021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

VIATA FARA BAUTURA !

Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

18. Cu răbdarea, treci marea

Mesaj de tudor »

Alţii îşi planifică intenţionat o agenda pe termen lung, în avans; apoi, au grijă să nu se gândească la cele planificate până la scadenţă.
Iar alţii consideră că astfel de liste şi agende îi fac să se simtă constrânşi, ele forţând la a "face totul", indiferent de cât timp sau : câtă energie ar fi necesare. Aceştia găsesc că este sănătos să renunţe la listele de acţiune, pentru o vreme. Ei susţin că, nemaifi-ind sub dictatura listelor, pot învăţa să acţioneze într-un ritm mai spontan şi mai destins.
Pe mulţi ne ajută, în a ne relaxa şi a ne ordona gândurile, dacă şedem liniştiţi, singuri, timp de cincisprezece sau douăzeci de minute, în fiecare zi, înainte de a începe activităţile cotidiene. Unii, folosim metode specifice, precum meditaţia şi rugăciunea, pe care le găsim deosebit de potrivite scopului nostru. Şi, poate că reuşim, de mai multe ori în cursul unei zile foarte încărcate, să petrecem cinci minute netulburaţi, cu ochii închişi, apoi, ne pu¬tem relua lucrul, cu forte proaspete.
82 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Unora ne vine greu să găsim pacea, fără ajutorul cuiva. Poate că nu suntem în stare să ne încetinim propriul ritm, dar putem să ne impunem să şedem liniştiţi, ca să dăm ascultare unui prieten care a atins un anumit grad de seninătate. Atunci când întreaga atenţie ne este concentrata înspre altcineva, echilibrul ni se restabileşte, obţinem o nouă perspectivă asupra propriei vieţi şi ve¬dem că aceasta nu trebuie să fie neapărat o goană în care fiecare secundă contează.
Unii oameni găsesc mult reazem în timpul unor "sesiuni de pace sufletească" în compania altora, într-un cadru ceva mai for-mal, instituţionalizat, precum ar fi serviciile religioase, sau într-un loc retras la ţară etc.
Ca să nu mai trebuiască să "gonim", putem decide, pur şi simplu, să începem ziua mai devreme decât ne-a fost obiceiul. Cu puţină imaginaţie, ne putem crea un orar mai puţin strâns, mai flexibil, deci fără scrâşnit din dinţi din cauza stresului.
Dacă ne simţim tensionaţi sau nervoşi, este vremea să ne întrebăm: "Oare chiar sunt indispensabil?" sau "Oare chiar foloseşte cuiva graba aceasta?" Ce uşurare, când descoperim că pu¬tem răspunde, de multe ori, cu "nu".
Pe termen lung, asemenea procedee ne servesc nu numai la depăşirea problemei băutului şi la schimbarea vechilor obiceiuri; ele ne ajută să devenim cu mult mai productivi, din moment ce ne conservăm şi ne canalizăm energia mai eficient. Ne ordonăm priorităţile cu mai mult bun simţ. Descoperim că multe dintre aşa zisele "activităţi vitale" pot fi eliminate din planul nostru, după o reexaminare atentă, cu întrebarea: "Cât de importantă este aceas¬tă activitate în realitate?"
Desigur, zicala "cu răbdarea, treci marea" nu este o scuză pentru amânări sau pentru lipsa de punctualitate. Există lucruri
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 83
care nu se pot "lăsa pe mâine" (şi apoi, pe mâine şi iar pe mâine) ¬unul dintre acestea fiind încetarea băutului. Dar există altele, pe care le vom putea rezolva mult mai bine a doua zi, când suntem mai pregătiţi pentru a ne ocupa de ele.
La un moment dat, o alcoolică, extrem de bolnavă şi de agi¬tată, a sunat la telefon un birou A.A., cerând ajutor imediat. A fost întrebată dacă poate aştepta douăzeci sau treizeci de minute, până ajunge cineva la ea.
- Oh, nu, a răspuns ea. Doctorul a zis că am nevoie de aju¬tor fără nici o întârziere, că nu-mi pot permite nici un minut fără ajutor! Apoi, a continuat, dintr-o suflare: Şi el mi-a spus asta alaltăieri!
Avem toată compasiunea pentru cei aflaţi în astfel de situaţii, binecunoscute din experienţă. Cineva reuşise să ajungă la bolna-va amintită mai sus, în mai puţin de o oră. Astăzi povesteşte ea însăşi întâmplarea, ca pe un exemplu legat de cum fusese în vre-mea băutului. Este de necrezut, când o vezi, cât de stăpânită şi calmă, dar energică şi vioaie, este ea acum.
Dacă, în adâncul sufletului, vă doriţi să cunoaşteţi pacea, răbdarea şi mulţumirea, să ştiţi că ele va sunt accesibile. Aduceţi-vă aminte, din când în când, că astăzi vă trebuie un ritm ideal, precum "cu răbdarea; treci marea". Schimbarea poate începe chiar acum.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

19. Gratitudinea

Mesaj de tudor »

