021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti si Suceava: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

viata 2


Sunt autorul acestui subiect
junelu
Boboc
Boboc
Mesaje: 52
Membru din: 12 Noi 2009, 18:35
Gen: Nespecificat - Nespecificat

viata 2

Mesajde junelu » 12 Noi 2009, 19:04

7. Rugăciunea pentru Seninătate
Pe pereţii miilor de săli de întrunire AA, în toate varietăţile lingvistice ale globului, se poate citi această invocaţie:
Doamne, dă-ne seninătatea
Să acceptăm ceea ce nu putem schimba,
Curaj, să schimbăm ceea ce putem
Şi înţelepciunea să le deosebim.
Nu AA-ul a generat-o. versiuni ale acestei rugăciuni au fost folosite de veacuri, de către diferite credinţe iar în zilele noastre este utilizată pe scară largă atât în afara AA-ului, cât şi în cadrul comunităţii. Oricare ar fi credinţa noastră religioasă sau sistemul nostru filosofic - umanist, agnostic sau ateu – majoritatea dintre noi am descoperit aceste cuvinte ca fiind un ghid minunat pentru a ajunge la abstinenţă, pentru a ne-o menţine şi pentru a ne bucura de ea. Indiferent dacă vedem în rugăciunea Pentru Seninătate o rugăciune propriu zisă sau doar exprimarea unei dorinţe fierbinţi, ea ne oferă o reţetă simplă pentru menţinerea echilibrului emoţional.
În capul lipsei de „lucruri pe care nu le putem schimba”, am pus alcoolismul. Ştim că, orice am face nu ne vom transforma în nealcoolici ca mâine, exact aşa cum nu vom fi în zece ani mai tineri ori cu cincisprezece centimetri mai înalţi.
Nu ne-am putut schimba condiţia de alcoolici, dar nici nu ne-am spus cu lehamite: „Păi, dacă tot sunt alcoolic, atunci să beau până crăp”. Există ceva ce puteam schimba. Nu mai trebuie să fim alcoolici beţi. Puteam fi alcoolici abstinenţi. Da, ne-a trebuit curaj. Şi ne-a trebuit o scânteie de înţelepciune, pentru a vedea că acest lucru este posibil – că ne putem schimba.
Această interpretare a Rugăciunii pentru Seninătate, ne-a adus cel dintâi şi cel mai evident beneficiu. Cu cât ne îndepărtam mai mult de vremea ultimului pahar consumat, cu atât mai bogate şi mai frumoase în înţelesuri devin aceste cuvinte. Le putem aplica în fiecare zi, la situaţii la care ne făcuserăm obiceiul să fugim, în direcţia sticlei de băutură.
De exemplu: „Îmi urăsc serviciul. Să mai stau pe postul acesta sau să plec?”. Un strop de înţelepciune intră în joc: „Păi, dacă plec următoarele săptămâni sau luni vor fi dure, dar dacă am curaj să schimb ceea ce pot, cred că voi găsi un serviciu mai bun”. Sau răspunsul ar fi „Hai să privesc lucrurile aşa cum sunt ele. Acum e vremea pentru mine să m-apuc să vânez un serviciu? Am o familie de întreţinut! În plus, am şase săptămâni de abstinenţă şi prietenii din AA zic că nu ar fi bine să fac schimbări prea drastice în viaţa mea acum, că e mai bine să mă concentrez să stau departe de primul pahar şi să aştept până mi se limpezeşte capul. De acord, nu-mi pot schimba serviciul chiar acum. Dar poate că-mi pot schimba atitudinea faţă de acesta. Ia să văd cum aş putea învăţa să-mi accept serviciul cu seninătate”
Cuvântul „seninătate” evocă un obiectiv imposibil de atins, când am rostit rugăciunea pentru prima dată. Dacă seninătatea înseamnă cumva apatie, resemnare amară, suferinţă stoică, atunci nici prin gând nu ne-ar fi trecut să o avem ca un scop în viaţă. Dar am descoperit că ea nu înseamnă nimic din toate acestea. Când ne pătrunde în suflet seninătatea apare mai mult ca o recunoaştere, o limpezime a minţii, un mod realist de a privi realitatea şi ea este însoţită de pace şi putere interioare. Seninătatea este ca un giroscop care ne înlesneşte echilibrul, indiferent de „tulburările atmosferice” din jur. Şi este o stare sufletească spre care merită să ţintim.
8. Schimbări în vechiul tipar de viaţă
Pânza vieţii noastre fusese ţesută bătucit din anumite orare, locuri familiare şi anumite activităţi, toate asociate cu băutura. Exact ca oboseala, foamea, singurătatea, mânia şi excesele vieţii de societate, aceste vechi obişnuinţe se pot dovedi a fi nişte capcane serioase pentru abstinenţă.
După încetarea băutului, mulţi am descoperit că ne-ar prinde bine să trecem în revistă obiceiurile care fuseseră legate de băut şi, unde a fost cu putinţă, să schimbăm multe dintre acele nimicuri întreţesute cu consumul de alcool.
De exemplu mulţi dintre cei care avuseserăm obiceiul de a ne „trezi” cu alcool, consumat în baie, acum facem primul drum la bucătărie, pentru cafea. Unii am inversat ordinea tabieturilor de dimineaţă, adică mâncăm înainte de a face duşul şi de a ne îmbrăca şi invers. O pastă de dinţiu diferită, o nouă apă de gură proaspătă pentru începerea zilei. Am început să facem un pic de gimnastică de înviorare ori am încercat să medităm, înainte de a plonja în toiul zilei.
Mulţi ne-am schimbat ruta la plecarea de acasă dimineaţa, noua rută nemaitrecând prin faţa „crâşmei din drum”. Unii am trecut de la maşină la tren, de la metrou la bicicletă, de la autobuz la mersul pe jos. Alţii, ne-am schimbat tovarăşii de călătorie.
Nu contează dacă băutul a avut loc în vagonul restaurant, la crâşma din cartier, în bucătărie, la club sau în garaj, fiecare dintre noi poate spune cu precizie care i-a fost „localul” favorit. Fie că am fost beţivani de ocazie, fie că băuserăm zi şi noapte, fiecare dintre noi ştie care au fost zilele, orele şi ocaziile cel mai adesea asociate cu băutul abuziv.
Din moment ce nu mai vrem să bem, este bine să ne debarasăm de toate tabieturile vechi şi să ne schimbăm rutina zilnică. Gospodinele de exemplu, spun că le ajută să schimbe orele şi locurile pentru făcut cumpărăturile şi să-şi rearanjeze agenda zilnică de treburi gospodăreşti. Cei care lucrează şi obişnuiau s-o şteargă la „una mică” în pauza de masă, acum rămân la locul de muncă pentru a-şi servi cafeaua sau un ceai şi un corn. Pauza de masă este un moment propice pentru un telefon dat cuiva care nu mai bea. La orele din zi în care obişnuiam să bem, o conversaţie cu cineva, care a depăşit asemenea situaţii, este calmantă.
Aceia dintre noi care ne-am început abstinenţa în spital sau închisoare, am încercat să ne schimbăm „traseele” zilnice, ca să n întâlnim prea des cu „omul care procură pileala”.
Pentru unii, vremea prânzului fusese. De obicei, o oră sau două de „împrospătare cu lichide”. Imdeiat după încetarea băutului, în loc să mai mergem la restaurantul obişnuit, unde ne cunoşteau ospătarii şi ştiau exact ce urma să consumăm, fără să le mai spunem, a fost prudent să ne îndreptăm într-o altă direcţie pentru ne lua prânzul; şi este recomandabil să mancăm în preajma altor nebăutori. Este stupid să ne încercăm „puterea voinţei”, când e vorba de sănătate şi mai ales dacă nu este ceva neapărat necesar. În locul acestui experiment, încercăm să ne facem noile obiceiuri de sănătate cât mai puţin dificile.
