021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

iertarea

junelu
Boboc
Boboc
Mesaje: 52
Membru din: 12 Noi 2009, 18:35

iertarea

Mesaj de junelu »

IERTAREA
Importanţa iertării
Cu toţii cunoaştem greutăţile vieţii în societate. Conflictele între cei căsătoriţi, în familii, între persoanele separate sau divorţate, între colegi, între prieteni, între vecini, provoacă răni care, dacă nu sunt vindecate, pot rupe echilibrul nostru psihologic.

Toţi au nevoie să ierte ca să restabilească pacea şi să poată continua să trăiască împreună.
Ca să descoperim întreaga importanţă a iertării în raporturile umane, să ne imaginăm ce ar fi lumea fără iertare. Am fi condamnaţi la aceste patru alegeri:
 Să menţinem în noi înşine şi în alţii nedreptatea suferită;
 Să trăim în resentiment;
 Să rămânem legaţi de trecut;
 Să ne răzbunăm.

Să menţii nedreptatea suferită
Când suntem loviţi în integritatea fizică, morală sau spirituală, ne simţim ca şi cum o parte importantă a fiinţei noastre ar fi fost violată.
Cum reacţionăm?
Tindem să-l imităm pe cel care ne-a jignit,
Să fim răi la rândul nostru,
Ca şi cum am fi fost contaminaţi
De un virus contagios.
A-l imita pe propriul răufăcător este un mecanism foarte bine cunoscut: dintr-un reflex de supravieţuire, victima se identifică cu agresorul ei.

Atenţie
 Multe persoane care se abandonează violenţei nu fac altceva decât să repete maltratările suferite în tinereţe.
 Predispoziţia la ostilitate şi la dominarea altora riscă să se transmită din generaţie în generaţie, între familii şi între culturi.
De aceea, cine vrea cu adevărat să ierte:
 Să nu se limiteze numai a nu se răzbuna;
 Să aibă curajul de a merge până la izvoarele acestor tendinţe agresive pentru a le elimina şi pentru a opri efectele lor devastatoare.
Amintiţi-vă
Numai iertarea poate opri gesturile repetate ale răzbunării şi le poate transforma în gesturi creatoare de viaţă.
Să trăieşti în resentiment
Să trăieşti în conflict, chiar şi numai la nivel inconştient, consumă multe energii şi alimentează un stres fără sfârşit.
Dacă mânia este în ea însăşi un sentiment sănătos, care dispare odată ce este manifestată, resentimentul însă rămâne în inima unei persoane ca o atitudine de apărare, de alarmă constantă împotriva oricărui atac, fie el real sau imaginar.

Gândiţi-vă
Resentimentul este la baza multor boli psiho-somatice. Aşa cum demonstrează unele cercetări ştiinţifice, stresul creat de resentiment poate lovi un punct sensibil din punct de vedere biologic, sistemul de auto-apărare: acesta, într-o continuă stare de alarmă, nu mia reuşeşte să descopere agenţii patogeni şi atacă celulele sănătoase pe care ar trebui să le ocrotească.

Amintiţi-vă
Printre cele mai bune strategii de apărare împotriva efectelor dăunătoare ale resentimentului se află şi practicarea constantă a iertării.

Să rămâi legat de trecut
Persoana care nu vrea sau nu poate ierta, cu greutate reuşeşte să trăiască momentul prezent.
Cu îndârjire rămâne ancorat în trecut şi, pentru aceasta, se condamnă să irosească momentul prezent şi să-şi blocheze viitorul.
 Prezentul se destramă în inutile gânduri negre: timpul trece în nefericire, dispare posibilitatea bucuriei raporturilor personale.
 Viitorul apare ameninţător şi fără perspective, lipsit de noi relaţii afective, de noi proiecte, de responsabilităţi stimulante.

Un sfat
Dacă sunteţi întristat de pierderea sau de separarea de o persoană dragă, lăsaţi-vă duşi la o “şedinţă de iertare”.
 Recunoaşteţi rana dumneavoastră şi descoperiţi semnificaţia durerii pe care o simţiţi.
 Iertaţi-vă pe dumneavoastră înşivă, pentru a elimina orice sens de vinovăţie.
 Iertaţi-I celeilalte persoane dragi care nu mai e, pentru a şterge ranchiuna pe care separarea ar fi putut-o provoca.

