021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

carte 4

junelu
Boboc
Boboc
Mesaje: 52
Membru din: 12 Noi 2009, 18:35

carte 4

Mesaj de junelu »

Acum avem claritatea minţii necesară pentru a evalua toate aspectele unei situaţii şi a respinge impulsul unei satisfacţii ime-diate, în favoarea unora de durată, care vor veni mai târziu. Avem capacitatea de a ţine cont şi de bunăstarea noastră şi de a celor dragi.
Înlocuirea valorilor reale ale vieţii cu produse chimice nu ne mai trezeşte interesul acum, după ce am gustat adevărata bucurie de a trăi.
22. Eliminarea auto-compătimirii
Acest sentiment este atât de urât, încât cine este cât de cât întreg la minte, nu va admite niciodată că îl are. Chiar şi în absti-nenţă mulţi dintre noi încă excelăm în a ne ascunde nouă înşine faptul că ne bălăcim în balta auto-compătimirii. Nu ne place să ni se spună că se vede şi sărim iute cu răspunsul că este vorba de un alt sentiment - nici pomeneală de "dinstuire la focul mic al milei de şine". Sau, pe nerăsuflate, putem număra pe degete zece motive legitime pentru a ne plânge de milă puţin.
Familiara stare de suferinţă, în care aveam obiceiul de a ne complace, ne urmăreşte mult timp după dezalcoolizare. Auto-compătimirea este o mlaştină ispititoare. Plonjatul în ea cere mult mai puţin efort, decât ne trebuie pentru a spera, a avea încredere sau a ne mişca, pur şi simplu.
Alcoolicii nu sunt singurii cu aceasta "preferinţă". Cineva care îşi aminteşte un episod dureros sau o boală, din copilărie, îşi poate aminti probabil şi uşurarea pe care o simţise plângând din cauză că îi era rău, precum şi satisfacţia, oarecum perversă, pe care o simţea respingând orice mângâiere. Aproape orice fiinţa
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 99
umană cunoaşte sentimentul acela copilăresc de: "lasă-mă-n pace!"
Una dintre formele pe care le ia auto-compătimirea la începutul abstinenţei este ceva de genul: "Săracu' de mine! De ce nu pot bea şi eu ca toată lumea?" (Toată lumea?) sau "De ce a tre¬buit să mi se întâmple chiar mie? De ce trebuie să fiu chiar eu al¬coolic? De ce eu?"
O astfel de gândire este mijlocul de "transport direct" către cârciumă - şi nimic altceva. Să ne tânguim din cauza acestor întrebări la care nu există răspuns, este ca şi cum ne-am tângui de faptul că ne-am născut în această epocă şi nu în alta sau pe plane¬ta aceasta şi nu în altă galaxie.
Desigur, nu este deloc vorba doar de "mine". Aflăm această de îndată ce începem să întâlnim alcoolici restabiliţi, veniţi de pretutindeni din lume.
Cu vremea, ne împăcam cu ideea. Odată angajaţi pe drumul unei restabiliri agreabile, fie că obţinem răspunsul la acele întrebări, fie că nu ne mai interesează. Fiecare simte şi ştie când se petrece fenomenul. Mulţi dintre noi credem că am identificat cauzele probabile ale alcoolismului nostru. Dar chiar dacă nu le¬-am descoperit, ne rămâne nevoia, mult mai importantă, de a ac-cepta faptul că nu putem bea şi de a acţiona în consecinţa. Să şedem în balta lacrimilor milei de şine nu prea este o acţiune con-structivă.
Unii găsesc plăcere în a-şi pune sare pe rană; este o dexteri¬tate feroce rămasă din trecut, din vremea băutului, pentru un joc inutil.
Putem, de asemenea, dă dovada de un talent unic în a trans¬forma o supărare minoră într-o catastrofă cosmică. Dacă ne vine o factură telefonică enormă - una singură - de plată, ne vai¬
100 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
cărim că suntem tot timpul în datorii până peste cap şi că asta nu se va sfârşi niciodată, niciodată. Dacă sufleul nu reuşeşte, este precis un semn că n-am fost şi nu vom fi niciodată în stare să facem ceva cum trebuie. Când ni se livrează maşina nou-nouţa, imediat spunem cuiva: "Cu norocul pe care-l am eu, cine ştie ce rablă nenorocită e şi asta!"
Nu suntem complet vindecaţi de acest obicei. Este ca şi cum am căra în cârcă o raniţă ticsită cu amintiri neplăcute, precum anu¬mite dureri din copilărie sau când am fost respinşi. Douăzeci sau chiar patruzeci de ani mai târziu, numai ce apare o supărare cât de cât similară, că noi imediat deschidem raniţa şi extragem, cu ges¬turi tandre, una câte una, fiecare durere şi trădare îndurate în tre-cut. Plonjând cu emoţie în amintiri, le retrăim cu intensitate, pe rând, roşind de stânjeneala pentru o gafă din copilărie, scrâşnind din dinţi pentru vechi mânii, rememorând vechi certuri, indurând fiorii reci ai unei frici aproape uitate, Ştergându-ne o lacrimă sau două cu gândul la o de mult trecută dezamăgire în iubire.
Toate acestea sunt cazuri extreme de auto-compătimire au¬tentică, dar uşor de recunoscut ca atare de cineva care fie a fost martorul unor asemenea jelanii, fie le-a trăit el însuşi. În esenţă, este vorba de egocentrism. Putem ajunge atât de preocupaţi cu şine - eu, eu, eu - încât pierdem orice contact cu alţii. Nu este deloc uşor să ai de a face cu cineva care se poartă astfel, cu excepţia unui copil bolnav. Deci, când intram în mocirla "săracului de mine", încercăm să ascundem faptul, mai ales de noi înşine. Însă, metoda nu este nicidecum calea de ieşit din mocirlă.
Dimpotrivă, este nevoie să ne smulgem din preocuparea de şi¬ne, să ne distanţăm, pentru a avea o perspectivă onestă asupra pro¬priei persoane. Odată ce recunoaştem auto-compătimirea ca atare, putem începe să facem ceva în legătură cu ea, altceva decât să bem.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 101
Prietenii se dovedesc a fi de mare ajutor, dacă suntem sufi¬cient de apropiaţi, ca să putem vorbi deschis. Ei detectează nota falsă din cântecul nostru de jale şi ne atenţionează. Sau, o auzim noi înşine; începem să ne identificăm adevăratele sentimente, prin simplul procedeu al exprimării lor cu voce tare.
Umorul este încă o excelentă armă. Exploziile de râs la şedinţele A.A., cant vorbitorul descrie ultima sa criză de auto-compătimire, provin din faptul că cei din sală ne vedem într-una din acele oglinzi ghiduşe care deformează, spre hazul privitorului. Ne recunoaştem fără dificultate, adulţi - bărbaţi şi femei ¬încâlciţi în scutece, psihologic, ca nişte bebeluşi. Poate că sună şocant, însă ilaritatea generală şterge o mare parte din durere şi produce un efect salutar.
Avem şi posibilitatea de a acţiona împotriva auto-compătimirii, când şi detectăm primele simptome, printr-o contabilitate instantanee. Pentru tot ce trecem la "debite", găsim o binecuvântare care merită creditată. Ce sănătate ne-a rămas, ce boli nu avem, care prieteni ne sunt dragi, vremea însorită, o mâncare bună care ne aşteaptă, braţe şi picioare întregi, amabilitate dăruita şi primită, douăzeci şi patru de ore de abstinenţă, o oră de lucru, o carte bună de citit şi multe altele pot crea balanţa prin "credite" care anulează "debitele" produse de auto-compătimire.
Prin aceeaşi metodă putem combate nostalgia din timpul sărbătorilor, care nu-i afectează numai pe alcoolici. Crăciunul, Anul Nou, zilele de naştere, aniversările îi aruncă pe mulţi oameni în oala auto-compătimirii. În A.A., învăţăm să detectăm vechea inclinaţie spre nostalgie şi tristeţe, vechea tendinţă de a "cânta litanii" despre cine-i dus şi nu mai vine, cine ne neglijează în prezent şi despre ce puţine cadouri ne putem permite să dăruim noi, com¬parativ cu cei bogaţi. Înlocuim acele atitudini cu recunoştinţă
102 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
pentru sănătate, pentru cei dragi care sunt cu noi, pentru capaci¬tatea noastră de a iubi, acum, că trăim în abstinenţă. Şi balanţa iese cu plus la credite, în "contabilitatea" noastră.