Pentru mulţi dintre noi aceasta a însemnat, cel puţin într-o vreme, ocolirea prietenilor de pahar. Dacă ne sunt adevăraţi prieteni, se vor bucura să ne vadă că îngrijim sănătatea şi ne va respecta dreptul de a face ceea ce vrem să facem, exact aşa cum le respectăm şi noi dreptul de a bea, dacă vor s-o facă. Dar am învăţat să ne ferim de oricine ne-ar îndemna oricând la băut cei care ne iubesc cu adevărat, ne vor încuraja eforturile de menţinere a sănătăţii.
Acum, după terminarea orelor de serviciu, ne-am făcut obiceiul de a ne cumpăra un sandviş şi de a o lua-o spre casă pe un traseu diferit, pe care nu se află nici unul dintre localurile în care băuserăm. Aceia dintre noi care suntem navetişti, nu mai dăm pe la vagonul restaurant şi coborâm din tren pe la capătul opus, ca să nu ieşim din gară drept în prietenoasa tavernă din apropiere. Ajunşi acasă, în loc să scoatem pe masă paharul şi cuburile de gheaţă, acum ne-am făcut obiceiul de a ne schimba hainele şi de a ne face o cafea mai întâi; sau poate mâncăm nişte fructe sau bem un suc de legume; poate dormim puţin sau ne relaxăm sub duş, sau cu o carte sau un ziar. Ne-am deprins cu noi mâncăruri care nu sunt legate de nici un fel de alcool. Dacă rutina obişnuită după serviciu fusese băutul în faţa televizorului, ne-a fost acum de ajutor să trecem în altă cameră şi la alte activităţi. Dacă avuseserăm obiceiul de a aştepta ca familia să se ducă la culcare, ca să scoatem sticla din ascunzătoare, acum am început să ne culcăm mai devreme, sau să ne plimbăm ori să citim ori să jucăm şah.
Călătoriile de afaceri, sfârşiturile de săptămână şi vacanţele, cursul de golf sau jocul de cărţi, mersul la meciuri, la ştrand sau la schi adesea prilejuiseră ocazii de îmbătat, pentru mulţi dintre noi. Zilele de vară însemnaseră pentru unii ieşit în larg cu barca, unde puteam bea. După încetarea consumului de alcool, am găsit că aveam tremeiuri reale să ne plănuim alte tipuri de călătorii sau vacanţe, pentru o vreme. Este mai uşor să ne găsim alte locuri pentru petrecere concediului, fără alcool decât să ne străduim să rezistăm ispitelor , în locuri înţesate de clienţi însetaţi de bere sau de rom; este mai uşor să facem lucruri noi, care nu ne amintesc de băutură.
Dar dacă ne invită cineva la o petrecere, unde principala distracţie – sau afacere – este băutul? Păi, noi fuseserăm experţi la a găsi alibiuri pentru băut; acum ne folosim această pricepere pentru a compune un politicos: „Nu, mulţumesc!” (pentru petrecerile de la care nu putem lipsi nici o formă, am dezvoltat noi obiceiuri sănătoase, pe care le explicăm în Capitolul 26).
Doriţi să ştiţi dacă, la începutul abstinenţei noastre ne-am debarasat de toată băutura din casă? Da şi Nu.
Majoritatea celor care am reuşit să ne menţinem abstinenţa, am considerat că a fost sănătos să ne descotorosim de, ca măsură de
44 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
precauţie, de toate sticlele ascunse prin casă - acelea pe care le-am mai putut găsi. Dar părerile sunt împărţite cu privire la băuturile din bar sau pivniţă.
Unii dintre noi susţin că nu liberul acces la alcool a fost răspunzător pentru excesele noastre, după cum nici absenţa băuturii, în anumite momente, nu ne-a putut menţine abstinenţi. De ce, zic ei, să turnăm băutura costisitoare la canal, când trăim într-o societate în care se consuma alcool şi, deci, ne este oricum imposibil să evităm pentru totdeauna prezenţa băuturilor alcoolice în lume? Cei de această părere sugerează că se poate ţine băutura în casă, pentru oaspeţi. În restul timpului, n-o bagă în seamă. Aceasta merge pentru unii.
Cei mai mulţi dintre noi subliniază că uneori le-a fost incre¬dibil de uşor să bea sub imperiul impulsului de moment, aproape inconştient, înainte de a avea vreo intenţie de-a o face. Dacă nu avem nici o picătură de alcool la îndemână, dacă trebuie să ieşim din casă pentru a cumpăra ceva de băut, cel puţin avem o şansă de a ne da seama ce avem de gând să facem şi putem opta pentru a nu bea. Nebăutorii de această opinie spun că este mai bine să fii înţelept, decât să-ţi pară rău mai târziu! Aşa că, şi-au golit caşa de tot ce conţinea alcool şi n-au mai cumpărat nici o picătură până când nu au atins o abstinenţă echilibrată stabilă. Dar, chiar şi acum, ei cumpără doar cantitatea necesară pentru a servi oaspeţii din seara respectivă, nu mai mult.
Aşa că, alegeţi. Numai dumneavoastră ştiţi care v-au fost apucăturile de băut şi cum vă simţiţi azi în legătură cu abstinenţa. Dintre micile schimbări în obiceiuri menţionate în acest ca¬pitol, cele mai multe s-ar putea să vă pară ridicol de banale în sine. Totuşi, vă putem asigura că, prin efectuarea lor globală, am fost propulsaţi într-o sănătate de o natură nouă, înfloritoare.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 45
Şi dumneavoastră puteţi profita de beneficiile unor astfel de schimbări energizante.
9. Ceva de mâncat sau de băut - de obicei, ceva dulce
Vă puteţi închipui un pahar de whisky cu sifon, imediat după o ciocolată cu malţ? Sau o bere, după o prăjitură cu cremă?
Dacă nu vă e prea greaţă la gândul acestor combinaţii şi puteţi continua lectura, veţi fi de acord că ele nu prea merg îm¬preună.
Într-un fel, cele ce urmează se ocupă exact de această expe¬rienţă de-a noastră. Mulţi am constatat că ceva dulce - ba chiar orice aliment, orice gustare - pare să atenueze puţin nevoia de alcool. Deci, din când în când, ne amintim unii altora să nu stăm: prea îndelung cu stomacul gol.
Poate că este doar imaginaţie, însă se pare că un stomac gol atrage mai cu forţă pofta de pahar; sau, cel puţin, setea de alcool este mai puternică atunci.
Cartea de faţă se bazează pe experienţa noastră personală şi mai puţin pe dări de seamă ştiinţifice. Deci, nu putem explica precis, în termeni tehnici, acest fenomen. Ne vom mulţumi să transmitem mesajul repetat de mii de membri A.A. - chiar şi de cei care spun că nu le-au plăcut dulciurile niciodată: noi am des¬coperit că ceva dulce, de mâncat sau de băut, astâmpără setea de alcool.
Deoarece nu suntem nici medici, nici specialişti în nutriţie, nu putem recomanda ca fiecare să poarte în buzunar ciocolata şi să înceapă să ronţăie din ea atunci când apare obsesia de a bea.
46 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Mulţi dintre noi facem acest lucru, dar mulţi au raţiuni sănătoase pentru a evita dulciurile. Totuşi, pentru ca fructe proaspete şi înlocuitori de zaharuri există, ideea unui gust de dulce este la dis¬poziţia oricui.
Unii dintre noi credem că mai există şi alte căi pentru atenua¬rea setei de alcool, ca de pilda, însuşirea unui nou set de acţiuni fizice, precum gestul de a ne pregăti o băutură carbogazoasă, un pahar cu lapte sau chiar biscuiţi ori o prăjitură cu cremă, urmate de acţiunea de a sorbi, de a mesteca şi de a înghiţi.
