021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

anxietatea

junelu
Boboc
Boboc
Mesaje: 52
Membru din: 12 Noi 2009, 18:35

anxietatea

Mesaj de junelu »

Terapia Raţional Emoţională

Anxietatea şi îngrijorarea
Eileen Drilling













Programul “Sf. Dimitrie Basarabov”
pentru recuperarea persoanelor dependente de alcool
sau alte droguri
si a familiilor acestora
-Februarie 2002-
Cluj-Napoca






“Sunt un om bătrân şi am cunoscut multe necazuri, dar cele mai multe dintre ele nu s-au întâmplat niciodată”.
Mark Twain

Aceasta broşura îţi va arata felul de gândire care rezulta din anxietate şi îngrijorare şi îţi va sugera moduri de a-l schimba. Abordarea folosită este bazată pe lucrarea lui Albert Ellis şi terapia lui raţional - emoţională (TRE). În următoarea poveste, Tom demonstrează cum poate fi TRE utilizată pentru a reduce anxietatea şi îngrijorarea. Tom are o grijă comună multor oameni care se confruntă cu o dependenţă chimică sau cu probleme emoţionale: teama de a pierde o relaţie. Urmărindu-l pe el, vei înţelege mai bine cum poţi învăţa, prin îndrumare, să îţi uşurezi neliniştea.

Povestea lui Tom
Tom era pierdut în gânduri şi a trecut chiar pe lângă biroul consilierului lui. Iritat, s-a întors şi a bătut la uşa Ioanei. De după colţ, i-a auzit vocea: “intră şi ia loc! Voi fi în birou într-un minut!”.
Tom stătea şi bătea nervos din degete pe braţul scaunului. Continua sş revizuiască evenimentele dimineţii - telefonul soţiei, mania ei. Părea aproape încântată că fiul lor, Mihai, era supărat pe el. Tocmai ieri, Tom se simţea foarte bine în legătură cu faptul că era în tratament; îi plăceau lecturile, şi relaţia cu alţi pacienţi. A început să îşi împărtăşească gândurile cu ei, gânduri pe care nu le spusese niciodată nimănui.
Dar în această dimineaţă, se simţea iarăşi neliniştit şi nervos; telefonul Mariei a venit la timpul nepotrivit. Se gândea că poate ar trebui, pur şi simplu, să se ducă acasă şi să lămurească faţă în faţă treaba cu Mihai. Regretele reveneau. Numai de ar fi putut să ajungă acasă devreme în seara de miercurea trecută. Trebuia să îşi dea seama că era mai bine să roage pe cineva să îl duca pe Mihai acasă, decât să apară el băut la şcoală. În timp ce se frământa, Ioana a intrat în cameră şi a observat repede degetele agitate ale lui Tom şi starea lui preocupată. “Tom, care e problema?”. Tom nu îşi împărtăşea sentimentele uşor cu alţii, dar faţă de Ioana simţea o anumită stare de confort, era prima persoană pe dare a întâlnit-o la centrul de tratament. Ea părea să îi înţeleagă sentimentele. Grijile în legătură cu Mihai erau ceva obişnuit pentru Tom; le-a acceptat ca pe o parte necesară şi inevitabilă a paternităţii. Chiar înainte de a vorbi, Tom a simţit o parte a greutăţii ridicându-se de pe umerii lui.
Solicitarea de ajutor de la colegi sau consilieri ne poate da:
• o perspectiva nouă;
• timp valoros pentru reflecţii;
• îndemânare în a cere ajutor.
“Ioana, Maria m-a sunat azi dimineaţa. Mihai are o perioadă dificila. I-a spus mamei lui că nu îi pasă dacă mă mai vedea vreodată. Nu mă pot concentra. Mă tot gândesc că, dacă aş fi acasă, aş putea face ceva în legătură cu situaţia asta. Aş putea sta de vorba cu Mihai şi şă-i explic. Oricum, dacă plec de aici pot să îmi fac griji pe gratis”. A zâmbit la aceasta încercare de a glumi.
Ioana l-a privit o vreme. “Chiar îmi pare rău, Tom. Ştiu cât de dureros poate fi.” Şi a adăugat repede: “Dar ştii nu trebuie să te gândeşti la asta tot timpul şi nici nu trebuie să îţi imaginezi mereu tot ce e mai rău”.
Prima dată Tom s-a înfuriat. Cum poate ea să insinueze că el era preocupat de sentimentele lui? Dacă împrejurările erau altele şi el era acasă acum ar fi putut să explice lucrurile. Dacă ar putea măcar să petreacă ceva timp cu fiul sau, acesta ar avea o alta atitudine faţă de el.
“Tom, nu cred că e vorba de ceea ce spune fiul tău te supăra atât de tare, ci mai mult ceea ce îţi spui tu în legătură cu asta. Aş vrea să vii la grupul TRE în după-amiaza asta. Sunt convinsă că te-ar putea ajuta să iei nişte decizii mai bune pentru discuţia cu Mihai. Dar sunt îngrijorată şi pentru că vrei să părăseşti tratamentul şi aş vrea ca, în cadrul grupului, să iei în considerare consecinţele plecării, înainte de a lua definitiv aceasta decizie”.
Tom şi-a dat seama că nu e prima dată când încearcă să facă ceva sau, dimpotrivă, să nu facă ceva din cauza îngrijorării. Ioana părea să creadă că grupul îl putea ajuta, dar se îndoia că Tom s-ar putea schimba prea uşor.
TRE, se gândea el, ar putea să vină şi de la “Tornade Rebele de Energie” sau de la “Tinere Roşii Eroice”. Râdea în sinea lui, amintindu-şi cum, în copilărie, obişnuia să fac fraze din prescurtările numerelor de înmatriculare. Totuşi, a simţit o durere înţepătoare când şi-a dat seama că, încă de atunci, se lupta cu grijile. Încercase din răsputeri să facă faţă situaţiilor de acasă, pe vremea când tatăl lui bea.
“ Ce este TRE?”, a întrebat el.
