Va salut ... cu respect

[lupica]

Meditatie

24 aprilie

ÎNVĂŢÂND SĂ NE IUBIM PE NOI ÎNŞINE

Alcoolismul a fost o problemă de singurătate, chiar dacă eram înconjuraţi de oameni care ne iubeau... Încercam să găsim securitatea emoţională fie dominând, fie depinzând de alţii... Dar tot încercam în zadar să ne simţim în siguranţă la adăpostul unei forme nesănătoase de dominaţie sau dependenţă.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când mi-am făcut inventarul personal, am descoperit că aveam legături bolnăvicioase cu majoritatea oamenilor din viaţa mea – cum ar fi, spre exemplu, familia mea şi prietenii. M-am simţit întotdeauna izolat şi singur. Beam ca să-mi mai alin durerea sufletească.
Am fost în stare să-mi clădesc respectul de sine doar prin menţinerea abstinenţei, având un naş cumsecade şi lucrând asupra celor Doisprezece Paşi. La început cei Doisprezece Paşi m-au învăţat cum să devin cel mai bun prieten al meu, iar apoi, când am fost în stare să mă iubesc pe mine însumi, am putut să-i înţeleg şi să-i iubesc pe ceilalţi.

[lupica]

25 aprilie

INTRÂND ÎNTR-O NOUĂ DIMENSIUNE

În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător!

[lupica]

Meditatie

26 aprilie

NU FERICIREA ESTE ESENŢA

Nu cred că esenţa constă în fericire sau nefericire. Cum facem faţă problemelor cu care ne confruntăm? Cum tragem mai bine învăţăminte din ele şi cum transmitem ceea ce am învăţat şi altora, dacă sunt dispuşi să cunoască?
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

În goana mea după fericire, am tot schimbat meserii, m-am căsătorit, am divorţat, am făcut terapii geografice şi am intrat în datorii – sub aspect financiar, emoţional şi spiritual. În AA învăţ să mă maturizez. În loc să le cer oamenilor, locurilor şi lucrurilor să mă facă fericit, Îi pot cere lui Dumnezeu să mă ajute să mă accept pe mine însumi. Când mă copleşeşte vreo problemă, cei Doisprezece Paşi AA mă vor ajuta să suport suferinţa. Cunoştinţele pe care le dobândesc pot fi un dar pentru alţii care suferă de aceeaşi problemă ca şi mine. Vorba lui Bill: „Când ne copleşeşte durerea, trebuie să învăţăm de bunăvoie din ea şi să-i ajutăm pe alţii să înveţe. Când obţinem fericirea, o acceptăm ca pe un dar pentru care Îi mulţumim lui Dumnezeu.” (În viziunea lui Bill).

[primavara]

Daa..., ce postare frumoasa si adevarata!

Sarbatoarea Sfanta a Floriilor sa va aduca speranta, bucurie si lumina tuturor oriunde v-ati afla!

https://www.google.com/search?q=noapte+ ... NqCug,st:0

[lupica]

Meditatie

30 aprilie

UN MARE PARADOX

Aceste moşteniri ale suferinţei şi ale vinde­cării se transmit cu uşurinţă printre alcoolici, unul către celălalt. Acesta este darul pe care ni l-a oferit Dumnezeu, şi oferirea lui şi altora ca noi este unicul scop care la ora actuală îi stimulează pe toţi membrii AA din lume.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII


Marele paradox al AA-ului este că ştiu că nu pot păstra darul de preţ al abstinenţei decât dacă îl ofer şi eu, la rândul meu, altcuiva. Scopul meu principal este să mă abţin de la alcool. În AA nu am alt ţel, iar importanţa acestuia este pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă mă abat de la acest ţel, voi da greş. Dar AA-ul nu este doar pentru mine; este pentru alcoolicul care încă mai suferă. Detaşamentele alcoolicilor în recuperare se abţin de la alcool stând umăr la umăr cu alţi alcoolici. Calea mea spre vindecare înseamnă să le arăt altora din AA că atunci când îmi deschid sufletul în faţa lor, atât eu cât şi ceilalţi creştem în ochii lui Dumnezeu şi astfel mergem pe Calea Destinului Fericit.

[lupica]

Meditatie

1 mai

VINDECAREA INIMII ŞI A MINŢII

Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine, şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

De vreme ce este adevărat că Dumnezeu vine la mine prin intermediul oamenilor, îmi dau seama că, ţinându-i pe oameni la distanţă, Îl ţin pe Dumnezeu la distanţă. Dumnezeu este mai aproape de mine decât cred şi pot să mă bucur de prezenţa Lui iubindu-i pe oameni şi dându-le voie oamenilor să mă iubească. Dar nu pot nici să iubesc, nici să fiu iubit, dacă las secretele mele să-mi stea în cale. Refuz să privesc acea parte a persoalităţii mele care mă conduce. Trebuie să fiu dispus să mă uit la partea întunecată pentru a-mi putea vindeca inima şi mintea, căci aceasta este calea spre libertate. Trebuie să pătrund în întuneric ca să găsesc lumina şi să pătrund în frică pentru a găsi pacea. Dezvăluindu-mi secretele – şi scăpând astfel de vină – pot cu adevărat să-mi schimb modul de gândire; gândind altfel, pot să mă schimb. Gândurile mele îmi făuresc viitorul. Cum voi fi mâine depinde de cum gândesc astăzi.