Desigur, proaspăt treziţi în abstinenţă, mulţi alcoolici sunt mai subnutriţi decât ar fi crezut. (Şi aceasta este adevărat pentru alcoolici din toate categoriile economice.) Din acest motiv, me¬dicii ne recomandă multora să luăm vitamine. Înseamnă că, proba¬bil, mulţi dintre noi avem nevoie de hrană mai mult decât ne-am fi imaginat vreodată. Şi, cu orice mâncare hrănitoare în stomac, ne simţim mai bine fiziologic. Un hamburger, miere, alune, le¬gume crude, brânză, nuci, creveţi, jeleu de fructe, o bomboană mentolată - ceva ce va place şi care nu vă dăunează sănătăţii ¬ajută.
Alcoolicii proaspăt abstinenţi, când li se sugerează să mănânce, în loc să consume alcool, se tem că se vor îngrăşa. După părerea noastră, aceasta se întâmplă rar. Majoritatea pierd câteva kilograme de grăsime inutilă, în timp ce alţii pun câteva kilogra-me, necesare corpului.
Desigur, cei cu "înclinaţii" către îngheţată cu frişcă şi alte dulciuri vor dezvolta "pernuţe" pe ici, pe colo, în locuri de obicei nedorite. Dar acesta pare a fi un preţ infim de plătit, pentru elibe¬rarea din alcoolismul activ. Mai bine dolofan sau agreabil grăsuţ, decât beat, nu-i aşa? Aţi auzit vreodată despre cineva care a fost arestat pe şosea pentru că a condus "gras la volan"?
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 47
Oricum, cu puţină răbdare şi cu gânduri sănătoase, problema greutăţii corporale se îndreaptă, de obicei de la şine, după cum o demonstrează experienţa noastră. Dacă nu - sau dacă aveţi o problemă serioasă de obezitate sau, dimpotrivă, sunteţi cu mult sub greutate, este cazul, probabil, să consultaţi un specialist în problemele de dietă care înţelege alcoolismul. N-am întâlnit niciodată vreun conflict între experienţa A.A. şi sfaturile medicale sănătoase venite de la specialişti care sunt la curent cu boala al¬coolismului.
În consecinţă, de îndată ce apare următoarea ispită de a bea, haideţi să mâncăm puţin sau să sorbim ceva delicios dulce. Aceasta ne va permite, cel puţin, amânarea consumului de alcool pentru o oră sau două, astfel încât să mai putem face un pas în direcţia recuperării... poate chiar pasul sugerat în capitolul următor.
10. "Terapia telefon"
La începutul eforturilor noastre spre abstinenţă, mulţi ne-am pomenit bând nepremeditat, ba chiar involuntar, fără nici o deci¬zie conştientă de a bea şi fără nici un gând real cu privire la consecinţe; nu intenţionaserăm să declanşăm vreo beţie prelungită.
Acum, am aflat că, prin simpla amânare a acelui prim pahar şi prin înlocuirea lui cu altceva, ne dăm o şansă de a reflecta asupra experienţei trecute cu alcoolul, asupra bolii alcoolismului şi asupra consecinţelor probabile ale primului pahar.
Din fericire, nu numai că putem reflecta la toate acestea ¬acum putem şi acţiona, dând cuiva un telefon.
După încetarea băutului, ni s-a repetat mereu să acceptăm nu¬merele de telefon ale membrilor A.A. şi să-i sunăm, în loc de a bea.
48 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
La început, gândul de a telefona unei persoane pe care abia am cunoscut-o ni s-a părut straniu şi majoritatea am fost refrac¬tari la idee. Dar membrii A.A., cu abstinenţă ceva mai îndelungată decât a noastră, continuau să insiste, zicând că ei înţeleg de ce ezităm, fiindcă şi ei se simţiseră la fel ca noi la început. Orice-ar fi, ziceau ei, cel puţin încercaţi măcar o dată.
Astfel, mii dintre noi am încercat metoda, în cele din urmă. Spre marea noastră uşurare, experienţa s-a dovedit a fi uşor de trecut, plăcută şi, mai ales, eficientă.
Poate că cel mai rapid mod de a o înţelege este acela de a va pune în postura persoanei de la celalalt capăt al firului. Ce senti-ment plăcut de recunoştinţă, pentru încrederea acordată! În mod aproape invariabil, omul va fi drăguţ, poate chiar fermecător ¬în nici un caz surprins, ba chiar bucuros să vă audă glasul.
Pe lângă toate acestea, mulţi am descoperit că, atunci când eram tentaţi să bem, puteam telefona cuiva cu mai multă expe-rienţă în abstinenţă, fără să pomenim de gândurile noastre la băutură. Situaţia se subînţelegea, fără cuvinte. Şi nu avea nici o im-portanţă la ce oră sunăm, din zi sau noapte!
Uneori, fără vreun motiv aparent, ne pomeneam, brusc şi in¬explicabil, într-o criză fără sens, de anxietate, frică, teroare şi chiar panică. (Mulţi oameni, nu numai alcoolicii, trec prin aşa ce¬va.)
De îndată ce mărturiseam adevărul despre ce simţeam cu adevărat, despre ce făceam şi ce voiam să facem, constatam că eram pe deplin înţeleşi. Ni se oferea mai mult decât simpatie ¬ni se oferea compasiune, înţelegere totală. Ţineţi minte, toţi cei pe care i-am sunat fuseseră odată în aceeaşi situaţie şi n-au uitat-o.
Cel mai adesea, după doar câteva minute de conversaţie, gândul la băutură dispărea. Uneori, obţineam informaţii practice
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 49
şi sugestii, fie ca o ghidare indirectă, abia resimţită ca atare, fie ca sfaturi clare, ferme, ca de la suflet la suflet. De multe ori, se întâmplă să ne pomenim chiar râzând.
Se observă printre alcoolicii restabiliţi o reţea amicală de contacte sociale care-i leagă pe membrii A.A. în afara şedinţelor A.A., adesea când nimeni nu are gânduri de băut şi când nu se vorbeşte despre băutură. Am descoperit că putem întreţine relaţii de societate cu alţi membri A.A., în măsură dorită, făcând împreună ceea ce se face în general între prieteni: ascultat muzica, stat la taclale, dus la teatru sau la cinema, mâncat împreună în oraş, camping, dus la pescuit sau în excursii ori, pur şi simplu, vizite reciproce sau comunicări prin scrisori ori la telefon - toate aces¬tea fără să fie nevoie să bem.
Astfel de relaţii şi de prietenii au o valoare deosebită pentru cei care optează pentru a nu bea. Avem libertatea de a fi noi înşine, printre oameni care au grijă, ca şi noi, să-şi menţină o abstinenţă fericită, fără campanii fanatice împotriva alcoolului.
Nu este imposibil să ne menţinem abstinenţa printre oameni care nu sunt alcoolici restabiliţi; putem rămâne abstinenţi chiar şi în mijlocul unora care beau mult - însă compania lor s-ar putea să ne incomodeze uneori. În schimb, în compania alcoolicilor abstinenţi, putem fi siguri de faptul că recuperarea noastră din al¬coolism este preţuită şi profund înţeleasă. Ea înseamnă pentru aceştia tot atât de mult, cât înseamnă pentru noi sănătatea lor.
Tranziţia către etapa savurării abstinenţei începe în unele cazuri, când, proaspăt abstinenţi, stăm în contact cu alţi nou-ve¬niţi. Adesea, la început de drum, ne simţim stingheri la gândul unei prietenii cu abstinenţi cu vechime. Poate că ne simţim mai confortabil în compania celor care, exact ca şi noi, se afla la începutul recuperării. Aceasta explică de ce mulţi dintre noi tele¬
5O VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
fonăm unor membri A.A. "contemporani cu noi", ca să discutăm despre abstinenţă.
"Terapia telefon" funcţionează chiar şi când nu-l cunoaştem pe cel pe care îl sunăm. Fiindcă există un număr de telefon pen¬tru A.A. în fiecare carte de telefon din Canada şi Statele Unite (şi în multe alte ţări), este uşor să formăm, pur şi simplu, acel număr, ca să intrăm în contact cu un interlocutor onest şi care înţe¬lege cu sufletul. Poate fi cineva necunoscut, dar omul ne înţelege pe deplin.
