Intoarcerea la izvoare

[lazarescu nicolae]

Multumesc Tudor.Ma gindeam ce minunat ar fi sa implinesc un an de abstinenta dar stiu ca nu trebuie sa gindesc asa departe asa ca o iau incet,catinel fara graba.Ma bucur de fiecare zi,va citesc in fiecare zi,povestea lui Raul m-a cutremurat.S-ia cautat atit de mult moartea pina s-a saturat si s-a intors la viata.Cartea lui Jeff Keller:Atitudinea este totul, m-a ajutat mult sa gindesc,sa nu renunt,sa am o atitudine pozitiva,optimista.Ma face sa cred ca totul este posibil in viata,numai sa cauti calea justa,calea cea adevarata,calea fara alcool.Ma gindesc cum se duce dracul la pescuit de oameni si pune momeala in ac bautura care mai de care si cum ai pus botul cum tea luat dracul si te duce unde nu te-ai gindit vreodata ca ai putea sa ajungi.Cu respect o seara buna la toti!

[Relus]

Cu multa incredere in Dumnezeu,cu o vointa puternica de a nu te atinge de alcool,si vei reusi ca si noi.
Nu este usor in primele luni dar dupa aceea este putin mai simplu,dor paza buna trece primejdia rea.
Incearca si vei reusi cu siguranta.Doamne ajuta.

[Gladiator73]

Salut Nicule!Stiu ca iti este greu,ca ai indoieli,ca tristetea iti da tarcoale,insa mai stiu ca ai forta si inteligenta sa iti lasi viata in mainile Domnului,sa te documentezi privind aceasta boala,sa apelezi la doamnele si domnii de pe forum,care au experienta in abstinenta si stiu ce strategie este mai buna in cazul tau pentru a lasa paharul.
Viata ta este foarte pretioasa pentru ca tu esti foarte pretios.Ia-o usor,pe zile.Azi nu bei si incerci sa faci lucruri care sa-ti aduca multumire,bucurie,zambet.Ia gandeste-te la ceva nou!Ceva ce nu ai facut niciodata sau nu ai mai facut de mult.Fa-l si ai sa vezi ce prospetime iti va inunda sufletul.Atunci cand te simti bine,util,alcoolul nu mai este imbietor,pentru ca starea pe care el o produce este net inferioara celei reale,pe care o traiesti acum!
Sa auzim numai de bine!

[lazarescu nicolae]

Multumesc Relus,Moira,Ilie,multumesc Gladiator si la toti ceilalti,imi sunteti de mare folos pentru ca singur nu as reusi.Sint inca in scutece si privesc oamenii ca si cum m-ar iubi si m-ar pretui toata lumea ptr ca mai acum citeva zile ai priveam doar cu ura iar cine n-are loc de mine,vorba lui Asido:sa stea inghesuit.As vrea sa gasesc aici la Lecco un grup de suport si cred ca o sa gasesc.Va scriam mai demult ca a murit un prieten,ajutat de bautura.Acum o luna o alta cunostiinta ameninta cind se certa cu sotiia cum ca isi da foc si antr-o dimineata a fost scos din casa care ardea.A murit in salvare pe drum si el fiind ajutat de bautura.De ce nu iau aminte nimic din toate astea?Ptr ca nu ma duce capul,poate .Sau ptr ca sint prea mindru si nestiutor.Inseamna ca nu stiu nimic despre viata la 43 ani asa ca o sa ma documentez si o sa invat de la voi,am trait degeaba pina acum asa ca trebuie sa ma schimb total.Colegul meu ma intreaba:nu vrei un pahar de bere?si eu am spus ca nu si am ris,am ras grozav,stiam ce ma asteapta.Am invatat ca nu trebuie sa despic firul in 4,sa spun ca beau dintr-o cauza sau alta ori ca merit,dupa citeva luni de munca.Cand m-am dus la cununia civila cu sotia acum 22 ani,un coleg de servici m-ia spus:daca nu conduci bine familia,sa o lasi pe ea sa conduca, asa ca o las pe ea,daca eu nu sint in stare...daca ma mai vrea...Astea fiind scrise,m-iam luat doza de forum si acum ma apuc de citit,ca nu se mai poate.
O seara linistita la toti va doresc!