[lupica]

Meditatie

2 mai

ARUNCÂND LUMINĂ ASUPRA TRECUTULUI ÎNTUNECAT

Rămâi credincios ideei conform căreia, în mâinile lui Dumnezeu, trecutul întunecat este cea mai mare avere pe care o deţii – soluţia vieţii şi a fericirii celorlalţi. Cu ajutorul ei poţi scăpa de ameninţarea morţii şi, respectiv, a nefericirii lor.
ALCOOLICII ANONIMI

Trecutul meu nu mai este o autobiografie; este o carte de referinţă care trebuie scoasă de pe raft, deschisă şi citită altora. Astăzi, când sunt prezent la datorie, prin faţa ochilor mi se înfăţişează cea mai frumoasă imagine. Căci, deşi această zi e întunecată – aşa cum ar trebui să fie unele zile – mai târziu stelele vor străluci şi mai tare. Mărturia mea că ele strălucesc va veni în viitorul apropiat. În acea zi, tot trecutul meu va fi o parte din mine, deoarece aceasta reprezintă soluţia, nu problema.

[lupica]

Meditatie

3 mai

CURĂŢAREA CASEI

Nu ştiu cum se face, dar să fii pus faţă în faţă cu Dumnezeu nu pare atât de stânjenitor ca şi atunci când discuţi între patru ochi cu o persoană. Până nu ne vom aşeza odată şi vom începe să vorbim cu voce tare despre ce am ascuns tot acest timp, dorinţa noastră de a ne curăţa casa va continua să rămână doar o chestiune teoretică.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pentru mine nu era ceva ieşit din comun să vorbesc cu Dumnezeu şi cu mine însumi despre defectele mele de caracter. Dar a fost mult mai greu să stau jos, faţă în faţă şi să discut aceste aspecte personale cu o altă persoană. Cu toate acestea, în această experienţă am trăit o eliberare similară celei pe care am trăit-o atunci când am recunoscut pentru prima dată că sunt alcoolic. Am început să apreciez importanţa spirituală a programului şi faptul că acest Pas nu era decât o introducere la ceea ce urma să vină în ceilalţi şapte Paşi.

[lupica]

Meditatie

6 mai

„NU ASCUNDE NIMIC”

Testele reale ale situaţiei constau în dorinţa ta de a mărturisi şi încrederea totală în cel cu care împarţi prima auto-evaluare sinceră... Cu condiţia să nu ascunzi nimic, senzaţia ta de eliberare va spori de la o clipă la alta. Emoţiile stăpânite o viaţă întreagă vor ieşi din vizuina lor şi vor dispărea în mod miraculos, îndată ce vor ieşi la iveală. Odată cu diminuarea durerii, se va instala o seninătate reconfortantă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe când am început să asist la întrunirile AA, o vizuină strâmtă, ce adăpostea sentimente ascunse, a început să se deschidă şi apoi auto-cunoaşterea a devenit o sursă de învăţăminte pentru mine. Această nouă înţelegere a propriei personalităţi m-a determinat să-mi schimb modul în care reacţionam la tot felul de situaţii ale vieţii. Mi-am dat seama că aveam dreptul la alegere în viaţa mea, iar dictatura interioară a deprinderilor a început treptat să scadă în intensitate. Cred că dacă Îl caut pe Dumnezeu, pot să găsesc un mod de viaţă mai bun şi Îl rog zilnic să mă ajute să duc o viaţă abstinentă.

[lupica]

Meditatie

9 mai

DEPĂŞIND FRICA

Dacă vom continua să fim legaţi de ceva de care nu putem scăpa, Îi vom cere lui Dumnezeu să ne ajute să ne dorim acest lucru.
ALCOOLICII ANONIMI
După ce am parcurs Pasul Cinci, am devenit conştient că toate defectele mele de caracter îşi aveau rădăcinile în dorinţa mea de a mă simţi iubit şi în siguranţă. De-aş fi folosit doar propria voinţă pentru a lucra asupra lor, aş fi încercat în mod obsedant să rezolv problema. În Pasul Şase am intensificat acţiunea întreprinsă în decursul primilor Trei Paşi – am meditat asupra Pasului rostindu-l iar şi iar, am participat la întruniri, am urmat sugestiile naşului meu, m-am autoanalizat. În primii trei ani de abstinenţă, îmi era teamă să intru de unul singur într-un lift. Într-o bună zi am hotărât că trebuie să depăşesc această teamă. I-am cerut ajutor lui Dumnezeu, am intrat în lift şi în colţ am zărit o doamnă care plângea. Mi-a spus că de când îi murise soţul, îi era groaznic de frică de lifturi. Am uitat de propria frică şi m-am dus s-o consolez. Această experienţă spirituală m-a ajutat să înţeleg modul în care bunăvoinţa era unealta necesară parcurgerii celorlalţi Paşi ai vindecării. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri.