Pagina 1 din 1

. Aminteşte-ţi ultima beţie

Scris: 27 Iun 2011, 17:15
de tudor
. Aminteşte-ţi ultima beţie
Nu primul sau ultimul pahar, ci ultima beţie. Deosebirea este importantă, după cum veţi vedea în cele ce urmează.
"Un pahar" este un termen care, de secole, evoca şi anticipează momente agreabile, pentru milioane de oameni.
În funcţie de vârsta şi împrejurările legate de primele noastre experimentări cu alcoolul, fiecare dintre noi îşi are propriile amin-tiri sau speranţe (sau, uneori, nelinişti), când se duce cu gândul la o bere rece, la "o sută de tărie", la un gin cu şifon, la o vodcă spălata cu bere, la o sorbitura de vin şi cine mai ştie ce.
La începutul consumului de alcool, pentru majoritatea oame¬nilor, paharul dorit aducea din belşug rezultatele anticipate, de cele mai multe ori. Şi, desigur, pentru că obiceiul repetat sufi¬cient a prins rădăcini, ne-am deprins să ne gândim la un pahar ca la un aducător de satisfacţii, fie că era din nevoia de a ne confor¬ma unui ritual religios ori pentru a ne astâmpăra setea, pentru a marca un eveniment social, pentru a ne relaxa sau a ne stimula ori pentru a ne procura orice alt gen de satisfacţii.
91 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
De exemplu, unui finlandez la 55 de ani, când i se oferă ceva de băut, nu îi este deloc greu să simtă valul de căldura pe care i-l aducea un pahar de vodca sau de ceva în genul ţuicii, într-o zi friguroasă, din tinereţea sa.
O tânăra poate "vedea" fără dificultate o cupă elegantă de şampanie, un decor încântător, toalete noi, un iubit nou. O alta, se va gândi la gura sticlei camuflate, din buzunarul bărbosului în jeans de lângă ea, pe când rock-ul răsuna şi luminile psihedelice îşi proiectează razele prin norii de fum plin de mister, alimentând isteria generală.
Un membru A.A. spune că noţiunea de "un pahar" îl face să simtă în gură gustul de pizza şi bere. O văduvă, în vârstă de şaptezeci şi opt de ani, îşi aminteşte inevitabil cupele de "lapte de pasăre" (cu lichior), care începuseră să-i placă, înainte de culca¬re, la căminul de bătrâni unde locuia.
Deşi perfect naturale, aceste imagini sunt înşelătoare pentru noi. Aşa am început unii să bem şi, dacă acesta ar fi întregul adevăr despre perioada de băut, nu am fi avut cum să dezvoltăm o problemă de o asemenea amploare, cu alcoolul.
Privind fără teamă şi în detaliu experienţa noastră cu băutura, descoperim ca în ultimii ani şi în ultimele luni, paharul nu a mai creat niciodată acele momente magice, perfecte - oricât de mult am încercat să le obţinem.
În schimb, sfârşeam negreşit bând mai mult decât un pahar şi intrând la necaz, într-o formă sau alta. Uneori era doar o stare de nemulţumire, sentimentul că beam prea mult; însă, alteori, era vorba de certuri în familie, probleme la serviciu, boli grave, acci¬dente, griji financiare ori încălcări ale legii.
De aceea, acum, când ni se oferă "un pahar", încercam să ne amintim întregul şirag al consecinţelor legate de consumarea
92 VIAŢA FĂRĂ BĂUTURĂ
"unui singur păhărel". Urmărim imaginea acelui păhărel pana la capăt, până la ultima beţie îngrozitoare, cu mahmureala de după,
Când un prieten ne oferă "un pahar", intenţia lui normală este de a ne propune un pahar sau două de politeţe. Dar dacă, prudenţi, ne reamintim tot alaiul suferinţelor ultimei beţii, nu vom cădea în capcana concepţiei despre "un pahar" pe care o avuseserăm în trecut. Pentru noi, astăzi, implacabilul adevăr psihologic este că un pahar înseamnă cu siguranţă îmbătare, mai de-vreme sau mai târziu. Pe silabe: ne-caz si-gur!
Băutul pentru noi nu mai înseamnă muzica, râs, voie bună şi făcut cu ochiul, ci boală şi durere.
Un membru A.A. se exprima astfel:
- Acum ştiu că "toarnă-mi un păhărel" pentru mine nu va mai însemna niciodată că voi omorî câteva minute la un bar, că voi lăsa plata pe tejghea şi... la revedere. În schimbul acelui pa¬har, voi plăti cu tot ce am agonisit, cu familia, caşa, maşina, ser¬viciul, sănătatea mintală şi, probabil, cu viaţa. Preţul este mult prea mare. Riscul este mult prea mare.
El îşi aminteşte ultima beţie, nu primul sau pahar.