[tudor]

Salut Nicu 1

Eu consider ca abordare prin puterea voine a alcolului este gresita pentru ca daca am avea vointa dupa primul pahar ne-am putea opri si nu am fi alcolici iar daca nu bei prin puterea vointei este ABTINERE NU ABSTINENTA .
ABSTINENTA inseamna sa iti accepti bola si sa iti accepti conditia de om bolnav:

Iata ce m-a ajuta pe mine sa intru intr-o abstinenta senina :

Ştim că prea puţine lucruri bune i se pot întîmpla unui alcoolic , dacă el nu şi-a acceptat mai întîi devastatoarea slăbiciune, cu toate consecinţele ei. Abstinenţa lui – dacă există – va fi precară, dacă nu-şi impune acest act de umilinţa el singur. Nu va găsi nici o urmă de fericire. Este unul dintre faptele de viaţă – dovedit, şi imposibil de tăgăduit. Principiul că nu vom găsi tăria durabilă pînă nu ne vom admite mai întîi înfrîngerea completă, este puternica rădăcină din care a încolţit şi a înflorit ABSTINENTA noastră.

De câte ori nu ni s-a spus: "Eu pot să beau sau să nu beau deloc. El de ce nu poate?"; "Dacă nu poţi bea cu măsură, de ce nu te laşi de băut?"; "Omul acesta nu ştie să bea."; "De ce nu încerci să bei bere sau vin?"; "Renunţă la băuturile tari!"; "N-are voinţă!"; "Dacă ar vrea, s-ar lăsa el!"; "Ar putea să se lase de băut măcar de dragul ei, că-i aşa o fată bună!"; "Doctorul i-a spus că dacă mai bea, o să moară; iar el bea din nou"...De ce se comportă el astfel? Dacă sute de experienţe i-au arătat că "un singur pahar" înseamnă întotdeauna începutul dezas¬trului, cu toate suferinţele şi umilinţele care urmează, atunci de ce bea el acel pahar? De ce nu se poate ţine departe de băutură? Ce s-a întâmplat cu bunul lui simţ şi cu voinţa lui, de care mai dă dovadă în alte domenii?
...Ştim tot aşa de bine că, de îndată ce o cantitate (oricât de mică şi sub orice formă) de alcool pătrunde în organismul său, se întâmplă ceva la nivel fizic şi mintal care îl face să nu se poată opri. Experienţa oricărui alcoolic confirmă cu prisosinţă acest fenomen.
Foarte puţini dintre noi am fost dispuşi să admitem că eram cu adevărat alcoolici. Nimănui nu-i face plăcere să se considere mintal şi fizic diferit de semenii săi. Deci, nu este de mirare că viaţa noastră de băutori s-a caracterizat prin nenumărate încercări inutile de a demonstra că puteam bea şi noi ca ceilalţi oameni. Marea obsesie a fiecărui băutor care bea anormal este aceea că, în vreun fel sau altul, într-o zi, va reuşi să bea rezonabil şi cu plăcere. Este uimitor cât de intens persistă această iluzie. Mulţi o urmează până dincolo de porţile nebuniei sau ale morţii.
. Mulţi am crezut în tăria noastră de caracter şi aveam o dorinţă deosebit de puternică de a înceta băutul pentru totdeauna şi, totuşi, ne-a fost imposibil s-o facem. Derutanta trăsătură a alcoolismului, aşa cum îl cunoaştem noi, coristă din totala incapacitate de a sta departe de băutură, indiferent de cât de mari ar fi nevoia sau dorinţa omului în cauză.
Şi încetăm să ne mai războim cu oricine şi orice, inclusiv cu alcoolul, deoarece, dacă am ajuns la această etapă, înseamnă că ne-a fost redată sănătatea mintală. Acum, băutura ne stârneşte in¬teresul mult mai rar. Dacă ispita apare din când în când ne dăm la o parte, ca din faţa unui incendiu. Avem reacţii normale şi sănă¬toase şi constatăm că ele se produc automat. Ne dăm seama că noua atitudine faţă de alcool ne-a fost dăruită - nu am obţinut-o printr-un jurământ sau angajament. Ea se produce, pur şi simplu! Acesta este miracolul vieţii noastre. Nu ne luptăm cu alcoolul şi nici nu evităm tentaţia. Ne simţim de parcă am fi plasaţi într-o po¬ziţie de neutralitate - protejaţi, în afara primejdiei. N-am rostit nici un jurământ de abstinenţă. Problema a fost eliminată. Toate acestea fac parte din experienţa noastră actuală. Nu suntem nici plini de sine, nici timoraţi. Şi aceasta ne este mereu atitudinea, câtă vreme ne păstrăm vigoarea spirituală. Nu este deloc greu să ne neglijăm programul spiritual de acţiune şi să ne culcăm pe lauri. Dar, dacă o facem, ne îndreptăm spre necazuri, deoarece alcoolul este un duşman subtil. Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Tot ce avem în realitate este o graţiere zil¬nică, posibilă numai atunci când ne menţinem într-o formă spirituală bună. Fiecare zi este o zi în care trebuie să transpunem în fapte voia lui Dumnezeu, în toate activităţile noastre. "Cum Te-aş putea sluji cel mai bine? Facă-se voia Ta, nu a mea" - sunt gânduri care trebuie să ne însoţească în mod constant. În direcţia aceasta ne putem exersa voinţa după voia inimii, pentru că este modul sănătos de folosire a voinţei.