“Păi, ne adunam şi exersam terapia raţional - emoţională care e bazată pe ideea că avem mai multe opţiuni decât ne dăm seama de obicei şi că ne putem controla emoţiile într-o anumită măsură. Ceea ce credem ne afectează ceea ce simţim, iar asta influenţează acţiunile noastre. Dar ne putem schimba gândurile care cauzează acţiuni îndreptate împotriva noastră. De exemplu, gândurile tale despre ceea ce i-a spus fiul tău mamei lui, te-au făcut să te superi şi să te îngrijorezi. Apoi, te-ai gândit să părăseşti tratamentul. Dar, de asemenea, ţi-ai dat seama că ai nevoie de ajutor şi ai venit aici în loc să îţi faci bagajele şi să pleci. Ţi-ai schimbat gândirea din <<trebuie să plec>> în << am nevoie de ajutor>> şi ai fost în stare să faci o alegere pozitivă. De fapt, tu practici, TRE fără să îţi dai seama”.
Gândurile îţi afectează sentimentele.
Sentimentele îţi afectează acţiunile.
Atunci când alegem să gândim pozitiv despre o situaţie, ne vom simţi mai bine şi acţiunile noastre vor fi îndreptate spre afirmarea propriei persoane.
“Cu alte cuvinte, Tom, dacă poţi să identifici gândurile care te supără, le poţi schimba pentru a nu face ceva ce poţi regreta mai târziu.”
Tom avea temeri în legătură cu toate astea. El se luptase cu îngrijorarea ani de zile. Ioana făcea să sune aproape matematic toată treaba asta. Începi cu asta, adaugi aia şi obţii altceva. A+B=C. emoţiile lui nu păreau să funcţioneze aşa.
• E normal sa opui rezistenta noilor idei.
Ceva mai târziu în aceeaşi dimineaţa, cei doi colegi ai lui Tom discutau despre un material pregătit pentru grupul de TRE până după-amiaza.
“Ioana vrea să mă duc azi la acel grup. Nu sunt sigur că sunt pregătit să mi se disece sentimentele private”, gândea Tom.
George a început să vorbească: “Ştii, Tom, îmi amintesc că atunci când m-a sunat nevasta-mea şi mi-a spus că înaintează actele pentru divorţ, grupul TRE m-a ajutat cu adevărat să fac faţă mâniei şi depresiei”. Martin a fost de acord că grupul TRE i-a fost şi lui de ajutor în prelucrarea sentimentului de vinovăţie. Tom îi respecta pe cei doi şi opiniile lor. Nu era că nu respecta părerea Ioanei, dar aceştia doi erau egali cu el şi erau, mai mult sau mai puţin, în aceeaşi barca. S-a gândit să încerce.
După-masa, a intrat în sala de întâlniri a grupului. A simţi ceva teama, aşa cum simţea de obicei, când întâlnea ceva nou. S-a uitat împrejur ca să îşi distragă atenţia. Un om corpolent, într-un tricou verde, arata cu degetul şi părea că îi face morală unui coleg mai tânăr care tocmai vărsase cafeaua. L-a recunoscut pe cel în cămaşa verde ca fiind Bob, un pacient nou. A simit aproape imediat o antipatie faţă de el. Alunecând într-un scaun, Tom încerca o senzaţie pe care o avusese cu ani în urmă când adormea şi întârzia la ore. Era surprins de sentimentele trezite, de amintirile sale. Experimenta lucruri la care nu se gândise de ani de zile. Cele mai multe erau amintiri plăcute, dar unele erau şi dureroase.
Sentimentele ascunse de către alcool ies la iveala mult mai puternice când devii abstinent.
Ioana s-a prezentat, apoi a cerut grupului să rearanjeze scaunele astfel încât fiecare persoană să stea cu faţa la tablă.
“Aceasta întâlnire va fi parţial prezentare, dar, în acelaşi timp, vreau să mă implic şi eu. Vă rog să vă simţiţi liberi să vă exprimaţi comentariile către ceilalţi membri ai grupului, şi nu doar mie”.
Grupul a început cu Rugăciunea Seninătăţii:
“Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta ceea ce nu pot schimba, curajul să schimb ceea ce pot şi înţelepciunea să le deosebesc”.
Tom a învăţat devreme că în viaţă, “dacă nu îţi place ceva, fi activ în schimbarea lui.” I-a fost mai greu să accepte lucrurile când nu le putea schimba. Şi-a adus aminte de un prieten care i-a spus: “Tu încerci să controlezi oamenii. De ce nu îi accepţi aşa cum sunt?”, la care, la acea vreme, Tom a răspuns: “Te înşeli” şi nu s-a mai gândit la asta.

