Lukian

[Lukian]

Raman de părere ca nu suntem alcoolici nu suntem bolnavi nu suntem altfel decat ceilalți.....cum unii au alergie la gluten....unii depind de insulina....unii sunt dependenți de dulciuri.....unii inseala ca sa se racoreasca de alte nemultumiri etc.....toți suntem dependenți de ceva si fiecare isi cauta alinarea in altceva mai putin sanatos....organismele noastre sunt mai predispuse genetic spre aceast viciu de fapt fiecare din noi a ajuns la consumul excesiv....treptat din cauza altor factori care nu au legătură directa cu alcoolul....are exemplu....fratemiu a ajuns sa-i placa la inceput băutură pentru ca era o fire foarte emotiva inca din liceu si a observat ca alcoolul ii da ce lui ii lipseste....s-a folosit de alcool pana ce acesta a ajjuns parte din el....toti am ajuns in asta din diferite lipsuri pentru care daca cineva ne invata alt mod de a ne trata problemele....fizice si mentale.
..comportamentele emotionale etc noi nu ajungeam aici.....dar niciodata nu este tarziu sa mergem în trecut....sa realizăm si sa intelegem de unde si de ce a pornit treaba asta.....si sa începem sa facem curat....sa ne învingem temerile cu mintea limpede....sa ne rezolvăm nemulțumirile cu inteligenta sa ne rezolvăm conflictele cu mult curaj etc..

Va urez o seara buna si mult succes in drumul abstinentei cu ii ziceti voi....eu nu ii zic in nici un fel...nu fac nici un drum decat cel al vietii care se termina cu moartea.....pentru ca orice drum se termina si atunci ce fac ? ...doar vreau sa continui drumul inceput cand m-am nascut ....dar in alt fel.....un pic mai simplu ....mai sănătos si mai linistit....cum ii sta bine unui om de la o anumita varsta....

[primavara]

Buna dimineata Lukian si tuturor celor care citesc!
Felicitari pt ca ca te poti ajuta in felul tau si nu este rolul nimanui sa te contrazica sau sa te convinga sa faci altfel.
Eu ma cam repet in cele scrise de-a lungul timpului dar imi face farte bine sa rememorez toate pt a nu uita niciodata de unde am plecat...
Asadar personal am incercat in felul sa ma curez de boala mea care se numeste "alcoolism"sau mai bine zis adictie(sincer nu-mi place cuvantul si evit sa-l folosesc prea des) in toate modurile posibile si imposibile pt ca ma saturasem sa ma consider o victima si pe ceilalti "dusmanii" care imi cauzau mie bautul gandind ca asta ar fi problema...
Totodata este modern sa mergem la psihoterapie si nu spun ca nu este bine dar pt mine n-a lucrat chiar daca aud invariabil ca bem datorita traumelor din copiarie si este si genetic...Eu refuz sa-mi gasesc scuza in asta si am ajuns la concluzia ca cel mai bun terapeut pt mine pot fi eu iar cu ajutorul negresit a lui Dumnezeu am gasit acest Forum si citindu-l de la cap la coada mi-am spus ca ma pot cura si eu daca voi calca pe urmele celor care au reusit(adaptandu-ma personalitatii mele) si cu ajutorul tuturor cu care interactionam aici astazi sunt cea mai buna varianta a mea(scuze, nu vreau sa sune a lauda si este vorba despre adictie si vreau subliniez faptul ca se poate...).Din nefericire nu toata lumea care vrea si-si dreste si reuseste si nu mi-a placut sa aud asta la inceputurile abstinentei mele aici pt ca in sutele poate de incercari de a ma lasa am revenit de fiecare data acolo de unde am plecat si de aceea m-am tinut strans de acest grup ca nu cumva sa ma pierd pe drum.
Nu mai am dusmani , am facut pace cu toata lumea si daca cineva este suparat este problema lui nu a mea deoarece am invatat tot aici ca nu-mi mai pot permite luxul de a fi suparata deoarece asta este ca si cum as bea otrava si astept sa moara dusmanul si iert nu pt uneori nu as avea dreptate dar merit eu sa fiu linistita.
Cati ani de abstinenta am eu?Nici nu conteaza pt ca cea mai importanta zi este ziua de AZI si stiu sigur ca azi nu voi bea ceea ce va doresc tuturor!