După primul telefon dat astfel, ne va fi mult mai uşor să dăm următorul, când va fi nevoie. În cele din urmă, nevoia de a vorbi doar despre obsesia de a bea se estompează iar noi descoperim că ne-am însuşit obiceiul de a face "vizite la telefon" amicale, oca-zionale. Şi întreţinem acest obicei, deoarece conversaţiile respec¬tive ne fac plăcere.
Acestea vin mai pe urmă. La început, "terapia telefon" ne foloseşte exclusiv pentru a ne menţine abstinenţa. Întindem mâna după telefon, nu după pahar, chiar şi când nu credem că ajută. Ba chiar şi atunci când nu vrem sa telefonam.
11. Ia-ţi un "naş"
Nu toţi membrii A.A. au un "naş".* Dar mii dintre noi mărturisim că nu am fi în viaţă, fără excepţionala prietenie a unui alcoolic recuperat, în primele luni sau în primii ani ai abstinenţei noastre.
* Nota trad.: În original, "sponsor"VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 51
La începutul Comunităţii A.A., termenul de "naş" nu era parte din vocabularul membrilor. În scurt timp, un mic număr de spitale din Akron, Ohio şi din New York au început să accepte alcoolici (cu acest diagnostic) ca pacienţi - dacă un membru A.A. abstinent era de acord să "garanteze" pentru bolnavul sau bolnava respectivă. "Naşul" ducea pacientul (pacienta) la spital pentru internare, îl sau o vizita cu regularitate, era de faţă la ieşirea din spital a respectivei persoane şi o ducea acasă, apoi la o întrunire A.A.. La întrunire, naşul îl prezenta pe noul-venit altor alcoolici fericiţi în abstinenţă. Pe toată durata primelor luni ale recuperării, naşul rămânea la dispoziţia începătorului, ori de câte ori acesta avea nevoie de cineva să-i răspundă la întrebări sau să-l asculte.
Ghidarea din partea naşului s-a dovedit a fi o metodă eficien¬tă de ajutorare a oamenilor pentru a se integra în A.A.; astfel, ea a devenit tradiţională pentru întreaga mişcare A.A., chiar şi atunci când nu este vorba de spitalizare.
Naşul este adesea prima persoană care îl vizitează pe băuto¬rul-problemă care are nevoie de ajutor - sau primul alcoolic re-cuperat cu care stă de vorba cel ce se prezintă la un oficiu de primire A.A. - sau membrul A.A. care se oferă să "garanteze" pentru un alcoolic proaspăt întors de la dezalcoolizare, dintr-un spital sau dintr-o instituţie corecţională.
La întrunirile A.A., oamenii recomandă începătorului să-şi ia un naş şi rămâne la latitudinea începătorului să îşi aleagă unul, cu acordul acestuia.
Unul dintre motivele pentru care ideea de a avea un naş se dovedeşte a fi bună, este că noul-venit primeşte ghidare prie-tenească, în acele prime zile şi săptămâni, când A.A.-ul pare ceva ciudat şi nou, înainte ca el să se poată orienta singur. Naşul poate
52 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
petrece mai mult timp cu dumneavoastră, va poate oferi mult mai multă atenţie personală, decât un consultant de specialitate foarte ocupat. Naşii fac vizite la domiciliu, chiar şi noaptea.
Dacă aveţi deja un naş A.A., s-ar putea să vă fie de folos unele dintre sugestiile care urmează. Reţineţi că ele se bazează pe ex-perienţa miilor de membri A.A., de-a lungul multor ani.
A. Este, în general, preferabil ca naşul să fie de acelaşi sex. Aceasta ajută la eliminarea posibilităţii unei aventuri amoroase, care s-ar putea complica nedorit de urât şi care ar putea distruge relaţia de ghidare a noului-venit. Din experienţa greşelilor, am descoperit că relaţiile sexuale şi ghidarea sunt un amestec foarte nefericit.
B. Indiferent dacă ne place sau nu ce ne sugerează naşul să facem (şi naşii nu pot decât să sugereze; ei nu pot forţa pe nimeni să facă sau să nu facă ceva), trebuie să recunoaştem că naşul este abstinent de mai multă vreme, ştie unde sunt "capcanele" şi s-ar putea să aibă dreptate.
C. Naşul nu este un lucrător social calificat, nici un consultant-¬terapeut de vreun fel. Naşul nu este persoana de la care împrumutăm bani sau care ne procură haine, un serviciu sau de mâncare. Naşul nu este expert medical, nici nu are calificarea de a da sfaturi religioase, legale, casnice sau psihiatrice; totuşi, naşul are bunăvoinţa de a discuta astfel de probleme, în mod confidenţial şi, adesea, poate sugera o sursă pentru asistenţa calificată nece¬sară.
Naşul A.A. este pur şi simplu un alcoolic abstinent care poate ajuta la rezolvarea unei singure probleme: păstrarea abstinenţei.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 53
Şi el nu are decât o singură unealtă la dispoziţie: experienţa per¬sonală, nu înţelepciune savantă.
Naşii au trecut deja prin ce trecem noi şi au adesea mai multă consideraţie, speranţă, compasiune şi încredere în noi, decât avem noi înşine. Cu siguranţă, ei au mai multă experienţă. Amintindu-şi propria condiţie, ei întind mâna pentru a ajuta, nu pentru a ne umili.
Cineva a afirmat odată că alcoolicii n-ar trebui să ţină secrete despre şine, în special acele secrete legate de sentimentul de vi-novăţie. Vorbind deschis despre şine, evităm astfel de tăinuiri şi acest lucru poate fi tocmai antidotul pentru egocentrism şi pentru tendinţa excesivă de a ne plânge de milă. Un naş bun este persoa¬na căreia îi putem încredinţa orice şi căreia îi putem dezvălui tot ce avem pe suflet.
D. Este plăcut să ai un naş care, pe lângă abstinenţă, mai are şi aceleaşi gusturi şi provine din acelaşi mediu social. Dar nu este neapărat necesar să fie aşa. În multe situaţii, cel mai bun naş este cineva complet diferit. Cele mai improbabile, iniţial, relaţii naş-¬fin, sunt adesea cele mai reuşite.
E. Naşii, ca majoritatea oamenilor, au probabil obligaţii de fami¬lie şi de serviciu. Dacă, ocazional, naşul poate pleca de la lucru sau de acasă, pentru a ajuta un nou-venit aflat la ananghie, există desigur situaţii în care naşul nu este disponibil.
Aceasta este o bună ocazie pentru mulţi dintre noi de a face apel la imaginaţie şi a găsi un înlocuitor de naş. Dacă dorim sin¬cer ajutor, nu vom lăsa faptul că naşul este, să zicem, bolnav sau că nu este disponibil din orice alt motiv, să ne reţină de la a căuta ajutor.
54 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Încercăm o întrunire A.A. din apropiere. Citim literatura A.A. sau de altă natură, care să ne ajute. Telefonăm altor alcoolici re-cuperaţi pe care îi cunoaştem, chiar dacă nu-i cunoaştem foarte bine. Şi, putem contacta la telefon sau vizita un birou A.A. ori un club pentru membrii A.A..
Chiar şi dacă singura persoană peste care dăm este cineva necunoscut, avem certitudinea că vom întâlni o persoană care va manifesta un interes sincer şi dorinţa de a ne ajuta. Dacă, dezvăluim sincer ce ne supără, vom fi întâmpinaţi cu înţelegere adevărată. Uneori, încurajarea necesară ne vine chiar şi de la alcoolici care ne sunt antipatici. Chiar dacă antipatia este reciprocă, atunci când unul dintre noi, în încercarea de a-şi menţine abstinenţa, cere altui alcoolic ajutor pentru a nu bea, toate divergenţele bana¬le şi de suprafaţă dispar.
