021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti, Suceava, Brasov, Constanta: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

ALCOOLICI ANONIMI :: VIATA FARA BAUTURA !

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

11. Ia-ţi un "naş"

Mesajde tudor » 14 Iun 2011, 19:09

E. Naşii, ca majoritatea oamenilor, au probabil obligaţii de fami¬lie şi de serviciu. Dacă, ocazional, naşul poate pleca de la lucru sau de acasă, pentru a ajuta un nou-venit aflat la ananghie, există desigur situaţii în care naşul nu este disponibil.
Aceasta este o bună ocazie pentru mulţi dintre noi de a face apel la imaginaţie şi a găsi un înlocuitor de naş. Dacă dorim sin¬cer ajutor, nu vom lăsa faptul că naşul este, să zicem, bolnav sau că nu este disponibil din orice alt motiv, să ne reţină de la a căuta ajutor.

Încercăm o întrunire A.A. din apropiere. Citim literatura A.A. sau de altă natură, care să ne ajute. Telefonăm altor alcoolici re-cuperaţi pe care îi cunoaştem, chiar dacă nu-i cunoaştem foarte bine. Şi, putem contacta la telefon sau vizita un birou A.A. ori un club pentru membrii A.A..
Chiar şi dacă singura persoană peste care dăm este cineva necunoscut, avem certitudinea că vom întâlni o persoană care va manifesta un interes sincer şi dorinţa de a ne ajuta. Dacă, dezvăluim sincer ce ne supără, vom fi întâmpinaţi cu înţelegere adevărată. Uneori, încurajarea necesară ne vine chiar şi de la alcoolici care ne sunt antipatici. Chiar dacă antipatia este reciprocă, atunci când unul dintre noi, în încercarea de a-şi menţine abstinenţa, cere altui alcoolic ajutor pentru a nu bea, toate divergenţele bana¬le şi de suprafaţă dispar.
F. Unii sunt de părere că este recomandabil să avem mai mulţi naşi, pentru că astfel, cel puţin unul va fi disponibil, la nevoie. Aceasta sugestie aduce un avantaj suplimentar, dar comporta şi un mic risc.
Avantajul constă în faptul că trei sau patru naşi furnizează un evantai mai larg de experienţă şi cunoştinţe despre abstinenţă decât poate furniza o singură persoană.
Riscul, în cazul mai multor naşi, se află într-o tendinţă pe care unii dintre noi am dezvoltat-o pe când beam. Ca să ne protejăm în faţa criticilor legate de băut, relatam "versiuni" diferite despre evenimente, în funcţie de cine ne asculta. Am învăţat chiar să şi manipulăm oamenii într-un sens, astfel încât îi făceam să ne scuze modul de a bea şi, mai mult, să-l încurajeze. Poate că nu eram conştienţi de această tendinţă şi n-o făceam cu rea intenţie. Dar ea a devenit o parte a personalităţii noastre, pe când beam.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 55
Astfel, cei care "aveam o grămadă de naşi", ne-am surprins încercând să-i facem să se contrazică unul pe celalalt, spunând un lucru unuia şi alt lucru altuia. Această tactica nu ne prea merge întotdeauna, fiindcă naşii sunt greu de "trombonit". Se prind repede la şiretlicurile cuiva care vrea să bea, fiindcă şi ei le-au folosit. Numai că noi continuam uneori să jucăm jocul acesta, până că îl facem pe unul dintre naşi să spună exact opusul a ceea ce spusese un altul. Poate că reuşim chiar să "stoar¬cem" de la unul ceea ce vrem să auzim, nu ceea ce trebuie. Sau, cel puţin, răstălmăcim vorbele naşului, după placul nostru.
Un asemenea comportament apare mai mult ca o reflectare a bolii, decât ca o încercare onestă de a obţine ajutor pentru a ne face bine. Noi, începătorii, suntem cei care au de suferit, atunci când se întâmpla acest lucru. Deci, dacă lucrăm cu o "echipa de naşi", este probabil o idee bună să ne supraveghem cu maximă atenţie, să depistăm imediat când, în loc să încercăm să progre¬săm în linie dreaptă spre însănătoşire, noi intram într-un astfel de joc.
G. Ei înşişi fiind alcoolici recuperaţi, naşii - natural - au calităţi deosebite, dar şi slăbiciuni. Naşul (sau orice altă fiinţă umană) fără cusur sau slăbiciuni nu s-a născut încă, din câte ştim noi.
Se întâmplă rar, dar se întâmplă, să fim sfătuiţi greşit sau derutaţi de un naş. După cum am aflat, după ce am săvârşit noi înşine asemenea greşeli, chiar cu cele mai bune intenţii, şi naşul poate face gafe.
Probabil că nu vă este greu să ghiciţi ce vă spune propoziţia următoare... Conduita regretabilă a naşului nu poate justifica primul pahar. Fiecare îşi toarnă băutura pe gât cu mâna proprie.
56 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
În loc să blamăm naşul, am descoperit cel puţin treizeci de alte căi pentru a sta departe de pahar. Aceste treizeci de căi sunt expuse în celelalte secţiuni ale acestei cărţulii, desigur.
H. Nu aveţi nici o obligaţie de a plăti în vreun fel naşului pentru ajutorul acordat. El (sau ea) o face pentru că, ajutându-i pe alţii, se ajuta pe şine în menţinerea abstinenţei. Sunteţi liber să acceptaţi sau să refuzaţi ajutorul unui naş. Dacă îl acceptaţi, nu de¬veniţi dator.
Naşii sunt cumsecade şi fermi, dar nu ca să se împăuneze cu "faptele lor bune". Naşul beneficiază de acelaşi "câştig", ca şi finul. Veţi descoperi acest lucru atunci când veţi fi şi dumneavoastră naşul cuiva, pentru prima dată.
Într-o zi, poate, veţi vrea să acordaţi acest ajutor cuiva. Ast¬fel, veţi mulţumi naşului dumneavoastră.
I. Aidoma unui bun părinte, un naş înţelept îl va lăsa pe nou-venit în pace, când va fi cazul; îi va permite să facă greşeli; îl va vedea respingându-i sfaturile şi nu se va mânia, nici nu se va considera sfidat. Un naş avizat încearcă din toate puterile să lase la o parte vanitatea sau sentimentele rănite, în relaţiile cu finul.
Cel mai bun naş este acela care se bucură nespus când noul venit reuşeşte să treacă într-o etapă mai autonomă. Aceasta nu înseamnă că urmează să rămânem complet singuri pe acest drum. Însă, vine o vreme când fiecare pui trebuie să-şi folosească pro-priile aripi şi să-şi construiască propria familie.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