Pretenţia de a-i controla pe ceilalţi produce tensiuni şi nelinişti pentru că:
• Nu recunoaşte dreptul celorlalţi de a fi cine sunt şi de a lua decizii proprii.
• Comunică pretenţii şi aşteptări în loc de grijă şi compasiune.
• Nu funcţionează - schimbarea survine din dorinţa lor de a se schimba şi nu din nevoia ta de a-i schimba.
Acceptând lucrurile pe care nu le poţi schimba este benefică pentru că :
• Te eliberează să îţi îndrepţi energia spre ceea ce poţi schimba.
• Intensifică relaţiile tale cu ceilalţi - când le porţi de grija altora necondiţionat, ei au tendinţa să facă la fel cu tine.
• Este realist - îţi poţi schimba atitudinile şi acţiunile, dar nu şi acţiunile şi atitudinile altora.
Au urmat prezentările. Tom, deşi preocupat încă de gândurile lui, îi măsura din priviri pe ceilalţi membri ai grupului. Ioana, George, Martin si Bob erau singurii pe care îi cunoştea de acolo. În dreapta lui stătea o tânără - Magda. Plângea şi Bob o bătea încetişor pe umeri. Bănuia că Bob îi spunea să zâmbească şi că se va simţi mai bine. Tom detesta oamenii dominanţi. Gândurile sale oscilau între prezent şi trecut şi s-a ruşinat când, câteva minute mai târziu, şi-a dat seama că Ioana îşi prezenta deja tema şi el pierduse ultimele fraze. Ioana arata spre o diagrama de pe tabla cu acronimul TRE scris cu litere mari deasupra. Ioana a început prin a relua noţiunile de baza pentru cei noi veniţi. “TRE porneşte de la premisa că ne putem schimba sentimentele prin schimbarea gândurilor noastre, că avem o anumită răspundere pentru gândurile noastre; că le putem, controla.”
A arătat spre litera T. “T este pentru terapie - proces, schimbare, tratament. Dacă vrei să te simţi mai bine, îţi poţi explora gândurile pentru a vedea care sunt cele iraţionale, care ţi-au creat emoţii negative. Puteţi dezbate toate acestea. TRE nu e aşa de complicată. Schimbă-ţi gândurile şi închipuirile şi sentimentele tale se vor schimba. Desigur, asta necesită exerciţiu.”
A arătat spre litera R. “R este pentru raţional. Gândirea noastră poate fi când raţională, când iraţională. De exemplu, dacă cred că ceva nu e în regulă cu mine pentru că nu sunt agreat de toată lumea, acesta e un gând iraţional, deoarece nu toata lumea poate să te placă. Sau dacă cred că sunt prost când fac o greşeală, este tot un gând iraţional, pentru că a greşi e omenesc.
Când utilizam TRE, încercam sa găsim gândurile iraţionale pentru a le putea schimba cu altele raţionale”.
Apoi a arătat spre litera E. “E este pentru emoţii, sentimente. Gândurile pe care le avem afectează felul în care ne simţim”.
“Astăzi vom lucra mai mult cu anxietatea şi îngrijorarea”, a continuat Ioana. “Uneori tremurai, sunteţi neliniştiţi, emotivi, nervoşi, transpiraţi, nefiind în sare să vă relaxaţi sau să vă înlăturaţi îngrijorarea, chiar dacă nu există motive clare pentru asta. Cineva care are simptomele de mai sus pentru mai mult timp - o lună sau chiar mai mult - poate fi descris ca o persoană cu tulburări anxioase generalizate. Dacă un spărgător cotrobăie prin camera voastră, probabil că veţi simţi panică, o teamă intensă, dureri la piept, palpitaţii şi ameţeli. Dacă aceste simptome încearcă fără ceva anume care să le declanşeze (cum ar fi o situaţie înspăimântătoare), probabil că aveţi un atac de panică. Dacă asta se întâmplă de câteva ori, s-ar putea să suferiţi de tulburări de panică. Dar să nu credeţi că e neapărat panică ceea ce simţiţi. Poate fi o hipoglicemie, afecţiuni cardiace, servaj datorat alcoolului.”
Ioana a respirat adânc şi s-a uitat să vadă dacă toată lumea o urmăreşte.