Să te răzbuni
Cu siguranţă răzbunarea este cel mai spontan şi instinctiv răspuns la orice provocare. A-l vedea umilit şi suferind pe cel care ne-a jignit provoacă o bucurie narcisistă.
Dar cu ce preţ?
Este vorba de o satisfacţie ieftină, care nu duce la posibilitatea de remediere sau de creativitate în raporturile reciproce.

Atenţie
 În hora răzbunării este mult mai probabil să suporţi decât să conduci jocul.
 Satisfacţia procurată de răzbunare este de scurtă durată şi nu contribuie deloc la vindecarea rănii celui jignit; dimpotrivă, poate doar să o adâncească.

Amintiţi-vă
Numai iertarea poate să întrerupă ciclul negativ al răzbunării şi să creeze un nou stil de raporturi umane.

IERTAREA NU ÎNSEAMNĂ….
Câteodată iertarea este expusă riscului de a fi interpretată în mod greşit. Înainte de a ne gândi să iertăm, este necesar să ne debarasăm de falsele concepţii care s-au creat despre iertare şi despre folosirea ei.
 A ierta nu înseamnă a uita. Dacă s-ar uita jignirea cum ar mai putea fi ea iertată? Dimpotrivă, iertarea ajută ca memoria să se vindece.
 A ierta nu înseamnă a nega. A nu recunoaşte propria suferinţă pentru injuria suportată înseamnă a închide calea adevăratei iertări.
 Iertarea nu este un simplu act de voinţă. Voinţa nu este de ajuns. Sunt necesare sensibilitatea, înţelegerea, judecata.
 Iertarea nu este o impunere. Iertarea sau este liberă, gratuită, spontană, sau nu este deloc.
 A ierta nu este a “fi ca la început”. Iertarea şi împăcarea sunt doi termeni care adeseori se confundă dar care nu sunt sinonimi în mod necesar.
 A ierta nu înseamnă a renunţa la drepturile proprii. Iertarea nu este o capitulare în faţa nedreptăţii.
 A ierta nu înseamnă a scuza. A-l considera pe altul responsabil din punct de vedere moral poate însemna lipsă de stimă faţă de el.
 Iertarea nu este o demonstraţie de superioritate morală. În spatele mărinimiei poate să se ascundă o dorinţă instinctivă de putere.
 A ierta nu înseamnă a-l încărca pe Dumnezeu cu responsabilităţi proprii. Capacitatea de a ierta nu este un privilegiu rezervat în exclusivitate numai lui Dumnezeu. Iertarea depinde de acţiunea divină şi de cea umană în egală măsură.

IERTAREA ÎNSEAMNĂ…
Cuvântul iertare, aşa cum am văzut mai înainte, ne trimi8te în primul rând la un act de voinţă instantaneu şi izolat de contextul său. Dar adevărata iertare, în sens propriu, înseamnă mai mult decât aceasta!
Pe de o parte depăşeşte limita unui act datorat unui efort voluntar, întrucât apelează la toate facultăţile persoanei.
Pe de altă parte e mult mai mult decât un act instantaneu, întrucât se fixează în timp şi se dezvoltă într-o perioadă mai mult sau mai puţin lungă.
Iată aşadar componentele principale ale iertării.
 A ierta înseamnă a lua decizia de a nu te răzbuna. Această hotărâre nu este luată cu7 avântul unui voluntarism orb, ea este comandată de voinţa de însănătoşire şi dezvoltare din punct de vedere psihologic.
 A ierta nu înseamnă a intra în tine însuţi. Aceasta implică o conştientizare a propriei vulnerabilităţi.
 A ierta înseamnă a te deschide unei noi viziuni referitoare la raporturile umane. Include voinţa de a crea noi posibilităţi de acţiune, dincolo de limitele înguste ale jignirii.
 A ierta înseamnă a crede în demnitatea aceluia care ne-a jignit. Vom descoperi în el o fiinţă fragilă şi slabă ca şi noi, o fiinţă capabilă de o schimbare şi de evoluţie.
 Iertarea este un reflex al milostivirii dumnezeieşti. Renunţarea la propria dorinţă de putere îşi are modelul în iubirea divină, pur gratuită.