12. Suficientă odihnă

Mesajde tudor » 15 Iun 2011, 20:19

12. Suficientă odihnă
Din cel puţin trei motive, oamenii care consumă puternic al¬cool, adesea nu-şi dau seama cât sunt de obosiţi.
Aceste trei motive sunt caracteristici ale alcoolului:
l. este plin de calorii, care produc energie imediată;
2. "amorţeşte" sistemul nervos central, ceea ce face ca omul să nu poată simţi întregul disconfort fizic şi
3. când efectul anestezic dispare, se produce agitaţie, care seamănă cu energia nervoasă.
După ce încetam băutul, agitaţia şi insomniile pot persista o vreme. Sau, devenim brusc conştienţi de starea de oboseală extre-mă în care ne aflăm, deci, ne simţim vlăguiţi şi letargici. Cele două stări pot alterna.
Ambele sunt reacţii normale, pe care mii dintre noi le-am avut la începutul abstinenţei, cu intensităţi care depindeau de modul în care băuserăm şi de starea generală de sănătate a fiecăruia. Ambele vor dispărea, mai devreme sau mai târziu şi nu tre¬buie să ne alarmeze.
Dar este foarte important să ne acordăm odihna din belşug după încetarea băutului, deoarece ideea de a bea apare din senin cu mult mai uşor când suntem obosiţi.
Mulţi dintre noi ne-am mirat de bruscheţea cu care apare gândul la un pahar, fără să avem un motiv aparent. Când examinam situaţia, descoperim de fiecare dată că ne simţim extenuaţi şi nici nu ne-am dat seama de aceasta. S-ar putea că ne-am folosit toata energia şi nu ne-am odihnit destul. În general, o gustare sau un pic de somn ne poate schimba starea de spirit şi ideea băuturii dis-pare. Chiar dacă nu putem adormi, doar câteva minute "la orizon¬tală" sau într-un fotoliu sau în vană, vor suprima efectele oboselii.
58 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Desigur, cel mai bine este să ne reglementăm viaţa după un orar sănătos, care să permită cu regularitate odihna periodică su-ficientă, în cadrul celor 24 de ore zilnice.
Fără să generalizăm, mii dintre noi am avut de suferit etape cu insomnii, după ce am încetat băutul. Fără îndoială, sistemul nervos are nevoie de un timp pentru a învăţa (sau, de obicei, a reînvăţa) deprinderea somnului neîntrerupt şi la intervale regu¬late, fără alcool în organism. Cea mai rea parte a acestei situaţii este îngrijorarea legată de insomnie, fiindcă îngrijorarea împiedică venirea somnului.
Primul sfat pe care ni-l dăm reciproc, în acest punct, este: "Nu te nelinişti. Nimeni nu a murit vreodată din lipsa de somn. Când organismul îţi va fi suficient de obosit, vei dormi". Şi exact aşa se şi întâmplă.
Fiindcă insomnia a fost una dintre scuzele noastre pentru "nevoia de a bea un păhărel sau doua", majoritatea suntem de acord ca o atitudine complet noua faţă de insomnie ajută absti¬nenţei. În loc să ne sucim şi să ne învârtim şi să ne agităm că nu putem adormi, unii dintre noi o acceptăm, ne sculăm şi citim sau scriem câte ceva, în acele ore târzii din noapte.
Între timp, este bine să verificăm alte obiceiuri de viaţă, ca să vedem dacă nu cumva suntem chiar noi creatorii insomniilor. Prea multă cafeină seara? Mâncăm cum trebuie? Facem destulă mişcare? A început sistemul digestiv să funcţioneze normal? Toate acestea cer timp.
Multe reţete simple, "din bătrâni", împotriva insomniei ajută cu adevărat; un pahar cu lapte fierbinte, respiraţie profundă, o baie fierbinte, o carte plictisitoare sau puţină muzică relaxantă. Unii preferă procedee originale: un alcoolic recuperat recomandă o băutură carbogazoasă cu piper.(Fiecare cu gusturile lui!) Alţii
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 59
se bazează pe un anumit tip de masaj, yoga sau alte remedii suge¬rate în cărţi de specialitate.
Dacă nu putem adormi imediat, stăm întinşi, cu ochii închişi şi nu ne mişcăm. Nimănui nu i se face somn, câtă vreme măsoară podeaua cu pasul sau stă la taclale cu cafeaua în faţă noaptea întreagă.
Dacă insomniile persista, este recomandabil să consultăm un medic bun, care cunoaşte bine alcoolismul.
Un lucru ştim sigur: somniferele de orice fel nu sunt o soluţie pentru alcoolici. Aproape invariabil, ele conduc la băut, după cum ne-a dovedit-o repetat, experienţa.
Pentru ca ştim cât de primejdioase pot fi aceste medicamen¬te, ne-am impus să tolerăm pentru o vreme fazele acestea neplăcute, până când organismul şi-a stabilit un orar sănătos de somn. Odată depăşit disconfortul temporar, când se instalează ritmul natural de somn, constatăm că s-a meritat efortul.
Încă un lucru curios, în legătură cu somnul, merită semnalat. Multă vreme după "înţărcatul" de la sticlă, mulţi suntem surprinşi când ne trezim dimineaţa sau în toiul nopţii, dintr-un vis foarte intens, în care se făcea că beam.
Nu toţi am avut astfel de vise. Dar ele apar la suficient de mulţi dintre noi, ca să ştim că sunt obişnuite şi nevătămătoare. A.A.-ul nu este un program de "citire a viselor", aşa că nu
putem detecta "înţelesul lor ascuns", dacă o fi vreunul, cum ar face-o un psihiatru sau un interpret al viselor. Nu putem decât să raportăm că asemenea vise pot apărea, aşa că, să nu fiţi surprins dacă vi se întâmplă. Cel mai frecvent vis este acela că ne-am îmbătat şi suntem îngroziţi, dar nu ne putem aminti nicidecum când am băut.
60 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Ba chiar ne trezim cu fiori pe şira spinării, tremurând sau cu clasicul clănţănit al mahmurelii, când, de fapt, nu pusesem nici un strop de alcool în gură. Nu a fost decât un vis urât. Şi poate apărea din senin, mult, mult timp de la ultima băutură.
Poate că este un lucru bun că ne simţim zguduiţi şi nefericiţi în faţa gândului la băutură, chiar dacă este doar în vis. Poate că aceasta înseamnă că începem să înţelegem cu adevărat, profund până în mădulare, că alcoolul ne este nefast. Abstinenţa este mai bună, chiar şi când o visam în somn.
Frumuseţea somnului în abstinenţă, odată ce am ajuns la ea, constă în plăcerea de a ne trezi fără nici o mahmureală reală, fără grija a ce s-o fi întâmplat în timpul nopţii, când "s-a rupt filmul". În schimb, ne trezim proaspeţi, cu speranţa şi recunoştinţa, pri-vind spre o nouă zi.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

13. "Fiecare lucru la timpul său"