19. Gratitudinea
O membră A.A. îşi aminteşte că, ajunsă în vârful carierei al¬coolice, nu-şi pierduse deloc credinţa.
- Aveam o încredere fermă, de neclintit... în dezastru, ex¬
84 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
plica ea. În fiecare dimineaţă, primul meu gând era: "O, Doamne, oare ce necazuri noi se vor abate astăzi asupra mea?!"
Când suna cineva la uşa, era convinsă că motivul vizitei nu putea fi decât ceva neplăcut. Nu aştepta ca postaşul să-i aducă altceva decât facturi de plată şi alte vesti proaste. Când suna tele¬fonul, ea suspina, anticipând vestea unei catastrofe.
Consumul acesta masiv de energie în speculaţii negativiste ne este familiar multora dintre noi; ne amintim sumbra stare de spirit care predominase în perioada alcoolismului activ. O parte din acea stare a fost, probabil, cauzată de efectul farmacologic al alcoolului, care este un drog depresiv. Când ultimele molecule de alcool sunt eliminate din organism, cu ele ne părăseşte şi o mare doza din acel pesimism.
Dar, am observat că astenia nervoasă persistă, câtă vreme nu o detectăm şi nu o smulgem meticulos din rădăcini.
Să fim înţeleşi, noi nu recomandăm delăsare sau indiferenţă. Nu negăm faptul că dificultăţile vieţii îşi au rostul lor şi că există obstacole de depăşit, din când în când. Tristeţea şi neplăcerile cauzează, într-adevăr, durere.
Însă acum, fiind eliberaţi din consumul de alcool, putem e¬xersa mai mult control asupra raţiunii. Avem un evantai mai larg de gânduri şi mintea nu ne mai este atât de tulbure. Gândurile ¬luminoase şi sănătoase ori tenebroase şi prăpăstioase - pentru care optam în cursul unui interval de douăzeci şi patru de ore, ne vor influenţa puternic starea de spirit din acel interval.
Deoarece apropape toate gândurile ne fuseseră întotdeauna asociate strâns cu consumul de alcool, în prezent găsim că merită să ne examinăm îndeaproape modul de a gândi şi să adoptăm căi mai eficiente de folosire a puterii raţiunii.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 85
Poate că exemplificările care urmează nu oglindesc nimic din experienţa dumneavoastră sau poate că limbajul vi se pare nou. Dincolo de acestea, exemplele noastre s-ar putea să vă atingă măcar o coardă a sufletului. Unele sunt exagerate intenţionat, pentru a reda mesajul cât mai clar cu putinţa. Altele, la prima vedere, vi se vor părea banale. Mulţi dintre noi am descoperit că anumite ameliorări, oricât de mărunte şi de uşoare în aparenţă, constituie o solidă piatră de temelie pentru restabilirea de durată.
Când
Când bunicul decedează la nouăzeci de ani, nefericit, după o lungă suferinţa, avem alternativa de a insista ca tot ce a mai rămas de făcut este să ne dezlănţuim în durere, mânioşi că faptul ne-a luat prin surprindere sau să ne îngropam în vinovăţie - şi, de ce nu, în pahar. Cealaltă alternativă ar fi aceea de a ne rea¬minti, aşa copleşiţi de tristeţe cum suntem, că bunicul a avut o viaţă lungă, deseori bună şi fericită; că am încercat să fim buni cu el şi l-am asigurat mereu de iubirea noastră; că suferinţa şi ne¬fericirea lui au luat sfârşit. Mai mult ca sigur, el nu ar aprecia folosirea decesului său ca scuza pentru a ne îmbăta şi a ne pri¬mejdui sănătatea.
Când ajungem, în fine, să vizităm un loc mult visat, ne putem concentra asupra neplăcutelor condiţii de cazare sau a vremii neprielnice pentru o vacanţă, asupra faptului că zilele de demult nu se mai întorc şi că nu avem la dispoziţie decât câteva
86 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
zile sau o săptămână. Sau, putem fi recunoscători că am ajuns în acel loc şi pentru toate frumuseţile nebănuite care ne aşteaptă să le descoperim.
Ne putem controla tendinţa de a spune: "da, numai că..." drept răspuns la o constatare optimistă, elogioasă sau construc¬tivă. Norocul care a dat peste un prieten sau aerul sau tineresc, ori implicarea unei celebrităţi într-o campanie de caritate, ne pot tenta să exclamăm acru: "da, numai că..." La ce ajută acest mod de gândire? Ne ajută nouă cu ceva? Oare chiar nu putem tolera faptul că anumite lucruri sunt pur şi simplu bune? Oare chiar nu ne putem bucura când ne gândim la ele, pentru că trebuie să le "desfiinţăm"?
Aceia dintre noi care încercăm să ne lăsăm de fumat, des¬coperim că putem alege una din următoarele atitudini: (1) să con-tinuăm să ne tânguim pentru cât ne este de greu s-o facem ("nici de data asta n-o să reuşesc" şi "ştiam că aşa o să se întâmple, fir-ar să fie, uite, tocmai am aprins una";. sau (2) să savurăm o atmos¬feră fără fum de ţigară, când ne aducem aminte; să ne bucurăm de o oră care a trecut fără să fumăm şi, dacă am aprins una invo¬luntar, să ne felicităm că am stins-o la jumătate.
Când lozul cel mare este de cinci sute de mii, iar noi l-am tras pe cel de cinci sute doar, este limpede care atitudine ar fi de bun simţ. Cu siguranţă, nu amărăciunea la gândul că am ratat lozul cel mare.
Ni se oferă, la tot pasul, ocazia de a alege conştient o atitu¬dine sau alta iar experienţa ne-a adus convingerea că sentimentul de gratitudine este cel mai sănătos, cel mai favorabil menţinerii abstinenţei. Este întotdeauna o surpriză plăcută, când descoperim că nu este greu să dezvoltăm obiceiul de a fi recunoscători, cu preţul unui mic efort.
87 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Mulţi dintre noi am avut reţineri la început. Însă, trebuie să admitem că rezultatele nu au avut nevoie de comentarii. Poate că ustură când ne muşcăm limba şi nu dăm drumul sarcasmului de pe vârful ei. Poate că trebuia să înghiţim de două ori înainte de a exprima ceva cât de cât pozitiv, ceva ce etichetam drept "dulcegărie" pe când beam. Dar, curând, ne-a fost tot mai uşor s-o facem iar obiceiul a dat forţă şi energie recuperării noastre. Viaţa ne-a fost dată ca să ne bucurăm de ea, iar noi intenţionăm să o sa¬vurăm.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

19. Gratitudinea

Mesaj de tudor »

Frunzărind prin memorie, unii descoperim încă o atitudine negativistă de pe vremea băutului. Mulţi am renunţat la ea iar schimbarea în acţiuni ne-a adus ameliorări în atitudini şi senti¬mente.
Cine ştie din ce motiv, petrecuserăm mult timp observând greşelile altora, vorbind despre ele şi gândindu-ne la cât de tare se înşelau oamenii. (Pentru binevenita schimbare interioară de acum, nu are importanţă dacă aveam dreptate sau nu.) Pentru unii, schimbarea începe cu încercarea de a avea bunăvoinţa - ¬bunăvoinţa de a nu ne pripi la concluzii, de a accepta pentru o clipă ipoteză că poate cei pe care îi observăm nu se înşeală. Înainte de a judeca pe cineva, încetam să criticăm, ascultăm cu atenţie şi aşteptăm deznodământul.
Nu are importanţă dacă ne-am înşelat noi înşine. Oricare ar fi rezultatul, cel puţin pentru o vreme nu am mai fost robii nevoii nesănătoase de a avea întotdeauna dreptate sau de a câştiga toate pariurile. Găsim că este sănătos să admitem cu candoare "nu ştiu" sau "tu ai dreptate; eu m-am înşelat", atunci când nu dorim să ne distrugem starea de bine cu stânjenitoarea descoperire că, de fapt, nu am avut dreptate. Rămânem cu sentimentul de relaxa¬re şi gratitudine că putem fi deschişi la idei noi. Cei mai rafinaţi
88 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
oameni de ştiinţă sunt mereu alerţi la noi probe care s-ar putea să le infirme teoria, ca să poată elimina noţiunile false şi să ajungă la adevărul pe care îl căuta.
Când ajungem la o asemenea deschidere, negativismul se evaporează. Poate că exemplul care urmează va ilustra clar relaţia dintre dorinţa de a avea întotdeauna dreptate (adică, negativis¬mul de a căuta tuturor noduri în papura) şi libertatea de a greşi noi înşine - libertatea de a detecta şi de a folosi idei noi şi surse de ajutor pentru menţinerea abstinenţei.
Mulţi dintre noi, pe când beam, eram profund convinşi, de ani de zile, că băutul nostru era nevătămător. N-o strigam în gură mare; însă, când un preot sau un psihiatru ori un membru A.A. ne vorbea despre alcoolism, aruncam urgent observaţia că noi beam altfel, că noi nu trebuia să facem nimic din ce sugerau ei. Chiar dacă admiteam că aveam ceva probleme cu băutul, eram convinşi că le puteam rezolva singuri. Astfel, închideam uşa la orice noi informaţii şi surse de ajutor. Şi, în dosul uşii închise, băutul con¬tinua, desigur.
A trebuit să ajungem în necazuri teribile şi să ne simţim groaznic de neajutoraţi, înainte de a întredeschide uşa, pentru un strop de lumina proaspătă şi o mână de ajutor.
Una dintre amintirile cele mai clare, care incorporează înţelepciunea atitudinii de recunoştinţă, este legată, pentru mulţi, de ce am gândit şi spus la început despre Alcoolicii Anonimi:
"Metoda lor este bună pentru ei. Eu n-am ajuns atât de rău, deci nu e pentru mine".
"Am întâlnit doi foşti membrii A.A. la bar. Din ce zic ei e clar că metoda nu va funcţiona nici pentru mine".
"Am cunoscut un tip care a intrat în A.A.. Acum a devenit un individ enervant, rigid, fanatic şi intolerant".
"Toate chestiile astea despre Dumnezeu şi despre mers la întruniri mă scot din sărite. La urma urmelor, eu n-am fost niciodată un adept al grupurilor".
Astăzi, onestitatea ne obligă să admitem că am petrecut mai mult timp concentrându-ne asupra opiniilor negative şi întărindu--ne motivele pentru băut, decât am petrecut privind A.A.-ul cu o minte deschisă. Investigaţia noastră fusese departe de a fi ştiinţifica. Dimpotrivă, am tratat A.A.-ul cu superficialitate şi pesimism, căutând lucrurile care să nu ne placă.
Nu stăteam de vorba cu prea mulţi abstinenţi în A.A., nici nu citeam suficientă literatură A.A. sau referitoare la A.A.. Pentru că nu ne plăcuseră câteva lucruri sau cei câţiva membri A.A. pe care "'îi ştiam, lăsam totul baltă. Noi ne-am făcut datoria şi am încercat, nu-i aşa? (Poate că ştiţi gluma cu omul care spunea că nu-i place să citească? El citise deja o carte şi nu-i plăcuse!)
Acum, ne este clar că am fi putut proceda altfel. Am fi putut investi timp cercetând lucruri care ne-au plăcut în A.A., sugestii care ne conveneau, reflecţii şi idei cu care eram de acord. Am fi putut fi recunoscători pentru faptul că A.A.-ul nu pretinde contribuţii sau plata pentru participare, nici aderarea la vreo doctrină, reguli sau ritualuri. Dacă nişte membri A.A. prea vorbareţi nu ne-au fost pe plac, i-am fi putut aprecia pe cei scurţi la vorba sau care spuneau lucruri care ne interesau. Am fi putut încerca să aflăm de ce este A.A.-ul atât de bine văzut de atâţia eminenţi specialişti şi experţi, de aşa de multă vreme. Poate că face şi ceva bine A.A.-ul acesta!
Conform experienţei noastre, menţinerea abstinenţei poate depinde exact de o astfel de opţiune: putem petrece ore în şir justificându-ne motivele, dorinţa, nevoia sau intenţia de a bea; sau putem reflecta asupra faptului că alcoolul ne este nefast, că absti¬
90 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
nenţa este sănătoasă sau ne putem gândi la ce să facem în loc de a bea.
Fiecare dintre noi optează în modul sau personal. Ne bucu¬răm când cineva îmbrăţişează o decizie ca a noastră. Dar, indife¬rent dacă vă interesează sau nu A.A.-ul, dorim numai bine celor care pornesc spre abstinenţă pe orice cale. Noi continuăm să fim recunoscători pentru libertatea de a o face prin metoda descrisă aici.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