F. Unii sunt de părere că este recomandabil să avem mai mulţi naşi, pentru că astfel, cel puţin unul va fi disponibil, la nevoie. Aceasta sugestie aduce un avantaj suplimentar, dar comporta şi un mic risc.
Avantajul constă în faptul că trei sau patru naşi furnizează un evantai mai larg de experienţă şi cunoştinţe despre abstinenţă decât poate furniza o singură persoană.
Riscul, în cazul mai multor naşi, se află într-o tendinţă pe care unii dintre noi am dezvoltat-o pe când beam. Ca să ne protejăm în faţa criticilor legate de băut, relatam "versiuni" diferite despre evenimente, în funcţie de cine ne asculta. Am învăţat chiar să şi manipulăm oamenii într-un sens, astfel încât îi făceam să ne scuze modul de a bea şi, mai mult, să-l încurajeze. Poate că nu eram conştienţi de această tendinţă şi n-o făceam cu rea intenţie. Dar ea a devenit o parte a personalităţii noastre, pe când beam.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 55
Astfel, cei care "aveam o grămadă de naşi", ne-am surprins încercând să-i facem să se contrazică unul pe celalalt, spunând un lucru unuia şi alt lucru altuia. Această tactica nu ne prea merge întotdeauna, fiindcă naşii sunt greu de "trombonit". Se prind repede la şiretlicurile cuiva care vrea să bea, fiindcă şi ei le-au folosit. Numai că noi continuam uneori să jucăm jocul acesta, până că îl facem pe unul dintre naşi să spună exact opusul a ceea ce spusese un altul. Poate că reuşim chiar să "stoar¬cem" de la unul ceea ce vrem să auzim, nu ceea ce trebuie. Sau, cel puţin, răstălmăcim vorbele naşului, după placul nostru.
Un asemenea comportament apare mai mult ca o reflectare a bolii, decât ca o încercare onestă de a obţine ajutor pentru a ne face bine. Noi, începătorii, suntem cei care au de suferit, atunci când se întâmpla acest lucru. Deci, dacă lucrăm cu o "echipa de naşi", este probabil o idee bună să ne supraveghem cu maximă atenţie, să depistăm imediat când, în loc să încercăm să progre¬săm în linie dreaptă spre însănătoşire, noi intram într-un astfel de joc.
G. Ei înşişi fiind alcoolici recuperaţi, naşii - natural - au calităţi deosebite, dar şi slăbiciuni. Naşul (sau orice altă fiinţă umană) fără cusur sau slăbiciuni nu s-a născut încă, din câte ştim noi.
Se întâmplă rar, dar se întâmplă, să fim sfătuiţi greşit sau derutaţi de un naş. După cum am aflat, după ce am săvârşit noi înşine asemenea greşeli, chiar cu cele mai bune intenţii, şi naşul poate face gafe.
Probabil că nu vă este greu să ghiciţi ce vă spune propoziţia următoare... Conduita regretabilă a naşului nu poate justifica primul pahar. Fiecare îşi toarnă băutura pe gât cu mâna proprie.
56 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
În loc să blamăm naşul, am descoperit cel puţin treizeci de alte căi pentru a sta departe de pahar. Aceste treizeci de căi sunt expuse în celelalte secţiuni ale acestei cărţulii, desigur.
H. Nu aveţi nici o obligaţie de a plăti în vreun fel naşului pentru ajutorul acordat. El (sau ea) o face pentru că, ajutându-i pe alţii, se ajuta pe şine în menţinerea abstinenţei. Sunteţi liber să acceptaţi sau să refuzaţi ajutorul unui naş. Dacă îl acceptaţi, nu de¬veniţi dator.
Naşii sunt cumsecade şi fermi, dar nu ca să se împăuneze cu "faptele lor bune". Naşul beneficiază de acelaşi "câştig", ca şi finul. Veţi descoperi acest lucru atunci când veţi fi şi dumneavoastră naşul cuiva, pentru prima dată.
Într-o zi, poate, veţi vrea să acordaţi acest ajutor cuiva. Ast¬fel, veţi mulţumi naşului dumneavoastră.
I. Aidoma unui bun părinte, un naş înţelept îl va lăsa pe nou-venit în pace, când va fi cazul; îi va permite să facă greşeli; îl va vedea respingându-i sfaturile şi nu se va mânia, nici nu se va considera sfidat. Un naş avizat încearcă din toate puterile să lase la o parte vanitatea sau sentimentele rănite, în relaţiile cu finul.
Cel mai bun naş este acela care se bucură nespus când noul venit reuşeşte să treacă într-o etapă mai autonomă. Aceasta nu înseamnă că urmează să rămânem complet singuri pe acest drum. Însă, vine o vreme când fiecare pui trebuie să-şi folosească pro-priile aripi şi să-şi construiască propria familie.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 57
12. Suficientă odihnă
Din cel puţin trei motive, oamenii care consumă puternic al¬cool, adesea nu-şi dau seama cât sunt de obosiţi.
Aceste trei motive sunt caracteristici ale alcoolului:
l. este plin de calorii, care produc energie imediată;
2. "amorţeşte" sistemul nervos central, ceea ce face ca omul să nu poată simţi întregul disconfort fizic şi
3. când efectul anestezic dispare, se produce agitaţie, care seamănă cu energia nervoasă.
După ce încetam băutul, agitaţia şi insomniile pot persista o vreme. Sau, devenim brusc conştienţi de starea de oboseală extre-mă în care ne aflăm, deci, ne simţim vlăguiţi şi letargici. Cele două stări pot alterna.
Ambele sunt reacţii normale, pe care mii dintre noi le-am avut la începutul abstinenţei, cu intensităţi care depindeau de modul în care băuserăm şi de starea generală de sănătate a fiecăruia. Ambele vor dispărea, mai devreme sau mai târziu şi nu tre¬buie să ne alarmeze.
Dar este foarte important să ne acordăm odihna din belşug după încetarea băutului, deoarece ideea de a bea apare din senin cu mult mai uşor când suntem obosiţi.
Mulţi dintre noi ne-am mirat de bruscheţea cu care apare gândul la un pahar, fără să avem un motiv aparent. Când examinam situaţia, descoperim de fiecare dată că ne simţim extenuaţi şi nici nu ne-am dat seama de aceasta. S-ar putea că ne-am folosit toata energia şi nu ne-am odihnit destul. În general, o gustare sau un pic de somn ne poate schimba starea de spirit şi ideea băuturii dis-pare. Chiar dacă nu putem adormi, doar câteva minute "la orizon¬tală" sau într-un fotoliu sau în vană, vor suprima efectele oboselii.
58 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Desigur, cel mai bine este să ne reglementăm viaţa după un orar sănătos, care să permită cu regularitate odihna periodică su-ficientă, în cadrul celor 24 de ore zilnice.
Fără să generalizăm, mii dintre noi am avut de suferit etape cu insomnii, după ce am încetat băutul. Fără îndoială, sistemul nervos are nevoie de un timp pentru a învăţa (sau, de obicei, a reînvăţa) deprinderea somnului neîntrerupt şi la intervale regu¬late, fără alcool în organism. Cea mai rea parte a acestei situaţii este îngrijorarea legată de insomnie, fiindcă îngrijorarea împiedică venirea somnului.
Primul sfat pe care ni-l dăm reciproc, în acest punct, este: "Nu te nelinişti. Nimeni nu a murit vreodată din lipsa de somn. Când organismul îţi va fi suficient de obosit, vei dormi". Şi exact aşa se şi întâmplă.
Fiindcă insomnia a fost una dintre scuzele noastre pentru "nevoia de a bea un păhărel sau doua", majoritatea suntem de acord ca o atitudine complet noua faţă de insomnie ajută absti¬nenţei. În loc să ne sucim şi să ne învârtim şi să ne agităm că nu putem adormi, unii dintre noi o acceptăm, ne sculăm şi citim sau scriem câte ceva, în acele ore târzii din noapte.