Mesajde tudor » 17 Iun 2011, 21:21

13. "Fiecare lucru la timpul său"
Iată o zicală cu un înţeles deosebit pentru noi. Exprimată simplu, ea indică faptul că, mai presus de orice, trebuie să ţinem minte că noi nu putem bea. A nu bea este prima noastră grijă, oriunde, oricând şi în orice împrejurări.
Acest lucru este o chestiune de supravieţuire pentru noi. Am aflat că alcoolismul este o maladie ucigaşă, care duce la moarte într-o multitudine de moduri. Preferăm să nu activăm aceasta boală prin riscul unui pahar.
Tratamentul pentru condiţia noastră de sănătate, după cum nota Asociaţia Medicală Americană, "implica în primul rând, ab-ţinerea de la alcool". Iar experienţa noastră nu face decât în¬tărească această reţetă prescrisă ca terapie.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 61
În problemele practice, de zi cu zi, aceasta înseamnă că tre¬buie să luăm toate masurile necesare, indiferent de preţ, ca să nu bem.
Unii ne-au întrebat: "Înseamnă aceasta că abstinenţa voastră are prioritate în faţa familiei, a serviciului şi a părerii priete¬nilor?"
Răspunsul este simplu, da, are, când ne gândim la alcoolism ca fiind o chestiune de viaţă sau moarte. Dacă nu ne salvăm sănătatea - viaţa - atunci, cu siguranţa, nu vom avea nici familie, nici serviciu, nici prieteni. Dacă ne preţuim familia, serviciul, prietenii, trebuie să ne salvăm în primul rând viaţa, ca să ne putem bucura de cele trei binefaceri.
"Fiecare lucru la timpul său" este o expresie bogată în multe alte înţelesuri, care pot avea greutate în lupta noastră cu proble¬ma băutului. De pildă, mulţi am observat că, atunci când am încetat să mai bem, ne-a trebuit mult timp să ne hotărâm ce ne place. Deciziile veneau greu, apoi se evaporau repede.
Indecizia nu este doar o caracteristică a alcoolicilor în recu¬perare, dar pe noi ne-a deranjat mai mult decât îi deranjează pe alţii. Gospodina proaspăt abstinentă nu-şi putea imagina de unde să înceapă, la capitolul curăţenie. Omul de afaceri nu se putea de¬cide dacă să răspundă sau nu la anumite telefoane sau scrisori. În multe compartimente ale vieţii noastre, voiam să recuperăm tim¬pul pierdut, în detrimentul unor sarcini sau obligaţii pe care le neglijaserăm. Evident, nu ne puteam ocupa de toate dintr-o dată.
Aşa ca, "fiecare lucru la timpul său" ne-a ajutat. Dacă deci¬zia de a bea sau a nu bea era imediată, acea decizie merită priori¬tate şi, deci, i-am acordat-o. Fără abstinenţă, nu se făcea nici o curăţenie, nu se răspundea la nici un telefon, nu se dicta nici o scrisoare.
62 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Am folosit aceeaşi zicală pentru a face ordine în modul de folosire a timpului în abstinenţă. Am încercat să ne planificăm activităţile zilei, aranjând sarcinile în ordinea priorităţii şi nefăcându-ne niciodată un orar prea încărcat. Un alt obiectiv priori¬tar, cap de lista, a fost sănătatea noastră, în general. Ştiam că ex¬tenuarea sau săritul peste mesele zilei puteau fi periculoase.
În timpul alcoolismului activ, mulţi am dus o viaţă foarte dezorganizată şi, adesea, într-o confuzie care ne făcuse să ne simţim neliniştiţi şi chiar disperaţi. Am descoperit ca ne-a fost mai uşor sa stăm abstinenţi când am introdus un pic de ordine în fiecare zi - în limite realiste şi cu un plan flexibil. Ritmul ruti¬nei personale, specifice fiecăruia dintre noi, are un efect calmant. Iar principiul pe baza căruia să ne organizam întru auto-disci¬plină este, da, "fiecare lucru la timpul său".
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

14. Dărâmând zidurile singurătăţii

Mesajde tudor » 17 Iun 2011, 21:24

14. Dărâmând zidurile singurătăţii
Alcoolismul este descris ca o "boala a singurătăţii" şi foarte puţini alcoolici recuperaţi contesta această descriere. Privind în urmă la ultimii ani sau la ultimele luni de băut, literalmente sute de mii* dintre noi ne amintim cât ne simţeam de izolaţi, chiar şi în mijlocul unor oameni fericiţi şi plini de voie bună, la petreceri. Adesea, aveam acel sentiment profund că nu făceam parte dintre ei, chiar dacă ne comportam ca nişte personaje vesele şi socia¬bile.
* În prezent, numărul membrilor AA în lume este estimat a fi de peste două milioane.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 63
Mulţi ziceam că începuserăm să bem "ca să fim parte din mulţime". Mulţi am crezut că trebuia să bem ca să fim admişi în rasa umană şi să ne simţim integraţi.
Desigur, era clar că foloseam alcoolul, în principal, din mo¬tive egoiste - adică, îl turnam în organismul propriu, ca să ne simţim bine în propria piele. Uneori, acel efect de moment ne ajuta să ne comportăm mai sociabil sau să potolim temporar sen¬timentul de singurătate interioară.
Dar când acel efect al alcoolului se disipa, ne simţeam şi mai izolaţi, mai "lăsaţi pe dinafară", mai "diferiţi" şi mai trişti decât oricând.
Dacă ne mai simţeam şi vinovaţi sau ruşinaţi de faptul că ne îmbătaserăm sau de ceva făcut la beţie, aceasta punea capac senti¬mentului marginalizării. Câteodată, în taina, ne temeam sau, chiar credeam, că meritam să fim ostracizaţi pentru ceea ce făcuserăm. "Poate chiar sunt un intrus", era un gând frecvent de-al nostru.
(Poate va este familiar acest gând, când va amintiţi ultima beţie sau ultima stare de mahmureală de după.)
Drumul însingurat pe care ne aflam ne apărea cenuşiu, întunecos şi fără sfârşit. Era prea dureros să vorbim despre el; şi, ca să evităm a ne gândi la el, curând beam din nou.
Deşi unii dintre noi am fost băutori singuratici, nu se poate spune că ne-a lipsit compania complet. Oamenii existau în jurul nostru. Îi vedeam, îi auzeam şi îi atingeam. Dar majoritatea dia¬logurilor le duceam în interiorul nostru şi le ţineam pentru noi. Eram siguri că nimeni nu ne putea înţelege. Şi apoi, considerând propria opinie despre şine, nu prea eram siguri dacă şi voiam să ne înţeleagă cineva.
Nu este, deci, de mirare că înmărmurim, atunci când auzim alcoolici recuperaţi în A.A., vorbind liber şi cinstit despre şine.
64 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Povestirile lor despre escapadele la beţie, despre propriile frici şi despre singurătate, pe care le ţinuseră în taină, ne lovesc cu forţa unui trăsnet.
Descoperim - dar, la început, abia îndrăznim s-o credem ¬că nu suntem singuri. La urma urmelor, nu suntem chiar "altfel decât tot restul lumii".
Egocentrismul şi frica, în care trăiserăm un timp îndelungat, construiseră în jurul nostru o cochilie fragilă, care acum se fisurează în faţa onestităţii cu şine a altor alcoolici recuperaţi. Simţim, aproape înainte de a putea pune în cuvinte, că aparţinem şi noi undeva, iar singurătatea începe să se risipească.
Cuvântul uşurare este prea slab, pentru a numi acel sentiment de început. Este amestecat cu uimire şi un fel de groază. E adevărat? O să dureze?
Cei cu câţiva ani de abstinenţă în A.A. îi pot asigura pe nou¬veniţii, în şedinţele A.A., că este adevărat, da, cât se poate de real. Şi durează, într-adevăr. Nu este doar un nou fals început, de genul celor pe care le-am cunoscut mereu. Nu este doar o explo¬zie de bucurie, după care să urmeze iar dezamăgiri şi durere.
Dimpotrivă, putem beneficia acum de o recuperare reală şi de durată, din singurătate şi alcoolism. Avem, chiar sub ochii noştri, dovezi din ce în ce mai multe şi mai puternice, în acest sens. Numărul abstinenţilor, cu abstinenţă lungă de ani de zile în A.A., creşte în fiecare an.
Şi totuşi, depăşirea stării de permanentă suspiciune şi de folosire a altor mecanisme de auto-protejare, nu se poate realiza peste noapte.
Gândirea şi acţiunile noastre au ajuns nişte "reflexe condiţionate": nimeni nu ne înţelege, nimeni nu ne iubeşte (fie că era aşa sau nu). Ne-am obişnuit să acţionăm ca nişte singuratici. Aşa
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 65
că, după încetarea băutului, unii avem nevoie de timp şi exerciţiu, pentru a ne dezobişnui de familiara singurătate. Chiar şi dacă am început să credem că nu mai suntem singuri, uneori tot mai gândim şi acţionăm conform vechilor obiceiuri.
Suntem stângaci când vine vorba de căutat prietenia cuiva şi atunci când ni se oferă prietenie. Nu prea ştim cum să procedăm şi avem îndoieli în privinţa rezultatelor; apoi, mai e şi povara ul¬tra-grea, acumulată în ani trăiţi în frică. De aceea, când începem să ne simţim cam singuri - chiar dacă nu suntem fizic singuri ¬vechile tendinţe au un teren propice către balsamul din pahar.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