Draga NICU, ACCEPTAREA ESTE CHEIA ABSTINENTEI !



Cu respect,
Tudor

[Tavi]

Salut Nae , esti putin incrancenat dar din ce ai scris se vede clar ca vrei sa o termini cu bautul , bravo ma bucur mult pentru tine , esti inca unul care a pierdut lupta cu alcoolul , asta e, te a batut mar frate , te a facut KO de fiecare data cand ai urcat in ring , ai pierdut tot meciul Nae , gata sa terminat , spune adversarului ca tu, esti prea slab ca sa mai urci in ringul de lupta , ai recunoscut ca e mult mai puternic decat tine iar tu mult prea slab pentru ;viclenia ,puterea si lupta lui prea imprevizibila si derutanta ptr tine ,gata Nae tu de acum incolo o sa stai departe de tot de ring ,lasa l sa se lupte singur cu umbra lui , tu acum esti altul , nu mai esti tipul bataios si nervos care te luai cu el la lupta , tu acum esti Nae cel bland, calm si cu frica de Dumnezeu , dreptul la viata e dat de Dumnezeu Nae si nimeni pe lume nu are voie sa l ia, nici macar tu singur , m a ingrozit povestea cu prietenul tau care si a dat foc .
Sa ne auzim abstinenti Nae.
Noul tau prieten MIHAI.

[lazarescu nicolae]

Va salut cu respect Tudor si Mihai.Aveti dreptate ca sunt incrincenat si ca nu iau la maxim in serios faptul ca sunt un om bolnav dar ce pot sa fac,sunt abstinent de ziua a opta si miine de dimineata,cum o sa fac ochi o sa zic rugaciunea seninatatii,o sa o zic si inainte sa ma culc,o iau domol,ca am timp.Va multumesc deosebit!Nicu Alcoolic Abstinent.

[moira]

Nicu, ma bucur tare mult pentru tine! Ma bucur ca te-am strigat atunci la apel si ca ai raspuns, si ca acum esti printre noi. Nu te departa de forum, primele zile sunt mai grele(zici ca ai 8 deja, te felicit!) apoi va fi un pic mai usor.
Iti doresc numai bine si ma rog pentru tine sa reusesti,
Moira

[lazarescu nicolae]

Multumesc din nou Moira si Ilie!Adeseori ma simt ca nu sunt in stare sa iau o decizie:sunt departe de familie dar vreau sa fiu cu ei,lucrez ca sudor dar vreau sa conduc Tir.Tudor m-a facut sa inteleg bine gravitatea bolii mele si ca trebuie sa o iau foarte serios inainte sa ma duc de tot la vale.Am luat niste capsule de valeriana si am fost cam euforic zilele astea,psihicul meu este cam zdruncinat,dar o iau usurel si trebuie sa o scot la capat ca nu am de ales.Abstinenta senina va doresc la toti!

[tudor]

Salut NICU !

Cuvinte cheie pentru o abstinenta continua ACCEPTARE (a bolii ) CREDINTA (caDumnezeu este cel care ne poate ajuta) BUNAVOINTA (de a ne lasa viata si vointa in mainile sale )
Iata un text care pe mine m-a ajutat de la inceput !