20. Aminteşte-ţi ultima beţie

Mesaj de tudor »

20. Aminteşte-ţi ultima beţie
Nu primul sau ultimul pahar, ci ultima beţie. Deosebirea este importantă, după cum veţi vedea în cele ce urmează.
"Un pahar" este un termen care, de secole, evoca şi anticipează momente agreabile, pentru milioane de oameni.
În funcţie de vârsta şi împrejurările legate de primele noastre experimentări cu alcoolul, fiecare dintre noi îşi are propriile amin-tiri sau speranţe (sau, uneori, nelinişti), când se duce cu gândul la o bere rece, la "o sută de tărie", la un gin cu şifon, la o vodcă spălata cu bere, la o sorbitura de vin şi cine mai ştie ce.
La începutul consumului de alcool, pentru majoritatea oame¬nilor, paharul dorit aducea din belşug rezultatele anticipate, de cele mai multe ori. Şi, desigur, pentru că obiceiul repetat sufi¬cient a prins rădăcini, ne-am deprins să ne gândim la un pahar ca la un aducător de satisfacţii, fie că era din nevoia de a ne confor¬ma unui ritual religios ori pentru a ne astâmpăra setea, pentru a marca un eveniment social, pentru a ne relaxa sau a ne stimula ori pentru a ne procura orice alt gen de satisfacţii.
91 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
De exemplu, unui finlandez la 55 de ani, când i se oferă ceva de băut, nu îi este deloc greu să simtă valul de căldura pe care i-l aducea un pahar de vodca sau de ceva în genul ţuicii, într-o zi friguroasă, din tinereţea sa.
O tânăra poate "vedea" fără dificultate o cupă elegantă de şampanie, un decor încântător, toalete noi, un iubit nou. O alta, se va gândi la gura sticlei camuflate, din buzunarul bărbosului în jeans de lângă ea, pe când rock-ul răsuna şi luminile psihedelice îşi proiectează razele prin norii de fum plin de mister, alimentând isteria generală.
Un membru A.A. spune că noţiunea de "un pahar" îl face să simtă în gură gustul de pizza şi bere. O văduvă, în vârstă de şaptezeci şi opt de ani, îşi aminteşte inevitabil cupele de "lapte de pasăre" (cu lichior), care începuseră să-i placă, înainte de culca¬re, la căminul de bătrâni unde locuia.
Deşi perfect naturale, aceste imagini sunt înşelătoare pentru noi. Aşa am început unii să bem şi, dacă acesta ar fi întregul adevăr despre perioada de băut, nu am fi avut cum să dezvoltăm o problemă de o asemenea amploare, cu alcoolul.
Privind fără teamă şi în detaliu experienţa noastră cu băutura, descoperim ca în ultimii ani şi în ultimele luni, paharul nu a mai creat niciodată acele momente magice, perfecte - oricât de mult am încercat să le obţinem.
În schimb, sfârşeam negreşit bând mai mult decât un pahar şi intrând la necaz, într-o formă sau alta. Uneori era doar o stare de nemulţumire, sentimentul că beam prea mult; însă, alteori, era vorba de certuri în familie, probleme la serviciu, boli grave, acci¬dente, griji financiare ori încălcări ale legii.
De aceea, acum, când ni se oferă "un pahar", încercam să ne amintim întregul şirag al consecinţelor legate de consumarea
92 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
"unui singur păhărel". Urmărim imaginea acelui păhărel pana la capăt, până la ultima beţie îngrozitoare, cu mahmureala de după,
Când un prieten ne oferă "un pahar", intenţia lui normală este de a ne propune un pahar sau două de politeţe. Dar dacă, prudenţi, ne reamintim tot alaiul suferinţelor ultimei beţii, nu vom cădea în capcana concepţiei despre "un pahar" pe care o avuseserăm în trecut. Pentru noi, astăzi, implacabilul adevăr psihologic este că un pahar înseamnă cu siguranţă îmbătare, mai de-vreme sau mai târziu. Pe silabe: ne-caz si-gur!
Băutul pentru noi nu mai înseamnă muzica, râs, voie bună şi făcut cu ochiul, ci boală şi durere.
Un membru A.A. se exprima astfel:
- Acum ştiu că "toarnă-mi un păhărel" pentru mine nu va mai însemna niciodată că voi omorî câteva minute la un bar, că voi lăsa plata pe tejghea şi... la revedere. În schimbul acelui pa¬har, voi plăti cu tot ce am agonisit, cu familia, caşa, maşina, ser¬viciul, sănătatea mintală şi, probabil, cu viaţa. Preţul este mult prea mare. Riscul este mult prea mare.
El îşi aminteşte ultima beţie, nu primul sau pahar.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

21. Evitarea stupefiantelor şi a medicamentelor periculoase

Mesaj de tudor »

21. Evitarea stupefiantelor şi a medicamentelor periculoase
Folosirea de substanţe chimice care transformă starea de spi¬rit este o practică veche şi foarte răspândită în lume. Alcoolul eti¬lic a fost, probabil, prima dintre aceste substanţe şi, dintotdeauna, cea mai populară.
Unele substanţe chimice au proprietăţi medicale recunoscute şi benefice, când sunt prescrise de către medici competenţi, fo¬
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 93
losite strict după sfatul acestora şi când administrarea lor încetează odată ce nu mai sunt o necesitate pentru pacient.
Ca membri A.A. - deci, nespecialişti - sigur că nu avem ca¬lificarea de a recomanda nici un fel de medicamente. Şi nu avem nici calificarea de a sfătui pe nimeni dacă să ia sau nu medica¬mente prescrise de medic.
Singura responsabilitate pe care ne-o putem asuma este aceea de a ne împărtăşi experienţa.
Mulţi am folosit alcoolul ca medicament, fie ca să ne simţim în largul nostru, fie ca să nu ne mai fie aşa de rău.
Mii dintre noi am folosit şi alte substanţe, stimulente chimice care păreau să ajute contra mahmurelii sau depresiei (până când nici efectul lor nu ne-a mai atins). Descoperiserăm sedative şi tranchilizante care să înlocuiască alcoolul, pentru potolirea tremurăturilor; bromuri şi elixiruri sau pastile, disponibile fără reţetă în farmacii (multe dintre ele etichetate cu: "Nu creează dependenţă"), care să ne ajute să dormim ori să ne dea un plus de energie, să ne alunge inhibiţiile sau să ne creeze iluzia unei superbe stări de bine.
Probabil că această dorinţă puternică, aproape o nevoie, de substanţe psihotrope (care afectează psihicul), se înrădăcinează puternic în fiecare băutor abuziv.
Chiar dacă, în termeni farmacologici, un medicament nu pro¬duce nici o dependenţă fiziologică, noi ne obişnuim repede cu acesta şi dezvoltăm dependenţă. Am descoperit acest fenomen, în mod repetat. Este ca şi cum "predispoziţia la dependenţă" se află în natura noastră şi nu a medicamentului. Unii dintre noi suntem convinşi că am "devenit dependenţi" şi ne bazăm convingerea pe fapte din experienţa personală.
94 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
De aceea, facem eforturi serioase în a evita stupefiantele pre¬cum marijuana, cocaina, haşişul, halucinogenele - şi refuzăm sedativele, narcoticele, barbituricele, stimulanţii chimici şi tran¬chilizantele care se pot procura, prin farmacii.
Este clar, chiar şi pentru aceia dintre noi care nu au recurs niciodată la ele, dar au fost repetat martorii consumului de droguri şi medicamente, că acestea prezintă un pericol real. Ele pot declanşa cu uşurinţă vechea nevoie de "lichide magice" care să ne aducă o formă sau alta de extaz sau de pace. Şi nu rămâne decât un pas, uşor de făcut, către pahar, după prima sau a doua "pilulă", chiar dacă nu simţim nici o schimbare psihică dramatică.
Comunitatea A.A. nu este o ligă antidrog. Ca atare, noi nu luam nici o poziţie, morală sau legală, pentru sau contra marijua¬nei ori a altor substanţe similare. (Fiecare membru A.A. are dreptul să-şi exerseze liberul arbitru cu privire la acestea, exprimându-şi opiniile şi acţionând cum doreşte.)
Poziţia pe care o ia (sau, mai exact, pe care nu o ia) A.A.-ul faţă de stupefiante şi medicamente este, în esenţă, similară poziţiei noastre faţă de alcool. Ca şi comunitate, nu suntem o ligă antialcool, nici nu exprimam obiecţii la adresa celor care consuma alcool fără să dăuneze cuiva sau lor înşişi.
Mulţi dintre noi, dar nu toţi, care suntem abstinenţi de o bună bucată de vreme, suntem dispuşi să servim băutura în caşa noastră unor oaspeţi nealcoolici. Să bea sau să nu bea, este dreptul acesto¬ra. Să nu bem sau să bem (dacă asta vrem), este şi dreptul nostru. Noi nu protestam când alţii vor să bea.
Am ajuns la concluzia că, în ceea ce ne priveşte, băutura este nefastă şi am găsit căi de a trăi fără ea, existenţa noastră de acum fiind preferabilă celei din vremurile de beţie.
95 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Deşi nu toţi, un mare număr de alcoolici în recuperare găsesc că organismul lor a dezvoltat o toleranţă permanentă la medicamentele contra durerilor. De aceea, au nevoie de o doză mult mai puternică decât cea normală de analgezice sau de anestezice, când situaţia medicală le cere. Unii am constatat că avem reacţii adverse la anesteziile locale (de exemplu, cu novocaină), practicate de stomatologi. În cel mai bun caz, plecăm din scaunul dentistului foarte nervoşi şi starea poate dura timp îndelungat, dacă nu avem posibilitatea de a ne întinde puţin, până la trecerea efectului. (Com¬pania altui alcoolic în recuperare este benefică în asemea ocazii.)
Alţii dintre noi nu au asemenea reacţii adverse. Nimeni nu poate prezice când vor apărea acestea. Oricum, este înţelept să spunem dentistului, doctorului sau anestezistului întregul adevăr despre problema noastră cu băutul, din trecut şi despre dependenţa de medicamente, dacă este cazul, exact aşa cum relatam şi alte fapte despre starea noastră de sănătate.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

21. Evitarea stupefiantelor şi a medicamentelor periculoase

Mesaj de tudor »