14. Dărâmând zidurile singurătăţii

Mesajde tudor » 17 Iun 2011, 21:27

Din când în când, pe unii ne tentează ideea de a abandona to¬tul şi de a ne reîntoarce la vechea mizerie. Cel puţin, ea ne este familiară şi n-ar mai trebui să trudim la a deveni băutori profesionişti.
Adresându-se unui grup A.A., cineva a mărturisit că, fiind băutor din adolescenţă, până la peste patruzeci de ani, băutul fuse¬se ocupaţia lui cu normă întreagă şi că trecuse pe lângă toate experienţele prin care trec tinerii în perioada maturizării. Deci, iată-l la peste patruzeci de ani, abstinent; ştia cum să bea şi să se laude, dar era complet lipsit de orice deprindere în vreo meserie şi de orice brumă de bune maniere.
- La început a fost groaznic, a declarat el. Nu ştiam nici măcar cum să ies cu o fată în oraş, nici ce se face într-o asemenea ocazie! Şi, am descoperit că nu există nici un "Curs pentru cum se face curte fetelor" la care să se poată înscrie burlaci la patru¬zeci de ani.
Omul a fost întâmpinat de cei din sală cu un râs deosebit de cald, din toata inima. Mulţi dintre cei de faţă se recunoşteau pe şine în experienţa descrisă, pentru că ş ei trecuseră prin ceva tot atât de stingheritor. Sentimentul de stângăcie şi că ai fi un ne¬
66 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
adaptat la patruzeci de ani (iar în zilele noastre, chiar şi la douăzeci), te face să te gândeşti că poate eşti chiar grotesc, dacă n-ar fi sălile acestea pline de membri A.A. înţelegători, care au cunoscut aceeaşi frică şi care ne ajută să vedem umorul situaţiei. Acum putem zâmbi, când încercam din nou, până reuşim. Nu mai trebuie să roşim în taină, când dăm greş; nu mai trebuie să re¬curgem la obişnuitele tentative, întotdeauna disperate, de a găsi ceva încredere socială în sticlă, unde nu găsiserăm decât singurătate.
Acesta nu este decât un exemplu extrem de cât de dezorientaţi am fost unii, când am pornit, cu toate pânzele sus, către absti-nenţă. El ilustrează cât de periculos de rătăciţi am fi, dacă am face drumul singuri. Poate ca am avea o şansă la un milion să reuşim, oarecum.
Astăzi, ştim că nu mai trebuie să purcedem la drum pe cont propriu. Este mult mai sigur, mai de bun simţ şi mai lipsit de primejdii, să pornim în compania unui echipaj voios, care merge în aceeaşi direcţie. Şi nu este nevoie să ne ruşinăm pentru faptul că folosim ajutorul cuiva, pentru că ajutorul este reciproc.
Dacă nu este un semn de laşitate să folosim o cârja când ne fracturăm un picior, atunci nu este un semn de laşitate nici când ne lăsăm ajutaţi, ca să ne recuperam dintr-o problemă cu băutul. Cârja este minunată pentru cei care au nevoie de ea şi pentru cei care îi cunosc utilizarea.
Oare este ceva eroic în nevăzătorul care se împiedecă şi um¬blă doar pe pipăite, numai fiindcă refuză asistenţa care îi este disponibilă? Asumarea unui risc, nebunesc şi fără rost, este une¬ori întâmpinată cu laude neîntemeiate. Ajutorarea reciprocă -întotdeauna mai eficientă - ar trebui să fie primită cu mai multe laude şi mai multă admiraţie.
Propria experienţă în abstinenţă aduce copleşitoare mărturii despre cât este de înţelept să recurgem la tot ajutorul disponibil, în rezolvarea unei probleme legate de băutură. Nici unul dintre noi nu s-a putut recupera din alcoolism prin forte proprii, oricât de puternice au fost nevoia şi dorinţa. Dacă am fi putut, n-am fi făcut apel la A.A. sau la psihiatrie ori la alt gen de ajutor.
Din moment ce nimeni nu poate trăi singur, din moment ce depindem, într-o anumită măsură, de semeni, cel puţin pentru anu-mite bunuri şi servicii, am găsit că este de bun simţ să acceptăm acest aspect particular al realităţii şi să-l folosim în importanta luptă pentru ieşirea din alcoolismul activ.
Tentaţia de a bea se infiltrează în mintea noastră mult mai uşor şi mai parşiv atunci când suntem singuri. Când ne simţim singuri, impulsul de a bea apare cu deosebită forţă şi viteză.
Astfel de idei şi dorinţe au mai puţine şanse, atunci când ne aflam în compania altora, mai ales nebăutori. Dacă apar totuşi, ele par lipsite de forţă şi sunt mai uşor de alungat, când suntem în preajma altor membri A.A..
Nu ignorăm faptul că fiecare avem nevoie, din când în când, de momente cu şine însuşi, pentru a ne aduna gândurile, a ne inventaria starea, pentru a rezolva o problemă sau o situaţie, fie pentru o scurtă vacanţă din stresul de zi cu zi. Însă am găsit că este periculos să ne oferim prea multă "vacanţă", mai ales când avem toane sau simţim nevoia să ne plângem de milă Este mai bine să fim în compania cuiva - a oricui - decât într-o singurătate amară.
Desigur, este posibil ca dorinţa de a bea să ne copleşească şi în toiul unei întruniri A.A., exact aşa cum sentimentul singurătăţii ne poate copleşi chiar în mijlocul unei mulţimi. Însă şansele de a bea sunt reduse când suntem în compania altor membri A.A., nu
68 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
ca şi în singurătatea camerei de acasă sau într-un colţ retras, din¬tr-un bar gol şi liniştit.
Când ne avem doar pe şine pentru conversaţie, aceasta riscă să se învârtă într-un cerc vicios. Ea va exclude, din ce în ce mai mult, intervenţiile de bun simţ ale unor interlocutori. Încercările de auto-convingere spre a nu bea seamănă cu încercările de auto-hipnoză. Este ca şi când ai încerca să convingi o femelă gestantă să nu fete, când este la termen.
Din acest motiv, atunci când sugerăm evitarea oboselii şi a foamei, adesea menţionăm încă un element periculos, pentru a putea fi în gardă pe trei fronturi: "nu aşteptă până eşti prea obosit, prea flămând sau prea singur".
Evitaţi aceste primejdii.
Dacă vă vine să beţi, faceţi o pauză şi reflectaţi. Cel mai ade¬sea, veţi descoperi că vă aflaţi într-una sau două din stările de risc major.
Repede, vorbiţi cu cineva. Imediat, singurătatea va fi mai puţin apăsătoare.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