“Unii oameni au gânduri intrusive, amintiri apărute brusc în faţa ochilor sau coşmaruri, datorită traumei suferite. Această stare e descrisă ca o tulburare post-traumatică. Acestora le e frică de ceva anume, cum ar fi pasările sau pisicile. Aceasta frică se numeşte fobie. Alţii pot avea gânduri obsesive sau comportamente compulsive, ca de ex., spălatul excesiv al mâinilor sau verificarea repetată a robineţilor, uşilor, aragazului, ca să se asigure că totul e închis sau încuiat. Asta poate fi o tulburare compulsiv-obsesivă. Oamenii cu oricare dintre aceste tulburări anxioase sunt încurajaţi să ceară ajutor de la un expert în sănătate mentală.
Uneori, oamenii folosesc medicamente adictive pentru a-şi uşura anxietatea sau încearcă să îşi trateze sentimentele cu alcool şi, după un timp, devin dependenţi.
Anxietatea poate să apară şi când nu există un stres bine definit sau o situaţie care să o cauzeze. Simptomele pot fi îngrijorătoare, dar sunt de scurtă durată, iar incidenţa lor este izolată. Indiferent ca sursa neliniştii (anxietăţii) depinde de situaţie sau este în conexiune cu o tulburare anxioasă, puteţi reduce anxietatea prin conştientizarea gândurilor care însoţesc atitudinile voastre.”
Lui Tom i-a plăcut acest tip de exerciţii: etichetarea lucrurilor, privirea diferenţelor de nuanţe, separarea amănunţită a definiţiilor. Abilitatea asta îl făcuse un avocat iscusit; era priceput în munca sa şi ştia asta. Dar…să îşi privească sentimentele proprii şi să vorbească despre ele – era ceva personal. Asta l-a făcut să se simtă inconfortabil.
“Exista un motiv pozitiv pentru simptomele de anxietate sau panică”, a continuat Ioana. “Dacă apare un pericol real, inima va avea bate mai repede, respiraţia se accelerează, veţi transpira, muşchii se vor încorda. Toate astea se petec în corpul vostru pentru a vă ajuta să fugiţi de situaţie sau să o înfruntaţi. Problema este că aceste simptome apar şi dacă creierul vostru îşi imaginează că există un pericol, chiar dacă acesta nu este real. De pildă, puteţi gândi <<Ce se întâmplă dacă mâine plouă şi drumul devine gheţos?>>. Începeţi să vă imaginaţi un accident pe drumul spre casa şi îl exageraţi.
Deşi nu există un pericol fizic în timpul acestor gânduri, organismul vostru va produce simptome de anxietate sau panică. Puteţi preveni asta devenind conştient de gândurile voastre, diferenţiind care este pericolul real şi care nu.
Să vă dau un exemplu din viaţa mea. Obişnuiam să fiu neliniştită şi să intru în panică atunci când trebuia să fiu într-un grup de oameni. Am recurs la TRE pentru a trece peste asta”.
Ioana arată spre literele A, B, C, D de sub titlul TRE. În dreptul literei A a scris “Eveniment - participarea la un grup.”
“Credeam că toată lumea se uită la mine. Îmi făceam griji că s-ar putea să facă o greşeală când vorbesc sau că o să uit ce vreau să spun”.
Apoi a scris în dreptul lui C “sentimente - teama şi anxietate”.
“Când trebuia să vorbesc în faţa unui grup, sentimentele mele erau de teamă şi anxietate. Consumam mult timp şi energie evitând situaţiile care necesitau participarea la grup. Odată, era să mă prefac că sunt bolnavă pentru a evita participarea la nunta fiicei mele, decât să îmi simt panica şi anxietatea datorate impresiei de a fi în centrul atenţiei”.
Tom se regăsea în ce spunea ea. S-a uitat în jurul lui. Magda asculta atentă şi îşi lua notiţe. Bob se uita pe furiş la ceas şi părea că zâmbeşte în faţa prezentării Ioanei.
“Îi suna cunoscu cuiva dintre voi?”, întreba Ioana.
Mai mulţi au dat afirmativ din cap.
“Credeam că pentru mine anxietatea şi panica erau create de faptul că mă aflam într-un grup de oameni. Asta era o credinţă comună – că anumite evenimente sau situaţii (a arăta spre A-ul de pe tablă), cauzează anumite sentimente, că A determina C”.