[Lukian]

Buna si multumesc de mesaj.....asa este....fiecare se salvează in felul lui....si eu am cerut lui Dumnezeu sa imi limpezească mintea , privirea etc de gasesc drumul de iesire din labirint.....unde si eu ma lăsăm de fiecare data pana la primul necaz sau bucurie.....si El ma luminat cat sa inteleg lucrurile si apoi sa-mi gasesc singur iesirea.....adevarul ca singur nu ieseam nici eu.....pana nu primesti anumite semne....persoane.....cumpene....care sa te trezeasca apoi vointa noastra poate învinge.....doar cu vointa si intr-o rutina zilnica.....in care nimic nu te pune la încercare etc.....nu cred ca as putea iesi din asemenea labirint al alcoolului

[primavara]

Buna dimineata Lukian si tuturor celor care citesc!
Da, asa este si fara Dumnezeu asa cum il intelege fiecare eu nu prea cred ca este posibil sa te curezi la randul meu nestiind cum sa fac pt a nu mai bea orbecaind prea multi ani in intuneric si sunt convinsa ca El m-a ajutat la rugamintile mele disperate in acele vremuri sa gasesc acest Forum si pe toti oamenii de aici fiind clar ca El lucreaza prin oameni...Aici am invatat ceea ce trebuie sa fac cu viata mea pt a trai frumos cu bune si cu mai putin bune asa cum este la fiecare om fara insa a ma autodistruge...Si am ramas cu Dumnezeu nu numai atunci in durere ci sunt cu El recunoscatoare si acum cand imi este bine...
Si exact asa faceam si eu , beam pt necazuri si bucurii pt ca si sarbatoritul unor succese, impliniri etc. este la fel de periculos ca si esecurile in problema noastra...
O zi frumoasa, abstinenta si senina in suflet sa avem toti AZI, maine mai vedem noi ce facem!

[Lukian]

Seara buna tuturor ....multumesc de mesaj " primavara " ce ciudat este cand imi amintesc multe pățanii si întâmplări din cei 15-18 ani de alcool ....unele comice de ma apuca rasul....altele urâte de mi se ridica părul pe mâini....dar toate au ceva in comun...si nu ma refer la alcool....am o senzatie ca traiam in alta lume....ca nu eram sau nu am fost eu.....parca am fost intr-un film.....sunt lucruri pe care le făceam ...lucruri care nu le-as fi facut niciodata pana atunci si nici de atunci , nici sa fiu plătit bine......cea mai cudata faza este senzația de ireal cu care imi amintesc lucrurile facute din perioada aia lungaaaa...
.chiar iti modifica percepția....gândirea ....si raționamentul alcoolul asta nenorocit.....am fost destul de inteligent in liceu.....in armata....Pana am intrat tare in groapa de gunoi......acum ma bucur ca incep sa-mi recuperez abilitățile....neuronii....percepția etc.....pentru cei ce se lasa acum de alcool sa stie ca durează peste un an sa inceapa sa se limpezească mintea cu adevarat.....de fapt are logică pentru ca cică celulele rosii sunt afectate la nivel celular de alcool.....adica se modifica cand consumi....ele se schimba o data la trei luni.....90 zile.....urmatoarele dupa ce ne oprim vin bolnave ...organismul fiind in deficit de b-uri....minerale si vitamine......apoi inca cateva generatii trebuie sa se schimbe ....tot la trei luni pana sa le avem normale ca la un om care nu consuma sau nu a consumat niciodata exagerat.....eu cand luam o pauză ...dupa vreo doua saptamani aveam impresia ca sunt normal ca gândesc normal ca inainte.....ce ma inselam.....daaa concluzia este ca alcoolul ne "toarnă " pe aspectul psihologic fara măcar sa putem observa.....probabil cei din jurul nostru observa dar noi ne credem normali....pentru ca creierul asa ne face sa credem despre noi....acum incerc sa mai recopar din prima tinerete pierduta....fara mari asteptări...poate o relație serioasa....daaa chiar ma bucur ca nu am încurcat viața nimănui cu problema mea....in afara de părinți....ma refer la o casatorie ,familie copii etc....putea fi mult mai rău.....am inceput viata la 40...sau mai bine spus ....m-am nascut la 40 de ani...acum am 41

[Lukian]

Seara buna tuturor...va pupa lupul singuratic....

[lupica]

[primavara]

Buna dimineata Lukian si imi place mult cum gandesti si ceea ce faci.Asa este, alcoolul schimba caracterul uni om si la randul meu privind in trecut ma mir de multele decizii proaste luate uneori nevenidu-mi a crede ca eu le-am luat si am gandit asa in acele timpuri si clar nu eram eu...Prin coparatie acum pot pretui si mai mult deciziile luate cu mintea clara, uneori in viata si pierzi nu cu bucurie dar cu acceptare si intelepciune spun eu nu ca in trecut cand incercam la infinit o solutie care era irealizabila ca si cum as fi vrut sa trec cu capul prin zid...
Si apropos de "lup singuratic" , toate la timpul lor si daca nu astepti nimic de la nimeni niciodata nu vei fi dezamagit...Cu siguranta ca vei avea o viata f frumoasa si da, la orice varsta nu este prea tarziu pt un nou inceput pt ca trecutul nu-l putem schimba, viitorul nimeni nu-l stie care va fi maine asadar nu ne ramane decat ziua de AZI care este prima zi din restul zilelor noastre..., sa traim o mica viata in ficare zi si ASTAZI NU BEM, nu?