15. Atenţie la mânie şi resentimente

Mesajde tudor » 19 Iun 2011, 21:20

15. Atenţie la mânie şi resentimente
Subiectul mâniei a fost deja atins în această carte, dar am¬ploarea experienţelor traumatice cu mânia ne-a convins că este un subiect important şi merită atenţie specială din partea celui care doreşte să-şi rezolve problema băutului.
Că o numim ostilitate, resentiment sau mânie, starea aceasta pare să fie strâns legată de beţie şi pare să aibă rădăcini mai adânci în cazul alcoolismului.
VIATA FARA BAUTURA 69
De exemplu, atunci când, în cadrul unui studiu, un grup de cercetători au adresat unui mare număr de bărbaţi alcoolici întrebarea "de ce v-aţi îmbătat?", motivul principal menţionat a fost: "Să-i pot zice una lui Cutare, de la obraz". Cu alte cuvinte, ei găsiseră la beţie puterea şi libertatea de a-şi exprima mânia, pe care nu o putuseră manifesta treji.
S-a presupus, deci, că s-ar putea să existe o relaţie biochimi¬că subtilă, nedeterminată încă, între alcool şi schimbările fizio¬logice care însoţesc mânia.
Un studiu experimental asupra alcoolicilor a concluzionat ca resentimentele pot produce o stare inconfortabilă a sistemului sanguin al alcoolicului, stare pe care numai o beţie o poate uşura. Un psiholog de vârf a sugerat recent că se prea poate că băutorii savurează senzaţia de putere asupra altora pe care le-o aduce in¬fluenţa alcoolului.
S-au publicat date cu privire la relaţia strânsă dintre con¬sumul de alcool şi atacurile de stradă şi omoruri. Se pare ca o mare proporţie dintre acestea, în unele ţări, se petrec când fie vic¬tima, fie criminalul (fie ambii) sunt sub influenţa alcoolului. Violuri, certuri familiale care duc la divorţ, maltratarea copiilor, tâl¬hării cu arma sunt adesea produsul băutului excesiv.
Chiar şi aceia dintre noi care nu am trecut prin asemenea experienţe putem înţelege, fără dificultate, genul acela de turbare feroce, care-i duce pe unii la asemenea violenţă, când sunt sufi¬cient de beţi. De aceea, recunoaştem pericolul potenţial al mâniei.
Nu încape îndoială, aceasta stare este naturală, din când în când, în firea "animalului om". Ca şi frica, probabil că a avut ce¬va valoare în supravieţuirea membrilor speciei numite homo sapiens. Mânia a produs, desigur, schimbări pozitive în multe
70 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
civilizaţii, când a fost îndreptată împotriva sărăciei, foametei, bo¬lilor şi nedreptăţii.
Dar nu se poate tăgădui că maltratările fizice şi violenţele, chiar numai verbale, rezultate din mânie excesivă, sunt de¬plorabile şi aduc prejudicii atât societăţii ca întreg, cât şi indi¬vizilor. Este motivul pentru care un număr mare de religii şi filosofii ne îndeamnă insistent să ne debarasăm de mânie, ca să putem trăi o viaţă mai fericită.
Pe de altă parte, mulţi sunt de părere că ascunderea mâniei este ceva nefast pentru echilibrul emoţional şi că este nevoie să exteriorizăm mânia, într-un fel sau altul, ca să nu ajungă să ne "otrăvească" pe dinăuntru, când se îndreaptă împotriva noastră, ducându-ne la depresie.
Mânia, cu toate aspectele ei, este o problemă umană univer¬sală. Dar ea prezintă un pericol deosebit pentru alcoolici. Propria mânie ne poate ucide. Alcoolicii recuperaţi sunt, în mare parte, de acord ca ostilitatea, ranchiuna sau resentimentele ne fac adesea să vrem să bem; deci, este important să fim vigilenţi când vine vorba de astfel de sentimente. Pentru îmblânzirea lor, am găsit căi mult mai satisfăcătoare decât alcoolul. Însă le vom descrie aici ceva mai târziu.
Întâi, să aruncăm o privire asupra câtorva dintre formele şi culorile pe care le împrumută mânia, uneori:
intoleranţa snobism tensiune neîncredere
dispreţ rigiditate sarcasm anxietate
ciuda cinism auto-compă suspiciune
ura nemulţumire timire gelozie
răutate
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 71
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