23. Ajutorul specialiştilor
Probabil că fiecare alcoolic în recuperare are nevoie de aju¬tor din partea specialiştilor; A.A.-ul neoferind servicii calificate, alcoolicii consultă specialişti. De pildă, primii doi membri A.A., co-fondatorii comunităţii, au avut nevoie de îngrijire medicală, de spitalizare şi de ajutor din partea preoţilor. Şi au primit din toate.
Odată cu începutul abstinenţei, o mulţime dintre problemele noastre dispar. Dar unele rămân sau apar altele noi, fiind nevoie de atenţia calificată unui avocat sau a unui psiholog ori a unui medic specialist (obstetrician, pneumolog, dermatolog, ortoped sau stomatolog).
Deoarece A.A.-ul nu pune la dispoziţie asemenea servicii, apelăm la lumea specialiştilor, pentru a obţine un serviciu sau orientare în carieră, consultaţii pentru problemele de familie, consultaţii psihiatrice şi multe altele. A.A.-ul nu furnizează asistenţă financiară, hrană, îmbrăcăminte sau locuinţă pentru băutorii-problemă. Dar există multe agenţii şi servicii specializate, de ajutorul cărora pot beneficia alcoolicii care încearcă sincer să-şi păstreze abstinenţa.
Nevoia de o mână de ajutor nu este un semn de slăbiciune, nici ceva de care să ne fie ruşine. "Mândria", care ne face pe unii să nu apelăm la preţiosul ajutor calificat, este falsă. Nu este ni¬mic altceva decât vanitate şi un obstacol în calea recuperării. Cu
103 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
cât ne maturizăm mai mult, cu atât ne creşte bunăvoinţa de a ac¬cepta tot ce este mai bun în materie de sfaturi şi ajutor.
Examinând "cazurile" celor recuperaţi din alcoolism, vedem clar că fiecare a profitat cu folos, la un moment dat, de serviciile calificate ale psihiatrilor, medicilor, asistenţilor medicali, psihologilor, lucrătorilor sociali, avocaţilor, preoţilor şi ale altor specialişti.
Cartea fundamentală a A.A.-ului, intitulată Alcoholics Anony¬wous (Alcoolicii anonimi), recomandă exact acest gen de ajutor, în Capitolul 6. Avem fericirea să nu găsim nici un conflict între ideile A.A.-ului şi sfaturile bune ale unui specialist care şi-a dove¬dit competenţa în tratarea alcoolismului.
Nu negăm faptul că alcoolicii au uneori experienţe destul de nefericite, cu unii specialişti. Însă, nealcoolicii au parte adesea de şi mai multe - şi aceasta, pentru că nu s-a născut încă doctorul, preotul sau avocatul absolut perfect, care nu face nici o greşeală. Câtă vreme există bolnavi pe lume, se vor face şi greşeli în tra¬tarea bolilor.
Onest vorbind, trebuie să mărturisim că cei afectaţi de al¬coolism nu sunt uşor de tratat. Câteodată, noi minţim. Nu urmăm recomandările specialiştilor. Iar când, în fine, ne însănătoşim, reproşăm doctorului că nu a reuşit să repare mai repede ravagiile pe care ni le produseserăm singuri, în săptămâni, luni sau ani de zile.
Uneori n-am fost prea grăbiţi să plătim la timp facturile me¬dicale. Am făcut mereu tot ce ne-a fost în putinţă, ca să sabotăm îngrijirea şi sfaturile bune, să dovedim că specialiştii "au fost de vină" - victorii ieftine, false. În cele din urmă, tot noi am avut de îndurat consecinţele.
Ne dam seama, acum, că propriul nostru comportament ne-a privat de îngrijirea şi sfaturile bune, de care aveam atât de mare
104 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
nevoie. Una dintre explicaţiile acestui comportament aberant este că el a fost dictat de boală. Alcoolul este viclean şi amăgitor şi are puterea de a forţa pe cine îi este sclav să se poarte destructiv cu sine, în ciuda raţiunii şi a dorinţei sale reale. Noi nu ne-am planificat să ne ruinăm sănătatea; dependenţa noastră de alcool a fost ceea ce a ţinut la distanţă orice intervenţie medicală.
Dacă acum, în abstinenta, ne surprindem încercând întruna să contestam cam tot ce spun specialişti cu adevărat competenţi, această atitudine poate fi un semnal de alarmă. Oare nu cumva încearcă alcoolismul activ să se infiltreze iar în mintea noastră?
În unele situaţii, opiniile şi recomandările contradictorii, ve¬nite de la alcoolici restabiliţi, fac ca noului-venit să-i vină greu să recurgă la ajutor calificat adecvat. Exact aşa cum fiecare individ îşi are antidoturile favorite pentru mahmureala sau remediile preferate pentru guturai, tot aşa fiecare dintre cunoscuţii noştri îşi au medicii lor favoriţi, în timp ce îi considera pe alţii antipatici.
Desigur, este înţelept să ne hrănim din înţelepciunea abun¬dentă, acumulată de alcoolicii avansaţi în recuperare. Dar dacă ceva este eficace pentru unii, acel ceva nu trebuie să fie neapărat eficace şi pentru dumneavoastră. Fiecare dintre noi trebuie să ac¬cepte, în final, responsabilitatea propriilor acţiuni sau a refuzului de a acţiona. Decizia ne aparţine fiecăruia, personal.
După ce aţi examinat diversele posibilităţi, v-aţi consultat cu prietenii şi aţi cântărit avantajele şi dezavantajele, decizia de a obţine şi a folosi ajutorul specialiştilor vă aparţine, în cele din ur¬mă, dumneavoastră înşivă. Dacă să urmaţi sau nu un tratament medicamentos, dacă să faceţi sau nu psihoterapie, dacă să vă înscrieţi la o şcoală sau să vă schimbaţi serviciul, dacă să vă lăsaţi sau nu operat, să ţineţi un regim alimentar, să vă lăsaţi de fumat, dacă să acceptaţi sau nu sfaturile unui avocat în legătură cu im¬
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 105
pozitul pe care trebuie să-l plătiţi - toate acestea vor fi propriile dumneavoastră decizii. Noi vă respectăm dreptul de a le lua şi chiar de a vă răzgândi, dacă împrejurările o cer.
Natural, punctele de vedere ale experţilor în medicină, psihologie şi alte domenii ştiinţifice, diferă de multe ori de punctele de vedere exprimate în această carte. Şi este bine aşa. Nici nu s-ar putea altfel. Respectivii experţi nu au fost afectaţi direct, perso¬nal, de alcoolism, cum am fost noi; şi, prea putini dintre ei au avut sub observaţie băutori-problemă pentru perioade tot atât de îndelungate, cât am avut noi. Pe de altă parte, noi nu avem nici formaţia, nici disciplina profesională cu care sunt echipaţi specialiştii.
Aceasta nu înseamnă că ei au dreptate şi noi greşim sau in¬vers. Înseamnă că avem roluri şi responsabilităţi diferite, în aju¬tarea băutorilor-problemă.
Fie-vă dat să vă bucuraţi de cât mai multe şanse în această privinţă, aşa cum ne-am bucurat mulţi dintre noi. Sute de mii de membri A.A. sunt plini de recunoştinţă faţă de nenumăraţi specialişti care i-au ajutat sau care au încercat să-i ajute.
24. Atenţie la legăturile sentimentale
Îndrăgostirea de doctor, de asistenţă sau de un alt pacient in¬ternat, este ceva clasic. Nici alcoolicii aflaţi în recuperare nu sunt imuni la această febră. De fapt, alcoolismul nu pare să creeze imunitate la nici o situaţie umană cunoscută.
O vorba veche spune că mâhnirea este fructul inimii pripite şi la fel poate fi şi o recidivă.
Pe când beam, am petrecut mult timp frământându-ne în
106 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
legătură cu relaţiile noastre intime. Fie că ne aflam în căutarea unui ataşament temporar, fie că voiam o relaţie serioasă, profun¬dă şi de durată, legăturile afective sau absenţa lor, ne preocupau neîncetat.
Unii ziceam că bem din cauza lipsei de iubire şi patrulam în¬tre baruri şi petreceri, mereu în căutare de afecţiune. Alţii, apa¬rent, aveam toate legăturile sufleteşti necesare şi dorite; şi, totuşi, beam. În ambele cazuri, alcoolul nu ne-a prea sporit capacitatea de a înţelege noţiunea de iubire matură sau de a o recunoaşte, când ne apărea în cale şi de a o trăi ca atare. Dimpotrivă, viaţa de băutori ne-a lăsat cu sufletul pustiit, frânt, rânit, poate chiar rău zdruncinat.