"ACCEPTAREA " de VINCENT Collins

"..Deci, încetează a mai trăi în ziua de mâine, care s-ar putea să nu mai vină, şi începe să trăieşti fiecare zi la timpul ei – astăzi. Fă-ţi planuri pentru mâine dar, numai seara, înainte de culcare.
În scurt timp, îţi vei da seama că acest monstru, VIAŢA, poate fi decupat până la mărimea sa reală. Viaţa este doar acest loc, acest timp şi aceşti oameni aici şi acum. Acestora le poţi face faţă - cel puţin azi.
„ Dar viaţa mea este doar o problemă, una după cealaltă!” Bineînţeles că este- asta este viaţa.
Nu ştiu cum este la voi, dar mie mi-a trebuit un timp îndelungat să-mi dau seama că unele din aceste probleme sunt cauzate de mine.
„ Mulţumeşte-i pe toţi şi nimeni nu va fi mulţumit; mulţumeşte-te pe tine şi cel puţin tu vei fi mulţumit!”. Caritatea începe la tine acasă, un interes propriu limpede este o caracteristică de bază a naturii umane. Poţi să scapi de multa durere recunoscând zadarnica încercare de a-i mulţumii pe toţi sau încercarea de a mulţumi pe cineva care nu poate fi mulţumit.
Un număr surprinzător de oameni cred că alţi oameni le pot răni sentimentele. Şi nu te vor crede când le vei spune că nu este de loc aşa – că nimeni nu te poate răni decât dacă tu îi laşi să te rănească! Dacă criticismul iresponsabil sau irezonabil îţi cauzează nefericire, este în mică parte şi vina ta. Toţi spunem „Nu îmi pasă ce spun oamenii”, dar mai tragic este că la toţi ne pasă, iar prefăcându-ne că nu este aşa doar înrăutăţim lucrurile. Ce să facem?
Practic, poţi să-ţi întorci urechea surdă către persoana care te necăjeşte; pune-ţi în minte că nu te vei lăsa să asculţi ce el/ea spune, şi să iei în serios acestea. Nu vei crede asta până vei încerca. Daca refuzi, cel puţin să încerci, un suflet cinic şi suspicios(ca mine, de exemplu) va bănui că eşti obişnuit să-ţi răneşti sentimentele, pentru că altfel te-ai plictisit.
Atât de mult pentru o durere inutilă.
Acceptarea

Aceste variate „remedii la domiciliu”- a învinovăţi pe toată lumea, autocompătimirea şi restul au un singur rezultat: îi face pe toţi, inclusiv pe mine, mai mizerabili şi se adună la dificultăţile noastre fără să le rezolve. „Să –L blestemăm pe Dumnezeu şi să murim”? Nu.
Să facem ce face politicianul: „Daca poţi bate-i şi alătură-te lor!” Daca nu poţi să-ţi rezolvi problemele, învăţa să trăieşti cu ele, nu în ciuda lor.
„ Sigur, sigur, chiar aşa! Totul foarte uşor de spus ‚învaţă să trăieşti cu ele’, dar e cu totul altceva să şi faci! Cum faci tu ca să realizezi asta?”
Foarte simplu, prietenul meu; atât de simplu încât nu ai încerca decât dacă ai fi disperat. Dacă eşti destul de disperat, vei încerca orice. Deci încearcă ceva ce funcţionează – încearcă acceptarea!
Acceptarea este singura sursă reală de linişte, seninătate şi pace. Mai este cunoscută ca „Cedarea”, „A face o plecăciune în faţa Inevitabilului”, „ A te alătura lor”. Poate fi obţinută dacă ai o dorinţă urgentă de a te ajuta şi voinţă de a-I cere lui Dumnezeu să te ajute.
Din fericire pentru noi, formula perfectă pentru acceptare, simpla şi practică ca şi cum ai deschide o sticlă, este la îndemână, şi ne aşteaptă să o folosim înaintea altor sute şi mii să o facă. Scrisă de Reinhold Neibuhr, cunoscută peste tot ca „ Rugăciunea pentru Seninătate”. Iat-o:
„Doamne dă-mi
Seninătatea să accept ceea ce nu pot schimba,
Curaj să schimb ceea ce pot, şi
Înţelepciune să le deosebesc.”

Pur şi simplu îi cerem lui Dumnezeu să ne dea abilitatea să luăm lucrurile şi oamenii aşa cum sunt ei, dacă nu îi poţi schimba. Foarte rar reuşim să îi schimbăm pe oameni, dar ne putem schimba pe noi înşine. Îi cerem, mai departe, lui Dumnezeu să ne îngăduie să ne convingem pe noi înşine că nu se poate altfel, chiar daca am putea. Numai Dumnezeu este destul de puternic să controleze toate lucrurile, şi se pare ca preferă să lase lucrurile să meargă de la sine fără să le schimbe.
În practică: înfruntă problema care îţi scoate peri albi, şi spune „Există ceva ce pot să fac în acest moment, azi?” Daca da, fă! Nu lăsa pe alt minut. Dacă azi nu poţi face nimic, acceptă şi dă uitării. "



Textul este mult mai mare .
NICU ,adopta principiul pasilor marunti si incepe ziua asa cum ai scris cu rugaciunea de seninatate si cu dictonul AZI NU BEAU .

Sa ne citim numai de bine !

Cu drag ,
Tudor