Va salut ... cu respect

[lupica]

9 aprilie

ELIBERAREA DE SUB JUGUL „REGELUI ALCOOL”

... haideţi să nu presupunem nici măcar pentru o secundă că n-am fi constrânşi... Fostul nostru tiran, Regele Alcool, stă mereu gata să ne prindă în mrejele lui. Prin urmare, eliberarea de alcool este marele imperativ care trebuie atins, altfel vom înnebuni sau vom muri.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, trăiam într-o limitare de natură spirituală, emoţională şi, câteodată, fizică. Mi-am construit închisoarea cu gratii de încăpăţâ­nare şi îngăduinţă prea mare de sine, din care nu puteam să scap. Rarele perioade de abstinenţă care păreau să-mi promită eliberarea se dovedeau a fi nişte speranţe deşarte de graţiere. Pentru a evada cu adevărat aveam nevoie de voinţa de a urma toate indicaţiile necesare pentru a întoarce cheia în broască. Înarmat cu acea bunăvoinţă şi dorinţa de a acţiona, cheia s-a răsucit în broască, iar gratiile s-au deschis pentru mine. Bunăvoinţa şi acţiunea neîntreruptă mă ţin în libertate – într-un fel de permisie de o zi care ar trebui să nu se sfârşească.

[lupica]

10 aprilie

MATURIZAREA

Esenţa întregii maturizări este dorinţa de a te schimba în bine, iar după aceea voinţa constantă de a-ţi asuma orice fel de responsabilitate ar presupune aceasta.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Câteodată, atunci când eram dispus să fac ceea ce trebuia să fi făcut demult, vroiam laude şi recunoaştere. Nu realizam că, cu cât sunt mai dispus să acţionez diferit, cu atât mai palpitantă este viaţa mea. Cu cât sunt mai dispus să-i ajut pe alţii, cu atât răsplata este mai mare. Iată ce înseamnă pentru mine aplicarea principiilor. Pentru mine, este mult mai interesant şi mai util să-ţi doreşti să acţionezi, decât să obţii rezultate imediate. Să fiu mai amabil, să nu fiu atât de iute la mânie, să fiu mai iubitor – acestea îmi fac viaţa mai bună, zi după zi.

[lupica]

11 aprilie

CUVÂNTUL LA CARE TREBUIE SĂ RENUNŢĂM: „VINĂ”

Deseori ne lua mult timp să înţelegem în ce măsură ne urmăreau emoţiile schimbătoare. Le puteam depista cu repeziciune la alţii, dar în ceea ce priveşte propria persoană – ne lua mai mult timp. În primul rând, trebuia să recunoaştem că aveam multe din aceste defecte, chiar dacă dezvă­luiri de acest gen erau umilitoare şi provocau sufe­rinţă. Spre îngrijorarea unora, trebuia să omitem cuvântul „vină” din vorbele şi gândurile noastre.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când lucram la Pasul Patru, urmărind indica­ţiile Cărţii celei Mari, am observat că lista persoa­nelor cărora le purtam pică era plină de preju­decăţile mele şi de învinuiri aduse altora pentru faptul că nu eram în stare să am succes în viaţă şi să-mi folosesc din plin potenţialul. Am descoperit de asemenea că simţeam diferit pentru că sunt negru. Pe măsură ce îmi continuam lucrul asupra Pasului, am aflat că beam întotdeauna ca să scap de acele senzaţii. Abia când am devenit abstinent şi am lucrat asupra inventarului meu, n-am mai putut da vina pe alţii.

[lupica]

12 aprilie

SCĂPÂND DE NEBUNIE

…atunci când era implicat alcoolul, în mod ciudat ne pierdeam minţile.
ALCOOLICII ANONIMI

Alcoolismul mă făcea să beau, fie că-mi doream acest lucru sau nu. Nebunia îmi domina viaţa şi era esenţa bolii mele. Îmi lua libertatea de alegere în ceea ce priveşte băutura şi, prin urmare, îmi lua şi celelalte opţiuni. Când beam, nu eram în stare să fac alegeri eficiente în niciun aspect al vieţii mele, iar viaţa mea devenise incontrolabilă.
Mă rog lui Dumnezeu să mă ajute să înţeleg şi să accept întregul sens al bolii care se cheamă alcoolism.

[lupica]

13 aprilie

FALSUL CONFORT AL AUTOCOMPĂTIMIRII

Autocompătimirea este unul dintre cele mai nefericite şi istovitoare defecte dintre cele care ne sunt cunoscute. Este o barieră în calea oricărui progres spiritual şi poate anula orice comunicare eficientă cu semenii noştri din cauză că mereu necesită în mod exagerat atenţie şi compasiune. Este o formă lamentabilă de martiraj, pe care noi nu prea ni-l putem permite.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Falsul confort al autocompătimirii mă izolează doar temporar de realitate, iar apoi cere, ca şi în cazul unui drog, o doză tot mai mare. Dacă mă las pradă acestei ispite, s-ar putea să recad. Ce pot să fac? Un antidot sigur este să-mi îndrept atenţia, oricât de slab la început, către alţii mai puţin norocoşi decât mine, preferabil către alţi alcoolici. În măsura în care dau dovadă că pot să-i înţeleg, voi putea reduce din suferinţa mea exagerată.