Astfel, după cum denota experienţa noastră, debutul în absti¬nenţă poate fi o perioadă de mare vulnerabilitate sufletească. Oare să fie vorba despre efectul farmacologic prelungit al al¬coolului? Oare este aceasta starea naturală a cuiva care se recuperează dintr-o boală lungă şi gravă? Sau nu cumva este ea un in¬diciu al vreunei deficiente din personalitatea noastră? Răspunsul nu prea contează. Ce contează, este faptul că, oricare ar fi cauza, condiţia în care ne aflam cere vigilenţă, pentru că ea ne-ar putea împinge la băut, în mod fulgerător, neaşteptat.
Am fost de multe ori martorii unor asemenea recidive. În eu¬foria şi bucuria primelor momente de bunăstare sufletească, ni se pot aprinde călcâiele după vreuna dintre proaspetele noastre cunoştinţe, întâlnită în A.A. sau altundeva, mai ales când o asemenea persoană manifestă un interes sincer sau pare a ne privi cu admiraţie. Desfătarea bruscă resimţită în asemenea situaţii are toate şansele de a ne face să bem.
Însă, se poate produce şi fenomenul invers. La începutul ab¬stinenţei, ne simţim năuci, imuni la afecţiunea venită de la alţii.
107 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
(Conform explicaţiei medicale, este ceva destul de obişnuit, pentru cineva aflat în primele luni de abstinenţă, să treacă printr-o perioadă de lipsa de interes pentru viaţa sexuală sau să se simtă temporar impotent - dar situaţia se va îmbunătăţi remarcabil, odată cu restabilirea sănătăţii. Noi ştim acest lucru, din experienţă!) Până când nu suntem asiguraţi că amorţeala o să treacă, în¬toarcerea la băutură ne va apărea ca un "remediu" atrăgător, dar aceasta ne-ar aduce şi mai mari necazuri.
Starea psihică precară afectează şi sentimentele pe care le avem faţă de vechi prieteni şi de familie. În cazul multora dintre noi, ele s-au normalizat, pe măsură ce ne-am restabilit sănătatea. În alte cazuri, acesta a fost începutul unei perioade delicate în familie. Acum, fiind abstinenţi, trebuie să reevaluăm ceea ce simţim faţă de soţ sau soţie, faţă de copii, de fraţi şi surori, de părinţi sau de vecini. Apoi, trebuie să ne reexaminăm comporta¬mentul. Aceeaşi atenţie trebuie acordată sentimentelor faţă de colegii de serviciu, faţă de clienţi şi de angajaţi sau de patron.
(Adesea, băutul nostru a avut un serios impact psihic asupra celor apropiaţi şi, s-ar putea ca şi ei să aibă nevoie de ajutor, pentru a se restabili, ajutor disponibil prin grupurile familiale Al-Anon şi Alateen (Grupurile Alateen sunt pentru copii şi adolescenţi, iar Al-Anon, pentru tineri şi adulţi. Nota trad.) Deşi aceste comunităţi nu sunt legate oficial de A.A., ele furnizează un gen de ajutor similar, pentru rudele şi prietenii nealcoolici, ca aceşti oa¬meni să ducă o viaţă mai bună, prin cunoaşterea şi înţelegerea condiţiei noastre.)
De-a lungul anilor, ne-am convins din ce în ce mai ferm de faptul că nici o decizie importantă nu trebuie luată la începutul abstinenţei, cu excepţia unora care nu suportă amânare. Aceasta măsură de precauţie este importantă mai ales referitor la decizii
108 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
care îi vor afecta pe oameni, decizii cu un mare impact psiholo¬gic. Săptămânile de la începutul abstinenţei, fiind pline de incer-titudini, nu constituie perioada marilor schimbări în viaţă.
Pe lângă toate acestea, a ne baza abstinenţa pe o relaţie senti¬mentală, este ceva pur şi simplu dezastruos. Este curată nebunie să ne spunem: "o să rămân abstinent, dacă el (ea) o să facă asta sau aialaltă". Trebuie să rămânem abstinenţi pentru noi înşine, indiferent de ce fac sau nu fac alţii.
Este bine să ţinem minte şi faptul că sentimentul de antipatie intensă produce, de asemenea, o stare sufletească răvăşitoare, adesea inversul unei vechi iubiri. Trebuie să ne descotorosim de orice sentiment de proporţii exagerate, ca să nu ne pomenim aruncaţi înapoi, la băutură.
Este uşor să vă consideraţi o excepţie de la această regulă generală. Proaspăt abstinent, poate credeţi sincer că aţi găsit în fine adevărata iubire - sau, că actuala aversiune faţă de cineva, moştenită din vremea băutului, ar fi un semn că relaţia cu persoa¬na respectivă este proastă din temelii. S-ar putea să aveţi drepta¬te - dar, pentru moment, este mai înţelept să aşteptaţi, ca să vedeţi dacă atitudinea vi se schimba sau nu.
Am observat mereu asemenea schimbări drastice de senti¬mente, în cursul câtorva luni de abstinenţă. De aceea, găsim că a fost înţelept să folosim zicala: "fiecare lucru la timpul sau" şi să ne concentrăm la început exclusiv asupra abstinenţei, evitând riscurile oricărei furtuni sufleteşti.
Legăturile imature sau premature sunt nefaste în recuperare. Abia după ce ne-am maturizat puţin peste punctul de trecere de la a bea la a nu bea, vom fi în măsură să înnodăm relaţii mature cu alte persoane.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 109
Abia după ce fundaţia abstinenţei noastre s-a întărit sufi¬cient, pentru a suporta stresul, şi numai atunci, vom fi pregătiţi să abordăm şi să corectăm alte aspecte ale vieţii personale.
25. Ieşitul din capcana lui "dacă"
Legăturile încâlcite cu alţi oameni nu sunt singurele căi de primejduire a abstinenţei, prin dependenţă de factori exteriori. Unii avem, neintenţionat, tendinţa de a face ca abstinenţa să de¬pindă de anumite condiţii.
Un membru A.A. remarca:
- Noi, beţivii*, suntem captivii lui "dacă". Pe când beam, eram tot aşa de plini de "dacă", pe cât eram plini de alcool. Multe dintre reveriile noastre începeau cu: "dacă numai...". Ne spuneam mereu ca nu ne-am fi îmbătat, dacă una sau alta nu s-ar fi întâmplat; sau că nu am avea nici o problemă cu băutul, dacă...
Fiecare dintre noi veneam cu explicaţii (scuze?) proprii, după acel "dacă", pentru a ne justifica băutul.
Fiecare dintre noi gândea ceva de genul următor:
"N-aş bea eu în halul acesta, dacă n-ar fi nevastă-mea (sau soţul sau iubita/iubitul)"; "numai de-aş avea eu mai mulţi bani şi mai puţine datorii"; "dacă n-ar fi toate problemele astea din fami

¬* Unii dintre membrii AA se refera la sine cu apelativul de "beţiv ", indife¬rent de cât timp a trecut de la ultimul lor pahar. Alţii preferă cuvântul "al¬coolic". Ambii termeni îşi au raţiunea lor. "Beţiv" sună mai vesel, tinde să dezumfle ego-ul şi ne aminteşte de fragilitatea noastră în faţa paharului. "Alcoolic" este un cuvânt la fel de onest, dar mai demn şi mai conform cu ideea larg acceptată că alcoolismul este o boală respectabilă, nu o auto¬complacere intenţionată.
110 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
lie"; "dacă n-aş fi aşa de presat, din toate părţile"; "dacă aş avea un serviciu mai bun sau o locuinţă mai bună"; "dacă m-ar înţelege oamenii"; "dacă starea generală din lume nu ar fi aşa de lamentabilă"; "dacă oamenii ar avea mai multă bunătate, consideraţie, onestitate"; "dacă nu m-ar face alţii să beau"; "dacă n-ar fi războiul (orice război)".
Privind în urmă la acest mod de gândire şi la comportamen¬tul care rezultă din el, vedem ca lăsăm într-adevăr împrejurările să ne controleze viaţa.
Odată cu încetarea băutului, multe dintre respectivele situaţii exterioare ajung să ocupe un loc mai restrâns în mintea noastră. La nivel personal, multe se clarifica, de îndată ce începem să ne abţinem de la alcool şi vedem mai limpede ce-am putea face în legătură cu celelalte, la vremea potrivită. Între timp, viaţa noastră în abstinenţă continuă neîncetat să se amelioreze, indiferent de condiţiile exterioare.
