Astfel „nu mai beau cât trăiesc” nu durase prea mult.
Unii dintre cei care făcuserăm asemenea jurăminte, nutream gândul secret că promisiunea de a nu mai bea privea doar „tăriile” şi nu şi berea sau vinul. Astfel am aflat, dacă n-o ştiam deja, că berea şi vinul ne puteau îmbăta tot aşa de bine – doar că trebuia să bem cantităţi mai mari, ca să obţinem acelaşi efect pe care-l obţinuserăm din băuturile distilate. Iar îmbătarea cu vin sau cu bere era tot atât de gravă, ca şi cea cu „tării”. Da, unii ne-am lăsat de tot de băut, exact până la data promisă; ne-am ţinut angajamentele. Apoi, puneam capăt „regimului de secetă” cu băutura şi, curând, sfârşeam iar în necazuri, cu o povară şi mai mare de vinovăţie şi remuşcări.
Cu asemenea bătălii la activ, în AA încercăm să evităm expresii precum: „lăsat de băut” şi „făcut promisiuni”. Acestea nu fac decât să ne amintească de eşecurile trecute.
Deşi ştim că alcoolismul este o stare permanentă, ireversibilă, experienţa ne învaţă să nu mai facem promisiuni de abstinenţă-pe termen-lung. Găsim că este mult mai realist – şi mai de succes – să spunem: „Azi nu beau”.
Chiar dacă ieri am băut, ne putem face planuri să nu bem azi. Poate că vom bea mâine (cine ştie dacă mâine vom mai fi în viaţă?), dar decidem să nu bem în cele 24 de ore prezente. Indiferent de tentaţii sau de provocări, suntem determinaţi să mergem până în pânzele albe cu efortul de-a evita paharul, azi.
Este de înţeles că prietenii şi familia sunt sătui până peste cap să ne audă spunând: „Zău că de data asta vorbesc serios”, numai ca apoi să ne vadă împleticindu-ne în drum spre casă. Deci, nu promitem nimănui, nici lor, nici altor membri AA, că nu vom mai bea. Ne-o promitem doar nouă înşine. La urma urmelor, este vorba de propria noastră viaţă şi sănătate, care sunt în cumpănă. Noi înşine trebuie să facem paşii însănătoşirii, nu familia, nici prietenii.
Dacă dorinţa de a bea este foarte puternică, mulţi dintre noi „tranşăm” cele 24 de ore în „felii” mai mici. Decidem să nu bem, să zicem, cel puţin o oră. Putem îndura disconfortul temporar al nebăutului timp de numai încă o oră; apoi, încă una şi aşa mai departe. Mulţi ne-am început recuperarea exact în acest fel. De fapt, fiecare caz de recuperare din alcoolism a început cu o oră de abstinenţă.
O variantă a acestei metode este amânarea următorului pahar.
(Ce părere aveţi? Tot mai sorbiţi din sifon? Aţi amânat paharul de alcool, de care vorbeam la începutul primului capitol? Dacă da, poate că acesta este începutul recuperării dumneavoastră.)
Vom putea bea următorul pahar mai târziu, dar în clipa de faţă îl amânăm pentru o zi sau pentru un minut (să zicem, până terminăm de citit restul paginii).
Planul de 24 de ore este flexibil. Îl putem începe iar şi iar, oricând, oriunde ne-am afla. Acasă, la serviciu, într-un bar sau într-un salon de spital, chiar atunci, la ora 16:00 sau la 3:00, putem decide să nu bem în următoarele cinci minute.
Reînnoit continuu, acest plan nu mai are carenţele metodelor cu lăsatul de băut sau cu angajamentele. Perioadele de lăsat de băut şi cele de abstinenţă prin angajamente solemne – toate au ajuns la termenul stabilit, cum plănuiserăm, aşa că mereu ne-am simţit liberi să bem din nou. Dar astăzi este mereu prezent. Viaţa este zilnică; astăzi este tot ce avem; şi oricine poate trăi o zi fără băutură.
Încercăm înainte de toate, să trăim în prezent, numai cu scopul de a ne menţine abstinenţi – şi metoda se dovedeşte a fi bună. Odată ce ideea a devenit parte din modul nostru de a gândi, descoperim că trăitul în segmente de 24 de ore este o cale eficientă şi satisfăcătoare pentru rezolvarea majorităţii problemelor noastre de orice natură.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Relus
Veteran
Veteran
Mesaje: 3800
Membru din: 27 Dec 2010, 12:17
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Planul de 24 de ore