Cele două povestiri care urmează sunt tipice pentru experienţa unora dintre membrii A.A. cu substanţele care afectează gândirea, substanţe altele decât alcoolul.
Un membru A.A., abstinent de aproape treizeci de ani, a avut chef, într-o bună zi, să experimenteze, pentru prima oară în viaţă, marijuana - şi a făcut-o. Găsind efectul agreabil, a continuat să fumeze marijuana la ocazii, câteva luni în şir, fără nici un fel de probleme; cel puţin aşa credea el. Într-o zi, cineva i-a sugerat că o sorbitură de vin poate spori efectul marijuanei. Omul a făcut ex-perimentul, fără să se gândească nici o secundă la îngrozitorul sau trecut alcoolic. Nu era vorba decât de o singură sorbitură de vin foarte slab.
În mai puţin de o lună, bea din nou enorm şi a înţeles că se afla iar sub stăpânirea totală a alcoolismului cronic.
96 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Putem cita sute de astfel de experienţe, cu foarte mici diferenţe de detaliu.
Este o mare plăcere pentru noi să vă informăm că prietenul amintit mai sus şi-a regăsit abstinenţa şi a renunţat la marijuana, adunând doi ani de sănătate de la experimentul acela. Este din nou un alcoolic abstinent fericit şi activ, care se bucură de viaţa sa în A.A..
Nu toţi cei care au experimentat cu marijuana şi-au regăsit abstinenţa de la alcool. Pe unii dintre membrii A.A., pe care mari-juana i-a făcut să se întoarcă la băutura, dependenţa progresivă de alcool care a urmat i-a dus la groapă.
Cealaltă povestire este aceea a unei tinere, abstinentă de zece ani, care fusese internată la spital pentru o intervenţie chirurgicală serioasă. Medicul sau, care era expert în alcoolism, i-a spus că va fi nevoie de morfină după operaţie - o doza mică, o dată sau de două ori, pentru durere, dar a asigurat-o că nu va mai fi nevoie de narcotice niciodată după aceea. Femeia aceasta nu luase niciodată ceva mai tare decât o aspirină, pentru câte o rară migrenă.
A doua noapte după operaţie, ea i-a cerut doctorului încă o doză de morfină. Primise deja cele două doze promise.
- Te doare? a întrebat-o doctorul.
- Nu, dar s-ar putea să mă doară mai târziu, a răspuns ea cu inocenţă.
Abia când medicul a zâmbit, şi-a dat seama ce spusese şi ce însemnau, de fapt, acele vorbe. Mintea şi organismul ei tânjeau deja după narcotice. A izbucnit în râs şi s-a mulţumit fără morfină. Nu a mai avut niciodată o asemenea dorinţă de la acel incident. Îl menţionează, în şedinţele A.A., din când în când, acum, după cinci ani de abstinenţă şi sănătate, pentru a ilustra convingerea pe care o are despre faptul că "predispoziţia la dependenţă" persistă chiar şi în abstinenţă, la cine a avut vreodată o problemă cu alcoolul.
95 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Din acest motiv, majoritatea dintre noi, încercăm să ne asigurăm că medicul şi dentistul care ne tratează înţeleg bine ante-cedentele noastre personale şi sunt suficient de cunoscători în ma¬terie de alcoolism, pentru a înţelege riscurile pe care ni le aduc şi medicamentele.
Suntem, de asemenea, foarte precauţi cu medicamentele pe care ni le administrăm singuri şi pentru care nu se cere reţetă la farmacie. Refuzăm siropul de tuse care conţine alcool, codeina şi soporificele, precum şi comprimatele, prafurile, analgezicele sintetice, siropurile şi inhalantele preparate şi distribuite din abundenţă de către farmacişti neautorizaţi sau de anestezişti amatori.
De ce să riscăm?
Găsim că nu este greu să evităm jocul cu focul, dacă nu din motive etice, cel puţin din motive de sănătate. Prin A.A., am găsit un mod de viaţă eliberată din sclavia la chimicale. Pentru noi, este o viaţă mult mai satisfăcătoare decât toate experimentările cu substanţe care alterează starea de spirit.
"Magicul efect" al alcoolului (sau al înlocuitorilor) nu se pro¬ducea decât în capul nostru. Nimeni altcineva nu beneficiase de plăcutele senzaţii pe care le trăiam noi. Acum, avem bucuria de a împărtăşi în A.A. - şi nu numai - fericirea noastră naturală, ne-drogată.
Cu vremea, sistemul nervos se însănătoşeşte şi se obişnuieşte să funcţioneze fără ajutorul stupefiantelor, deci şi fără "tării". Atunci când ne simţim mai confortabil fără substanţe chimice, decât dependenţi de ele, ajungem să avem încredere în senti¬mentele noastre normale, de fericire sau de tristeţe şi să le accep¬tăm. Abia atunci avem forţa de lua decizii sănătoase, în deplina libertate, fără să ne mai bazăm pe impulsul de moment sau pe nevoia imperioasă de satisfacţii imediate, generate de chimicale.
98 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Acum avem claritatea minţii necesară pentru a evalua toate aspectele unei situaţii şi a respinge impulsul unei satisfacţii ime-diate, în favoarea unora de durată, care vor veni mai târziu. Avem capacitatea de a ţine cont şi de bunăstarea noastră şi de a celor dragi.
Înlocuirea valorilor reale ale vieţii cu produse chimice nu ne mai trezeşte interesul acum, după ce am gustat adevărata bucurie de a trăi.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

22. Eliminarea auto-compătimirii

Mesaj de tudor »

22. Eliminarea auto-compătimirii
Acest sentiment este atât de urât, încât cine este cât de cât întreg la minte, nu va admite niciodată că îl are. Chiar şi în absti-nenţă mulţi dintre noi încă excelăm în a ne ascunde nouă înşine faptul că ne bălăcim în balta auto-compătimirii. Nu ne place să ni se spună că se vede şi sărim iute cu răspunsul că este vorba de un alt sentiment - nici pomeneală de "dinstuire la focul mic al milei de şine". Sau, pe nerăsuflate, putem număra pe degete zece motive legitime pentru a ne plânge de milă puţin.
Familiara stare de suferinţă, în care aveam obiceiul de a ne complace, ne urmăreşte mult timp după dezalcoolizare. Auto-compătimirea este o mlaştină ispititoare. Plonjatul în ea cere mult mai puţin efort, decât ne trebuie pentru a spera, a avea încredere sau a ne mişca, pur şi simplu.

Unii găsesc plăcere în a-şi pune sare pe rană; este o dexteri¬tate feroce rămasă din trecut, din vremea băutului, pentru un joc inutil.
Putem, de asemenea, dă dovada de un talent unic în a trans¬forma o supărare minoră într-o catastrofă cosmică. Dacă ne vine o factură telefonică enormă - una singură - de plată, ne vaicărim că suntem tot timpul în datorii până peste cap şi că asta nu se va sfârşi niciodată, niciodată. Dacă sufleul nu reuşeşte, este precis un semn că n-am fost şi nu vom fi niciodată în stare să facem ceva cum trebuie. Când ni se livrează maşina nou-nouţa, imediat spunem cuiva: "Cu norocul pe care-l am eu, cine ştie ce rablă nenorocită e şi asta!"
Nu suntem complet vindecaţi de acest obicei. Este ca şi cum am căra în cârcă o raniţă ticsită cu amintiri neplăcute, precum anu¬mite dureri din copilărie sau când am fost respinşi. Douăzeci sau chiar patruzeci de ani mai târziu, numai ce apare o supărare cât de cât similară, că noi imediat deschidem raniţa şi extragem, cu ges¬turi tandre, una câte una, fiecare durere şi trădare îndurate în tre-cut. Plonjând cu emoţie în amintiri, le retrăim cu intensitate, pe rând, roşind de stânjeneala pentru o gafă din copilărie, scrâşnind din dinţi pentru vechi mânii, rememorând vechi certuri, indurând fiorii reci ai unei frici aproape uitate, Ştergându-ne o lacrimă sau două cu gândul la o de mult trecută dezamăgire în iubire.
Toate acestea sunt cazuri extreme de auto-compătimire au¬tentică, dar uşor de recunoscut ca atare de cineva care fie a fost martorul unor asemenea jelanii, fie le-a trăit el însuşi. În esenţă, este vorba de egocentrism. Putem ajunge atât de preocupaţi cu şine - eu, eu, eu - încât pierdem orice contact cu alţii. Nu este deloc uşor să ai de a face cu cineva care se poartă astfel, cu excepţia unui copil bolnav. Deci, când intram în mocirla "săracului de mine", încercăm să ascundem faptul, mai ales de noi înşine. Însă, metoda nu este nicidecum calea de ieşit din mocirlă.
Dimpotrivă, este nevoie să ne smulgem din preocuparea de şi¬ne, să ne distanţăm, pentru a avea o perspectivă onestă asupra pro¬priei persoane. Odată ce recunoaştem auto-compătimirea ca atare, putem începe să facem ceva în legătură cu ea, altceva decât să bem.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 101
Prietenii se dovedesc a fi de mare ajutor, dacă suntem sufi¬cient de apropiaţi, ca să putem vorbi deschis. Ei detectează nota falsă din cântecul nostru de jale şi ne atenţionează. Sau, o auzim noi înşine; începem să ne identificăm adevăratele sentimente, prin simplul procedeu al exprimării lor cu voce tare.
Umorul este încă o excelentă armă. Exploziile de râs la şedinţele A.A., cant vorbitorul descrie ultima sa criză de auto-compătimire, provin din faptul că cei din sală ne vedem într-una din acele oglinzi ghiduşe care deformează, spre hazul privitorului. Ne recunoaştem fără dificultate, adulţi - bărbaţi şi femei ¬încâlciţi în scutece, psihologic, ca nişte bebeluşi. Poate că sună şocant, însă ilaritatea generală şterge o mare parte din durere şi produce un efect salutar.
Avem şi posibilitatea de a acţiona împotriva auto-compătimirii, când şi detectăm primele simptome, printr-o contabilitate instantanee. Pentru tot ce trecem la "debite", găsim o binecuvântare care merită creditată. Ce sănătate ne-a rămas, ce boli nu avem, care prieteni ne sunt dragi, vremea însorită, o mâncare bună care ne aşteaptă, braţe şi picioare întregi, amabilitate dăruita şi primită, douăzeci şi patru de ore de abstinenţă, o oră de lucru, o carte bună de citit şi multe altele pot crea balanţa prin "credite" care anulează "debitele" produse de auto-compătimire.
Prin aceeaşi metodă putem combate nostalgia din timpul sărbătorilor, care nu-i afectează numai pe alcoolici. Crăciunul, Anul Nou, zilele de naştere, aniversările îi aruncă pe mulţi oameni în oala auto-compătimirii. În A.A., învăţăm să detectăm vechea inclinaţie spre nostalgie şi tristeţe, vechea tendinţă de a "cânta litanii" despre cine-i dus şi nu mai vine, cine ne neglijează în prezent şi despre ce puţine cadouri ne putem permite să dăruim noi, com¬parativ cu cei bogaţi. Înlocuim acele atitudini cu recunoştinţă
102 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
pentru sănătate, pentru cei dragi care sunt cu noi, pentru capaci¬tatea noastră de a iubi, acum, că trăim în abstinenţă. Şi balanţa iese cu plus la credite, în "contabilitatea" noastră.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

23. Ajutorul specialiştilor

Mesaj de tudor »

23. Ajutorul specialiştilor
Probabil că fiecare alcoolic în recuperare are nevoie de aju¬tor din partea specialiştilor; A.A.-ul neoferind servicii calificate, alcoolicii consultă specialişti. De pildă, primii doi membri A.A., co-fondatorii comunităţii, au avut nevoie de îngrijire medicală, de spitalizare şi de ajutor din partea preoţilor. Şi au primit din toate.
Odată cu începutul abstinenţei, o mulţime dintre problemele noastre dispar. Dar unele rămân sau apar altele noi, fiind nevoie de atenţia calificată unui avocat sau a unui psiholog ori a unui medic specialist (obstetrician, pneumolog, dermatolog, ortoped sau stomatolog).
Deoarece A.A.-ul nu pune la dispoziţie asemenea servicii, apelăm la lumea specialiştilor, pentru a obţine un serviciu sau orientare în carieră, consultaţii pentru problemele de familie, consultaţii psihiatrice şi multe altele. A.A.-ul nu furnizează asistenţă financiară, hrană, îmbrăcăminte sau locuinţă pentru băutorii-problemă. Dar există multe agenţii şi servicii specializate, de ajutorul cărora pot beneficia alcoolicii care încearcă sincer să-şi păstreze abstinenţa.
Nevoia de o mână de ajutor nu este un semn de slăbiciune, nici ceva de care să ne fie ruşine. "Mândria", care ne face pe unii să nu apelăm la preţiosul ajutor calificat, este falsă. Nu este ni¬mic altceva decât vanitate şi un obstacol în calea recuperării. Cu
103 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
cât ne maturizăm mai mult, cu atât ne creşte bunăvoinţa de a ac¬cepta tot ce este mai bun în materie de sfaturi şi ajutor.
r.
Onest vorbind, trebuie să mărturisim că cei afectaţi de al¬coolism nu sunt uşor de tratat. Câteodată, noi minţim. Nu urmăm recomandările specialiştilor. Iar când, în fine, ne însănătoşim, reproşăm doctorului că nu a reuşit să repare mai repede ravagiile pe care ni le produseserăm singuri, în săptămâni, luni sau ani de zile.
Uneori n-am fost prea grăbiţi să plătim la timp facturile me¬dicale. Am făcut mereu tot ce ne-a fost în putinţă, ca să sabotăm îngrijirea şi sfaturile bune, să dovedim că specialiştii "au fost de vină" - victorii ieftine, false. În cele din urmă, tot noi am avut de îndurat consecinţele.
Ne dam seama, acum, că propriul nostru comportament ne-a privat de îngrijirea şi sfaturile bune, de care aveam atât de mare
104 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
nevoie. Una dintre explicaţiile acestui comportament aberant este că el a fost dictat de boală. Alcoolul este viclean şi amăgitor şi are puterea de a forţa pe cine îi este sclav să se poarte destructiv cu sine, în ciuda raţiunii şi a dorinţei sale reale. Noi nu ne-am planificat să ne ruinăm sănătatea; dependenţa noastră de alcool a fost ceea ce a ţinut la distanţă orice intervenţie medicală.
Dacă acum, în abstinenta, ne surprindem încercând întruna să contestam cam tot ce spun specialişti cu adevărat competenţi, această atitudine poate fi un semnal de alarmă. Oare nu cumva încearcă alcoolismul activ să se infiltreze iar în mintea noastră?
În unele situaţii, opiniile şi recomandările contradictorii, ve¬nite de la alcoolici restabiliţi, fac ca noului-venit să-i vină greu să recurgă la ajutor calificat adecvat. Exact aşa cum fiecare individ îşi are antidoturile favorite pentru mahmureala sau remediile preferate pentru guturai, tot aşa fiecare dintre cunoscuţii noştri îşi au medicii lor favoriţi, în timp ce îi considera pe alţii antipatici.
Desigur, este înţelept să ne hrănim din înţelepciunea abun¬dentă, acumulată de alcoolicii avansaţi în recuperare. Dar dacă ceva este eficace pentru unii, acel ceva nu trebuie să fie neapărat eficace şi pentru dumneavoastră. Fiecare dintre noi trebuie să ac¬cepte, în final, responsabilitatea propriilor acţiuni sau a refuzului de a acţiona. Decizia ne aparţine fiecăruia, personal.
După ce aţi examinat diversele posibilităţi, v-aţi consultat cu prietenii şi aţi cântărit avantajele şi dezavantajele, decizia de a obţine şi a folosi ajutorul specialiştilor vă aparţine, în cele din ur¬mă, dumneavoastră înşivă. Dacă să urmaţi sau nu un tratament medicamentos, dacă să faceţi sau nu psihoterapie, dacă să vă înscrieţi la o şcoală sau să vă schimbaţi serviciul, dacă să vă lăsaţi sau nu operat, să ţineţi un regim alimentar, să vă lăsaţi de fumat, dacă să acceptaţi sau nu sfaturile unui avocat în legătură cu im¬
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 105
pozitul pe care trebuie să-l plătiţi - toate acestea vor fi propriile dumneavoastră decizii. Noi vă respectăm dreptul de a le lua şi chiar de a vă răzgândi, dacă împrejurările o cer.
Natural, punctele de vedere ale experţilor în medicină, psihologie şi alte domenii ştiinţifice, diferă de multe ori de punctele de vedere exprimate în această carte. Şi este bine aşa. Nici nu s-ar putea altfel. Respectivii experţi nu au fost afectaţi direct, perso¬nal, de alcoolism, cum am fost noi; şi, prea putini dintre ei au avut sub observaţie băutori-problemă pentru perioade tot atât de îndelungate, cât am avut noi. Pe de altă parte, noi nu avem nici formaţia, nici disciplina profesională cu care sunt echipaţi specialiştii.
Aceasta nu înseamnă că ei au dreptate şi noi greşim sau in¬vers. Înseamnă că avem roluri şi responsabilităţi diferite, în aju¬tarea băutorilor-problemă.
Fie-vă dat să vă bucuraţi de cât mai multe şanse în această privinţă, aşa cum ne-am bucurat mulţi dintre noi. Sute de mii de membri A.A. sunt plini de recunoştinţă faţă de nenumăraţi specialişti care i-au ajutat sau care au încercat să-i ajute.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

Re: VIATA FARA BAUTURA !

Mesaj de tudor »

24. Atenţie la legăturile sentimentale
Îndrăgostirea de doctor, de asistenţă sau de un alt pacient in¬ternat, este ceva clasic. Nici alcoolicii aflaţi în recuperare nu sunt imuni la această febră. De fapt, alcoolismul nu pare să creeze imunitate la nici o situaţie umană cunoscută.
O vorba veche spune că mâhnirea este fructul inimii pripite şi la fel poate fi şi o recidivă.
Pe când beam, am petrecut mult timp frământându-ne în
106 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
legătură cu relaţiile noastre intime. Fie că ne aflam în căutarea unui ataşament temporar, fie că voiam o relaţie serioasă, profun¬dă şi de durată, legăturile afective sau absenţa lor, ne preocupau neîncetat.
Unii ziceam că bem din cauza lipsei de iubire şi patrulam în¬tre baruri şi petreceri, mereu în căutare de afecţiune. Alţii, apa¬rent, aveam toate legăturile sufleteşti necesare şi dorite; şi, totuşi, beam. În ambele cazuri, alcoolul nu ne-a prea sporit capacitatea de a înţelege noţiunea de iubire matură sau de a o recunoaşte, când ne apărea în cale şi de a o trăi ca atare. Dimpotrivă, viaţa de băutori ne-a lăsat cu sufletul pustiit, frânt, rânit, poate chiar rău zdruncinat.
Astfel, după cum denota experienţa noastră, debutul în absti¬nenţă poate fi o perioadă de mare vulnerabilitate sufletească. Oare să fie vorba despre efectul farmacologic prelungit al al¬coolului? Oare este aceasta starea naturală a cuiva care se recuperează dintr-o boală lungă şi gravă? Sau nu cumva este ea un in¬diciu al vreunei deficiente din personalitatea noastră? Răspunsul nu prea contează. Ce contează, este faptul că, oricare ar fi cauza, condiţia în care ne aflam cere vigilenţă, pentru că ea ne-ar putea împinge la băut, în mod fulgerător, neaşteptat.
Am fost de multe ori martorii unor asemenea recidive. În eu¬foria şi bucuria primelor momente de bunăstare sufletească, ni se pot aprinde călcâiele după vreuna dintre proaspetele noastre cunoştinţe, întâlnită în A.A. sau altundeva, mai ales când o asemenea persoană manifestă un interes sincer sau pare a ne privi cu admiraţie. Desfătarea bruscă resimţită în asemenea situaţii are toate şansele de a ne face să bem.
Însă, se poate produce şi fenomenul invers. La începutul ab¬stinenţei, ne simţim năuci, imuni la afecţiunea venită de la alţii.

Starea psihică precară afectează şi sentimentele pe care le avem faţă de vechi prieteni şi de familie. În cazul multora dintre noi, ele s-au normalizat, pe măsură ce ne-am restabilit sănătatea. În alte cazuri, acesta a fost începutul unei perioade delicate în familie. Acum, fiind abstinenţi, trebuie să reevaluăm ceea ce simţim faţă de soţ sau soţie, faţă de copii, de fraţi şi surori, de părinţi sau de vecini. Apoi, trebuie să ne reexaminăm comporta¬mentul. Aceeaşi atenţie trebuie acordată sentimentelor faţă de colegii de serviciu, faţă de clienţi şi de angajaţi sau de patron.
(Adesea, băutul nostru a avut un serios impact psihic asupra celor apropiaţi şi, s-ar putea ca şi ei să aibă nevoie de ajutor, pentru a se restabili, ajutor disponibil prin grupurile familiale Al-Anon şi Alateen (Grupurile Alateen sunt pentru copii şi adolescenţi, iar Al-Anon, pentru tineri şi adulţi. Nota trad.) Deşi aceste comunităţi nu sunt legate oficial de A.A., ele furnizează un gen de ajutor similar, pentru rudele şi prietenii nealcoolici, ca aceşti oa¬meni să ducă o viaţă mai bună, prin cunoaşterea şi înţelegerea condiţiei noastre.)
De-a lungul anilor, ne-am convins din ce în ce mai ferm de faptul că nici o decizie importantă nu trebuie luată la începutul abstinenţei, cu excepţia unora care nu suportă amânare. Aceasta măsură de precauţie este importantă mai ales referitor la decizii
108 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
care îi vor afecta pe oameni, decizii cu un mare impact psiholo¬gic. Săptămânile de la începutul abstinenţei, fiind pline de incer-titudini, nu constituie perioada marilor schimbări în viaţă.
Pe lângă toate acestea, a ne baza abstinenţa pe o relaţie senti¬mentală, este ceva pur şi simplu dezastruos. Este curată nebunie să ne spunem: "o să rămân abstinent, dacă el (ea) o să facă asta sau aialaltă". Trebuie să rămânem abstinenţi pentru noi înşine, indiferent de ce fac sau nu fac alţii.
Este bine să ţinem minte şi faptul că sentimentul de antipatie intensă produce, de asemenea, o stare sufletească răvăşitoare, adesea inversul unei vechi iubiri. Trebuie să ne descotorosim de orice sentiment de proporţii exagerate, ca să nu ne pomenim aruncaţi înapoi, la băutură.
Este uşor să vă consideraţi o excepţie de la această regulă generală. Proaspăt abstinent, poate credeţi sincer că aţi găsit în fine adevărata iubire - sau, că actuala aversiune faţă de cineva, moştenită din vremea băutului, ar fi un semn că relaţia cu persoa¬na respectivă este proastă din temelii. S-ar putea să aveţi drepta¬te - dar, pentru moment, este mai înţelept să aşteptaţi, ca să vedeţi dacă atitudinea vi se schimba sau nu.
Am observat mereu asemenea schimbări drastice de senti¬mente, în cursul câtorva luni de abstinenţă. De aceea, găsim că a fost înţelept să folosim zicala: "fiecare lucru la timpul sau" şi să ne concentrăm la început exclusiv asupra abstinenţei, evitând riscurile oricărei furtuni sufleteşti.
Legăturile imature sau premature sunt nefaste în recuperare. Abia după ce ne-am maturizat puţin peste punctul de trecere de la a bea la a nu bea, vom fi în măsură să înnodăm relaţii mature cu alte persoane.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 109
Abia după ce fundaţia abstinenţei noastre s-a întărit sufi¬cient, pentru a suporta stresul, şi numai atunci, vom fi pregătiţi să abordăm şi să corectăm alte aspecte ale vieţii personale.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Avatar utilizator
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 3642
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență: 14,04,2008
Ani de abstinență: 10 ani
Localitate: Bucuresti
Contact:

25. Ieşitul din capcana lui "dacă"

Mesaj de tudor »

25. Ieşitul din capcana lui "dacă"
Legăturile încâlcite cu alţi oameni nu sunt singurele căi de primejduire a abstinenţei, prin dependenţă de factori exteriori. Unii avem, neintenţionat, tendinţa de a face ca abstinenţa să de¬pindă de anumite condiţii.
Un membru A.A. remarca:
- Noi, beţivii*, suntem captivii lui "dacă". Pe când beam, eram tot aşa de plini de "dacă", pe cât eram plini de alcool. Multe dintre reveriile noastre începeau cu: "dacă numai...". Ne spuneam mereu ca nu ne-am fi îmbătat, dacă una sau alta nu s-ar fi întâmplat; sau că nu am avea nici o problemă cu băutul, dacă...
Fiecare dintre noi veneam cu explicaţii (scuze?) proprii, după acel "dacă", pentru a ne justifica băutul.
Fiecare dintre noi gândea ceva de genul următor:
"N-aş bea eu în halul acesta, dacă n-ar fi nevastă-mea (sau soţul sau iubita/iubitul)"; "numai de-aş avea eu mai mulţi bani şi mai puţine datorii"; "dacă n-ar fi toate problemele astea din fami

¬* Unii dintre membrii AA se refera la sine cu apelativul de "beţiv ", indife¬rent de cât timp a trecut de la ultimul lor pahar. Alţii preferă cuvântul "al¬coolic". Ambii termeni îşi au raţiunea lor. "Beţiv" sună mai vesel, tinde să dezumfle ego-ul şi ne aminteşte de fragilitatea noastră în faţa paharului. "Alcoolic" este un cuvânt la fel de onest, dar mai demn şi mai conform cu ideea larg acceptată că alcoolismul este o boală respectabilă, nu o auto¬complacere intenţionată.
110 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
lie"; "dacă n-aş fi aşa de presat, din toate părţile"; "dacă aş avea un serviciu mai bun sau o locuinţă mai bună"; "dacă m-ar înţelege oamenii"; "dacă starea generală din lume nu ar fi aşa de lamentabilă"; "dacă oamenii ar avea mai multă bunătate, consideraţie, onestitate"; "dacă nu m-ar face alţii să beau"; "dacă n-ar fi războiul (orice război)".
Privind în urmă la acest mod de gândire şi la comportamen¬tul care rezultă din el, vedem ca lăsăm într-adevăr împrejurările să ne controleze viaţa.
Odată cu încetarea băutului, multe dintre respectivele situaţii exterioare ajung să ocupe un loc mai restrâns în mintea noastră. La nivel personal, multe se clarifica, de îndată ce începem să ne abţinem de la alcool şi vedem mai limpede ce-am putea face în legătură cu celelalte, la vremea potrivită. Între timp, viaţa noastră în abstinenţă continuă neîncetat să se amelioreze, indiferent de condiţiile exterioare.
Dar, după un timp în abstinenţă, vine o vreme când - bum! ¬ne trăsneşte o nouă descoperire. Vechiul nărav al lui "dacă", din zilele băutului, iese la suprafaţă din nou, ca să se agaţe ca scaiul de abstinenţa noastră. Fără să ne dăm seama, ne-am supus abstinenţa unor condiţii. Am început să gândim că, da, este minunat să fii ab¬stinent - dacă totul merge strună, dacă nimic nu ne supără.
Alcoolismul nu tolerează nici un dacă şi nu dispare niciodată, nici timp de o săptămână sau de o zi, nici măcar pentru o ora, ca noi să putem fi nealcoolici şi capabili să bem din nou, la ocazii de-osebite sau pentru un motiv special - nici măcar la o sărbătorire unică într-o viaţă sau la o durere care ne loveşte, nici dacă plouă în Spania sau cad stelele din cer peste Alabama. Alcoolismul nu se tocmeşte cu noi şi nu ne acorda graţieri, pentru nici un preţ.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 111
Poate că este nevoie de timp, ca să ne pătrundă convingerea aceasta până în măduva oaselor. Şi, uneori, nu identificam condiţiile pe care ne-am bazat, inconştient, recuperarea, până în cli¬pa în care ceva nu merge cum trebuie şi nu din vina noastră. Şi atunci - ţin-te bine, frate - loveşte catastrofa, iar noi nu prevăzuserăm una ca asta!
Gândul la un pahar este ceva natural sub socul unei dezamăgiri. Dacă nu obţinem sporul la salariu, promovarea sau serviciul pe care contaserăm sau dacă relaţia de iubire începe să meargă anapoda ori cineva se poarta urât cu noi, atunci vedem că, tot timpul, contaserăm pe situaţii exterioare, care să dea un rost ab¬stinenţei noastre.
Undeva, într-o circumvoluţie a creierului, se pitiseră mici rezerve - condiţii puse abstinenţei. Şi acestea abia aşteptaseră să iasă la suprafaţă. Noi continuaserăm să ne spunem: "absti¬nenţa este colosală şi intenţionez să mi-o păstrez", fără să ne au¬zim reţinerea şoptită: "vreau să zic, dacă totul iese cum vreau eu".
Noi nu ne putem permite acel "dacă". Trebuie să ne păstrăm abstinenţa, indiferent de ce ne oferă viaţa, indiferent dacă neal-coolicii ne apreciază sau nu pentru că ne abţinem de la băutură. Nu ne putem permite ca abstinenţa să ne fie dependentă de altce¬va, încâlcită în relaţiile cu alţii sau limitată de vreun pretext sau de vreo situaţie exterioară.
Ni s-a dovedit, de zeci de ori, că nu ne putem menţine o ab¬stinenţă îndelungată, doar de dragul soţiei, soţului, copiilor, iubi-tului (iubitei), părinţilor, altor rude sau prieteni, nici de dragul serviciului, nici ca să-i facem pe plac sefului (doctorului, judecătorului sau creditorului) - nu putem rămâne abstinenţi decât pentru noi înşine şi nimeni altcineva.
112 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Când ne legăm abstinenţa de orice altă persoană (fie şi un alt alcoolic recuperat) sau de orice condiţii exterioare, ne punem în situaţii nebuneşti şi primejdioase. Când gândim: "O să rămân ab¬stinent, dacă..." sau "n-o să beau, din pricină că..." (aici completaţi cu orice situaţie, alta decât propria dorinţă de a fi sănătos), ne punem prosteşte în primejdia de a bea, în clipa în care condiţiile, persoana sau situaţia se schimbă. Şi oricare dintre acestea se poate schimba, în orice moment.
Rămânând nedependentă, neasociată cu nimic altceva, absti¬nenţa are şansa de a se întări suficient, ca să ne dea capacitatea de a face faţă oricărei situaţii şi oricărei persoane. Şi, după cum veţi putea vedea, începe să ne placă şi acest sentiment.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine
Scrie răspuns