Între timp, este bine să verificăm alte obiceiuri de viaţă, ca să vedem dacă nu cumva suntem chiar noi creatorii insomniilor. Prea multă cafeină seara? Mâncăm cum trebuie? Facem destulă mişcare? A început sistemul digestiv să funcţioneze normal? Toate acestea cer timp.
Multe reţete simple, "din bătrâni", împotriva insomniei ajută cu adevărat; un pahar cu lapte fierbinte, respiraţie profundă, o baie fierbinte, o carte plictisitoare sau puţină muzică relaxantă. Unii preferă procedee originale: un alcoolic recuperat recomandă o băutură carbogazoasă cu piper.(Fiecare cu gusturile lui!) Alţii
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 59
se bazează pe un anumit tip de masaj, yoga sau alte remedii suge¬rate în cărţi de specialitate.
Dacă nu putem adormi imediat, stăm întinşi, cu ochii închişi şi nu ne mişcăm. Nimănui nu i se face somn, câtă vreme măsoară podeaua cu pasul sau stă la taclale cu cafeaua în faţă noaptea întreagă.
Dacă insomniile persista, este recomandabil să consultăm un medic bun, care cunoaşte bine alcoolismul.
Un lucru ştim sigur: somniferele de orice fel nu sunt o soluţie pentru alcoolici. Aproape invariabil, ele conduc la băut, după cum ne-a dovedit-o repetat, experienţa.
Pentru ca ştim cât de primejdioase pot fi aceste medicamen¬te, ne-am impus să tolerăm pentru o vreme fazele acestea neplăcute, până când organismul şi-a stabilit un orar sănătos de somn. Odată depăşit disconfortul temporar, când se instalează ritmul natural de somn, constatăm că s-a meritat efortul.
Încă un lucru curios, în legătură cu somnul, merită semnalat. Multă vreme după "înţărcatul" de la sticlă, mulţi suntem surprinşi când ne trezim dimineaţa sau în toiul nopţii, dintr-un vis foarte intens, în care se făcea că beam.
Nu toţi am avut astfel de vise. Dar ele apar la suficient de mulţi dintre noi, ca să ştim că sunt obişnuite şi nevătămătoare. A.A.-ul nu este un program de "citire a viselor", aşa că nu
putem detecta "înţelesul lor ascuns", dacă o fi vreunul, cum ar face-o un psihiatru sau un interpret al viselor. Nu putem decât să raportăm că asemenea vise pot apărea, aşa că, să nu fiţi surprins dacă vi se întâmplă. Cel mai frecvent vis este acela că ne-am îmbătat şi suntem îngroziţi, dar nu ne putem aminti nicidecum când am băut.
60 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Ba chiar ne trezim cu fiori pe şira spinării, tremurând sau cu clasicul clănţănit al mahmurelii, când, de fapt, nu pusesem nici un strop de alcool în gură. Nu a fost decât un vis urât. Şi poate apărea din senin, mult, mult timp de la ultima băutură.
Poate că este un lucru bun că ne simţim zguduiţi şi nefericiţi în faţa gândului la băutură, chiar dacă este doar în vis. Poate că aceasta înseamnă că începem să înţelegem cu adevărat, profund până în mădulare, că alcoolul ne este nefast. Abstinenţa este mai bună, chiar şi când o visam în somn.
Frumuseţea somnului în abstinenţă, odată ce am ajuns la ea, constă în plăcerea de a ne trezi fără nici o mahmureală reală, fără grija a ce s-o fi întâmplat în timpul nopţii, când "s-a rupt filmul". În schimb, ne trezim proaspeţi, cu speranţa şi recunoştinţa, pri-vind spre o nouă zi.
13. "Fiecare lucru la timpul său"
Iată o zicală cu un înţeles deosebit pentru noi. Exprimată simplu, ea indică faptul că, mai presus de orice, trebuie să ţinem minte că noi nu putem bea. A nu bea este prima noastră grijă, oriunde, oricând şi în orice împrejurări.
Acest lucru este o chestiune de supravieţuire pentru noi. Am aflat că alcoolismul este o maladie ucigaşă, care duce la moarte într-o multitudine de moduri. Preferăm să nu activăm aceasta boală prin riscul unui pahar.
Tratamentul pentru condiţia noastră de sănătate, după cum nota Asociaţia Medicală Americană, "implica în primul rând, ab-ţinerea de la alcool". Iar experienţa noastră nu face decât în¬tărească această reţetă prescrisă ca terapie.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 61
În problemele practice, de zi cu zi, aceasta înseamnă că tre¬buie să luăm toate masurile necesare, indiferent de preţ, ca să nu bem.
Unii ne-au întrebat: "Înseamnă aceasta că abstinenţa voastră are prioritate în faţa familiei, a serviciului şi a părerii priete¬nilor?"
Răspunsul este simplu, da, are, când ne gândim la alcoolism ca fiind o chestiune de viaţă sau moarte. Dacă nu ne salvăm sănătatea - viaţa - atunci, cu siguranţa, nu vom avea nici familie, nici serviciu, nici prieteni. Dacă ne preţuim familia, serviciul, prietenii, trebuie să ne salvăm în primul rând viaţa, ca să ne putem bucura de cele trei binefaceri.
"Fiecare lucru la timpul său" este o expresie bogată în multe alte înţelesuri, care pot avea greutate în lupta noastră cu proble¬ma băutului. De pildă, mulţi am observat că, atunci când am încetat să mai bem, ne-a trebuit mult timp să ne hotărâm ce ne place. Deciziile veneau greu, apoi se evaporau repede.
Indecizia nu este doar o caracteristică a alcoolicilor în recu¬perare, dar pe noi ne-a deranjat mai mult decât îi deranjează pe alţii. Gospodina proaspăt abstinentă nu-şi putea imagina de unde să înceapă, la capitolul curăţenie. Omul de afaceri nu se putea de¬cide dacă să răspundă sau nu la anumite telefoane sau scrisori. În multe compartimente ale vieţii noastre, voiam să recuperăm tim¬pul pierdut, în detrimentul unor sarcini sau obligaţii pe care le neglijaserăm. Evident, nu ne puteam ocupa de toate dintr-o dată.
Aşa ca, "fiecare lucru la timpul său" ne-a ajutat. Dacă deci¬zia de a bea sau a nu bea era imediată, acea decizie merită priori¬tate şi, deci, i-am acordat-o. Fără abstinenţă, nu se făcea nici o curăţenie, nu se răspundea la nici un telefon, nu se dicta nici o scrisoare.
62 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Am folosit aceeaşi zicală pentru a face ordine în modul de folosire a timpului în abstinenţă. Am încercat să ne planificăm activităţile zilei, aranjând sarcinile în ordinea priorităţii şi nefăcându-ne niciodată un orar prea încărcat. Un alt obiectiv priori¬tar, cap de lista, a fost sănătatea noastră, în general. Ştiam că ex¬tenuarea sau săritul peste mesele zilei puteau fi periculoase.
În timpul alcoolismului activ, mulţi am dus o viaţă foarte dezorganizată şi, adesea, într-o confuzie care ne făcuse să ne simţim neliniştiţi şi chiar disperaţi. Am descoperit ca ne-a fost mai uşor sa stăm abstinenţi când am introdus un pic de ordine în fiecare zi - în limite realiste şi cu un plan flexibil. Ritmul ruti¬nei personale, specifice fiecăruia dintre noi, are un efect calmant. Iar principiul pe baza căruia să ne organizam întru auto-disci¬plină este, da, "fiecare lucru la timpul său".
14. Dărâmând zidurile singurătăţii
Alcoolismul este descris ca o "boala a singurătăţii" şi foarte puţini alcoolici recuperaţi contesta această descriere. Privind în urmă la ultimii ani sau la ultimele luni de băut, literalmente sute de mii* dintre noi ne amintim cât ne simţeam de izolaţi, chiar şi în mijlocul unor oameni fericiţi şi plini de voie bună, la petreceri. Adesea, aveam acel sentiment profund că nu făceam parte dintre ei, chiar dacă ne comportam ca nişte personaje vesele şi socia¬bile.
