Va salut ... cu respect

[lupica]

20 decembrie

RĂSPLATA DĂRUIRII

Într-adevăr, acesta este felul de dăruire care, de fapt, nu necesită absolut nimic. El nu se aşteaptă ca tovarăşul lui de suferinţă să-l plătească, sau măcar să-l iubească. Iar apoi el descoperă că datorită paradoxului divin al felului acesta de dăruire, el şi-a primit răsplata ce i se cuvine, indiferent dacă fratele lui a primit ceva sau nu.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Datorită experienţei în lucrul la Pasul Doisprezece, am ajuns să înţeleg beneficiile dăruirii care nu necesită nimic în schimb. La început aşteptam ca cei din jur să se recupereze, dar curând am aflat că aceasta nu s-a întâmplat. Odată ce am dobândit smerenia de a accepta faptul că nu fiecare apel de Pas Doisprezece se va încheia cu succes, am putut să primesc răsplata dăruirii altruiste.

[lupica]

23 decembrie

VINDECARE, UNITATE, SPRIJIN

Pasul Doisprezece – transmiterea mesajului – este cel mai important sprijin pe care îl oferă comunitatea AA; acesta este scopul nostru de bază şi motivul principal al existenţei noastre.
LIMBAJUL INIMII

Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru cei care au venit înaintea mea, cei care mi-au spus să nu uit de cele Trei Moşteniri: Recuperare, Unitate şi Servicii. În grupul meu de acasă, cele Trei Moşteniri erau descrise pe un semn care spunea în felul următor: „Iei un taburet cu trei picioare şi încerci să-l ţii în echilibru pe un picior sau două. Cele Trei Moşteniri ale noastre trebuie păstrate intacte. În cadrul Recu­perării, ajungem împreună la abstinenţă; în cadrul Unităţii, muncim împreună pentru binele Paşilor şi Tradiţiilor noastre; iar prin intermediul Serviciilor– dăruim cu generozitate ceea ce ne-a fost dăruit şi nouă”.
Unul dintre cele mai de preţ lucruri din viaţa mea este faptul că ştiu că nu voi avea nici un mesaj de transmis, decât dacă mă recuperez conform principiilor AA.

[lupica]

28 decembrie

ARANJEAZĂ-TE ŞI FĂ-ŢI APARIŢIA

În AA scopul nostru nu este doar abstinenţa – încercăm să devenim iarăşi cetăţeni ai lumii pe care am respins-o şi ai lumii care odată ne-a respins pe noi. Aceasta este demonstraţia cea mai elocventă a faptului că lucrul la Pasul Doisprezece este primul, şi nu ultimul pas.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Vechea zicală sună cam aşa: „Aranjează-te şi fă-ţi apariţia”. Această acţiune este atât de impor­tantă, încât îmi place s-o consider motto-ul meu. În fiecare zi pot să aleg să mă aranjez şi să-mi fac apariţia, sau nu. Când apar la întruniri, încep să mă simt o parte din acea întrunire, căci atunci pot să fac ceea ce spun că fac la acele întruniri. Pot să discut cu noii-veniţi şi pot să-mi împărtăşesc experienţa; iată ce înseamnă de fapt credibilitatea, corectitudinea şi politeţea. Aranjarea şi apariţia sunt acţiunile concrete pe care le întreprind în revenirea continuă la viaţa normală.

[lupica]

29 decembrie

BUCURIA DE A TRĂI

... prin urmare, bucuria de a duce o viaţă fericită este tema principală a Pasului Doisprezece.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

AA-ul chiar este un program voios! Chiar şi aşa, mă împotrivesc câteodată să fac paşii necesari pentru a merge mai departe şi mă pomenesc că mă opun chiar acţiunilor care ar putea să-mi aducă fericirea pe care mi-o doresc. Nu m-aş opune, dacă acţiunile acelea nu ar atinge vreun punct vulnerabil din viaţa mea, un punct care are nevoie de speranţă şi desăvârşire. Expunerea repetată la întâmplări vesele poate să-mi atenueze în parte orgoliul. În asta constă puterea bucuriei de a-i ajuta pe toţi membrii AA.

[lupica]

30 decembrie

ANONIMATUL

Anonimatul este baza spirituală a tuturor Tradiţiilor noastre şi ne reaminteşte neîncetat să plasăm principiile deasupra personalităţilor.
ALCOOLICII ANONIMI

Tradiţia Doisprezece a devenit importantă la începutul abstinenţei mele şi, alături de cei Doisprezece Paşi, continuă să fie indispensabilă recuperării mele. După ce m-am alăturat comunităţii, am devenit conştient că aveam probleme de personalitate, aşa că atunci când l-am auzit pentru prima dată, mesajul Tradiţiei mi-a fost foarte clar: există o cale imediată pentru mine de a înfrunta, împreună cu alţii, alcoolismul meu şi furia, atitu­dinea defensivă şi cea ofensivă care însoţesc această boală. Am considerat că Tradiţia Doisprezece este un foarte bun atenuator de orgoliu; mi-a înlăturat furia şi mi-a dat posibilitatea de utiliza principiile programului. Toţi Paşii, dar în special Tradiţia aceasta, m-au călăuzit timp de ani buni de absti­nenţă prelungită. Le port recunoştinţă celor care mi-au fost alături, atunci când am avut nevoie de ei.

[lupica]

2 ianuarie

MAI ÎNTÂI, TEMELIA

Oare abstinenţa este tot ce putem aştepta de la o deşteptare spirituală? Nu, abstinenţa este doar începutul.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Frecventarea programului A A este ca şi cum ai construi o casă. Mai întâi a trebuit să torn un strat gros de beton pe care să pot înălţa casa; aceasta a însemnat pentru mine să mă las de băutură. Dar este destul de incomod să trăieşti pe un strat de beton, lipsit de protecţie şi expus caniculei, frigului, vântului şi ploii. Aşa că, odată cu începerea parcur­gerii programului, mi-am construit o odaie pe acea fundaţie. Prima odaie era cam şubredă deoare­ce încă nu mă obişnuisem cu lucrul. Dar odată cu trecerea timpului, pe măsură ce parcurgeam progra­mul, am învăţat să construiesc camere mai bune. Cu cât exersam mai mult şi cu cât construiam mai mult, cu atât mai confortabilă şi mai plăcută devenea casa în care trebuie să trăiesc acum.

[lupica]

3 ianuarie

NEPUTINCIOŞI

Am recunoscut faptul că suntem neputincioşi în faţa alcoolului – că vieţile noastre au scăpat de sub control.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nu e deloc o coincidenţă faptul că încă de la Primul Pas se vorbeşte despre lipsa de putere: recu­noaşterea propriei lipse de puteri în faţa alcoolului este piatra de temelie pe fundamentul recuperării. Am învăţat că nu mai am puterea şi controlul pe care odată credeam că le am. Nu pot controla părerea oamenilor despre mine. Nu pot face nimic în privinţa faptului că tocmai am pierdut autobuzul. Nu pot controla felul în care alţii lu­crează (sau nu) asupra Paşilor. Dar am învăţat, de asemenea, că nu sunt lipsit de putere asupra anumitor lucruri. Nu sunt neputincios asupra propriilor mele atitudini. Nu sunt neputincios asupra negativităţii. Nu sunt neputincios în asumarea responsabilităţii pentru propria-mi recuperare. Am puterea să exercit o influenţă pozitivă asupra mea, a celor dragi şi a lumii în care trăiesc.

[lupica]

4 ianuarie

ÎNCEPE DE UNDE TE AFLI

Noi simţim că renunţarea la alcool nu este decât începutul. Pe viitor, în casele, ocupaţiile şi relaţiile noastre ne aşteaptă o demonstraţie mult mai importantă a principiilor noastre.
ALCOOLICII ANONIMI

De obicei îmi este destul de uşor să fiu plăcut oamenilor în ambianţa întrunirilor A A. În timp ce mă străduiesc să rămân abstinent, sărbătoresc împreună cu confraţii mei alcoolici, eliberarea noastră comună de iadul băutului. Deseori îmi vine destul de uşor să răspândesc valuri de bucurie vechilor şi noilor mei prieteni din program.
Cu toate astea, la lucru sau acasă e altă poveste. Anume în situaţiile care apar în cele două locuri, micile frustrări de zi cu zi ies cel mai bine la iveală şi este greu să zâmbeşti, să rosteşti o vorbă bună sau să fii receptiv. În afara încăperilor AA- ului, este adevăratul test al eficienţei cu care trec prin programul celor Doisprezece Paşi.

[lupica]

7 ianuarie

ÎNTR-UN MOMENT DE CRIZĂ

Jumătăţile de măsură nu ne-au fost de niciun folos. Eram într-un moment de criză. Ne-am rugat pentru protecţia şi grija Lui cu dăruire totală.
ALCOOLICII ANONIMI

În fiecare zi trec prin momente de criză. Gân­durile şi acţiunile mele pot să mă propulseze către progres sau pot să mă întoarcă pe calea vechilor mele năravuri şi la băutură. Uneori momentele de criză sunt începuturi, cum ar fi atunci când, în loc să condamn pe cineva, mă hotărăsc să-i laud meritele. Sau atunci când încep să cer ajutor şi să nu mă mai zbat de unul singur. Alteori, momentele de criză înseamnă sfârşituri, aşa cum se întâmplă atunci când îmi dau bine seama că trebuie să pun capăt resentimentelor care mă macină şi egoismului paralizant. Zilnic îmi dau târcoale o mulţime de defi­cienţe; de aceea, am zilnic ocazia să le conştien­tizez. Într-un fel sau altul, zilnic îmi apar multe dintre defectele mele de caracter: autocondamnarea, furia, fuga de responsabilitate, mândria, dorinţa de răzbunare sau grandomania.
Aplicarea jumătăţilor de măsură pentru elimi­narea acestor defecte nu face decât să-mi paralizeze eforturile de a mă schimba. Doar atunci când Îi cer ajutorlui Dumnezeu, cu dăruire totală, doar atunci devin dornic şi capabil de schimbare.

[lupica]

8 ianuarie

AM OARE DE ALES?

Cert este că majoritatea alcoolicilor, din motive încă neclare, au pierdut puterea de a alege în ceea ce priveşte băutura. Aşa-zisa putere a voinţei noastre devine practic inexistentă.
ALCOOLICII ANONIMI

Neputinţa mea în faţa alcoolului nu dispare atunci când încetez să mai beau. Nici în abstinenţă nu am de ales – nu pot să beau.
Alegerea pe care o am este să iau şi să fo­losesc „trusa de instrumente spirituale” (ALCOOLI­CII ANONIMI). Când fac acest lucru, Puterea mea Superioară mă eliberează de incapacitatea de a alege – şi mă mai ţine abstinent încă o zi. Dacă aş putea alege să nu beau astăzi, oare aş mai avea nevoie de A A sau de vreo Putere Superioară?