Mesajde Relus » 23 Dec 2012, 14:34

Poate că există tot atîtea definiţii ale trezirii spirituale cîţi oameni care au avut-o. Dar există ceva comun în toate trezirile spirituale autentice, şi nu este greu de înţeles ce anume. Cînd cineva are o trezire spirituală aceasta înseamnă mai ales că respectiva persoană a devenit capabilă să facă, să simtă şi să creadă ceea ce nu reuşise înainte, cînd se bazase exlusiv pe propria putere, pe propriile resurse. I s-a dăruit ceva care echivalează cu o nouă stare a conştiinţei şi a existenţei. Omul acela a fost plasat pe o cărare care îi spune că îl duce undeva,
viaţa nu este o fundătură, nici ceva care trebuie stăpînit sau îndurat. El a suferit o transformare în adevăratul înţeles al cuvîntului; a dat peste o nouă sursă de putere, pe care - într-un fel sau altul - şi-o refuzase înainte. Acum se găseşte în posesia unui grad de onestitate, toleranţă, altruism, pace sufletească şi iubire de care nu se crezuse niciodată capabil. Toate acestea i-au fost dăruite gratis - deşi, de obicei, se pregătise el-însuşi, în parte, să le poată primi.
Maniera în care metoda AA ne pregăteşte pentru primirea acestui dar constă din practicarea Celor 12 Paşi ai programului nostru. De aceea, haideţi să vedem pe scurt, ce am încercat să facem pînă în acest moment.
Pasul 1 ne-a pus în faţa unui uluitor paradox: am descoperit că ne era absolut imposibil să scăpăm de obsesia alcoolului pînă cînd nu ne admiteam neputinţa asupra lui. Prin Pasul 2, am văzut că - din moment ce nu ne puteam reda singuri sănătatea mintală, o Putere superioară trebuia s-o facă neapărat, dacă era vorba să supravieţuim. În consecinţă, prin Pasul 3 ne-am lăsat voinţa şi viaţa în grija unui Dumnezeu, aşa cum îL înţelegeam noi. Pentru moment, cei care eram atei sau agnostici am descoperit că propriul grup sau Comunitatea AA, ca întreg, puteau fi Puterea noastră superioară. Începînd Pasul 4 am început să cercetăm - în interiorul nostru - ce anume ne adusese ruină fizică, morală şi spirituală. Ne-am făcut fără teamă un inventar moral amănunţit. Examinînd Pasul 5 am decis că simplul inventar nu era suficient. ştiam că va trebui să încetăm jocul mortal al traiului în singurătate cu conflictele noastre interioare; că trebuia să le încredinţăm cu onestitate lui Dumnezeu şi unei alte fiinţe umane. La Pasul 6 mulţi dintre noi ne-am poticnit - pe bună dreptate - pentru că nu voiam să scăpăm de defectele de caracter; încă le iubeam pe unele dintre ele. Şi totuşi, ştiam prea bine că trebuia să facem ceva conform principiului fundamental al Pasului 6. Aşa că, din moment ce tot mai aveam vreo cîteva defecte de caracter de care nu ne puteam rupe încă, ne-am hotărît ca măcar să nu ne mai agăţăm de acele defecte cu încăpăţînare şi răzvrătire. Ne-am spus: "Probabil că azi n-o să reuşesc, dar cel puţin voi înceta să mai strig `Asta, nu! Niciodată! "'. Apoi la Pasul 7, L-am rugat cu smerenie pe Dumnezeu să ne îndepărteze slăbiciunile conform voinţei şi puterii Sale, în circumstanţele zilei respective. Odată cu Pasul 8 ne-am continuat curăţenia interioară, fiindcă am constatat că nu eram în conflict numai cu noi în sine, ci şi cu oamenii şi situaţiile din lumea în care trăiam. Trebuia să începem să facem pace în jur; de aceea ne-am făcut o listă cu oamenii pe care i-am ofensat şi ne-am deschis ideii de a îndrepta lucrurile. Acţiunea de îndreptare a venit cu Pasul 9, cînd ne-am reparat greşelile direct, faţă de cei vizaţi, dar nu şi atunci cînd le-am fi făcut vreun rău, for sau altora. În faţa Pasului 10 am început să ne stabilim o bază pentru viaţa de zi cu zi; ne-am dat seama de cît de serios este un inventar personal, în continuare - şi că era bine să admitem pe loc o greşeală. La Pasul 11 am înţeles că - dacă o putere superioară ne redase sănătatea mintală şi ne dăduse capacitatea de a trăi cu un strop de pace în suflet într-o lume dureros de zbuciumată atunci, o asemenea Putere superioară merită s-o cunoaştem mai bine, printr-un contact cît se putea mai direct. Am descoperit că practicarea meditaţiei şi rugăciunii în mod repetat şi constant a deschis acel canal de comunicare care înlocuia firicelul de apă cu un fluviu care ducea spre certa putere a lui Dumnezeu şi spre ghidarea Lui, pe care puteam conta, pe măsură ce ne sporea capacitatea de a-L înţelege.
Astfel, practicînd aceşti Paşi, am avut o trezire spirituală, în legătură cu care - în cele din urmă - nu mai există nici o îndoială. Privindu-i pe începătorii aflaţi în etapa îndoielilor, puteam vedea schimbarea producîndu-se.

Avatar utilizator

Relus
Veteran
Veteran
Mesaje: 3800
Membru din: 27 Dec 2010, 12:17
Zile de abstinență:
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Planul de 24 de ore

Mesajde Relus » 23 Dec 2012, 14:35

După multe experienţe de acest fel puteam prezice că, cel ce se îndoia că ar putea găsi "perspectiva spirituală" şi care îşi consideră dragul său grup AA ca putere superioară, se va trezi brusc că-L iubeşte pe Dumnezeu şi-I va spune pe nume.
Ce se petrece cu restul Pasului 12? Prin minunata energie pe care o degajă el şi prin elanul de transmitere a mesajului către alţi alcoolici, pe care ni-l aduce în suflet - Pasul 12 îi induce pe toţi ceilalţi la acţiune reală în viaţa de zi cu zi; totul duce spre marea răsplată, spre minunata realitate a Alcoolicilor Anonimi.
Chiar şi cel mai proaspăt nou venit descoperă recompense nevisate cînd încearcă să-şi ajute fratele alcoolic, pe cel care este mai orb decît el. Acesta este într-adevăr darul care nu cere nimic în schimb. Omul nu aşteaptă ca fratele suferind să-i răsplătească efortul, nici măcar să-l iubească. Şi curînd descoperă că - prin divinul paradox - din acea dăruire, şi-a găsit propria răsplată, indiferent dacă fratele a primit ceva sau nu. Propriul său caracter poate avea multe pete negre încă, dar el ştie că Dumnezeu i-a dat puterea să pornească pe un drum mare; simte că se află la intrarea unui nou tărîm, plin de mistere, bucurii şi experienţe nevisate.
Practic, fiecare membru AA declară că n-a cunoscut satisfacţie mai profundă, nici bucurie mai mare, decît cele aduse de un Pas 12 bine făcut. Să observăm cum bărbaţi şi femei îşi deschid ochii cu mirare, pe cînd păşesc din întuneric în plină lumină; să vedem cum se umple de sens şi cum primeşte un stop viaţa acestor oameni; să vedem familiile reunite; să-i vedem pe alcoolicul marginalizat cum este reprimit ca om intre oameni şi, mai ales, sa-i observam pe toţi cum se deşteaptă la prezenţa unui Dumnezeu iubitor în viaţa lor ¬aceste lucruri constituie substanţa a ceea ce obţinem atunci cînd transmitem mesajul AA altui alcoolic.
Însă există şi alte moduri în care putem face acest Pas 12. Asistăm la şedinţele AA şi ascultăm - nu numai ca să obţinem ceva noi înşine, ci şi ca să dăruim încurajarea şi sprijinul care izvorăsc din prezenţa noastră acolo. Cînd ne vine rîndul să vorbim în şedinţe, din nou încercăm să transmitem mesajul AA. Fie că ne ascultă un singur om sau mai mulţi, tot Pasul 12 se numeşte. Există multe şanse de a-l face şi pentru cei care ne simţim stîngaci în privinţa cuvîntărilor în şedinţe sau care nu ne putem deplasa, pentru a face prea des Pasul 12, faţă în faţă cu un alt alcoolic. Aceştia dintre noi putem fi cei care ne luăm sarcini nespectaculoase dar importante, care fac posibilă desfăşurarea Pasului 12 - precum pregătirea cafelei şi servitul prăjiturilor în minutele de după şedinţe; în astfel de momente, mulţi nou veniţi au prins încredere şi s-au simţit comfortabil în mijlocul rîsetelor şi al discuţiilor. Acesta este Pasul 12 în cel mai bun sens al cuvîntului. "Primit-ai pe gratis, dai mai departe pe gratis... ", este esenţa acestei părţi a Pasului 12.
Se poate întîmpla să trecem prin experienţe care să ne lase cu impresia că am cam călcat în străchini. Pe moment le luăm drept eşecuri; dar cu vremea, le vom vedea ca pe nişte trambuline de propulsare spre acţiuni mai reunite. De pildă, să zicem că nu economisim nici un efort pentru a aduce la abstinenţă pe cineva anume; după luni de zile de efort neîntrerupt, omul acela bea din nou. Poate că acest lucru se va repeta cu mai mulţi, unul după altul. S-ar putea să ne simţim profund descurajaţi în ce priveşte capacitatea noastră de a transmite mesajul AA. Sau putem da peste inversul acestei situaţii: să fim exaltaţi pentru că am avut succes. În acest caz apare tentaţia de a fi foarte posesivi faţă de noul venit. Poate că ne apucăm să-i dăm sfaturi în domenii în care nu avem competenţa necesară sau în care nu ar fi cazul să ne amestecăm. Şi cînd sfaturile noastre sînt respinse - ori, sînt acceptate, dar încurcă lucrurile şi mai abitir - ne simţim răniţi şi tulburaţi. Uneori prin muncă asiduă şi îndelungată de Pas 12, transmitem mesajul atîtor alcoolici, încît părem că am ocupa un post de încredere, ca acela de preşedinte al grupului. Este încă o situaţie tentantă, de a vrea să dirijăm totul, în amănunt; şi, deseori, aceasta duce la refuzuri din partea celorlalţi membri şi la consecinţe greu de înghiţit.

Înapoi la “ALCOOLICI ANONIMI”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori