Va salut ... cu respect

[lupica]

9 ianuarie

UN ACT AL PROVIDENŢEI

Cu paharul în mână este cu adevărat îngro­zitor să recunoşti că ne-am pervertit mintea într-o asemenea obsesie pentru consum destructiv de alcool, încât doar un act al Providenţei ar putea să ne-o ia.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În ceea ce mă priveşte, actul Providenţei, (o manifestare a îndrumării şi grijii divine), a venit o dată cu experimentarea decăderii totale cauzate de alcoolismul activ – tot ce avea însemnătate în viaţa mea, a dispărut. Am telefonat Alcoolicilor Anonimi şi, din clipa aceea, viaţa mea n-a mai fost aceeaşi. Când mă gândesc la clipa aceea deosebită, îmi dau seama că Dumnezeu lucra asupra vieţii mele cu mult timp înainte să conştientizez şi să accept no­ţiu­nile spirituale. Datorită acestui act al Providenţei, paharul a fost pus jos şi am început călătoria în abstinenţă. Viaţa continuă să mi se desfăşoare sub grija şi îndrumarea divină. Pasul Unu, cel în care am recunoscut că eram neputincios în faţa alcoolu­lui, că viaţa mi-a scăpat de sub control, are mai mult sens pentru mine - fiecare zi la rândul ei - în comunitatea Alcoolicilor Anonimi, cea salva­toare şi dăruitoare de viaţă.

[lupica]

10 ianuarie

RĂMÂNEM UNIŢI

Am aflat că trebuie să recunoaştem deplin, în sinea noastră, că eram alcoolici. Acesta este primul pas în recuperare. Iluzia că suntem ca ceilalţi oameni sau am putea fi acum, trebuie spulberată.
ALCOOLICII ANONIMI

Am ajuns la ALCOOLICII ANONIMI, deoarece nu mai puteam să-mi controlez consumul de alcool. Fie că aveam parte de lamentările soţiei mele în legătură cu băutul, sau poate că şeriful m-a obligat să merg la întrunirile A A, sau poate că ştiam, în străfundurile sufletului meu, că nu puteam bea ca şi alţii, dar nu vroiam s-o recunosc, pentru că mă îngrozea alternativa. ALCOOLICII ANONIMI sunt o comunitate de oameni uniţi împotriva unei boli comune, fatale. Viaţa fiecăruia dintre noi este legată de vieţile tuturor celorlalţi, întocmai precum supravieţuitorii pe o barcă de salvare în largul mării. Dacă lucrăm împreună, putem ajunge la mal în siguranţă.

[Alpha]

Am citit mult ieri si printre altele si primele 10-15 pagini ale tale, acolo unde ziceai ca nu agreezi asocierea lasatului de alcool cu credinta. Acum in ultimele pagini, te vad a fi bine, ma bucur. Ai reusit prin programul AA si esti ok si cu puterea divină. Eu sunt in stadiul de negare. Ceva de genul, pai eu vreau sa ma las de alcool, prea greu să mă apuc si de credințe. Nu sunt religioasă, nu stiu de există Dumnezeu, mi-ar plăcea să cred că da, ar fi frumos. Ar da un sens. Dar nu cred ca de rugăciunile noastre are El nevoie. In fine.
O duminică frumoasă.

[lupica]

13 ianuarie
NU SE ÎNTÂMPLĂ PESTE NOAPTE

Noi nu ne-am vindecat de alcoolism. Tot ce am obţinut cu adevărat este o probabilă amânare în păstrarea condiţiei noastre spirituale.
ALCOOLICII ANONIMI

Cea mai răspândită fantezie a alcoolicilor pare să fie aceasta: „Dacă pur şi simplu încetez să mai beau, totul va fi în regulă”. Atunci când ceaţa s-a risipit pentru mine, am văzut – pentru prima dată – ce dezastru a devenit viaţa mea. Aveam familie, serviciu, probleme financiare şi juridice; eram tributar vechilor idei religioase; erau anumite aspecte ale caracterului meu pe care eram tentat să le trec cu vederea, deoarece puteau lesne să mă convingă că nu mai am nicio speranţă şi să mă împingă iarăşi spre evadare. Cartea cea Mare m-a călăuzit în rezolvarea tuturor problemelor mele. Dar acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte – şi în mod sigur nu de la sine – fără niciun efort din partea mea. Trebuie mereu să fiu recunoscător îndurării şi binecuvântărilor lui Dumnezeu care se întrevăd prin orice problemă cu care mă confrunt.

[Alpha]

Nu stiu ce sa zic, de ce nu-ti mulțumești in primul rînd tie? Eu nu am nicio problemă ca vreo religie, nu-s vreo atee infocata, am copiii botezați, tin sărbătorile creștine asa mai laic. N- am biserică ortodoxă aici dar n-am probleme sa intru in cele protestante, am fost invitată la nunți si botezuri si înmormîntări. Ba chiar imi place simplitatea nordică protestantă. Îs mai cerebrali asa.
Dar nu prea vad de ce trebuie asocierea asta cu divinitatea cînd vrei sa renunți la alcool.
Probabil are de a face cu faptul că suntem mici si neputincioși si trecători. Alcoolul si o putere divină rămîn si dupa noi. Si noi tre sa facem switch între.
Incerc sa inteleg, atîta tot. N-am putere sa ma contrazic ori mai stiu eu ce.