* În prezent, numărul membrilor AA în lume este estimat a fi de peste două milioane.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 63
Mulţi ziceam că începuserăm să bem "ca să fim parte din mulţime". Mulţi am crezut că trebuia să bem ca să fim admişi în rasa umană şi să ne simţim integraţi.
Desigur, era clar că foloseam alcoolul, în principal, din mo¬tive egoiste - adică, îl turnam în organismul propriu, ca să ne simţim bine în propria piele. Uneori, acel efect de moment ne ajuta să ne comportăm mai sociabil sau să potolim temporar sen¬timentul de singurătate interioară.
Dar când acel efect al alcoolului se disipa, ne simţeam şi mai izolaţi, mai "lăsaţi pe dinafară", mai "diferiţi" şi mai trişti decât oricând.
Dacă ne mai simţeam şi vinovaţi sau ruşinaţi de faptul că ne îmbătaserăm sau de ceva făcut la beţie, aceasta punea capac senti¬mentului marginalizării. Câteodată, în taina, ne temeam sau, chiar credeam, că meritam să fim ostracizaţi pentru ceea ce făcuserăm. "Poate chiar sunt un intrus", era un gând frecvent de-al nostru.
(Poate va este familiar acest gând, când va amintiţi ultima beţie sau ultima stare de mahmureală de după.)
Drumul însingurat pe care ne aflam ne apărea cenuşiu, întunecos şi fără sfârşit. Era prea dureros să vorbim despre el; şi, ca să evităm a ne gândi la el, curând beam din nou.
Deşi unii dintre noi am fost băutori singuratici, nu se poate spune că ne-a lipsit compania complet. Oamenii existau în jurul nostru. Îi vedeam, îi auzeam şi îi atingeam. Dar majoritatea dia¬logurilor le duceam în interiorul nostru şi le ţineam pentru noi. Eram siguri că nimeni nu ne putea înţelege. Şi apoi, considerând propria opinie despre şine, nu prea eram siguri dacă şi voiam să ne înţeleagă cineva.
Nu este, deci, de mirare că înmărmurim, atunci când auzim alcoolici recuperaţi în A.A., vorbind liber şi cinstit despre şine.
64 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Povestirile lor despre escapadele la beţie, despre propriile frici şi despre singurătate, pe care le ţinuseră în taină, ne lovesc cu forţa unui trăsnet.
Descoperim - dar, la început, abia îndrăznim s-o credem ¬că nu suntem singuri. La urma urmelor, nu suntem chiar "altfel decât tot restul lumii".
Egocentrismul şi frica, în care trăiserăm un timp îndelungat, construiseră în jurul nostru o cochilie fragilă, care acum se fisurează în faţa onestităţii cu şine a altor alcoolici recuperaţi. Simţim, aproape înainte de a putea pune în cuvinte, că aparţinem şi noi undeva, iar singurătatea începe să se risipească.
Cuvântul uşurare este prea slab, pentru a numi acel sentiment de început. Este amestecat cu uimire şi un fel de groază. E adevărat? O să dureze?
Cei cu câţiva ani de abstinenţă în A.A. îi pot asigura pe nou¬veniţii, în şedinţele A.A., că este adevărat, da, cât se poate de real. Şi durează, într-adevăr. Nu este doar un nou fals început, de genul celor pe care le-am cunoscut mereu. Nu este doar o explo¬zie de bucurie, după care să urmeze iar dezamăgiri şi durere.
Dimpotrivă, putem beneficia acum de o recuperare reală şi de durată, din singurătate şi alcoolism. Avem, chiar sub ochii noştri, dovezi din ce în ce mai multe şi mai puternice, în acest sens. Numărul abstinenţilor, cu abstinenţă lungă de ani de zile în A.A., creşte în fiecare an.
Şi totuşi, depăşirea stării de permanentă suspiciune şi de folosire a altor mecanisme de auto-protejare, nu se poate realiza peste noapte.
Gândirea şi acţiunile noastre au ajuns nişte "reflexe condiţionate": nimeni nu ne înţelege, nimeni nu ne iubeşte (fie că era aşa sau nu). Ne-am obişnuit să acţionăm ca nişte singuratici. Aşa
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 65
că, după încetarea băutului, unii avem nevoie de timp şi exerciţiu, pentru a ne dezobişnui de familiara singurătate. Chiar şi dacă am început să credem că nu mai suntem singuri, uneori tot mai gândim şi acţionăm conform vechilor obiceiuri.
Suntem stângaci când vine vorba de căutat prietenia cuiva şi atunci când ni se oferă prietenie. Nu prea ştim cum să procedăm şi avem îndoieli în privinţa rezultatelor; apoi, mai e şi povara ul¬tra-grea, acumulată în ani trăiţi în frică. De aceea, când începem să ne simţim cam singuri - chiar dacă nu suntem fizic singuri ¬vechile tendinţe au un teren propice către balsamul din pahar.
Din când în când, pe unii ne tentează ideea de a abandona to¬tul şi de a ne reîntoarce la vechea mizerie. Cel puţin, ea ne este familiară şi n-ar mai trebui să trudim la a deveni băutori profesionişti.
Adresându-se unui grup A.A., cineva a mărturisit că, fiind băutor din adolescenţă, până la peste patruzeci de ani, băutul fuse¬se ocupaţia lui cu normă întreagă şi că trecuse pe lângă toate experienţele prin care trec tinerii în perioada maturizării. Deci, iată-l la peste patruzeci de ani, abstinent; ştia cum să bea şi să se laude, dar era complet lipsit de orice deprindere în vreo meserie şi de orice brumă de bune maniere.
- La început a fost groaznic, a declarat el. Nu ştiam nici măcar cum să ies cu o fată în oraş, nici ce se face într-o asemenea ocazie! Şi, am descoperit că nu există nici un "Curs pentru cum se face curte fetelor" la care să se poată înscrie burlaci la patru¬zeci de ani.
Omul a fost întâmpinat de cei din sală cu un râs deosebit de cald, din toata inima. Mulţi dintre cei de faţă se recunoşteau pe şine în experienţa descrisă, pentru că ş ei trecuseră prin ceva tot atât de stingheritor. Sentimentul de stângăcie şi că ai fi un ne¬
66 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
adaptat la patruzeci de ani (iar în zilele noastre, chiar şi la douăzeci), te face să te gândeşti că poate eşti chiar grotesc, dacă n-ar fi sălile acestea pline de membri A.A. înţelegători, care au cunoscut aceeaşi frică şi care ne ajută să vedem umorul situaţiei. Acum putem zâmbi, când încercam din nou, până reuşim. Nu mai trebuie să roşim în taină, când dăm greş; nu mai trebuie să re¬curgem la obişnuitele tentative, întotdeauna disperate, de a găsi ceva încredere socială în sticlă, unde nu găsiserăm decât singurătate.
Acesta nu este decât un exemplu extrem de cât de dezorientaţi am fost unii, când am pornit, cu toate pânzele sus, către absti-nenţă. El ilustrează cât de periculos de rătăciţi am fi, dacă am face drumul singuri. Poate ca am avea o şansă la un milion să reuşim, oarecum.
Astăzi, ştim că nu mai trebuie să purcedem la drum pe cont propriu. Este mult mai sigur, mai de bun simţ şi mai lipsit de primejdii, să pornim în compania unui echipaj voios, care merge în aceeaşi direcţie. Şi nu este nevoie să ne ruşinăm pentru faptul că folosim ajutorul cuiva, pentru că ajutorul este reciproc.
Dacă nu este un semn de laşitate să folosim o cârja când ne fracturăm un picior, atunci nu este un semn de laşitate nici când ne lăsăm ajutaţi, ca să ne recuperam dintr-o problemă cu băutul. Cârja este minunată pentru cei care au nevoie de ea şi pentru cei care îi cunosc utilizarea.
