Va salut ... cu respect

[Ambasador]

[lupica]

28 martie

EGALITATE

În comunitatea noastră ar trebui să fie toţi cei care suferă de alcoolism. Astfel, n-am putea refuza nici o persoană care doreşte să se recupereze. Statutul de membru al A A nu depinde de bani sau de tot felul de alte acorduri. Oricare doi sau trei alcoolici adunaţi întru abstinenţă pot să se numeas­că un grup A A cu condiţia ca, în calitatea lor de grup, să nu mai fie afiliaţi niciunei alte structuri.
ALCOOLICII ANONIMI

Înainte să intru în A A, deseori aveam senzaţia că nu mă „potrivesc” oamenilor din jurul meu. De obicei, „ei” aveau mai mulţi sau mai puţini bani decât aveam eu, iar punctele mele de vedere nu coincideau cu ale „lor”. Volumul de prejudecăţi cu care m-am confruntat în societate nu făcea decât să-mi demonstreze cât de prefăcuţi erau unii oameni care susţineau că doar ei au dreptate. După ce am intrat în A A, am găsit modul de viaţă pe care îl căutam. În A A niciun membru nu este mai bun ca altul; nu suntem decât nişte alcoolici care încearcă să se recupereze din alcoolism.

[lupica]

29 martie

SLUJITORI DE ÎNCREDERE

Ei sunt slujitori. Lor le revine privilegiul, uneori nerăsplătit, de a îndeplini sarcinile grele ce revin grupului.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În Zorba Grecul, Nikos Kazantzakis descrie o întâlnire între personajul principal şi un bătrân ocupat cu plantarea unui copac. „Ce crezi că faci?”, întreabă Zorba. Bătrânul răspunde: „Vezi doar prea bine ce fac, fiule, sădesc un copac”. „Dar ce rost mai are să sădeşti un copac”, întreabă Zorba, „de vreme ce n-ai să-l poţi vedea cum rodeşte?” La care bătrânul răspunde: „Fiule, eu trăiesc ca şi cum n-aş mai muri niciodată”. Răspunsul îl face pe Zorba să zâmbească uşor şi, îndepărtându-se, exclamă cu o notă de ironie: „Ce ciudat – eu trăiesc de parcă mâine voi muri!”
În calitatea mea de membru al Alcoolicilor Anonimi, am descoperit că cea de-a Treia Moştenire este un sol fertil în care să pot sădi copacul abstinenţei mele. Fructele pe care le culeg sunt minunate: pace, siguranţă, înţelegere şi douăzeci şi patru de ore de permanente împliniri; şi am înţelepciunea de a asculta de vocea conştiinţei atunci când îmi spune neauzit: Trebuie să te implici în serviciu. Mai sunt şi alţii care trebuie să sădească şi să strângă roadele.

[lupica]

2 aprilie

CLĂDIND CARACTERUL

Dacă le ceri oamenilor prea multă atenţie, protecţie şi dragoste, n-ajungi să primeşti decât dominaţie sau o reacţie inversă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când mi-am dezvăluit, la Pasul Patru, nevoia mea de a fi aprobat, nu credeam că va fi considerată un defect de caracter. O priveam mai mult ca pe o calitate (adică, dorinţa de a-i mulţumi pe oameni). Imediat mi s-a atras atenţia că această „nevoie” ar putea fi paralizantă. Şi astăzi sunt bucuros să primesc încuviinţarea celorlalţi, dar nu mai sunt dispus să plătesc pentru ea acelaşi preţ ca înainte. Nu mă voi face luntre şi punte pentru a-i face pe alţii să mă placă. Dacă primesc încuviin­ţarea ta, e foarte bine; dacă nu, voi trăi şi fără ea. Am sarcina de a spune ce cred eu că este adevărat, nu ce cred eu că le-ar place altora să audă.
În mod similar, falsa mea mândrie mă făcea mereu să mă preocup excesiv de reputaţia mea. De când am fost iluminat de programul A A, scopul meu este să-mi clădesc caracterul.

[Ambasador]

Postarile tale pe forum ar putea fi baza unor discutii benefice, cu adevarat constructive Lupica. Pacat ca ai ales tacerea..

[lupica]

3 aprilie

ACCEPTÂND NATURA NOASTRĂ UMANĂ

În cele din urmă am înţeles că inventarul trebuie să fie al nostru, nu al celui de lângă noi. Aşa că ne-am recunoscut sincer defectele şi am fost dispuşi să punem în ordine chestiunile acestea.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

De ce e aşa de greu pentru un alcoolic să-şi asume o responsabilitate? Obişnuiam să beau din cauza lucrurilor pe care mi le făceau ceilalţi. Odată ce am păşit pragul A A, mi s-a spus să caut momentele în care am greşit. Ce treabă aveam eu cu toate chestiunile astea? Când am acceptat pur şi simplu că am avut şi eu partea mea de vină, am fost în stare să aştern aceasta pe hârtie şi să înţeleg ce era de fapt – natura umană. Lumea nu se aşteaptă să fiu perfect! Am făcut greşeli înainte şi am să le fac şi de acum încolo. Să le mărturisesc sincer îmi dă posibilitatea să le accept şi să mă accept, şi de asemenea, să-i accept pe aceia cu care am avut divergenţe; de acolo până la recuperare nu mai e decât un singur pas.