Dar, după un timp în abstinenţă, vine o vreme când - bum! ¬ne trăsneşte o nouă descoperire. Vechiul nărav al lui "dacă", din zilele băutului, iese la suprafaţă din nou, ca să se agaţe ca scaiul de abstinenţa noastră. Fără să ne dăm seama, ne-am supus abstinenţa unor condiţii. Am început să gândim că, da, este minunat să fii ab¬stinent - dacă totul merge strună, dacă nimic nu ne supără.
De fapt, ignorăm natura biochimică ireversibilă a bolii noas¬tre. Alcoolismul nu tolerează nici un dacă şi nu dispare niciodată, nici timp de o săptămână sau de o zi, nici măcar pentru o ora, ca noi să putem fi nealcoolici şi capabili să bem din nou, la ocazii de-osebite sau pentru un motiv special - nici măcar la o sărbătorire unică într-o viaţă sau la o durere care ne loveşte, nici dacă plouă în Spania sau cad stelele din cer peste Alabama. Alcoolismul nu se tocmeşte cu noi şi nu ne acorda graţieri, pentru nici un preţ.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 111
Poate că este nevoie de timp, ca să ne pătrundă convingerea aceasta până în măduva oaselor. Şi, uneori, nu identificam condiţiile pe care ne-am bazat, inconştient, recuperarea, până în cli¬pa în care ceva nu merge cum trebuie şi nu din vina noastră. Şi atunci - ţin-te bine, frate - loveşte catastrofa, iar noi nu prevăzuserăm una ca asta!
Gândul la un pahar este ceva natural sub socul unei dezamăgiri. Dacă nu obţinem sporul la salariu, promovarea sau serviciul pe care contaserăm sau dacă relaţia de iubire începe să meargă anapoda ori cineva se poarta urât cu noi, atunci vedem că, tot timpul, contaserăm pe situaţii exterioare, care să dea un rost ab¬stinenţei noastre.
Undeva, într-o circumvoluţie a creierului, se pitiseră mici rezerve - condiţii puse abstinenţei. Şi acestea abia aşteptaseră să iasă la suprafaţă. Noi continuaserăm să ne spunem: "absti¬nenţa este colosală şi intenţionez să mi-o păstrez", fără să ne au¬zim reţinerea şoptită: "vreau să zic, dacă totul iese cum vreau eu".
Noi nu ne putem permite acel "dacă". Trebuie să ne păstrăm abstinenţa, indiferent de ce ne oferă viaţa, indiferent dacă neal-coolicii ne apreciază sau nu pentru că ne abţinem de la băutură. Nu ne putem permite ca abstinenţa să ne fie dependentă de altce¬va, încâlcită în relaţiile cu alţii sau limitată de vreun pretext sau de vreo situaţie exterioară.
Ni s-a dovedit, de zeci de ori, că nu ne putem menţine o ab¬stinenţă îndelungată, doar de dragul soţiei, soţului, copiilor, iubi-tului (iubitei), părinţilor, altor rude sau prieteni, nici de dragul serviciului, nici ca să-i facem pe plac sefului (doctorului, judecătorului sau creditorului) - nu putem rămâne abstinenţi decât pentru noi înşine şi nimeni altcineva.
112 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Când ne legăm abstinenţa de orice altă persoană (fie şi un alt alcoolic recuperat) sau de orice condiţii exterioare, ne punem în situaţii nebuneşti şi primejdioase. Când gândim: "O să rămân ab¬stinent, dacă..." sau "n-o să beau, din pricină că..." (aici completaţi cu orice situaţie, alta decât propria dorinţă de a fi sănătos), ne punem prosteşte în primejdia de a bea, în clipa în care condiţiile, persoana sau situaţia se schimbă. Şi oricare dintre acestea se poate schimba, în orice moment.
Rămânând nedependentă, neasociată cu nimic altceva, absti¬nenţa are şansa de a se întări suficient, ca să ne dea capacitatea de a face faţă oricărei situaţii şi oricărei persoane. Şi, după cum veţi putea vedea, începe să ne placă şi acest sentiment.
26. Prudenţa în privinţa "ocaziilor" cu băutură
Am găsit câteva căi prin care să ne simţim bine la ocazii de societate, fără să bem, printre oameni care beau.
În Capitolul 8, am vorbit despre a ţine sau a nu ţine băutura în casă, după ce ne-am decis să încetăm băutul. Recunoşteam acolo faptul că trăim într-o societate în care majoritatea oame¬nilor beau şi ca - să fim realişti - nu ne putem aştepta ca acest fapt să se schimbe. Toată viaţa, ni se vor prezenta ocazii cu băutura. Probabil că vom vedea zilnic oameni care beau, vom vedea localuri şi vom vedea şi auzi reclame nenumărate, care incită la băutură.
Nu ne putem baricada împotriva acestei multitudini de su¬gestii şi nu ne serveşte la nimic să ne plângem de existenţa lor. Nu simţim nici nevoia, nici dorinţa de a-i opri pe alţii de la a bea. De asemenea, am descoperit că nu trebuie să ne lipsim de plăcuta companie a unor prieteni nealcoolici, care consumă alcool, la un eveniment. Deşi este prudent ca, la începutul abstinenţei, să pe-trecem mai mult timp cu prieteni nebăutori, nu dorim să ne re¬tragem din lume pentru totdeauna numai pentru că atât de mulţi oameni beau. Cei care nu pot mânca peste sau nuci sau carne de porc sau căpşuni, nu se refugiază în peşteri, din acest motiv. De ce am face-o noi?
Dacă mergem la un bar sau la un restaurant sau un club, în care se serveşte alcool?
Da - după câteva săptămâni sau luni de abstinenţă, când avem un motiv legitim de a ne afla în asemenea localuri. Dacă avem de aşteptat nişte prieteni timp de o oră, nu vom petrece acea oră cocoţaţi pe scaunul barului, sorbind dintr-o coca-cola. Dar, dacă prezenţa noastră acolo se explică printr-o întâlnire de afaceri sau un eveniment de societate, participăm activ, fără să bem alcool.
În primele luni de nebăut, este probabil o idee sănătoasă să ne ţinem departe de vechii prieteni de pahar şi de locurile prin care obişnuiserăm să bem; este de asemenea sănătos să găsim scuze rezonabile, pentru a nu participa la petreceri la care con¬sumul de alcool este principalul divertisment. Este deosebit de important să ne ferim de astfel de "ocazii", dacă perspectiva de a participa la ele ne face să ne simţim nervoşi.
Dar, mai devreme sau mai târziu, va veni un moment în care, dintr-o datorie de familie sau de afaceri ori din prietenie, ne vom simţi obligaţi să mergem - sau poate vom avea dorinţa de a merge. Pentru a face ca aceste ocazii să fie tolerabile, chiar dacă ne abţinem de la alcool, am elaborat diverse procedee care ne ajută. În acest caz, ne referim, în primul rând, la acele petreceri cu mulţi invitaţi, la care băutura curge gârla.
114 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Dacă gazda este un prieten vechi, cu care ne înţelegem bine, uneori este bine gândit să-i spunem din vreme că acum nu bem. Nu îi cerem să ne trateze altfel decât pe ceilalţi invitaţi, desigur. Dar este liniştitor să ştim că vom putea conta măcar pe cineva dintre cei prezenţi, care ne înţelege pe deplin eforturile de a depăşi pro¬blema băutului. Uneori este bine să invităm cu noi un nebăutor cu mai multă experienţă în abstinenţă sau, cel puţin, cineva care ştie că ne abţinem şi cât de importantă este abstinenţa pentru noi.
De asemenea, este de mare ajutor ca, înainte de a merge la o astfel de petrecere, să staţi de vorba cu un alcoolic recuperat sau cu un alt prieten adevărat, care ţine la sănătatea dumneavoastră şi înţelege la ce presiuni veţi fi supus. Aranjaţi ca, după petrecere, să discutaţi din nou, ca să-i spuneţi cum au decurs lucrurile. Un alcoolic recuperat va aprecia foarte mult acea conversaţie, credeţi-ne! Noi, cei din A.A., vibrăm la asemenea împărtăşiri.
Este o idee deosebit de bună să mâncaţi un sandviş ori o gustare, înainte de a va duce la o petrecere, chiar dacă ştiţi că se va servi mâncare mai târziu. Ceva hrănitor în stomac, după cum am mai remarcat, reduce tensiunea multor situaţii dificile. (Şi puteţi avea în buzunar câteva bomboane mentolate sau înlocuitori dietetici.) Acest procedeu este deosebit de important, când vă pregătiţi pentru o petrecere la care, mai mult ca sigur, mâncarea se va servi abia după câteva ore de băut din belşug.