Oare este ceva eroic în nevăzătorul care se împiedecă şi um¬blă doar pe pipăite, numai fiindcă refuză asistenţa care îi este disponibilă? Asumarea unui risc, nebunesc şi fără rost, este une¬ori întâmpinată cu laude neîntemeiate. Ajutorarea reciprocă -întotdeauna mai eficientă - ar trebui să fie primită cu mai multe laude şi mai multă admiraţie.
Propria experienţă în abstinenţă aduce copleşitoare mărturii despre cât este de înţelept să recurgem la tot ajutorul disponibil, în rezolvarea unei probleme legate de băutură. Nici unul dintre noi nu s-a putut recupera din alcoolism prin forte proprii, oricât de puternice au fost nevoia şi dorinţa. Dacă am fi putut, n-am fi făcut apel la A.A. sau la psihiatrie ori la alt gen de ajutor.
Din moment ce nimeni nu poate trăi singur, din moment ce depindem, într-o anumită măsură, de semeni, cel puţin pentru anu-mite bunuri şi servicii, am găsit că este de bun simţ să acceptăm acest aspect particular al realităţii şi să-l folosim în importanta luptă pentru ieşirea din alcoolismul activ.
Tentaţia de a bea se infiltrează în mintea noastră mult mai uşor şi mai parşiv atunci când suntem singuri. Când ne simţim singuri, impulsul de a bea apare cu deosebită forţă şi viteză.
Astfel de idei şi dorinţe au mai puţine şanse, atunci când ne aflam în compania altora, mai ales nebăutori. Dacă apar totuşi, ele par lipsite de forţă şi sunt mai uşor de alungat, când suntem în preajma altor membri A.A..
Nu ignorăm faptul că fiecare avem nevoie, din când în când, de momente cu şine însuşi, pentru a ne aduna gândurile, a ne inventaria starea, pentru a rezolva o problemă sau o situaţie, fie pentru o scurtă vacanţă din stresul de zi cu zi. Însă am găsit că este periculos să ne oferim prea multă "vacanţă", mai ales când avem toane sau simţim nevoia să ne plângem de milă Este mai bine să fim în compania cuiva - a oricui - decât într-o singurătate amară.
Desigur, este posibil ca dorinţa de a bea să ne copleşească şi în toiul unei întruniri A.A., exact aşa cum sentimentul singurătăţii ne poate copleşi chiar în mijlocul unei mulţimi. Însă şansele de a bea sunt reduse când suntem în compania altor membri A.A., nu
68 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
ca şi în singurătatea camerei de acasă sau într-un colţ retras, din¬tr-un bar gol şi liniştit.
Când ne avem doar pe şine pentru conversaţie, aceasta riscă să se învârtă într-un cerc vicios. Ea va exclude, din ce în ce mai mult, intervenţiile de bun simţ ale unor interlocutori. Încercările de auto-convingere spre a nu bea seamănă cu încercările de auto-hipnoză. Este ca şi când ai încerca să convingi o femelă gestantă să nu fete, când este la termen.
Din acest motiv, atunci când sugerăm evitarea oboselii şi a foamei, adesea menţionăm încă un element periculos, pentru a putea fi în gardă pe trei fronturi: "nu aşteptă până eşti prea obosit, prea flămând sau prea singur".
Evitaţi aceste primejdii.
Dacă vă vine să beţi, faceţi o pauză şi reflectaţi. Cel mai ade¬sea, veţi descoperi că vă aflaţi într-una sau două din stările de risc major.
Repede, vorbiţi cu cineva. Imediat, singurătatea va fi mai puţin apăsătoare.
15. Atenţie la mânie şi resentimente
Subiectul mâniei a fost deja atins în această carte, dar am¬ploarea experienţelor traumatice cu mânia ne-a convins că este un subiect important şi merită atenţie specială din partea celui care doreşte să-şi rezolve problema băutului.
Că o numim ostilitate, resentiment sau mânie, starea aceasta pare să fie strâns legată de beţie şi pare să aibă rădăcini mai adânci în cazul alcoolismului.
VIATA FARA BAUTURA 69
De exemplu, atunci când, în cadrul unui studiu, un grup de cercetători au adresat unui mare număr de bărbaţi alcoolici întrebarea "de ce v-aţi îmbătat?", motivul principal menţionat a fost: "Să-i pot zice una lui Cutare, de la obraz". Cu alte cuvinte, ei găsiseră la beţie puterea şi libertatea de a-şi exprima mânia, pe care nu o putuseră manifesta treji.
S-a presupus, deci, că s-ar putea să existe o relaţie biochimi¬că subtilă, nedeterminată încă, între alcool şi schimbările fizio¬logice care însoţesc mânia.
Un studiu experimental asupra alcoolicilor a concluzionat ca resentimentele pot produce o stare inconfortabilă a sistemului sanguin al alcoolicului, stare pe care numai o beţie o poate uşura. Un psiholog de vârf a sugerat recent că se prea poate că băutorii savurează senzaţia de putere asupra altora pe care le-o aduce in¬fluenţa alcoolului.
S-au publicat date cu privire la relaţia strânsă dintre con¬sumul de alcool şi atacurile de stradă şi omoruri. Se pare ca o mare proporţie dintre acestea, în unele ţări, se petrec când fie vic¬tima, fie criminalul (fie ambii) sunt sub influenţa alcoolului. Violuri, certuri familiale care duc la divorţ, maltratarea copiilor, tâl¬hării cu arma sunt adesea produsul băutului excesiv.
Chiar şi aceia dintre noi care nu am trecut prin asemenea experienţe putem înţelege, fără dificultate, genul acela de turbare feroce, care-i duce pe unii la asemenea violenţă, când sunt sufi¬cient de beţi. De aceea, recunoaştem pericolul potenţial al mâniei.
Nu încape îndoială, aceasta stare este naturală, din când în când, în firea "animalului om". Ca şi frica, probabil că a avut ce¬va valoare în supravieţuirea membrilor speciei numite homo sapiens. Mânia a produs, desigur, schimbări pozitive în multe
70 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
civilizaţii, când a fost îndreptată împotriva sărăciei, foametei, bo¬lilor şi nedreptăţii.
Dar nu se poate tăgădui că maltratările fizice şi violenţele, chiar numai verbale, rezultate din mânie excesivă, sunt de¬plorabile şi aduc prejudicii atât societăţii ca întreg, cât şi indi¬vizilor. Este motivul pentru care un număr mare de religii şi filosofii ne îndeamnă insistent să ne debarasăm de mânie, ca să putem trăi o viaţă mai fericită.
Pe de altă parte, mulţi sunt de părere că ascunderea mâniei este ceva nefast pentru echilibrul emoţional şi că este nevoie să exteriorizăm mânia, într-un fel sau altul, ca să nu ajungă să ne "otrăvească" pe dinăuntru, când se îndreaptă împotriva noastră, ducându-ne la depresie.
Mânia, cu toate aspectele ei, este o problemă umană univer¬sală. Dar ea prezintă un pericol deosebit pentru alcoolici. Propria mânie ne poate ucide. Alcoolicii recuperaţi sunt, în mare parte, de acord ca ostilitatea, ranchiuna sau resentimentele ne fac adesea să vrem să bem; deci, este important să fim vigilenţi când vine vorba de astfel de sentimente. Pentru îmblânzirea lor, am găsit căi mult mai satisfăcătoare decât alcoolul. Însă le vom descrie aici ceva mai târziu.
Întâi, să aruncăm o privire asupra câtorva dintre formele şi culorile pe care le împrumută mânia, uneori:
intoleranţa snobism tensiune neîncredere
dispreţ rigiditate sarcasm anxietate
ciuda cinism auto-compă suspiciune
ura nemulţumire timire gelozie
răutate
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 71

Înapoi la “ALCOOLICI ANONIMI”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 3 vizitatori