“De fapt, gândurile şi închipuirile mele despre o situaţie erau cele are îmi creau panică şi anxietate, şi nu situaţia în sine”.
Ioana a arătat spre B şi a scris “Gânduri şi convingeri: 1. Toată lumea mă priveşte; 2. Dacă fac o greşeală? E imposibil să vorbesc cum nu trebuie în faţa acelor oameni. Ce nenorocire dacă aş face aşa ceva!”.
Bob a început să vorbească pentru prima oară. “Pot să înţeleg ce simţi pentru că nici mie nu îmi place să iau cuvântul în faţa unui grup”. Bob a roşit şi a început să se joace nervos cu ceasul.
Tom îl tot măsura din priviri, dar de data asta mai puţin sever. A observat că, cu cât stătea mai mult cu grupul, vorbind cu ei şi cunoscându-i mai bine, cu atât îi creştea simpatia faţă de ei. Poate l-a judecat greşit pe Bob.
Dacă avem aşteptări de la ceilalţi,
anxietatea şi tensiunea noastră vor creşte.
“Mai ştiţi când v-am spus că dacă cineva poate să îşi schimbe gândurile, îşi va schimba şi sentimentele?”, a întrebat Ioana. “A trebuit să depun un efort, dar am aruncat o privire la gândirea mea despre vorbitul în faţa altor oameni. Am început cu stilul de gândire <<fiecare zi la timpul ei>>.
Dacă discursul meu urma să fie miercuri, nu mi-am mai permis să îmi fac griji în legătură cu asta până în ziua respectiva. Nu e vorba că nu mă pregăteam, dar nu mă lăsam să mă frământ toată săptămâna cum făceam înainte. Treptat, am învăţat să îmi schimb modul de a gândi în legătură cu participarea la o întâlnire”.
Ioana a arătat iarăşi spre litera B: “Obişnuiam să mă întreb - dacă fac o greşeală? O să mor? Mă îndoiesc. O să îmi pierd slujba? Mă îndoiesc. Care este lucrul cel mai rău care se poate întâmpla? Poate o să mă simt penibil o zi sau două. Poate cineva o să creadă că nu sunt aşa de deşteaptă cum aş vrea să cred că sunt. Sunt astea lucruri majore? Nu!
Am încercat să pun situaţia în perspectivă şi asta m-a ajutat să fiu mai puţin îngrijorată. Dacă îţi spui că o situaţie este teribilă sau sinistră, te vei simţi automat mai rău decât dacă pui situaţia în perspectivă”.
Pune-ţi grijile în perspectiva şi te vei
simţi mai puţin neliniştit.
“Ce se întâmplă dacă îngrijorările provin dintr-o situaţie asupra căreia nu ai nici o putere, ac de ex., ce face soţia sau copiii?”, a întrebat Tom.
“Îmi pare bine că aduci vorba de asta, Tom”, spuse Ioana. “TRE poate fi de ajutor în reducerea îngrijorării cu privire la slujba, la situaţia financiară, tratament sau păstrarea abstinenţei după tratament, pierderea unei relaţii sau oricare alte lucruri, inclusiv acelea pe care le poţi controla puţin sau deloc.”
George, colegul lui Tom, a început să vorbească: “Situaţia mea cu nevastă-mea nu era tot aşa. Când a înaintat actele pentru divorţ, credeam că nu voi putea suporta asta. Îmi făceam griji tot timpul pentru fiul meu. Nu credeam că relaţia mea cu el - care era deja slabă - va rezista unei separări îndelungate. Grupul m-a ajutat mult să trec peste acea perioadă dificilă. În grupul TRE am început să îmi studiez gândurile şi să fac nişte schimbări. Am realizat că deznodământul audierii pentru custodie era total în afara sferei mele de influenţă. M-am gândit la posibilităţile de îmbunătăţire a relaţiei cu fiul meu, indiferent de restricţiile legii. Am ajuns la acceptarea lucrurilor pe care nu le puteam schimba şi la schimbarea celor pe care le puteam. Încercam să nu anticipez rezultatul audierii înainte de vreme, ci doar să mă rezum la fapte.”
Martin, celalalt coleg a lui Tom, a spus: “Rezumarea la fapte într-o situaţie – asta mi-a fost greu la început. Gândurile mele erau departe de a fi adevărate. Folosind procesul ABC, am învăţat să scriu sub litera A (eveniment sau situaţie) numai ceea ce putea fi fotografiat sau înregistrat pe bandă. Pentru mine, ficţiunea a fost mai mult cauza îngrijorării decât faptele în sine. Am învăţat să îmi verific permanent presupunerile şi să mă ţin de fapte reale.”