Dacă ştiţi sigur că aşa va fi programul, poate este bine să "săriţi" peste partea cu băutura şi să sosiţi doar cu puţin timp înainte de servirea mâncării. Mulţi dintre noi procedam astfel. Şi, dacă după mâncare, va urma o seară lungă, cu râuri de băutură, vă mărturisim din experienţă că nu este greu să plecăm devreme. Puţinii care observă "dispariţia" noastră, nu se necăjesc prea tare, fiind ocupaţi cu băutul sau cu altceva.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 115
Sosind la o asemenea petrecere, este cel mai bine, de obicei, să mergeţi direct la bar şi să vă luaţi un pahar de pepsi sau altă băutură carbogazoasă. Nimeni nu va şti dacă e un pahar de alcool sau nu. Astfel, ne putem îndrepta spre cei prezenţi, cu paharul în mână, fără să atragem "suspiciunile" nimănui.
Procedeul acesta ne-a dezvăluit câteva lucruri, de cum l-am folosit pentru prima dată. Am descoperit, cu mare surpriză că: (1) ceilalţi nu beau cum crezuserăm noi că ar bea şi (2) foarte puţini observă sau se sinchisesc, dacă în paharul nostru este alcool sau altceva (cu excepţia unor prieteni sau rude care ne iubesc, oameni care sunt fericiţi să ne vadă că facem ceva în legătură cu băutul).
Mulţi spuseserăm (şi crezuserăm) că "toată lumea" bea şi susţineam că noi nu beam mai mult decât băutorii pe care îi cunoşteam. Ca să fim sinceri, după câţiva ani de băut, mulţi avuseserăm tendinţa de a ne asocia din ce în ce mai puţin cu nebăutori. Era normal, deci, să ni se pară că "toată lumea" bea. Toţi cei pe care îi vedeam noi, beau.
Acum, fiind abstinenţi şi având ochi pentru "toată lumea", sun¬tem surprinşi să constatăm că nu toţi oamenii beau şi că, mulţi din¬tre cei care beau, beau mult mai puţin decât presupuseserăm noi.
Anticipând astfel de ocazii, orice alcoolic proaspăt abstinent se întreabă ce să răspundă, când prietenii şi rudele care beau spun ceva de genul:
"Hai să bem ceva". "Ce vrei să bei?"
"Fii serios, tu nu poţi fi alcoolic!" "Nu bei?"
"Una mică n-o fi foc".
"De ce nu bei ceva?"... şi altele, asemănătoare.
Spre uşurarea noastră, am descoperit că astfel de întrebări ne
116 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
sunt adresate mult mai rar decât ne-am aşteptat şi că răspunsul nostru are mult mai puţină importanţă, decât am crezut noi. Fap¬tul că nu bem alcool creează mai puţine "valuri", decât ne temuserăm că va crea.
Exista o excepţie. Din când în când, un băutor înrăit se va apuca să ne "fitilească" pe tema abstinenţei. Mulţi ajungem să credem că o asemenea atitudine este dubioasă. Oamenii civilizaţi, politicoşi, nu trăncănesc fără încetare despre ceea ce beau sau nu, ce mănâncă sau nu, alţii. Doar cineva imatur procedează astfel, nu-i aşa? Ni se pare ciudat ca cineva să forţeze un om să bea, când omul nu vrea să bea; şi, de ce ar dori cineva ca un om care a avut o problemă gravă cu băutul, să bea din nou?
Învăţăm să ocolim clar asemenea persoane. Dacă ele se luptă cu propriile dificultăţi psihologice, le dorim să se facă bine. În ce ne priveşte, nu este nevoie să ne justificăm drumul ales, faţă de aceste persoane - nici faţă de nimeni altcineva. Nu contrazicem asemenea oameni şi nu încercăm să le schimbam părerile. Şi aici, atitudinea noastră este aceea de "traiste şi lasă-i şi pe alţii să trăiască".
Să ne întoarcem acum la întrebările politicoase şi nevino¬vate, puse din bune intenţii, de prieteni şi rude şi la răspunsul nostru. Exista tot atâtea căi de a le răspunde, câţi nebăutori. Pro¬pria inteligenţă vă va conduce spre răspunsul cel mai bun şi cu care vă simţiţi cel mai confortabil.
Totuşi, din experienţa Alcoolicilor Anonimi, acumulată în peste şaizeci de ani (Comunitatea A.A. s-a născut în 1935. Nota trad.), puteţi distinge liniile majore ale câtorva metode eficiente de a va formula răspunsul. Ar fi o greşeală să nu ne hrănim din aceste rezerve de înţelepciune.
Un mare număr dintre noi (dar nu toţi) credem că cel mai
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 117
bine este ca, celor apropiaţi, să le spunem adevărul, cât mai curând posibil. Nu este necesar să ne prefacem; iar majoritatea oamenilor cumsecade ne vor aprecia onestitatea şi ne vor încuraja eforturile de a rămâne abstinenţi. Spunând cu voce tare, în faţa altora, că nu bem, ajuta mult la întărirea hotărârii de a ne păstra abstinenţa. Şi, se poate întâmpla un fenomen de dorit: o aseme¬nea declaraţie este de natura să încurajeze, cu acea ocazie, pe altcineva de faţă, să-şi dezvăluie nevoia şi dorinţa de a nu bea.
Din acest motiv, mulţi dintre noi nu ezităm, când împrejurările o cer, să spunem: "Nu beau acum".
"Nu beau astăzi (sau săptămâna aceasta)" sau "Mulţumesc, nu" ori un verde-n faţă: "Nu am chef să beau", adesea îl satisface pe interlocutor.
Dacă simţim nevoia să explicăm de ce nu bem, încercăm s-o facem fără să minţim şi într-un mod în care ceilalţi pot înţelege şi accepta repede. De pildă, există acele faimoase scuze, precum: "din motive de sănătate", "sunt la regim" şi "ordin de la doctor". Majoritatea dintre noi, într-o împrejurare sau alta, am primit această recomandare de la un medic, verbal sau în scris.
Alte expresii oneste sunt:
"Eu mi-am făcut norma", "mi-am făcut plinul" sau "alcoolul şi cu mine nu suntem neamuri bune".
Deşi între noi, membrii A.A., nu folosim expresia "m-am lăsat de băut", ea este ceva înţeles şi respectat de majoritatea oameni-lor, câta vreme nu-i împingem de la spate, s-o facă şi ei.
Nu putem recomanda minciuna, din cauza efectului ei asupra noastră, dar, din când în când, din disperare, unii mai recurgem şi la o "minciunică inofensivă", unul din acele şiretlicuri fără consecinţe şi uneori descrise ca "stratageme indispensabile armoniei sociale".
Dacă, pentru a nu bea, trebuie să murmurăm o scuză inven¬
118 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
tata pe moment, încercăm să evităm "motivele deplasate". Expre¬şii precum: "sufăr de o boală misterioasă" ori "iau nişte medica-mente", s-ar putea să le închidă gura celor curioşi, dar, de cele mai multe ori, ele stârnesc şi mai multe întrebări.
De obicei, "sunt alergic la alcool" pare acceptabil. În reali¬tate, în termeni strict ştiinţifici, alcoolismul nu este o alergie rea¬lă, după cum ne informează specialiştii din zilele noastre. Totuşi, cuvântul "alergie" este o figură de stil destul de sugestivă, cu privire la starea noastră; dacă bem alcool, apar negreşit consecinţe regretabile.
Un asemenea răspuns produce de obicei reacţia dorita, adică oa¬menii acceptă faptul că n-o să bem acum şi încetează cu întrebările. Când ne întreabă cineva ce-am dori să bem, este politicos şi de bun simţ să cerem prompt şi să acceptăm ceva nealcoolic, in¬diferent dacă este o băutură favorită sau nu. Servim o apă mine¬rală sau un suc de fructe ori de legume sau altă băutură neal¬coolică disponibilă. (Ne putem preface că sorbim din ea, dacă nu ne place sau nu ne este sete.) Aceasta ne face să ne simţim mai relaxaţi şi o scuteşte de griji pe o gazdă care umple paharele întruna, neputând îndura să vadă un oaspete care nu are nimic de băut.
Un banchet obişnuit, la care toţi stau la masă, cu şirul de pa¬hare în faţă, nu prezintă probleme deosebite. Punând paharul cu gura în jos, i-am dat oricărui ospătar un mesaj clar, chiar şi în ţările băutoare de vin, precum cele europene. Unii comandăm apă gazoasă şi, la momentul toastului, nimeni nu poate ghici cu ce închinăm, câtă vreme ridicăm un pahar cu ceva în el. La urma urmelor, gestul de prietenie contează, nu drogul (alcoolul etilic) din pahar sau din cupă.
Nimeni nu poate fi obligat să răspundă la nişte întrebări nepoliticoase sau indiscrete; de aceea, în rarele ocazii când ni se
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 119
pune o asemenea întrebare, o ignorăm sau dăm un răspuns ghiduş ori schimbăm subiectul. Dacă vi se va întâmpla aşa ceva, amintiţi-vă că există sute de mii de oameni recuperaţi din alcoolism, care sunt de partea dumneavoastră şi care înţeleg perfect prin ce treceţi şi de ce faceţi ceea ce faceţi, chiar dacă nimeni altcineva nu pare să înţeleagă. Chiar dacă nu suntem prezenţi acolo, inimi-le noastre sunt cu dumneavoastră şi va puteţi linişti, spunându-vă că noi vă dorim tot binele din lume.
Unora dintre noi ni s-a întâmplat să trecem şi printr-un alt in¬cident. Nu este ceva deosebit de grav sau de periculos, dar ne gândim că dacă sunteţi prevenit, veţi putea evita supărările, în cazul în care vi se va întâmpla şi dumneavoastră. Câteodată, fără să vrea, cineva bun la suflet, precum un prieten sau un membru al familiei, din cele mai bune intenţii, nu reuşeşte decât să vă pună într-o situaţie stânjenitoare (dacă nu sunteţi destul de echilibrat, ca să nu vă deranjeze), declarând în gura mare şi în faţa tuturor, că v-aţi lăsat de băut.
De pilda, o şotie nealcoolică, temându-se pe bună dreptate că am putea bea din nou şi încercând prea abitir să ne protejeze, poate scăpa o vorbă de genul: "Soţul meu a încetat băutul". Sau, un prieten plin de zel, poate atrage atenţia celorlalţi asupra faptu¬lui că nu bem alcool, arătând cu degetul spre paharul cu suc de pe tavă, spunând tare: "Asta-i pentru tine".
Este drăguţ din partea lor că vor să ne ajute iar noi ne con¬centrăm asupra dorinţei lor de a fi amabili. Să fim cinstiţi, nu le putem pretinde să înţeleagă pe loc cum ne simţim noi. Unii nici nu putem spune cum ne simţim, până după ce am acumulat mai mult timp în abstinenţă, deci până nu a dispărut stânjeneala excesivă, resimţită în societatea oamenilor.
Natural, preferăm să fim lăsaţi să decidem ce vrem să facem,
120 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
între cei patru pereţi ai camerei noastre, discret, nicidecum în public. Dar dacă devenim prea sensibili la ce spun sau fac alţii, aceasta nu ne dăunează decât nouă înşine. Este mai bine să zâmbim şi să răbdăm, aşteptând să treacă momentul penibil. De obi¬cei, nu durează mai mult de cinci minute. Poate că mai târziu, când suntem din nou calmi, putem explica celui care a spus prea multe că îi apreciem grija, dar că ne-am simţi mult mai bine, dacă ne-ar permite să ne "scuzăm" singuri. Putem adăuga faptul că dorim să exersăm cum să ne protejam în societate, pentru ca nimeni să nu se mai teamă pentru noi, când suntem lăsaţi singuri.
După trecerea unui timp mai îndelungat în abstinenţă, mulţi dintre noi atingem un stadiu de confort real cu şine şi cu prezenţa alcoolului în preajma; atunci, suntem suficient de netensionaţi, ca să spunem adevărul gol-goluţ - că suntem "alcoolici recuperaţi" sau că suntem în A.A..
Aceasta dezvăluire despre sine, făcută confidenţial, de la om la om, nu intra în nici un conflict cu tradiţia A.A. a anonimatului, care sugerează să nu dezvăluim acest fapt despre altcineva, ci nu¬mai despre noi înşine şi să evităm orice publicitate în mass-media.
Atunci când putem vorbi despre problema noastră cu inima uşoară, această este o dovada a faptului că nu avem nimic de as-cuns şi că nu ne ruşinăm că suntem în recuperare dintr-o boală; de asemenea, ne va ajuta şi la întărirea respectului de şine. Astfel de declaraţii îndepărtează nemilosul stigmat pus pe nedrept, de către oameni ignoranţi, asupra celor afectaţi de boala noastră şi ajută la înlocuirea noţiunii învechite, stereotipe, despre "alcooli¬ci", cu percepţii mai realiste.
În treacăt fie spus, o asemenea declaraţie convinge adesea pe altcineva de faţă, care vrea să-şi depăşească problema băutului şi se află în căutare de ajutor.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 121
Acum, un ultim cuvânt asupra ocaziilor cu băutură. Mulţi dintre noi, când presiunile de a bea au devenit neplăcut de pu¬ternice, au avut curajul să formuleze o scuză şi să plece, indife¬rent de ce au gândit ceilalţi. La urma urmelor, este în joc viaţa noastră. Noi trebuie să luăm toate măsurile necesare, pentru a ne păstra sănătatea. Iar reacţiile altora sunt problema lor, nu a noastră.
27. Renunţarea la vechile idei
Nu toate ideile, adânc înrădăcinate în viaţa noastră în timpul băutului, dispar în mod magic, din clipa în care am pus dopul la sticla. Poate că a trecut vremea vinului bun şi a "Cavalerilor Me¬sei Rotunde", dar boala rămâne.
De aceea, găsim că este terapeutic să ne debarasăm de ve¬chile idei, care sunt mereu gata să "reîmbobocească".
Încercam să atingem o stare de relaxare şi de eliberare din lanţurile vechiului mod de gândire. Multe dintre aspectele aces¬tuia şi ideile produse de el, ne limitează libertatea, ne îngreunează viaţa şi nu folosesc la nimic, după cum putem vedea acum, când mintea ni s-a limpezit. Nu mai trebuie să ţinem la ideile noastre, decât dacă, la o examinare atentă, ele se dovedesc a fi cu adevărat valabile şi fructuoase.
Acum ne este posibil să evaluăm utilitatea şi fondul de adevăr ale unei idei, datorită unui criteriu extrem de precis; ne putem spune: "Hei, exact aşa gândeam şi când beam! Îmi ajuta aceasta la menţinerea abstinenţei? Îmi face vreun bine astăzi?"
Multe din vechile idei - în special cele privind alcoolul, băutul, îmbătatul şi alcoolismul (sau băutul excesiv, dacă prefe¬
122 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
raţi termenul) - se dovedesc a fi inutile şi chiar ucigătoare pentru noi; este o mare uşurare să scăpăm de ele.
Credem că vor fi suficiente câteva exemple pentru a ilustra
bunăvoinţa de a ne debarasa de vechile concepţii, care şi-au dovedit inutilitatea.
Pentru mulţi dintre noi, pe când eram adolescenţi, băutul fusese o cale de a dovedi că nu mai eram copii sau cât eram de "bărbaţi", înţelepţi şi "rafinaţi" ori că eram suficient de puternici ca să îi sfidăm pe părinţi şi pe alţii aflaţi în poziţii de autoritate. Pentru mulţi oameni, băutul este în strânsă legătură cu aventurile
romantice, cu relaţiile sexuale, cu muzica sau cu succesul în afaceri, cu snobismul "cunoscătorului de vinuri" sau cu luxul excursiilor cu avionul. Tot ce se predă în şcoli despre abuzul de alcool se referă doar la primejduirea sănătăţii şi la eventualitatea pierderii carnetului de conducere auto - şi cam atât. Mulţi încă sunt convinşi că băutul, în orice cantitate, ar fi ceva imoral, care duce direct la încălcarea legii, la suferinţă, mizerie şi moarte. Oricum au fost opiniile noastre cu privire la alcool - pozitive sau negative - ele au fost deseori categorice şi izvorâte mai degrabă din emoţii, decât din raţiune.
Ori poate că atitudinea noastră faţă de băut a fost un automatism, o acceptare inconştientă a opiniei generale. Pentru mulţi, -băutul este o parte esenţială a vieţii sociale, un mod inofensiv şi plăcut de a petrece timpul cu prietenii, în anumite locuri şi la anumite ocazii; pentru alţii, alcoolul nu poate lipsi de la o masă gustoasă. Noi ne întrebăm astăzi: oare este imposibil să savuram plăcerile prieteniei sau ale unei mâncări delicioase fără alcool? Ne-a adus modul nostru de a bea îmbunătăţiri în relaţiile cu oamenii? Ne-a făcut el să apreciem o mâncare bună?

VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 123
Noţiunea de beţie produce reacţii şi mai puternice, pro şi contra. Îmbătatul este privit fie ca amuzament, fie ca ceva deplorabil. Noţiunea însăşi de îmbătat repugnă multora, din diferite motive. Unii doriserăm starea de beţie, nu numai pentru pentru că alţii avuseseră această "pretenţie" de la noi şi pentru că ne plăcea senzaţia, ci şi pentru că multe vedete îşi fac din îmbătat un titlu de glorie.
Unii oameni nu-i înghit pe cei care nu se îmbată niciodată; alţii îi dispreţuiesc pe cei care se îmbată prea tare. Până în prezent, descoperirile medicale moderne nu au avut prea mare influenţă asupra unor asemenea atitudini.
Când am auzit pentru prima dată cuvântul "alcoolic", mulţi l-am asociat exclusiv cu imaginea acelor bărbaţi îmbătrâniţi şi tremurânzi, neîngrijiţi, neplăcuţi la vedere, pe care îi remarcaserăm cerşind sau pe lângă care trecuserăm, prin cartiere rău famate. Cineva bine informat ştie că astfel de concepţii sunt stupide.
Cu toate acestea, în timpul primelor încercări de abstinenţă, în mintea multora dintre noi plutea un reziduu al acelor vechi concepţii confuze. Ele ne ţinuseră "în ceaţă" şi nu ne-a fost uşor să vedem adevărul. Dar, în cele din urmă, am avut bunăvoinţa să acceptăm - aşa într-o doară - gândul că poate unele dintre aceste idei ar fi cam eronate sau că, cel puţin, ele nu mai reflectau exact experienţa noastră personală.
Când ne-am convins să privim respectiva experienţă cu ones¬titate şi să dăm ascultare unor idei noi, care nu ne aparţineau, ne-am deschis către un evantai întreg de informaţii pe care nu le examinaserăm atent înainte.
De exemplu, avem o descriere ştiinţifică a alcoolului, con¬form căreia acesta este un drog care alterează luciditatea, nu doar o băutură savuroasă care astâmpără setea. Aflăm că acest drog nu
124 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
se găseşte doar în băuturi, ci şi în unele alimente şi în unele medicamente. Iar mass-media ne informează neîncetat asupra des-coperirilor legate de efectul dăunător al alcoolului asupra unor părţi componente ale organismului, precum inima, sângele, stomacul, ficatul, gura, creierul - efect despre care nu se bănuise nimic până nu demult.
Farmacologii şi alţi specialişti în toxicomanie susţin astăzi că alcoolul nu trebuie privit ca ceva complet inofensiv şi sigur, in-diferent de scopul în care se utilizează (ca băutură, ca stimulent sau sedativ, ca tonic sau calmant). Pe de altă parte, alcoolul, ca atare, nu cauzează daune fizice, nici degradare mintală tuturor celor care îl consumă. Se pare că majoritatea consumatorilor de alcool pot bea moderat, fără să-şi prejudicieze sănătatea sau să facă un rău cuiva.
Din punct de vedere medical, băutul este echivalent cu luarea unui drog; iar beţia, cu luarea unei doze prea mari. Folosirea lui greşită poate duce, direct sau indirect, la tot soiul de probleme fi¬zice, psihologice, casnice, sociale, financiare, profesionale. Acum, în loc să ne gândim mai ales la binefacerile pe care ni le-a adus alcoolul, începem să vedem ce efecte dezastruoase are el asupra unor oameni.
Am aflat că oricine are un necaz, cât de mic, legat de bău¬tură, s-ar putea să sufere de alcoolism. Aceasta boală loveşte fără a ţine cont de vârstă, crez, sex, inteligenţă, mediu etnic, sănătate psihologică, obiceiuri de mâncare, statut social sau economic ori de caracterul omului, în general. Nu este vorba despre cât de mult sau de cum bei ori de ce - ci de cum îţi afectează băutul viaţa, ce ţi se întâmplă când bei.
Pentru a fi în stare să recunoaştem boala în noi înşine, a tre¬buit să renunţăm la acel mit anacronic, conform căruia ar fi un
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 125
semn de slăbiciune jenantă, dacă am admite că nu mai putem controla situaţia (de parcă am fi controlat-o vreodată).
Slăbiciune? De fapt, este nevoie de o doză considerabilă de curaj să poţi privi adevărul în faţă, fără să clipeşti, fără să treci cu vederea, să uiţi sau să camuflezi nimic în dosul unor scuze sau iluzii copilăreşti. (Deşi nu prea găsim motive de mândrie în practica aceea, mulţi admitem deschis că am fost campioni mondiali la autominţire.)
Procesul recuperării din alcoolism ne-a fost tulburat şi de alte câteva concepţii eronate. Şi noi, ca şi toţi cei care au văzut cum se moare din băut, ne-am tot întrebat de ce nu-şi pune beţivul voinţa în acţiune pentru a nu mai bea. Şi aceasta este o idee depăşită, dar care persistă, pentru că mulţi dintre noi am fost, din copilărie, învăţaţi să credem în eroi cu voinţă supraomenească. Legenda lui Nenea Cutare era mereu povestită în familie sau prin vecini. Toata lumea îl ştiuse de petrecăreţ şi beţivan notoriu, până la cincizeci de ani, când s-a lăsat brusc de băut, de femei şi de petreceri, devenind un model de cinste şi corectitudine, care n-a mai pus nici o picătură de alcool în gură.
Ideea naivă că şi noi vom putea face la fel, când vom fi pregătiţi, a fost o iluzie periculoasă. Noi nu suntem nimeni altci¬neva, decât noi înşine. (Nu suntem nici Bunicul, care a băut câte un păhărel, zilnic, până la nouăzeci de ani.)
Este recunoscut, în prezent, faptul că voinţa singură este o cură tot atât de eficientă pentru alcoolism, cât este pentru cancer. Experienţa noastră a verificat acest fapt de nenumărate ori. Mulţi am încercat să ne lăsam de băut singuri sau să o lăsăm mai moale, dar nu ne-a reuşit nici una, nici cealaltă pentru durate prea lungi. Şi nici după acele încercări nu ne-a fost uşor să recunoaştem că avem nevoie de ajutor, deoarece, conform mitului voinţei, şi aceasta ar fi fost un semn de slăbiciune.

126 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
În cele din urmă, însă, ne-am întrebat: "Nu ar fi mai in¬teligent să căutăm o sursă superioară de energie, din care să ne alimentăm, decât să tot persistăm în eforturi (inutile) singuri, după ce ni s-a dovedit, în repetate rânduri, cât sunt de inefi¬ciente? Continuam şi azi să credem că nu este prea înţelept să încercăm să vedem în beznă, atunci când putem aprinde o lampă şi folosi lumina ei. Nu am ajuns la abstinenţă pe de-a-ntregul prin forţe proprii. Nu aşa am învăţat să ne menţinem abstinenţa; iar bucuria deplină a vieţii fără băutura nu este ceva de trăit în singurătate.
De îndată ce am putut înlocui, chiar şi numai pentru o vreme, câteva dintre vechile noastre idei, cu altele noi, am început deja să pornim cu forţă către o viaţa nouă, fericită şi mai sănătoasă. Acelaşi lucru li s-a întâmplat şi altor zeci de mii alcoolici care fuseseră ferm convinşi că o asemenea schimbare nu este posibilă.
28. Lectura mesajului A.A.
Se spune că fiinţa umană învaţă cel mai bine atunci când vede, atinge şi aude cele învăţate; iar lectura aprofundează şi mai mult învăţătura.
Există multe lucrări de calitate (şi altele mai puţin bune) pu¬blicate, cu privire la alcoolism. Multora ne-a ajutat lectura unor astfel de lucrări, deşi A.A.-ul nu sprijină ce se publică în afara lui, nici nu se opune acelor publicaţii. Noi oferim literatura noastră, şi atâta tot.
Chiar şi alcoolici care nu s-au prea omorât cu cititul vreo¬dată, petrec ceasuri în şir aplecaţi asupra materialelor A.A.. Este, fără îndoială, cea mai bună cale de însuşire a unei vederi directe,
127 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
de ansamblu, a A.A.-ului si a înţelepciunii filosofiei sale; lectura este preferabilă unor informaţii culese ici şi colo, prin viu grai.
Exista cinci cărţi A.A. şi încă o lucrare de formatul celei de faţă.
