Va salut ... cu respect

[lupica]

28 aprilie

DOUĂ „STANDARDE ÎNALTE”

Tot progresul AA poate fi gândit în doar doi termeni: smerenie şi responsabilitate. Întreaga noastră evoluţie spirituală poate fi precis măsurată de gradul nostru de adoptare a acestor standarde înalte.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Recunoaşterea şi respectarea viziunilor, reali­ză­rilor şi privilegiilor altora, precum şi recunoaş­terea propriilor greşeli mă vor conduce pe calea smereniei. Aplicarea principiilor AA în toate acţiunile mele mă îndeamnă să fiu responsabil. Onorarea acestor norme oferă credibilitate Tradiţiei Patru – şi tuturor celorlalte Tradiţii ale comunităţii. ALCOOLICII ANONIMI au dezvoltat o filozofie de viaţă plină de motivaţii pertinente, bogată în principii şi în valori morale extrem de relevante, o viziune asupra vieţii care poate fi extinsă în afara graniţelor populaţiei alcoolice. Pentru a onora aceste norme nu trebuie decât să mă rog şi să ţin la aproapele meu ca la un frate.

[lupica]

29 aprilie

AUTONOMIA GRUPULUI

Unii ar putea crede că am dus la extrem principiile autonomiei de grup. Spre exemplu, în forma originală neprescurtată, Tradiţia Patru susţine că: „Oricare doi sau trei indivizi adunaţi ca să se ajute să scape de dependenţă, pot constitui un grup AA, cu condiţia ca, în calitatea lor de grup, să nu fie afiliaţi niciunei alte structuri”... Dar această ultra-libertate nu este atât de riscantă precum pare.

AA AJUNGE LA MATURITATE

Pe când eram alcoolic activ, abuzam de fiecare libertate pe care mi-o permitea viaţa. Cum ar putea crede AA că aş respecta „ultra-libertatea” oferită de Tradiţia Patru? Să învăţ să respect acest lucru a devenit o sarcină pe durata întregii vieţi. AA m-a făcut să accept pe deplin nevoia de disciplină şi că, dacă aceasta nu vine din interior, va trebui să plătesc pentru ea. Aceasta se aplică şi în cazul grupurilor. Tradiţia Patru îmi arată o direcţie spirituală, în ciuda înclinaţiilor mele spre alcool.

[lupica]

30 aprilie

UN MARE PARADOX

Aceste moşteniri ale suferinţei şi ale vinde­cării se transmit cu uşurinţă printre alcoolici, unul către celălalt. Acesta este darul pe care ni l-a oferit Dumnezeu, şi oferirea lui şi altora ca noi este unicul scop care la ora actuală îi stimulează pe toţi membrii AA din lume.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII


Marele paradox al AA-ului este că ştiu că nu pot păstra darul de preţ al abstinenţei decât dacă îl ofer şi eu, la rândul meu, altcuiva. Scopul meu principal este să mă abţin de la alcool. În AA nu am alt ţel, iar importanţa acestuia este pentru mine o chestiune de viaţă şi de moarte. Dacă mă abat de la acest ţel, voi da greş. Dar AA-ul nu este doar pentru mine; este pentru alcoolicul care încă mai suferă. Detaşamentele alcoolicilor în recuperare se abţin de la alcool stând umăr la umăr cu alţi alcoolici. Calea mea spre vindecare înseamnă să le arăt altora din AA că atunci când îmi deschid sufletul în faţa lor, atât eu cât şi ceilalţi creştem în ochii lui Dumnezeu şi astfel mergem pe Calea Destinului Fericit.

[lupica]

1 mai

VINDECAREA INIMII ŞI A MINŢII

Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine, şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

De vreme ce este adevărat că Dumnezeu vine la mine prin intermediul oamenilor, îmi dau seama că, ţinându-i pe oameni la distanţă, Îl ţin pe Dumnezeu la distanţă. Dumnezeu este mai aproape de mine decât cred şi pot să mă bucur de prezenţa Lui iubindu-i pe oameni şi dându-le voie oamenilor să mă iubească. Dar nu pot nici să iubesc, nici să fiu iubit, dacă las secretele mele să-mi stea în cale. Refuz să privesc acea parte a persoalităţii mele care mă conduce. Trebuie să fiu dispus să mă uit la partea întunecată pentru a-mi putea vindeca inima şi mintea, căci aceasta este calea spre libertate. Trebuie să pătrund în întuneric ca să găsesc lumina şi să pătrund în frică pentru a găsi pacea. Dezvăluindu-mi secretele – şi scăpând astfel de vină – pot cu adevărat să-mi schimb modul de gândire; gândind altfel, pot să mă schimb. Gândurile mele îmi făuresc viitorul. Cum voi fi mâine depinde de cum gândesc astăzi.

[lupica]

2 mai

ARUNCÂND LUMINĂ ASUPRA TRECUTULUI ÎNTUNECAT

Rămâi credincios ideei conform căreia, în mâinile lui Dumnezeu, trecutul întunecat este cea mai mare avere pe care o deţii – soluţia vieţii şi a fericirii celorlalţi. Cu ajutorul ei poţi scăpa de ameninţarea morţii şi, respectiv, a nefericirii lor.
ALCOOLICII ANONIMI

Trecutul meu nu mai este o autobiografie; este o carte de referinţă care trebuie scoasă de pe raft, deschisă şi citită altora. Astăzi, când sunt prezent la datorie, prin faţa ochilor mi se înfăţişează cea mai frumoasă imagine. Căci, deşi această zi e întunecată – aşa cum ar trebui să fie unele zile – mai târziu stelele vor străluci şi mai tare. Mărturia mea că ele strălucesc va veni în viitorul apropiat. În acea zi, tot trecutul meu va fi o parte din mine, deoarece aceasta reprezintă soluţia, nu problema.