“Ţine-te” de fapte şi verifică-ţi presupunerile!

“Acestea sunt nişte puncte de vedere foarte important. Tom, ai vrea să spui grupului ce te deranjează?”, a spus Ioana.
Tom s-a hotărât să rişte. “Fiul meu, Mihai, i-a spus soţiei mele că nu îl interesează mă va mai vedea vreodată sau nu. Am apărut beat la el la scoală şi l-am pus într-o situaţie penibilă. După aceea, refuzând să las pe altcineva să conducă, am primit o amendă în drum spre casă. Aşa am ajuns aici, la tratament.” Frământarea lui chinuitoare a revenit. Spera că nu a făcut o greşeală venind aici, răscolind iarăşi totul. Ochii i s-au umplut de lacrimi.
Ioana a spus: “Ştiu că e greu. Când te gândeşti la ce i-a spus băiatul tău soţiei, ce simţi?”
Tom reflecta: “Rănit, neliniştit, vinovat.”
“Ce anume din ceea ce îţi spui, îţi provoacă aceste sentimente? Hai să utilizam procesul ABC.” În dreptul literei A a scris “situaţie - Mihai a spus că nu vrea să mă mai vadă.”, iar în dreptul lui C a scris: “sentiment - durere, nelinişte, vina.”
“Să începem cu anxietatea, din moment ce la asta lucrăm azi. Tom, ce gânduri ţi-au trecut prin minte faţă de aceasta situaţie?”
“Mă tot gândesc că Mihai mă urăşte şi nu pot suporta asta.”
Ioana a scris la B: “Mihai mă urăşte şi nu pot suporta asta.”
“Acum vom înfrunta gândirea asta şi o vom dezbate. Vrea cineva să spună ceva?”
“Câţi ani are Mihai?”, întrebă Magda.
“Patrusprezece”.
Ioana explica: “Am două fiice adolescente. Din când în când îmi spun că mă urăsc, dar întotdeauna îşi cer scuze pentru asta. Nu ai spus niciodată ceva când erai supărat pentru a-ţi părea rău mai târziu?”
Tom şi-a dat seama că asta era adevărat. Tocmai din cauza asta era uneori aşa de supărat pe el însuşi.
Vasile, unul dintre cei mai în vârsta din grup şi care fusese tăcut până atunci, a spus: Am privit relaţia cu fiul meu schimbându-se de-a lungul anilor. Şi când ne-ai vorbit mai înainte de îngrijorarea ta, mi-am amintit cum timpul şi comunicarea au ajutat la întărirea relaţiei noastre.
George s-a uitat la Tom cu empatie: “Tom, unul dintre băieţii mei mi-a spus ceva asemănător, înainte de a veni la tratament. Am avut o discuţie bune în timp ce a fost aici în programul de familie şi relaţia noastră pare să fie mult mai bună. Fiul tău, Mihai, a vorbit probabil, din durere şi mânie. Cred că Vasile are dreptate, că e nevoie doar de timp şi de o ocazie de a sta de vorba cu el.”
Tom a realizat că ceea ce spuneau oamenii ăştia era probabil adevărat şi a simţit o uşurare.
În aceste momente de împărtăşire, Ioana scria pe tabla. În dreptul literei D a scris: “Dezbaterea închipuirilor iraţionale: 1. Mihai reacţionează din mânie şi durere şi, probabil, nu crede serios în ce a spus; 2. Timpul şi comunicarea ar putea îmbunătăţi relaţia.”
Ioana a arătat din nou spre B. “Dar ce ne poţi spune, Tom, despre gândul că nu poţi suporta că Mihai te urăşte?”
Tom s-a gândit un minut. “Nu sunt sigur că pot discuta despre asta”.
“Are cineva ceva idei?”, întrebă Ioana.
Cornel a spus: “Am învăţat să nu îmi vorbesc într-un limbaj aşa de dur. Voi spune: nu-mi place dacă asta se întâmpla sau o să îmi fie greu să accept aşa ceva, dar nu îmi spun nu pot să suport, pentru că, de obicei, pot şi, chiar, suport orice s-ar întâmpla. Alte cuvinte pe care încerc să le evit atunci când vorbesc cu mine însumi sunt: teribil, groaznic si ar trebui. Acest fel de limbaj mă face să mă simt mai degrabă mai rău, decât mai bine”.
“Asta e adevărat”, spuse Ioana. “Dacă crezi ca Mihai nu ar trebui să simt aşa, vei fi mai supărat decât dacă spui: aşa simte el şi eu nu am ce face sau am să văd ce simte el de fapt.”
Căutaţi expresiile ar trebui, groaznic, teribil, ar trebui, nu pot, în discuţia cu voi înşivă. Acestea accentuează proasta dispoziţie şi sentimentele neplăcute.
“Martin a menţionat mai devreme verificarea presupunerilor. Tom, comentariul băiatului tău a venit prin soţia ta. Nu cunoşti împrejurările în care el a zis asta. Spuneai că era mânioasa când te-a sunat. Asta s-ar putea să îi fi colorat percepţia. Cred că vei avea o imagine mai clară despre sentimentele fiului tău faţă de tine când îl vei vedea şi vei pute sta de vorba cu el.”
Tom nu era aşa de sigur. În trecut, şi-a măsurat dragostea faţă de Mihai prin cât de mult se gândea la el sau prin câte griji îşi facea pentru el. Dintr-o dată, şi-a adus aminte de un consilier de familie care i-a spus cu ani în urmă că răsplata pentru îngrijorare este că o poţi folosi ca justificare pentru alte comportamente pe care nu vrei să le schimbi.
Ioana a continuat: “Un mit pe care îl vom spulbera în grupul nostru de TRE este că dacă există o situaţie pentru care să ne facem griji, trebuie să fim îngrijoraţi constant, până se rezolvă.”
Tom avea impresia că Ioana îi citeşte gândurile. “Cu siguranţa, oamenii se aseamănă în sentimente”, gândi el. Nu a fost niciodată atât de conştient de asta până zilele trecute. Chiar ieri, unul dintre membrii grupului a spus: “Încerc să nu îmi consum energia de azi pentru criza de luna viitoare.” Aceasta idee se potrivea îngrijorării sale curente. Când sentimentul de frământare a revenit, se gândea: “Astăzi mă descurc. Uite, cât de mult ajutor şi suport am pentru a-mi schimba modul de gândire care mă face să mă supăr.”