Alcoholics Anonymous (Alcoolicii Anonimi)
Această carte este textul de bază al experienţei A.A.. A.A.-ul, aşa cum îl cunoaştem, este rodul acestei cărţi, care a fost redactată cu concursul unui număr de aproximativ o sută de alcoolici care învăţaseră să-şi menţină abstinenţa ajutându-se re¬ciproc. După câţiva ani de abstinenţă, ei au încredinţat tiparului experienţa lor şi au intitulat-o "Alcoolicii anonimi". De atunci datează numele Comunităţii Alcoolicilor Anonimi.
În acest volum, este relatată experienţa originală a celor care au trăit-o mai întâi şi au pus-o pe hârtie după aceea. Este piatra de temelie a filosofiei A.A., pe care o citim şi o recitim toţi - unii mai des, alţii mai rar. Majoritatea membrilor îşi procură un e¬xemplar, cât mai repede cu putinţă, după sosirea în Comunitate,
având astfel acces nemijlocit, direct de la sursă, la ideile funda¬mentale ale A.A.-ului, în loc să ajungă la acestea indirect, prin in-ermediari. Printre membri, cartea este numită adesea Big Book ("Cartea cea Mare", nota trad.), dar nu din comparaţie cu vreo carte sfântă. Pentru prima tipărire, în 1939, s-a folosit hârtie foarte groasă iar cartea a apărut enormă, spre surpriza tuturor şi a fost poreclită, în glumă, "Big Book".
Primele unsprezece capitole, cele de bază, au fost scrise de către Bill W., co-fondatorul A.A.-ului. Cartea conţine şi povestiri-le unui mare număr de membri A.A., redactate de ei înşişi, pre¬cum şi câteva apendice, pentru subiecte adiţionale.
128 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
Simpla lectură a cărţii a fost suficientă pentru aducerea la ab¬stinenţă a unor oameni, în cele dintâi zile ale Comunităţii, pe când nu existau decât vreo câteva grupuri A.A. în lume. Şi astăzi este la fel, în special pentru alcoolicii care locuiesc în ţinuturi izolate sau care se află pe vapoare, în largul marii.
Cei care citesc această carte cu regularitate, mărturisesc că, la fiecare recitire, descoperă sensuri mai profunde, care le scăpaseră la prima lectură, făcută în grabă.
Doisprezece Paşi şi Douăsprezece Tradiţii*
Ideile fundamentale ale A.A.-ului sunt prezentate în şi mai mare profunzime în această carte, scrisă tot de Bill W. (Uneori ea este poreclită "12+12".) Este folosită cu seriozitate de către acei membri care vor să studieze Programul A.A. de recuperare, în pa¬ralel cu "Big Book"-ul.
Scrisă la treisprezece ani după Alcoholics Anonymous, această lucrare mai puţin voluminoasă explică principiile com-portamentului membrilor A.A., atât individual, cât şi în grup. Cei Doisprezece Paşi, care ghidează maturizarea individuala, fuse¬seră prezentaţi mai succint în "Big Book"; principiile grupului A.A. - Cele Douăsprezece Tradiţii - s-au cristalizat cu vremea, din încercările şi greşelile făcute, după publicarea primei cărţi A.A. Tradiţiile caracterizează Mişcarea A.A. şi îi conferă unici¬tatea - o societate complet diferită de alte asociaţii cunoscute.
Alcoholics Anonymous Comes of Age
(Comunitatea A.A. se maturizează)
Acest scurt istoric relatează despre începuturile Comunităţii
* Această carte a fost tradusă în limba română. (Nota trad.)
129 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
şi despre creşterea acesteia în primii douăzeci de ani. Este povestea acelui mic grup de oameni curajoşi, foşti beţivani pen¬tru care nu mai existase nici o speranţă şi care, în ciuda probabilităţilor, au pus temelia solidă a unei mişcări de anvergură mondi¬ală şi cu o eficienţă recunoscută.
As Bill Sees It
(Punctul de vedere al lui Bill)
Această carte este o culegere din paginile esenţiale ale cores¬pondenţei personale şi din alte scrieri ale co-fondatorului Comu-nităţii. Un index tematic acoperă probleme de interes pentru orice băutor-problemă.
Dr. Bob and the Good Oldtimers
(Dr. Bob şi cei dintâi membri A.A.)
În această) carte, povestea vieţii co-fondatorului Comunităţii este întreţesută cu amintirile de pionierat ale primilor membri A.A., în propriile lor cuvinte.
Pass It On
(Transmite mesajul
Această biografie a co-fondatorului Comunităţii este subinti¬tulată: "Povestea lui Bill Wilson şi cum a ajuns mesajul A.A. să fie cunoscut în lume". Şi în această carte se relatează despre dez¬voltarea Comunităţii A.A.; 39 de fotografii din istoria A.A.-ului.
Came to Believe...
(Am ajuns la credinţa...)
Subintitulată "Experienţa spirituala in A.A., aşa cum o trăiesc membrii, la nivel individual", cartea este o culegere de inter¬-
130 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
pretări ale noţiunii de "Putere superioară", autorii fiind şaptezeci şi cinci de membri A.A., fiecare cu punctul său de vedere - reli¬gios, umanist sau agnostic.
Daily Reflections. A Book of Reflections by
A.A. Members for A.A. Members
(Reflecţii zilnice. O carte de reflecţii ale membrilor A.A. pentru membrii A.A.)
Membrii A.A. reflectează asupra citatelor favorite din literatu¬ra A.A.. O lectură pentru fiecare zi a anului.
A.A. in Prison; Inmate to Inmate
(A.A.-ul în închisori; de la deţinuţi, pentru deţinuţi)
O colecţie de treizeci si doua de povestiri, publicate mai întâi în revista "A.A. Grapevine", care prezintă experienţa bărbaţilor şi femeilor care au găsit A.A.-ul pe când se aflau in închisoare.
BROŞURI A.A.
A.A. World Services, Inc. (Nota trad.: Serviciile Mondiale A.A.) publică, de asemenea, numeroase broşuri referitoare la di¬verse aspecte ale A.A.-ului, unele adresându-se grupurilor cu in¬terese specifice.
Aceste broşuri sunt redactate sub supravegherea atentă a reprezentanţilor A.A.-ului din toate regiunile Statelor Unite şi Canadei; astfel, broşurile reflectă consensul cel mai vast posibil asupra gândirii A.A. O înţelegere a modului de funcţionare a A.A.-¬ului este imposibilă fără familiarizarea cu toate publicaţiile sale.
O dată la două luni, Biroul Serviciilor Generale A.A. publică un buletin intitulat "Box 4-5-9" şi alte câteva periodice, precum şi un raport al Conferinţei anuale a Serviciilor Generale A.A.
VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ 131
Mulţi membri îşi încep şi sfârşesc ziua cu un moment de tih¬nă, în care citesc un pasaj din literatura A.A. O lectură atentă a cărţilor şi broşurilor A.A. reprezintă o "întrunire A.A. pe calea tiparului", pentru mulţi membri; evantaiul de informaţii şi de inspiraţie A.A. nu este disponibil prin nici o altă sursă. Fiecare lec¬tură A.A. este un punct de pornire în gândirea A.A.-ului, pe drumul care duce departe de pahar. De aceea, mulţi membri poartă mereu asupra lor o publicaţie A.A. - nu numai pentru că lectura acesteia ajută la alungarea tentaţiei de a bea, ci şi pentru că oferă o ocupaţie şi o destindere a gândurilor, în timpul liber.
Literatura A.A. se poate procura la întrunirile A.A. sau scriind pe adresa:
Box 459
Grand Central Station
New York, NY 10163
U.S.A.

BROŞURI A.A. traduse în limba română
Aceştia sînt Alcoolicii Anonimi
Cum înţelegem anonimatul
Un nou-venit întreabă
Vă este A.A, de vreun folos?
Dacă sînteţi specialist
A.A. ca resursă pentru personalul medical
The A.A. Grapevine
(Viţa de vie a A.A.-ului)
Este titlul unei reviste lunare, pline de umor şi reflecţii A.A. Aproape toate articolele, montajele grafice şi caricaturile sunt

132 VIAŢA FÃRÃ BÃUTURÃ
creaţia membrilor A.A. Autorii nu sunt remuneraţi şi multe dintre ilustraţii sunt oferite revistei gratis.
Puteţi găsi aici subiecte de meditaţie, povestiri ilustrate, ştiri despre activitatea Comunităţii A.A. şi despre alcoolism, în gene¬ral, scrisori ale membrilor A.A. de pe tot globul şi articole inspi¬raţionale (totul în proză, exclusiv).
Scrie răspuns