CUM SĂ EVALUEZI OFENSELE
Nu numai că există false iertări, dar există şi false motivări la baza iertării. De aici necesitatea de a distinge între circumstanţele în care iertarea este oportună şi de dorit, şi în care nu au nimic de a face cu această practică spirituală.
În următoarele exemple iertarea nu are nici o raţiune de a fi, întrucât comportamentul meu e pedepsit pe drept.
 Conduc maşina cu viteză excesivă şi mi se dă amendă;
 Nu studiez îndeajuns şi ratez un examen;
 Întârzii deseori şi primesc observaţii de la superiori
Iertarea trebuie să se practice numai în cazul jignirilor nejustificate.

Persoanele iubite
Cine ne poate răni mai profund decât persoanele pe care le iubim? Le-am învăluit într-o aureolă care le idealizează şi prin urmare, aşteptăm mult de la ele.
Sunt numeroase cazurile în care aşteptările noastre nu sunt conforme realităţii. De exemplu:
 Copii idealizează şi pretind de le ei toleranţă şi iubire necondiţionată;
 Părinţii aşteaptă ca fii lor să respecte disciplina pe care le-o impun şi să realizeze visele pe care ie nu au reuşit să le ducă la bun sfârşit;
 Cei căsătoriţi şi cei logodiţi speră ca propriile lor dorinţe să fie intuite fără a afi nevoie de a le exprima.

Atenţie
Evitaţi să transformaţi în drame micile supărări cotidiene:
 Soţul ajunge târziu la cină sau uită ziua de naştere a soţiei;
 Copilul murdăreşte pardoseala proaspăt curăţată;
 Ultimul care s-a folosit de maşină nu s-a îngrijit să umple rezervorul.

Un sfat
Nu este cazul să daţi prea multă importanţă incidentelor de acest tip, însă nu trebuie nici să le ignoraţi cu totul.
Pot fi semnele unui raport problematic care va trebui luat în consideraţie, examinat, rezolvat şi poate normalizat prin iertare.

Însă există lipsuri de respect mult mai grave.
 Ce să spunem de cazurile de infidelitate? Nu este nimic mai dureros decât să afli, de exemplu, că un prieten vă bârfeşte, că soţia dumneavoastră vă trădează cu unul dintre prieteni, că un coleg face carieră pe spinarea dumneavoastră.
 Ce putem spune despre violenţa dintre persoanele care au jurat să se iubească? Statisticile pun în evidenţă cifre incredibile privind numărul de femei agresate de soţ sau de partener. Pe de altă parte statisticile nu spun nimic despre violenţele verbale sau psihologice care preced agresiunile.
 Şi despre modul ridicol în care este descris comportamentul celuilalt? Soţul se distrează subliniind în public erorile de vocabular ale soţiei, soţia face aluzii la incapacitatea soţului în raporturile sexuale: iată scene ce pot deveni insuportabile şi pentru martorii involuntari

Străinii
 Un şofer neatent vă taie calea;
 Un client grăbit intră înaintea dumneavoastră când staţi la rând;
 Un şofer de autobuz vă răspunde urât.

Aceste supărări mărunte nu cer desigur un răspuns de iertare. Foarte curând veţi uita de ele. Jignirea provocată de un străin trebuie să fie, aşadar mult mai serioasă decât cele de mai sus pentru a vă face să vă pierdeţi pacea interioară.
Trebuie să constituie un atentat la integritatea fizică, socială sau morală. Cu cât jignirea ne loveşte mai de aproape cu atât mai mult rămânem consternaţi.
Este cazul
 Actelor de violenţă faţă de persoanele iubite;
 De atacuri la propria onoare;
 De violenţe fizice.
Siguranţa personală este ameninţată; frontierele propriei persoane sunt violate; cine suportă toate acestea se simte ca o “marfă” a altuia, despuiat de propria personalitate.