Trăieşte fiecare zi la timpul ei.
Ioana a ridicat un teanc de hârtie. “Vă împart nişte exerciţii. Le puteţi folosi în situaţii pe care le veţi întâlni după ce veţi pleca de aici.”
Reducerea sentimentelor de supărare poate reduce nevoia de comportament auto-distructiv.
“Mulţi dintre noi vor pleca săptămâna asta. Ar vrea cineva să împărtăşească grupului o grijă cu privire la săptămâna viitoare?”
Magda, femeia tânăra care plângea la începutul întâlnirii, părea mai senină. “Ioana, eu plec de la tratament în trei zile. M-ai auzit vorbind grupului de cele două feţe ale mele adolescente, Maria şi Melania. Le cam supraprotejez, mai ales de la accidentul soţului meu. Sunt foarte îngrijorată pentru ele când conduc în timpul nopţii. Aici am fost destul de liniştită pentru că nu ştiam când pleacă cu maşina, dar ştiu că, îndată ce voi ajunge acasă, o să încep din nou. Efectiv, nu ştiu cum să scap de aceasta grijă. De fiecare dată când suna telefonul în timp ce sunt plecate, mi-e teamă că s-a întâmplat ceva cu ele.”
Tom înţelegea îngrijorarea Magdei.
“Magda, ce fel de gânduri te preocupă când fiicele tale sunt cu maşina în timpul nopţii?”
“Păi, n-aş suporta să li se întâmple ceva. Dacă au un accident?”
“Hai să discutăm despre aceasta gândire, Magda. Ce ai putea să îţi spui ca să fii mai puţin neliniştită?”
“Aş putea să îmi spun că , indiferent dacă li se întâmpla ceva sau nu, este în afara puterii mele de control.”
“Exact, a-ţi face griji pentru ceva ce este în afara sferei tale de influenţă este energie risipită. Poţi folosi energia asta pentru a găsi moduri noi de a-ţi îmbunătăţi relaţia cu fiicele tale.”
“Ai încercat vreodată imaginarea?”, întreba Dorina, o femeie atletică, trecută de 40 de ani. Primul gând a lui Tom a fost că, cineva îmbrăcata aşa, va veni probabil cu o idee stranie. Şi-a adunat gândurile şi a încercat sa asculte cu mintea deschisă.
“Imaginarea este ceva ce foloseam pentru exersarea gândirii pozitive faţă de anumite situaţii. Pentru început, mă las să fiu neliniştită; după aceea, folosesc o tehnică de relaxare pentru a mă aduce într-o stare calmă. Îmi imaginez situaţia cu un rezultat pozitiv. Magda, tu ai putea să îţi imaginezi fetele conducând în siguranţă, iar pe tine stand lângă un şemineu - dacă ai unul acasă -, cu o carte bună în mână. Încerc să implic toate imaginile, sunetele şi mirosurile. Când gândurile încep să se deplaseze spre îngrijorare, adu-le înapoi cu blândeţe, pentru a te concentra asupra serii plăcute pe care o savurezi. Apoi, imaginează-ţi fiicele venind acasă vesele, petrecând restul serii cu tine.”
“Mulţumesc, Dorina, nu am încercat deloc treaba asta până acum.” Ioana i-a zâmbit Dorinei, apoi s-a întors spre grup. “Înainte de a încheia, aş vrea ca fiecare dintre voi să încerce metoda descrisă faţă de o anumită grijă. Închideţi ochii. Lăsaţi-vă să vă simţit agitaţi. Apoi schimbaţi-vă sentimentul. Puteţi face asta prin modificarea propoziţiilor groaznice pe care vi le spuneţi. Încercaţi să vă ziceţi: indiferent de ce se întâmplă, pot să trăiesc şi să accept. Acum respiraţi normal şi concentraţi-vă asupra respiraţiei. Ascultaţi-vă inspirând şi expirând aerul prin nari. Relaxaţi-vă trupul şi vizualizaţi un deznodământ pozitiv al situaţiei îngrijorătoare.”
Grupul stătea liniştit, exersând relaxarea şi vizualizarea. După terminarea exerciţiului, Ioana a vorbit din nou.
“Astăzi am auzit nişte idei excelente împărtăşite în grup.”
Modul de gândire auto-distructiv se învaţă prin exersare.
Schimbarea acestei gândiri într-una auto-afirmativă necesită
şi ea exersare.
În timp ce membrii grupului plecau, Tom a rămas în urmă pentru a vorbi cu Ioana. “Ioana, mă simt mai bine decât azi dimineaţa. Nu sunt aşa de devastat. Când mi-ai spus că nu trebuie să mă gândesc la situaţia cu Mihai, mă simţeam insultat. Nu puteam crede că o parte a îngrijorării mi-o cauzam singur. N-am realizat niciodată cât de strâns sunt legate gândurile de sentimentele mele. Până astăzi, nu eram în apele mele când aveam o situaţie nerezolvată. Nu-mi vine să cred, dar acum sunt încrezător că lucrurile se vor schimba fără să fiu eu acolo.”
Ioana a zâmbit: “Îmi pare bine ca grupul ţi-a fost de ajutor, Tom.”
“Mă mai simt şi acum vulnerabil în legătură cu remarca lui Mihai către soţia mea, de a nu mai vrea să mă mai vadă vreodată, dar cred că pot să fac faţă situaţiei. Şi mai cred că nu trebuie sa părăsesc tratamentul.”
TRE nu este o soluţie magică pentru îngrijorarea ta. Aşa cum ai putut observa şi la Tom, de-a lungul povestiri, şi el mai are nevoie de multa muncă pentru a-şi dezvolta noi moduri de a gândi. TRE va fi doar un instrument pentru asta.
boboc
Veteran
Veteran
Mesaje: 265
Membru din: 18 Noi 2009, 14:48

Re: anxietatea

Mesaj de boboc »

:geek:
Astfel îmi notez articolele citite. Deci nu-l băga în seamă.
Scrie răspuns