[lupica]

14 aprilie

INAMICUL „NUMĂRUL UNU”

Resentimentul este inamicul „numărul unu”. Distruge alcoolicii mai mult decât orice altceva. Din ea apar toate formele de maladie spirituală, căci noi n-am fost bolnavi doar mental şi fizic, am fost bolnavi şi spiritual.
ALCOOLICII ANONIMI

Când mă urmăresc pe mine însumi în timp ce lucrez asupra Pasului Patru, este foarte uşor să fac comentarii răutăcioase la adresa prejudiciilor provo­cate în trecut, deoarece e uşor să mă răzbun pentru răul pe care mi l-au făcut. A continua să întreţin vechea durere, este un resentiment, iar acesta va opri lumina să intre în sufletul meu. Dacă voi continua să întreţin dureri şi uri, mă voi urî şi îmi voi provoca suferinţă mie însumi. După ani de zile în întunericul resentimentelor, am găsit în sfârşit lumina soarelui. Trebuie să mă eliberez de resenti­mente; nu mi le pot permite.

[lupica]

15 aprilie

SCLAVIA RESENTIMENTELOR

... să-ţi cultivi resentimentele este de o gravi­tate fără margini. Căci în acest caz ne ascundem din calea luminii spirituale.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

S-a tot spus: „Supărarea este un lux pe care nu mi-l pot permite”. Sugerează asta cumva faptul că trec cu vederea această emoţie umană? Cred că nu. Înainte să aflu de programul A A, am fost sclavul şabloanelor comportamentale ale alcoolis­mului. Am fost subjugat, fără putinţă de scăpare, de negativism.
Paşii mi-au oferit o alternativă. Pasul Patru a fost începutul sfârşitului sclaviei mele. Procesul de „descotorosire” a început cu un inventar. Nu trebuia să-mi fie frică, deoarece Paşii precedenţi m-au asigurat că nu eram singur. Puterea mea Superioară m-a condus către această uşă şi mi-a dat posibi­litatea de alegere. Astăzi pot să aleg să deschid uşa libertăţii şi să mă scald în lumina Paşilor, căci ei mă curăţă lăuntric.

[lupica]

16 aprilie

SUPĂRAREA: UN „LUX DUBIOS”

Dacă e să mai trăim, trebuia să scăpăm de supărare. Proasta dispoziţie şi pripeala nu erau pentru noi. Ele ar putea fi un lux dubios pentru oamenii normali, dar pentru alcoolici, aceste lucruri sunt otravă.
ALCOOLICII ANONIMI

„Lux dubios”. De câte ori mi-am tot adus aminte de aceste cuvinte. Nu doar supărarea ar fi mai bine s-o lăsăm în grija nonalcoolicilor; mi-am făcut o listă în care am inclus resentimentul justificat, autocompătimirea, concluziile pripite, înfumurarea, trufia deşartă şi falsa smerenie. Rămân surprins de fiecare dată când citesc pasajul propriu-zis. Atât de bine mi s-au întipărit în minte principiile programului, încât continui să cred că toate aceste defecte au fost şi ele trecute în listă. Slavă Lui Dumnezeu că nu mi le pot permite – altfel cu siguranţă m-aş fi lăsat în voia lor.

[lupica]

17 aprilie

FRICA ŞI IUBIREA CA NOŢIUNI CONTRADICTORII

Toate aceste nereuşite generează frică, o boală sufletească în adevăratul sens al cuvântului.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

„Frica bătea la uşă; a deschis credinţa; nu mai era nimeni acolo”. Nu ştiu cui aparţin aceste vorbe, dar fără îndoială că arată foarte clar că frica este o iluzie. Eu însumi mi-am creat această iluzie.
Am cunoscut sentimentul fricii încă de pe vremea când eram copil şi am crezut în mod eronat că simpla ei prezenţă mă făcea să fiu un laş. Nu ştiam că una dintre definiţiile „curajului” este „voinţa de a face ceea ce trebuie, neţinând seama de frică”. Curajul aşadar, nu presupune neapărat absenţa fricii.
În răstimpurile vieţii mele când nu aveam parte de iubire, în mod sigur aveam parte de frică. Să te temi de Dumnezeu înseamnă să te temi a te bucura. Privind în urmă, îmi dau seama că atunci când aveam cea mai mare frică de Dumnezeu, nu aveam parte de nici o bucurie în viaţa mea. Pe măsură ce am învăţat să nu mă tem de Dumnezeu, am învăţat totodată să trăiesc bucuria.

[Ambasador]

Mai mult ma interesează cum arată omul după 31 de ani de abstinenta, nu medalia.. Și da, arata exact cum mi-l închipui eu: bun, smerit, frumos. Asta da motivație!