15. Atenţie la mânie şi resentimente

Mesajde tudor » 19 Iun 2011, 21:21

Diverşi membri A.A., abstinenţi, au reuşit să depisteze legătura dintre toate aceste sentimente şi rădăcina lor ascunsă, mânia. În vremea băutului, putini dintre noi am meditat la asemenea lu¬cruri. Mai degrabă, ne-am măcinat cu ele. Sau, ne lăsam să explo¬dă, mai ales după ce le amplificam cu încă un păhărel.
Poate că şi frica ar trebui să se afle în lista noastră; mulţi dintre noi credem că mânia este adesea un produs al fricii.
Nu ştim întotdeauna de ce anume ne este frică; uneori, simţim doar o frică vagă, generală, fără nume. Şi ea poate da naştere unei mânii tot atât de generale, care, într-o clipită, este gata să se îndrepte spre ceva sau cineva.
Mânia se poate naşte şi din sentimentul de frustrare. Tagma alcoolicilor nu se remarcă printr-un înalt nivel de toleranţă faţă de acest sentiment, fondat sau imaginat. Păhărelul devenise "di¬luantul" amarei emoţii.
Probabil că resentimentul "justificat" este cel mai înşelător. El este produsul mâniei "întemeiate", pe care am întreţinut-o timp îndelungat şi care, dacă se mai prelungeşte, ne va diminua progresiv apărarea împotriva alcoolului. Chiar şi dacă suntem trataţi meschin sau nedrept, resentimentul este un lux pe care noi, alcoolicii, nu ni-l putem permite. Pe noi, orice forma de mânie ne poate distruge, pentru că ne poate duce înapoi, la băutură. (Prob¬lema resentimentului este tratată mai în detaliu în cărţile Alco¬holics Anonymous (Alcoolicii anonimi) şi Cei doisprezece Paşi şi cele douăsprezece Tradiţii.)
Nu putem pretinde că am fi experţi în înţelegerea psihologiei pure, aşa că, la început, trebuie să ne concentrăm nu asupra descoperirii cauzelor mâniei, ci asupra căilor de a-i face faţă indife¬rent dacă o considerăm sau nu justificată. Ne străduim să o stăpânim, pentru a evita întoarcerea la băutură din cauza ei.
72 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Este interesant de constatat că metodele deja discutate, prin care evitam primul pahar, funcţionează excepţional de bine şi pentru depăşirea disconfortului interior pe care îl avem de indu¬rat la mânie. De pilda, când începem să clocotim interior, uneori ne face bine să luăm câteva îmbucături de ceva ce ne place sau să bem ceva dulce, nealcoolic.
Când ne irită ceva, este remarcabil de eficient să ridicăm receptorul şi să telefonăm naşului A.A. sau altor alcoolici recuperaţi, spunându-le ce ne macină.
Şi, se merită să cercetăm dacă nu cumva suntem foarte obosiţi. În acest caz, descoperim că mânia se risipeşte cu puţină odihnă. Nervii ni se potolesc şi când reflectăm, repetat, asupra zi¬calei: "traiste şi lasă-i şi pe alţii să trăiască".
Sau, ne putem concentra asupra unei activităţi care nu are nici o legătură cu sursa mâniei noastre, fie nişte exerciţii fizice, fie muzica preferată.
Ostilitatea ni se risipeşte adesea când reflectam asupra Rugăciunii pentru seninătate. De multe ori, ceea ce ne cauzase mânia, s-a dovedit a fi în afara puterii noastre de control sau de schim¬bare (blocare în trafic, temperatura aerului, coada de la magazin). Deci, lucrul matur şi de bun simţ pe care îl putem face este să ac¬ceptăm situaţia, în loc de a clocoti fără rost sau de a ne întoarce la băutură.
Desigur, uneori avem resentimente faţă de o situaţie de viaţă care poate, şi este bine să fie, schimbată. Poate că ar fi bine să ne dăm demisia, pentru a lucra într-un post mai bun; sau, să divorţăm; sau să ne mutăm cu familia în alt cartier. Dacă este aşa de¬cizia trebuie luată cu grijă, nu pe pripite, nici la mânie. Deci, şi în acest caz, este bine ca mai întâi să ne calmăm. Abia după aceea putem analiza senin şi constructiv, dacă resentimentul ne este
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 73
generat de ceva ce putem schimba. Pentru mai multă siguranţă, a se vedea secţiunea despre Rugăciunea pentru seninătate (capi-tolul 7).
Uneori, nu avem de a face cu un sentiment care durează de multă vreme, ci cu un atac brusc şi mistuitor de furie. Planul de 24 de ore (capitolul 3) şi principiul "fiecare lucru la timpul său" (capitolul 13) ne-au ajutat pe mulţi dintre noi să depăşim astfel de atacuri de furie, deşi fuseserăm destul de neîncrezători în efi¬cacitatea lor, până când le-am aplicat - cu rezultate surprinzătoare.
Un alt remediu eficient împotriva mâniei este ideea: "ca şi cum". Decidem cum ar reacţiona o persoană matură şi cu adevărat echilibrată, în faţa unui resentiment ca al nostru şi apoi, acţionam "ca şi cum" am fi acea persoană. Încercaţi. Ajută.
Pe mulţi dintre noi ne ajuta ghidarea unui specialist - psiholog, psihiatru, medic sau om al bisericii.
O activitate fizică uşoară ne poate face mult bine. Exerciţiile deja menţionate, respiraţie profundă, o baie fierbinte, lovitul (fă¬ră spectatori, al) unei perne sau unui fotoliu cu pumnul, ţipând ¬toate acestea contribuie la eliberarea din ghearele mâniei a mul¬tora dintre noi.
Rareori este recomandabil să ne mulţumim exclusiv cu a reprima, masca sau stăpâni mânia. Încercam să ne obişnuim să facem ceva în legătură cu ea, nu din cauza ei. Altfel, şansele de a bea ar creste enorm.
Ca profani în materie, noi ne ştim propria experienţă şi nu posedăm nici noţiuni clinice, nici teorii ştiinţifice cu privire la aceste probleme. Însă, puţini dintre aceia care au cunoscut mahmureala "de după" pot uita amploarea stării de nervi care o acompaniază. Uneori, ne-am descărcat-o pe membrii familiei, pe
74 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
colegi, pe prieteni sau pe străini, care, mai mult ca sigur, nu me¬ritaseră neplăcerea. Tendinţa aceasta se poate ţine scai de noi o vreme, după începerea abstinenţei, ca fumul care pluteşte sub ta¬vanul unui bar neaerisit, amintindu-ne de zilele de băut - până când nu vom face o curăţenie generală spirituală.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

16. A fi bun cu tine însuţi

Mesajde tudor » 26 Iun 2011, 13:35

16.A fi bun cu tine însuţi
Când persoana iubită sau un prieten drag se recuperează după o boală grea, în general încercăm să-i oferim grija noastră tandră şi afectuoasă. Răsfăţăm un copil bolnav cu mâncărurile sale favorite şi cu mici plăceri, care să-l ajute în restabilire.
Convalescenţa după boala alcoolismului activ cere timp şi oricine trece prin ea merită consideraţia şi grija noastră tandră şi afectuoasă.
În trecut, se credea adesea că cei care se recuperau din anu¬mite suferinţe, le meritaseră, din moment ce şi le creaseră singuri, deliberat, din egoism.
Din cauza sentimentului de vinovăţie şi a stigmatului asociat alcoolismului de către oameni care nu cunosc natura bolii (inclusiv noi înşine, până când am devenit mai informaţi), mulţi dintre noi nu am prea fost indulgenţi cu şine în timpul mahmurelii de după o beţie. Ne resemnam şi înduram, zicându-ne că venise "no¬ta de plată", ca pedeapsă pentru relele făcute.
Acum, ştiind că alcoolismul nu este o apucătură imorală, găsim că este esenţial să ne corectăm atitudinile. Am descoperit că una dintre persoanele cel mai puţin dispuse să trateze al¬coolicul ca pe un suferind, este - surprinzător - alcoolicul însuşi. Iar şi iar, vechiul mod de a gândi pune stăpânire pe noi.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 75
Se spune că băutorii-problemă sunt perfecţionişti, nerăbdători cu orice slăbiciune omenească, în special cu cele personale. Ne stabilim obiective imposibil de atins şi ne îndârjim să le atingem, în ciuda caracterului lor intangibil.
Apoi, din moment ce nici o fiinţă umană nu poate menţine ştacheta ridicată la cote extreme, conform pretenţiilor noastre, ne pomenim eşuând, cum li se întâmplă tuturor celor care îşi sta¬bilesc idealuri nerealiste. Ne cotropesc descurajarea şi depresia şi, furioşi, ne pedepsim pentru că nu am reuşit să fim super-perfecţi.
Este exact momentul în care putem începe să fim buni ¬sau, cel puţin, oneşti, cu şine. Nu le-am cere copiilor sau unor persoane handicapate mai mult decât este rezonabil să le cerem. Şi nu avem nici un drept să ne aşteptăm la miracole nici de la noi înşine, alcoolici în recuperare.
Nerăbdători să ne însănătoşim complet până marţi, miercuri ne trezim tot în convalescenţă şi ne apucăm să ne blamăm pentru acest fapt. Este momentul oportun pentru a ne da îndărăt cu câţiva paşi, mintal vorbind, ca să ne putem privi cât mai detaşat şi mai obiectiv cu putinţă. Ce-am putea face pentru un prieten sau altcineva drag, care este descurajat de încetineala cu care se însănătoşeşte şi începe să refuze să mai ia medicamentele?
Ne ajuta să ne amintim că băutul abuziv ne-a vătămat serios organismul, provocând daune care au nevoie de luni sau chiar ani pentru reparare. Nimeni nu a devenit alcoolic în doar câteva săp¬tămâni (sau aproape nimeni). Deci, nu ne putem aştepta nici la o magică restabilire instantanee.
Când ne pătrunde descurajarea, este nevoie să ne încurajăm singuri. Mulţi am descoperit că este sănătos să ne felicităm pen¬tru progresul deja făcut şi să ne simţim mândri de el, fără a alu¬neca în îngâmfare sau vanitate excesivă, desigur.
76 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Ne facem inventarul. Ne-am abţinut de la băutură în ultimele 24 de ore? Merită să ne apreciem onest pentru aceasta. Ne-am convins să mâncăm cum trebuie, azi? Am încercat să ne achităm de obligaţiile zilei de azi? Pe scurt, am făcut azi, cât am ştiut mai bine, ce era de făcut? Dacă da, atunci aceasta este tot ce ne puteam pretinde.
Poate că răspunsul nu este afirmativ la toate întrebările. Poate am dat cumva greş, am dat înapoi în gânduri şi acţiuni, chiar dacă am ştiut că nu era bine. Şi ce-i? Nu suntem creaturi perfecte. Ţinta noastră este un mic progres. Nu este cazul să ne tânguim pentru cât suntem de imperfecţi.
Ce putem face, ca să ne înseninăm? Putem face cel puţin un lucru care nu este întinsul mâinii după pahar. Fiecare capitol al acestei cărţi conţine sugestii în acest sens.
Mai exista şi altele, pe care le putem face. Am simţit bucuria de a trai, in ultimul timp? Sau poate am fost atât de încordaţi în procesul de auto-perfecţionare, încât nu am reuşit să ne bucurăm de un apus de soare, de luna nouă, de o mâncare bună, de o evadare din griji, de o glumă bună sau de un semn de afecţiune?
Din moment ce organismul pare să se recupereze de la şine, poate că al dumneavoastră s-ar bucura de atât de necesara odih¬nă. Savuraţi pacea unui somn de după-amiază sau de noapte, îndelung şi profund; poate aveţi ceva rămăşite de energie, de folosit în mici plăceri şi distracţii. La fel ca toate celelalte as¬pecte ale vieţii, şi acestea sunt necesare împlinirii întregului potenţial uman.
Acum a sosit clipa, singura clipă care există. Şi, dacă nu sun¬tem buni cu şine acum, cu siguranţă că nu avem dreptul să aşteptăm respectul sau consideraţia altora pentru noi.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ77
Am descoperit că, în abstinenţă, ne putem bucura de fiecare lucru care ne bucură când beam, precum şi de multe altele, pe deasupra. Este nevoie de ceva exerciţiu, dar răsplata pentru efort vine din belşug. Nu o facem din egoism, ci din autoprotejare. Dacă nu ne preţuim propria restabilire, nu vom ajunge să
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

