Va salut ... cu respect

[lupica]

17 ianuarie

FERICIREA VINE PE NESIMŢITE

„Problema noastră, a alcoolicilor, era urmă­toarea: Ceream lumii să ne ofere fericire şi pace sufletească prin mijloacele specifice prin care doream să le obţineam – prin intermediul alcoolu­lui. Dar nu am reuşit. Dar atunci când găsim timpul necesar pentru a afla unele legi spirituale şi a ne familiariza cu acestea, şi a le pune în practică, atunci într-adevăr obţinem fericire şi pace sufle­tească... Se pare că sunt anumite reguli pe care trebuie să le respectăm, dar fericirea şi pacea sufletească sunt tot timpul aici, libere şi la îndemâna oricui”.
DR. BOB ŞI VETERANII

Simplitatea programului A A mă învaţă că fericirea nu este ceva ce aş putea pretinde. Vine la mine pe nesimţite, în timp ce îi ajut pe alţii. Întinzând o mână de ajutor noului-venit sau cuiva care a recăzut, descopăr că propria mea abstinenţă a fost iarăşi umplută de o recunoştinţă şi o fericire ce nu se pot descrie în cuvinte.

[lupica]

*În viziunea lui Bill*

61.În rezolvarea fricii

Într- un fel sau altul ,frica ne- a afectat aproape fiecare aspect al vieții noastre.Frica era agentul coroziv nefast, care destrăma țesătura întregii noastre vieți.Ea a generat lanțuri de circumstanțe care ne- au adus nenorociri pe care simțeam că nu le meritam.Dar oare nu declanșaserăm noi înșine dezastrul?
Problema rezolvării fricii are două aspecte.Trebuie să încercăm să obținem o cât mai mare eliberare de fricile noastre.Apoi trebuie să găsim atât curajul ,cât și îndurarea să abordăm constructiv fricile care au rămas.
1.Alcoolicii Anonimi
2.Grapevine,ianuarie 1962

[lupica]

18 ianuarie

MĂ VA AJUTA OARE BĂUTURA?

Privind în urmă la cariera noastră de băutori, putem arăta că scăpasem controlul, cu ani înainte de a ne da seama; că deja băutul nu mai era un obicei ci era cu adevărat începutul unei progresii fatale.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe vremea când încă mai beam, nu puteam să fac faţă situaţiilor vieţii în felul în care o puteau face alţi oameni mai sănătoşi. Cel mai mic incident declanşa o stare de spirit care mă făcea să cred că trebuie să beau pentru a-mi amorţi sentimentele. Dar amorţeala nu ameliora situaţia, aşa că am căutat în continuare evadarea în sticlă. Astăzi trebuie să fiu conştient de alcoolismul meu. Nu-mi pot permite să cred că mi-am recăpătat controlul asupra băutului– altfel voi crede iarăşi că mi-am recăpătat controlul asupra vieţii mele. Un astfel de sentiment al controlului este fatal pentru recuperarea mea.

[lupica]

*În viziunea lui Bill*

62. O altfel de ușă rotativă

Dacă un bețivan apare printre noi și ne spune că nu îi plac principiile, oamenii și gospodărirea serviciilor AA-ului,când ne declară că îi va fi mai bine altundeva- noi nu ne îngrijorăm.Îi spunem pur și simplu: *Poate că ești un caz cu adevărat diferit.De ce nu încerci altceva?*
Dacă un membru AA declară că nu- i place propriul grup, nu ne deranjează.Pur și simplu îi spunem: *De ce nu încerci altul?Sau pornește tu unul?*
Pentru toți aceia ce vor să se separe de AA, le înmânăm o invitație agreabilă să o facă.Dacă pot să o ducă mai bine în alte moduri, suntem bucuroși.Dacă după o încercare nu o duc mai bine, știm că trebuie să înfrunte o alegere: Pot înnebuni sau muri, sau se pot întoarce în AA.Decizia le aparține în întregime.(De fapt, majoritatea dintre ei se întorc).
Doisprezece concepte.

[lupica]

20 ianuarie

„NE OPRIM... ŞI NE RUGĂM”

În răgazurile zilei, atunci când suntem agitaţi sau avem îndoieli, ne oprim şi ne rugăm pentru gândul sau fapta cea dreaptă.
ALCOOLICII ANONIMI

Astăzi mă rog smerit Puterii mele Superioare pentru harul de a găsi loc între pornirile mele şi acţiunea mea; pentru un şuvoi de aer răcoros, dacă m-aş încinge; pentru a întrerupe furia cu o pace blândă; pentru a accepta momentul care permite judecăţii să devină discernământ; pentru a mă rezuma la tăcere atunci când m-ar fi luat gura pe dinainte. ca să atac sau ca să mă apăr.
Am promis că voi veghea fiecare prilej de a mă supune Puterii mele Superioare, pentru îndrumare. Ştiu unde este această putere: se află înăuntrul meu, limpede ca un pârâu, ascuns printre munţi –este nebănuita Resursă Interioară.
Îi mulţumesc Puterii mele Superioare pentru această lume plină de lumină şi adevăr pe care o văd atunci când îi permit să-mi îndrume privirea. Astăzi am încredere în ea şi sper că şi ea are încredere în mine că îmi dau toată silinţa pentru a găsi gândul sau fapta cea dreaptă, de astăzi.