[lupica]

14 ianuarie

FĂRĂ REGRETE

Nu vom regreta trecutul şi nici nu vom dori să uităm de el.
ALCOOLICII ANONIMI

Odată ce am devenit abstinent, am început să-mi dau seama că îmi risipisem viaţa şi m-am simţit copleşit de vină şi sentimente de regret. Paşii Patru şi Cinci ai programului m-au ajutat enorm să scap de acele regrete chinuitoare. Am învăţat că egocen­trismul şi lipsa de onestitate îşi aveau originea, în mare măsură, în băut şi că beam pentru că eram alcoolic. Acum îmi dau seama că până şi cele mai dezgustătoare experienţe din trecut se pot preschim­ba în aur, deoarece, în calitatea mea de alcoolic abstinent, le pot împărtăşi şi celorlalţi confraţi alcoolici, în special celor nou veniţi. Abstinent de vreo câţiva ani în A A, nu mai regret trecutul; sunt pur şi simplu conştient de dragostea lui Dumnezeu şi de ajutorul pe care îl pot da altora din comunitate.

[lupica]

16 ianuarie

FUNDUL PRĂPASTIEI

De ce se insistă atât de mult ca fiecare mem­bru al A A trebuie mai întâi să ajungă la fundul prăpastiei? Răspunsul este că puţini oameni vor încer­ca cu sinceritate să aplice programul dacă nu au ajuns în prealabil la fundul prăpastiei. Căci apli­carea celorlalţi unsprezece Paşi înseamnă adopta­rea de atitudini şi acţiuni pe care aproape niciun alco­olic care continuă să bea nu poate spera să le facă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

După ce am dat de fundul prăpastiei, am de­ve­nit mai deschis la minte şi dornic de a încerca ceva nou. Ceea ce am încercat a fost AA- ul. Noua mea viaţă în comunitate semăna întrucâtva cu învă­ţatul mersului pe bicicletă: A A îmi erau ca nişte roţi de susţinere dar şi mână care mă sprijinea. La vre­mea respectivă nu-mi doream chiar atât de mult acest ajutor; pur şi simplu nu mai vroiam să sufăr ca înainte. Dorinţa mea de a nu ajunge iarăşi la fundul prăpas­tiei a fost mai puternică decât dorinţa de a bea. La început, lucrul acesta m-a ţinut departe de alcool. Dar după o vreme m-am pomenit că lucram asupra Paşilor cu maximum de sârguinţă. În curând mi-am dat seama că atitudinile şi acţiunile mele se schim­bau – puţin câte puţin. Cu fiecare zi la rândul ei, mă simţeam mai în largul meu şi mai bine în com­pa­nia altora, iar suferinţele mele au început să se vindece. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru roţile de susţinere şi mâna care mă sprijinea – lu­cruri pe care am ales să le numesc ALCOOLICII ANONIMI.

[lupica]

17 ianuarie

FERICIREA VINE PE NESIMŢITE

„Problema noastră, a alcoolicilor, era urmă­toarea: Ceream lumii să ne ofere fericire şi pace sufletească prin mijloacele specifice prin care doream să le obţineam – prin intermediul alcoolu­lui. Dar nu am reuşit. Dar atunci când găsim timpul necesar pentru a afla unele legi spirituale şi a ne familiariza cu acestea, şi a le pune în practică, atunci într-adevăr obţinem fericire şi pace sufle­tească... Se pare că sunt anumite reguli pe care trebuie să le respectăm, dar fericirea şi pacea sufletească sunt tot timpul aici, libere şi la îndemâna oricui”.
DR. BOB ŞI VETERANII

Simplitatea programului A A mă învaţă că fericirea nu este ceva ce aş putea pretinde. Vine la mine pe nesimţite, în timp ce îi ajut pe alţii. Întinzând o mână de ajutor noului-venit sau cuiva care a recăzut, descopăr că propria mea abstinenţă a fost iarăşi umplută de o recunoştinţă şi o fericire ce nu se pot descrie în cuvinte.

[lupica]

18 ianuarie

MĂ VA AJUTA OARE BĂUTURA?

Privind în urmă la cariera noastră de băutori, putem arăta că scăpasem controlul, cu ani înainte de a ne da seama; că deja băutul nu mai era un obicei ci era cu adevărat începutul unei progresii fatale.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe vremea când încă mai beam, nu puteam să fac faţă situaţiilor vieţii în felul în care o puteau face alţi oameni mai sănătoşi. Cel mai mic incident declanşa o stare de spirit care mă făcea să cred că trebuie să beau pentru a-mi amorţi sentimentele. Dar amorţeala nu ameliora situaţia, aşa că am căutat în continuare evadarea în sticlă. Astăzi trebuie să fiu conştient de alcoolismul meu. Nu-mi pot permite să cred că mi-am recăpătat controlul asupra băutului– altfel voi crede iarăşi că mi-am recăpătat controlul asupra vieţii mele. Un astfel de sentiment al controlului este fatal pentru recuperarea mea.

[lupica]

19 ianuarie

CREDINŢĂ NEÎNCETATĂ

Credinţa trebuie să lucreze douăzeci şi patru de ore pe zi în noi şi prin noi, altfel vom pieri.
ALCOOLICII ANONIMI

Esenţa spiritualităţii şi a abstinenţei mele stă în credinţa neîncetată într-o Putere Superioară. Trebuie să-mi amintesc şi să mă bizui pe Dumnezeu aşa cum Îl înţeleg eu în timp ce urmez toate activităţile zilnice. Cât de reconfortantă este pentru mine ideea că Dumnezeu lucrează în şi prin oameni. În răga­zurile mele zilnice, îmi amintesc oare de exemplele concrete ale prezenţei divine? Sunt oare uimit şi încurajat de multele împrejurări în care această prezenţă este evidentă? Sunt copleşit de recunoştinţă pentru prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa mea dedicată recuperării. Fără această forţă atot­pute­rnică prezentă în fiecare activitate a mea, aş cădea iarăşi în abisurile bolii mele – şi ale morţii.