17. Atenţie la stările de exaltare

Mesajde tudor » 26 Iun 2011, 13:37

17. Atenţie la stările de exaltare
Pentru un mare număr de băutori (alcoolici sau nu), băutura transformă starea de disconfort interior, într-una de euforie. Această metodă, folosită pentru a fugi de durere în plăcere, este cunoscută sub numele de "evadarea în alcool".
Dar, mii şi mii dintre noi ştim că, de foarte multe ori, fuseserăm deja într-o stare de veselie, înainte de a bea un pahar. La o revizuire atentă a trecutului nostru cu băutura, un mare număr dintre noi constatăm că am băut adesea ca să intensificăm starea de veselie, deja jubilată.
Aceasta experienţă a dat naştere sugestiei care urmează. Aveţi mare grijă în momentele de sărbătorire sau în care vă simţiţi extraordinar de bine.
Când lucrurile merg grozav de bine, atât de bine, încât vă simţiţi de parcă n-aţi mai fi alcoolic - prudenţă maximă! În ase¬menea momente (chiar şi după câţiva ani de abstinenţă împlinită), gândul că ar prinde bine un păhărel poate părea foarte firesc iar amintirea mizeriei din zilele de băut se estompează pentru o vre¬me. Doar un păhărel începe să apară ca mai puţin fatal şi curând ne vom convinge că nu ar fi nici primejdios, nici dăunător.
78 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Mai mult ca sigur, un singur păhărel nu ar fi - pentru un băutor normal. Însă, experienţa noastră cu băutura ne-a tot arătat ce poate face unora ca noi, care nu putem bea ca băutorii normali, un presupus inofensiv păhărel - în realitate, unul fatal. Mai de-vreme sau mai târziu, acesta ne va convinge că un al doilea pă¬hărel n-are cum să ne facă rău. Şi, la urma urmei, de ce două, după primele?
Băutul de bucurie sau la sărbători, când avem un motiv legitim pentru veselie, în mijlocul rudelor sau prietenilor joviali, care pot bea fără nici un pericol, apare ca deosebit de tentant. Băutul celorlalţi ne apare ca o presiune socială asupra noastră, să facem şi noi la fel.
Acest fenomen se explică, probabil, prin mentalitatea ca un pahar de etanol (alcool etilic) nu poate lipsi de la petrecerile cu voie bună (precum nici de la cele de doliu). Conexiunea aceasta poate persista în mintea noastră mult timp după ce aflam că nu mai este nevoie să bem.
Acum ştim că există multe căi pentru pararea acestei presiuni sociale de a bea, precum căile descrise în capitolul 26. Pe scurt, să ne reamintim ca nici o situaţie nu ne aduce vindecarea din alcoo¬lism, boala care este activată în clipa în care începem să bem, in-diferent de ocazie sau de motiv.
În cazul unora dintre noi, impulsul de a bea un păhărel de voie bună, când ne simţim deosebit de bine, este şi mai perfid când nu avem nimic de sărbătorit şi când nu ne presează nimeni să bem. Acest impuls poate apărea din senin, în cele mai neaşteptate momente, fără să putem vreodată înţelege din ce cauză.
Acum ştim să nu intrăm în panică, atunci când apare gândul la un pahar de alcool. La urma urmelor, este un gând firesc în zilele noastre şi, de înţeles în cazul acelora dintre noi care deveniserăm maeştri în această artă, prin practică îndelungată.
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 79
Dar gândul la un pahar nu este în mod necesar acelaşi lucru cu dorinţa de a bea unul. Şi apoi, nici gândul, nici dorinţa de a bea nu trebuie să ne arunce pradă deprimării sau fricii. Ambele pot fi privite, pur şi simplu, ca un semnal se alarmă, menit să ne rea-mintească pericolele alcoolismului activ. Pericolele acestea sunt permanente, chiar şi atunci când ne simţim atât de bine, încât ne întrebăm dacă este normal ca cineva să se simtă astfel.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Avatar utilizator

Sunt autorul acestui subiect
tudor
Veteran
Veteran
Mesaje: 2484
Membru din: 10 Dec 2009, 22:06
Zile de abstinență:

Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

18. Cu răbdarea, treci marea

Mesajde tudor » 26 Iun 2011, 13:42

18. Cu răbdarea, treci marea
Tocmai aţi terminat lectura capitolului precedent. Vă grăbiţi să-l citiţi şi pe acesta? De ce? Poate că acum este nevoie să puneţi în practică zicala: "cu răbdarea, treci marea". Ca alcoolici, aveam adesea tendinţa de a înghiţi băuturile mai repede decât alţii. Şi, mult prea rar lăsam în pahar ultimele picături sau, în sticlă, ultimele înghiţituri.
Mulţi descoperim amuzaţi, chiar şi după mulţi ani de absti¬nenţă, că suntem incapabili de a abandona o cană de cafea sau o sticlă de suc la jumătate. Uneori ne trezim că înghiţim ultimii stropi de băutura nealcoolică de parcă... Poate că mulţi cititori pricep aluzia.
Nouă nu ne vine întotdeauna uşor să punem jos o carte la jumătatea paginii sau capitolului. Parcă am fi constrânşi să citim cartea până la sfârşit, în loc să ne mulţumim cu o pagină sau doua pe zi, lăsând restul pentru altă dată. Tendinţa aceasta nu este rea în totalitate. Pentru depăşirea unei obsesii destructive, precum băutul, este de bun simţ să înlocuim acea obsesie cu una benignă, cum ar fi achiziţionarea de cât mai multe cunoştinţe despre alcoolism şi de cât mai mult ajutor pentru rezolvarea problemei băutului.
80 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
Ei bine, continuaţi lectura. Este de o mie de ori mai puţin dăunător să citiţi în exces, decât să continuaţi să beţi.
Dar, când veţi ajunge la sfârşitul acestui capitol, poate veţi dori să încercaţi ceva nou. Sugeram să puneţi cartea de-o parte şi să vă revizuiţi ziua. Observaţi de câte ori aţi fi putut încetini rit¬mul sau de câte ori aţi fi luat unele lucruri mai puţin serios, dacă v-aţi fi gândit.
Zicala "cu răbdarea, treci marea" este una dintre căile prin care ne reamintim unii altora că avem tendinţa de a face prea multe dintr-o dată, de a fi prea grăbiţi, nerăbdători cu tot ce pare să ne încetinească. Găsim că ne este greu să ne relaxăm şi să savurăm viaţa.
Când unul dintre noi este prea precipitat în a isprăvi o trea¬ba sau în a ajunge undeva, prietenii A.A. îi reamintesc, cu blândeţe:
- Mai ştii cum e vorba: cu răbdarea, treci marea?!
Sfatul ne irita adesea, ceea ce însemna că a nimerit drept la ţinta, unde ne doare, nu-i aşa?
Da, ştim că nerăbdarea, în zilele noastre, nu este deloc limi¬tată la alcoolici. Pe măsură ce se accelerează rata schimbărilor în civilizaţia noastră, din ce în ce mai mulţi oameni se simt presaţi de timp şi chinuiţi de gândul că trebuie să se grăbească, pentru a ajunge din urmă... Pe cine? Sau, ce anume?
Asemenea presiuni nu-i fac pe majoritatea băutorilor să devi¬nă alcoolici. Numai un mic procent dintre băutori dezvoltă pro-blema noastră. Însă, aceia dintre noi care am dezvoltat-o, pare că trebuie să învăţăm cum să ne relaxam, cum să ne stabilim un ritm sănătos, cum să ne bucurăm de micile binefaceri şi de lucrurile simple ale vieţii - pe scurt, cum să savurăm călătoria, în loc să ne frământăm întruna, până ajungem la destinaţie. Orizontul ră¬
VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ 81
mâne la locul lui. Uneori, ne face bine să ne oprim, ca să-l con¬templăm, doar de dragul frumuseţii peisajului.
Unii, constatăm repetat că am înşfăcat o bucată mai mare decât putem mesteca. Ne înhămăm la mai mult decât putem duce. Poate că am avea multe de învăţat de la anumiţi pacienţi car¬diaci în recuperare. Mulţi dintre ei reuşesc să fie activi, viguroşi şi productivi - într-un mod cumpănit, fără zbucium şi surmenaj şi fără a fi sclavii unui orar.
Unii dintre noi reuşesc să-şi stabilească obiceiul de a-şi face planuri realiste, în limitele posibilului. Îşi întocmesc liste cu tot ce doresc să întreprindă în cursul zilei şi apoi elimină, deliberat, jumătate. Şi, în fiecare zi, au o listă nouă.
ImagineOLD Tudor
-E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa stea la umbra." - Jules RenardImagine

Înapoi la “ALCOOLICI ANONIMI”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 8 vizitatori