[lupica]

5 aprilie

FRATERNITATE ADEVĂRATĂ

Nu o dată am căutat să facem parte dintr-o familie, să fim prieteni între prieteni, să fim muncitori între muncitori, să fim utili societăţii. Întotdeauna am încercat să atingem cele mai greu accesibile culmi, sau să ne adăpostim la poalele lor. Acest comportament egocentric a împiedicat dezvol­tarea unei relaţii de parteneriat cu oricine din jurul nostru. Nu prea aveam noţiuni clare de fraternitate adevărată.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Acest mesaj conţinut în Pasul Patru, a fost primul pe care l-am auzit tare şi clar. Înainte de venirea în A A, nu ştiam nici un loc unde să te înveţe să devii un om între oameni. De la prima mea întrunire, am observat oameni care făceau exact acest lucru şi am vrut ceea ce aveau şi ei. Unul dintre motivele pentru care astăzi sunt un alcoolic abstinent şi fericit este pentru că învăţ această lecţie deosebit de importantă.

[lupica]

6 aprilie

UN PROCES PE DURATA ÎNTREGII VIEŢI

Aveam probleme cu relaţiile personale, nu puteam să ne controlăm emoţiile, eram o pradă uşoară pentru nefericire şi depresie, nu puteam să ne câştigăm traiul, aveam o senzaţie de inutilitate, eram plini de teamă, eram nefericiţi, se părea că nu puteam fi de nic iun ajutor altora...
ALCOOLICII ANONIMI

Aceste cuvinte îmi aduc aminte că am mai multe probleme pe lângă alcool, că alcoolul este doar un simptom al unei boli mult mai bine înrădăcinate. Când am încetat băutul, am început un proces de recuperare pe durata întregii vieţi. Vindecarea de emoţii incontrolabile, relaţii dure­roase şi situaţii fără ieşire. Fără ajutor din partea Puterii Superioare şi a prietenilor noştri din comu­nitate, acest proces ar fi mult mai mult decât ar putea duce vreunul dintre noi. Când am început să lucrez asupra Paşilor programului A A, mulţi dintre aceştia m-au derutat şi mai mult, dar puţin câte puţin, cele mai devastate părţi ale vieţii mele au început să se refacă. În fiecare zi la rândul ei, fără să-mi dau seama, m-am vindecat. Precum un termostat care a fost dat mai încet, la fel mi s-au diminuat şi fricile. Am început să trăiesc clipe de mulţumire. Emoţiile mele au devenit mai puţin volatile. Acum sunt iarăşi un reprezentant al speciei umane.

[lupica]

7 aprilie

MAREA POARTĂ A RECUNOŞTINŢEI

Şi, vorbind în numele meu şi al lui dr. Bob, afirm cu recunoştinţă că, dacă n-ar fi fost soţiile noastre, Anne şi Lois, nici unul dintre noi nu ar fi supravieţuit să vadă începutul A A-ului.
MODUL DE VIAŢĂ AL A A

Sunt oare în stare de un tribut atât de generos şi de recunoştinţă pentru soţia mea, părinţi şi prieteni, fără susţinerea cărora s-ar putea să nu fi supravieţuit ca să calc pragul A A- ului? Mă voi ocupa de asta şi voi încerca să înţeleg planul pe care mi-l arată Puterea mea Superioară şi care ne leagă vieţile laolaltă.

[lupica]

8 aprilie

INTROSPECŢIE

Vrem să aflăm exact cum, când şi unde ne-au pervertit propriile dorinţe lumeşti. Vrem să privim direct la nefericirea pe care ne-am provocat-o nouă şi altora din jurul nostru. Descoperind care sunt denaturările noastre emoţionale, să trecem la corectarea lor.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Astăzi nu mai sunt un sclav al alcoolului, deşi subjugarea încă mă mai ameninţă în nenumărate feluri – îmi ameninţă propria personalitate, dorinţele, chiar şi visele. Cu toate acestea, fără vise n-aş putea exista; fără vise nu mai rămâne nimic care să mă facă să merg înainte.
Trebuie să mă autoanalizez, să mă eliberez. Trebuie să fac apel la puterea divină ca să mă ajute să înfrunt persoana de care mă tem cel mai mult, adevăratul eu, persoana pe care Dumnezeu a creat-o ca să fiu eu. Cât timp nu pot să fac acest lucru, voi continua să alerg mereu şi să nu fiu niciodată liber cu adevărat. Îl rog pe Dumnezeu în fiecare zi să-mi arate o astfel de eliberare!