ALCOOLICUL SI FAMILIA

[tudor]

"...Cu timpul familia se acomodează la stilul de trai împreună. Alcoolicul poate să nege ca va mai bea vreodată, şi ceilalţi din joc, vor jura că nu îl vor mai ajuta vreodată. Întreţinătorul va jura că nu îi va mai venit în salvarea lui vreodată. Victima nu va mai permite încă un eşec la locul de muncă datorită băutului. Provocatorul, fie mama sau soţia, îi va spune că nu vor mai putea trăi împreună în aceste condiţii.
Dacă o astfel de durere mentală devine de nesuportat, în special de atitudinile şi acţiunile schimbate ale celorlalţi membri ai castei, va exista o singură cale sigură pentru el de a îndepărta durerea, de a-şi depăşi vinovăţia şi sentimentul eşecului, şi câştigarea unui simţ al valorii proprii. Indiferent dacă Actul Doi este jucat precum este descris, este inevitabil ca în Actul Trei alcoolicul să bea din nou. Aceasta este o singură cale sigură de a se elibera de durere, de a rezolva problemele şi de a ajunge la sentimentul că este în regulă. Memoria confortului imediat şi beneficiile băutului vor şterge imediat cunoştinţele despre ceea ce se va întâmpla dacă va bea. De asemenea în mintea lui mai există speranţa că de data asta poate să controleze şi să obţină beneficiile de altă dată ale băutului. Deci, ceea ce i se pare absolut necesar alcoolicului se întâmplă – începe să bea din nou.
Când ia paharul, scena nu se termină. Cortina se închide la finalul Actului Unu şi Doi, dar în Actul Trei piesa se întoarce dintr-o dată la Actul Unu fără ca să se lase cortina. Este ca şi cum ai vedea un film care merge încontinuu fără să se mai oprească. Dacă cei din public, rămân pe scaun destul, şi se joacă primele doua acte, cele trei acte se vor juca din nou şi din nou; iar la finalul Actului Trei alcoolicul va bea din nou. Pe măsură ce anii trec actorii îmbătrânesc, dar vor fi foarte puţine schimbări în cuvintele sau acţiunile piesei.


Recuperarea începe în Actul Doi
O recuperare planificată începe cu persoana în cauză în Actul al doilea. Ei trebuie să înveţe cum oamenii sunt afectaţi unii de alţii în această boală, apoi să înveţe partea cea mai dificilă, aceea de a acţiona într-un mod cu totul diferit.
Noile roluri pot fi învăţate doar apelând la alţii care înţeleg piesa şi practicând cunoştinţele. Dacă Actul Doi este rescris şi rejucat, există orice motiv să credem că alcoolicul se va recupera. El este blocat în boala lui; alţii au cheia de la lacăt. Nu putem să îi cerem să renunţe la băut ca o cale de a-şi rezolva problemele, dar dacă îi deschidem uşa el va putea să iasă afară.
Dacă alcoolicul este salvat de la orice criză, dacă şeful îşi permite să fie o Victimă din nou şi din nou, dacă soţia acţionează tot timpul ca un Provocator, nu există nici o şansă ca un alcoolic din zece să se recupereze. El este virtual neajutorat; el singur nu poate rupe lacătul. El poate să se recupereze dacă ceilalţi din piesă învaţă cum să taie dependenţa alcoolicului de ei, refuzând să se lase păcăliţi. Alcoolicul nu poate menţine Caruselul Negării, numai dacă ceilalţi sunt în şa alături de el şi îl ajută să meargă mai departe. Actorii actului doi îl tot întreabă pe alcoolic de ce nu încetează băutul, dar ei fiind cei care prin ceea ce fac sau nu fac îl ajută pe alcoolic să îşi rezolve aceste probleme prin băut. Nu este adevărat faptul că un alcoolic nu poate fi ajutat decât atunci când el vrea ajutor. Este adevărat că alcoolicul nu va înceta consumul atâta timp cât cei de lângă el îi vor înlătura toate consecinţele dureroase. Cei din actul al doilea vor găsi ca fiind foarte greu să se schimbe. Este mult mai uşor şi mai puţin dureros să spună că alcoolicul nu poate fi ajutat, decât să treacă prin agonia de a învăţa un nou rol.
Întreţinătorii şi Victimele, trebuie de asemenea să caute informaţii, să fie perspicace şi înţelegători, dacă vor să îşi schimbe rolurile. Soţia sau mama trebuie să participe la un program de consiliere şi terapie, dacă vrea să facă o schimbare în viaţa ei.
Înţelegând rolurile pe care le joacă actorii din dramă trebuie să ţinem minte că aceştia nu le-au învăţat peste noapte. Ei joacă rolul care cred că se aşteaptă de la ei; au fost învăţaţi să joace în acest fel. Ei cred că îl ajută pe alcoolic şi nu ştiu că perpetuează boala, fiindu-i imposibil în acest fel alcoolicului să se recupereze."

http://alanoniasi.xhost.ro/caruselul-negarii.html

http://alanoniasi.xhost.ro/ghidul-pentru-familie.html

http://alanon.wordpress.com/