Atenţie
 Afrontul adus de un străin este cu atât mai dureros cu cât reuşim mai puţin să descoperim motivul.
 Uneori gravitatea rănii se măreşte din cauza amintirilor din copilărie nu foarte bine “vindecate”.
Cui îi este adresată iertarea?
Raporturile umane ar fi insuportabile dacă nu ar exista iertarea. Fiecare trebuie mai întâi să se ierte pe sine însuşi, să ierte apoi membrilor propriei familii, prietenilor şi cunoscuţilor, chiar şi străinilor, instituţiilor şi în cele din urmă şi lui Dumnezeu. Iată o listă, cu siguranţă incompletă, de exemple cu situaţii de iertare.

Iertarea faţă de sine
Iertarea aproapelui care să nu fi fost precedată de acceptarea îndurătoare de sine însuşi şi a propriei vulnerabilităţi nu poate fi decât superficială.

Dar pentru care fapte trebuie să mă iert?
 De a mă fi pus în situaţia de a fi înjurat.
 De a nu fi ştiut ce să fac sau să spun.
 De a mă fi discreditat de unul singur folosind cuvintele celui care m-a insultat.
 De a fi tolerat timp îndelungat un raport imoral.
 De propriul caracter care tinde spre perfecţiune fără a admite prezenţa greşelii.

Iertarea faţă de familie
A ierta membrii propriilor familii este un lucru foarte important, deoarece raporturile familiale pot genera conflicte frecvente.
Iată cui poate fi adresat acest tip de iertare.
 Părinţilor care v-au deziluzionat când v-aţi dat seama de defectele lor.
 Tatălui gelos de succesul propriului fiu.
 Mamei posesive care nu v-a lăsat să vă maturizaţi.
 Tatălui abstinent şi tăcut.
 Fratelui care refuză să vă ajute într-un moment de dificultate.
 Soţului sau soţiei care s-a schimbat într-un mod de nerecunoscut.
 Soţului care v-a umilit cu trădările sale.
 Soţiei care v-a trădat cu prietenul dumneavoastră cel mai bun.
 Soţului sau soţiei care încearcă fără încetare să vă domine.
 Soacrei geloase de a-i fi furat fiul.
 Copilului dumneavoastră care vă cere o atenţie mult mai mare decât cea pe care aţi putea să i-o acordaţi.
 Fiului dumneavoastră care nu vă respectă valorile şi distruge tot ceea ce aţi visat pentru viitorul său.

Iertarea faţă de prieteni şi cunoscuţi
Se întâmplă de multe ori să ne punem mari speranţe în prieteni şi cunoscuţi. Tocmai pentru aceasta ei pot deveni un imens izvor de deziluzii.

Iată cui poate fi acordată iertarea:
 Prietenilor care v-au rănit pe nedrept.
 Prietenului care se face că nu vă recunoaşte în prezenţa persoanelor importante.
 Prietenei care v-a trădat secretul.
 Prietenului care uită de promisiuni.
 Prietenei care nu vă acordă niciodată încredere.
 Profesorilor nepregătiţi şi intransigenţi care v-au făcut să pierdeţi timp preţios de şcoală.
 Directorul care se afirmă umilindu-vă pe dumneavoastră.
 Colegului de lucru care vă defăimează în faţa superiorilor.
 Şefului de birou care vă face observaţii nepoliticoase în public.

Iertarea faţă de străini
Circumstanţele vieţii vă impun prezenţa persoanelor nedorite, care vă fac necazuri neprevăzute.
 Medicului care v-a pus un diagnostic greşit şi, prin urmare, v-a făcut să pierdeţi timp, bani şi sănătate.
 Şoferului care v-a stricat maşina în parcare fără a-şi lăsa adresa sau numărul de telefon.
 Hoţului care v-a spart casa.

Iertarea faţă de instituţii
Din cauza anonimatului, este cu mult mai greu să iertăm instituţiilor sau asociaţiilor.
În orice caz, ele îşi au reprezentaţii lor către care poate fi îndreptată iertarea.
Puteţi deci ierta:
 Firmele care se limitează la un simplu mulţumesc după ani şi ani de fidel serviciu.
 Instituţiilor statului care întârzie să vă aducă pensia. Legilor implacabile aplicate fără discernământ.
 Şcolii care nu a ştiut să vă dezvolte înclinaţiile cele mai bune.
 Instituţiilor publice care nu au urmărit interesele cetăţenilor.