[lupica]

*În viziunea lui Bill*

63. Eliberați din dependență

Mi- am pus întrebarea : *De ce nu pot cei 12 Pași să mă elibereze din această depresie insuportabilă?* Și imediat mi- au căzut ochii pe rugăciunea Sf.Francis: *este mai bine să mângâi , decât să fii mângâiat*.
Dintr- o dată, mi- am dat seama care ar putea fi răspunsul .Defectul meu de bază a fost întotdeauna dependența de oameni sau de circumstanțe care să- mi aducă prestigiu, siguranță și încredere.Nereușind să dobândesc acestea în concordanță cu visele mele perfecționiste și a descrierii lor detaliate ,am luptat pentru ele.Și odată cu înfrângerea,a venit și depresia.
Întărit de îndurarea găsită în rugăciune, a trebuit să- mi exercit fiecare fărâmă de voință și acțiune pentru a -mi reteza aceste dependențe emoționale defectuoase de oameni și circumstanțe.Abia atunci am fost liber să iubesc așa cum a iubit Francisc.
Grapevine,ianuarie 1958

[lupica]

21 ianuarie

AJUTÂNDU-MI FRATELE

Un membru îi vorbeşte noului-venit nu mânat de putere, ci de smerenie şi slăbiciune.
AA AJUNS LA MATURITATE

Pe măsură ce zilele trec în A A, îi cer lui Dumnezeu să-mi călăuzească gândurile şi cuvintele pe care le rostesc. În această muncă de implicare continuă în viaţa comunităţii, deseori am ocazia să iau cuvântul. Aşa că îi cer în mod frecvent lui Dumnezeu să mă ajute să-mi veghez gândurile şi vorbele, ca acestea să fie cugetările adevărate şi potrivite ale programului nostru; să-mi concentrez încă o dată aspiraţiile pentru a căuta îndrumarea Lui; să mă ajute să fiu cu adevărat bun şi iubitor, să ajut şi să alin, dar mereu copleşit de smerenie şi izbăvit de orice urmă de aroganţă.
Astăzi aş putea foarte bine să am de-a face cu atitudini respingătoare sau vorbe grele– comporta­ment tipic pentru un alcoolic aflat în suferinţă. Dacă se va întâmpla asta, mă voi opri o clipă pentru a mă concentra asupra lui Dumnezeu, şi aşa voi fi în stare să răspund cu calm, tărie şi sensibilitate.

[lupica]

*În viziunea lui Bill*

64. Căutarea motivelor

Unii dintre noi țineam morțiș că, pe când beam, n- am făcut rău nimănui decât nouă înșine.Famiile noastre n- au suferit , pentru că ne plăteam toate datoriile și nu beam decât rareori acasă.Asociații noștri n- au suferit pentru că, de obicei, ne vedeam de treabă în afaceri.Reputația noastră nu suferise, pentru că puțini știau că beam.Cei care știau, ne asigurau câteodată de faptul că o beție zdravănă nu era decât o greșeală a unui om cumsecade .Atunci, ce rele să fi făcut? În nici uncaz mai multe decât ar putea repara câteva scuze, prezentate în treacăt.
Această atitudine este, desigur ,rezultatul uitării intenționate.Este o atitudine pe care n- o poate schimba decât o cercetare profundă și onestă a motivelor și acțiunilor noastre.
Doisprezece și doisprezece.

[lupica]

22 ianuarie

„SĂ NU COMPLICĂM LUCRURILE”

Câteva ore mai târziu mi-am luat rămas bun de la Dr. Bob... Acel cunoscut, minunat şi larg zâmbet era întipărit pe faţa lui atunci când mi-a spus aproape glumind: „Ţine minte, Bill, să nu facem praf toate astea. Să nu complicăm lucrurile!” M-am întors, nefiind în stare să mai scot o vorbă. A fost ultima dată când îl mai vedeam.
AA AJUNS LA MATURITATE

După ani de zile de abstinenţă mă întreb câteodată: „Poate fi atât de simplu?” Apoi, la întruniri, văd foşti cinici şi sceptici care au ieşit din iad pe drumul A A, împărţindu-şi viaţa, fără alcool, în segmente a câte douăzeci şi patru de ore, în timpul cărora, aplică acele câteva principii cu toată price­perea lor. După care îmi dau din nou seama că, deşi nu este întotdeauna uşor, dacă nu complic lucrurile, merge.

[lupica]

*În viziunea lui Bill*

65.Creșterea prin Pasul Zece

În următorii ani ,AA-ul va face,bineînțeles ,și greșeli.Experiența ne- a arătat că nu trebuie să ne temem de ele,cu condiția să ne păstrăm bunăvoința de a ne recunoaște greșelile și de a le repara cu promptitudine.Creșterea noastră individuală a depins de acest proces sănătos de încercare și eșec.În același mod vom crește ca și comunitate.
Să ne reamintim întotdeauna că o societate de femei și bărbați care nu își pot corecta liber greșelile proprii va cădea cu siguranță în ruină,dacă nu în colaps.Aceasta este pedeapsa universală pentru oprirea din creștere.Așa cum fiecare membru AA trebuie să- și facă inventarul moral și să acționeze în consecință,la fel trebuie să procedeze și întreaga noastră comunitate,dacă vrem să supraviețuim și dacă vrem să servim bine și cu folos.
AA ajunge la maturitate