[lupica]

3 mai

CURĂŢAREA CASEI

Nu ştiu cum se face, dar să fii pus faţă în faţă cu Dumnezeu nu pare atât de stânjenitor ca şi atunci când discuţi între patru ochi cu o persoană. Până nu ne vom aşeza odată şi vom începe să vorbim cu voce tare despre ce am ascuns tot acest timp, dorinţa noastră de a ne curăţa casa va continua să rămână doar o chestiune teoretică.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pentru mine nu era ceva ieşit din comun să vorbesc cu Dumnezeu şi cu mine însumi despre defectele mele de caracter. Dar a fost mult mai greu să stau jos, faţă în faţă şi să discut aceste aspecte personale cu o altă persoană. Cu toate acestea, în această experienţă am trăit o eliberare similară celei pe care am trăit-o atunci când am recunoscut pentru prima dată că sunt alcoolic. Am început să apreciez importanţa spirituală a programului şi faptul că acest Pas nu era decât o introducere la ceea ce urma să vină în ceilalţi şapte Paşi.

[lupica]

4 mai

„ABSOLUT SINCER”

Trebuie să fim absolut sinceri cu oricine dacă avem de gând să ducem o viaţă lungă şi fericită pe acest pământ.
ALCOOLICII ANONIMI

Sinceritatea, ca şi celelalte virtuţi, trebuie împărţită cu semenii. Totul a început după ce mi-am împărtăşit „... toată povestea vieţii mele cu altcineva...” pentru a-mi găsi locul în comunitate. Mai târziu, mi-am deschis sufletul în faţa noului-venit pentru a-l ajuta să-şi găsească loc printre noi. Această împărtăşire mă ajută să aflu sinceritatea în toate preocupările mele şi să îmi dau seama că planul lui Dumnezeu pentru mine se poate realiza prin deschidere sinceră şi voinţă.

[lupica]

5 mai

PĂDUREA ŞI COPACII

... ceea ce primim noi înşine poate fi deformat de propriile noastre raţionalizări şi iluzii. Beneficiile discuţiei cu o altă persoană constau în aceea că putem să-i cerem direct părerea în ce priveşte situaţia noastră.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nici nu mai ştiu de câte ori am fost supărat şi frustrat şi mi-am spus: „Nu pot să văd pădurea din cauza copacilor!” În cele din urmă, mi-am dat seama că, în momentele în care mă apăsa o durere atât de mare, aveam nevoie de cineva care să mă poată ajuta să separ pădurea de copaci; cineva care să-mi poată arăta o cale mai bună de urmat; cineva care să mă ajute să sting incendiile; şi să mă ajute să evit stâncile şi prăpăstiile. Când sunt în pădure, Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea curajul să apelez la un membru AA.

[lupica]

9 mai

DEPĂŞIND FRICA

Dacă vom continua să fim legaţi de ceva de care nu putem scăpa, Îi vom cere lui Dumnezeu să ne ajute să ne dorim acest lucru.
ALCOOLICII ANONIMI
După ce am parcurs Pasul Cinci, am devenit conştient că toate defectele mele de caracter îşi aveau rădăcinile în dorinţa mea de a mă simţi iubit şi în siguranţă. De-aş fi folosit doar propria voinţă pentru a lucra asupra lor, aş fi încercat în mod obsedant să rezolv problema. În Pasul Şase am intensificat acţiunea întreprinsă în decursul primilor Trei Paşi – am meditat asupra Pasului rostindu-l iar şi iar, am participat la întruniri, am urmat sugestiile naşului meu, m-am autoanalizat. În primii trei ani de abstinenţă, îmi era teamă să intru de unul singur într-un lift. Într-o bună zi am hotărât că trebuie să depăşesc această teamă. I-am cerut ajutor lui Dumnezeu, am intrat în lift şi în colţ am zărit o doamnă care plângea. Mi-a spus că de când îi murise soţul, îi era groaznic de frică de lifturi. Am uitat de propria frică şi m-am dus s-o consolez. Această experienţă spirituală m-a ajutat să înţeleg modul în care bunăvoinţa era unealta necesară parcurgerii celorlalţi Paşi ai vindecării. Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri.

[lupica]

10 mai

ÎN SFÂRŞIT LIBER

Un alt câştig însemnat, pe care îl putem obţine în urma mărturisirii defectelor noastre unei alte persoane, este atitudinea umilă – un termen care deseori nu este înţeles cum trebuie... semnifică recunoaşterea făţişă a ceea ce suntem şi cine suntem, urmată de o încercare sinceră de a deveni ceea ce am putea fi.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În adâncul sufletului meu ştiam că dacă urma să fiu vreodată fericit, vesel şi liber, trebuia să-mi împărtăşesc trecutul cu o altă persoană. Bucuria şi eliberarea pe care le-am trăit, după ce am făcut acest lucru, nu pot fi redate în cuvinte. Aproape imediat ce am parcurs Pasul Cinci m-am simţit eliberat de sclavia propriilor capricii şi a alcoolului. Această libertate continuă şi după 36 de ani, în fiecare zi. Am descoperit că Dumnezeu poate face pentru mine ceea ce eu nu am putut face pentru mine însumi.