Iertarea faţă de Dumnezeu
Se întâmplă uneori că până şi Dumnezeu este dus la banca acuzaţiilor şi este învinuit că tolerează răul în lume. Aşadar îi vom ierta lui Dumnezeu:
 Când pare a nu răspunde la întrebările voastre.
 Pentru că nu vă oferă fericirea cuvenită prin împlinirea fidelă a propriilor datorii religioase.
 Pentru că permite să se comită abuzuri.
 Pentru că vă judecă înto0tdeauna.
 Pentru că nu vă ajută să ajungeţi la perfecţiune.
 Pentru că nu vă ajută să ajungeţi la perfecţiunea spre care vă obligă să tindeţi.

O experienţă de iertare
Să citeşti câteva pagini despre iertare poate fi de mare folos, dar nu este nimic care să înlocuiască experienţa. Pentru a vă putea exercita, vă propun o experienţă sub forma unei meditaţii.
Iată unele directive pentru a vă ajuta la efectuarea experienţei;
 Esenţialul experienţei va sta în ascultarea cu atenţie îndemnurile inimii voastre şi în a vă accepta aşa cum sunteţi.
 Alegeţi o jignire nu prea dureroasă, de ex. aceea în care şoferul needucat, a adolescentului rebel sau a şefului de birou întotdeauna morocănos.
 Înregistraţi meditaţia pe o casetă. V-ar putea ajuta să vă concentraţi mai bine.
 Faceţi în aşa fel încât să nu fiţi deranjaţi. Aşezaţi-vă aşa încât picioarele să atingă parchetul şi staţi cu ochii închişi.

Desfăşurarea meditaţiei
- încercaţi să intraţi în voi înşivă. Concentraţi-vă cu atenţie asupra bătăilor inimii.
- Puneţi-v ac4este întrebări: “Ce înseamnă iertarea pentru mine? Ce ameliorament pentru viaţă mi-ar putea aduce?”
- Amintiţi9-vă de o experienţă în care voi înşivă aţi fost iertat. Gustaţi bucuria acelei iertări.
- Acum treziţi în voi amintirea celui care v-a jignit. Nu-I puneţi nici o mască: amintiţi-vi-l aşa cum este.
- Faceţi să se apropie persoana pe care aţi îndepărtat-o din inima dumneavoastră. Lăsaţi să izvorască emoţiile şi sentimentele pe care le trăiţi. Încercaţi să le individualizaţi şi s ă le acceptaţi.
- Dacă emoţiile sunt prea puternice, nu8 mai continuaţi. “Dirijaţi-le” bine înainte de a merge mai departe.
- Dacă vă simţiţi pregătiţi, deschideţi-vă inima persoanei căreia vreţi să-i adresaţi iertarea. Adresaţi-vă inimii sale şi spuneţi încet: “Îţi iert tot ceea ce mi-a făcut rău în trecut, voluntar sau involuntar: cuvintele tale, gesturile tale şi chiar nu8mia gândurile tale. Te iert. Te iert.”
- Daţi-vă seama că, la rândul ei, şi această persoană poate fi suferindă, speriată sau rănită. Lăsaţi-I timpul necesar de a primi şi de a simţi iertarea dumneavoastră.
- V-aţi dat seama că focul jignirii a fost stins pentru că sunteţi din nou uniţi şi recunoscuţi prin iertare.
- Acum lăsaţi această persoană să plece eliberată şi reîntărită de iertarea dumneavoastră. Gustaţi această iertare. Mulţumiţi-I lui Dumnezeu de a vă fi acordat această experienţă.

După meditaţie
Reflectaţi asupra impresiilor dumneavoastră. Împărtăşiţi-le cuiva şi notaţi-le într-un jurnal.
- Ce aţi trăit în timpul meditaţiei?
- Ce mai este încă în dumneavoastră care vă reţine şi vă blochează? De ce aţi mai avea nevoie pentru a depăşi această blocare?
- Ce ar mai trebui să faceţi pentru a progresa în iertare?

Mulţumită acestei experienţe, v-aţi întărit capacitatea de a ierta şi aţi făcut un pas înainte în propria dezvoltare psihologică şi spirituală.

“Când staţi şi vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl Vostru cel din ceruri să vă ierte greşelile voastre” Marcu 11, 25
Scrie răspuns