Va salut ... cu respect

[Vbc]

Si eu de ai tai:).> nu i mai are vecina..

[lupica]

17 martie

CĂI MISTERIOASE

... din fiecare perioadă de supărare sau suferinţă, când mâna lui Dumnezeu părea grea sau chiar nedreaptă, noi lecţii de viaţă erau învăţate, noi surse de curaj erau descoperite, iar în cele din urmă, invariabil, apărea convingerea că, într-adevăr „misterioase sunt căile Lui Dumnezeu prin care Acesta înfăptuieşte minunile”.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Nici după ce mi-am pierdut cariera, familia şi sănătatea nu m-am lăsat convins că ar trebui să-mi revizuiesc modul de viaţă. Băutura şi consumarea altor droguri mă omorau, dar n-am întâlnit nici o persoană în recuperare sau vreun membru al A A. Am crezut că eram sortit să mor în singurătate şi că asta meritam. Ajuns în culmea disperării, fiul meu cel mic s-a îmbolnăvit grav de o boală rară. Eforturile medicilor de a-l ajuta s-au dovedit inutile. Mi-am dublat eforturile de a-mi stăpâni sentimen­tele, dar alcoolul deja nu mai avea efect. M-am pomenit că mă uit în ochii lui Dumnezeu, implorându-L să mă ajute. Intrarea mea în AA a venit la câteva zile mai târziu, în urma unei serii ciudate de coincidenţe, iar de atunci am rămas abstinent. Fiul meu a rămas în viaţă, iar boala este în ameliorare. Întregul episod m-a convins de lipsa mea de putere şi de faptul că viaţa mea a scăpat de sub control. Astăzi, eu împreună cu fiul meu, Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru intervenţia Sa.

[lupica]

18 martie

INDEPENDENŢĂ ADEVĂRATĂ

Cu cât suntem mai dispuşi să depindem de o Putere Superioară, cu atât mai independenţi suntem de fapt.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Am început cu prea puţină bunăvoinţă de a crede în Dumnezeu şi el a făcut ca această bunăvoinţă să crească. Cu cât am mai multă bunăvoinţă, cu atât câştig mai multă încredere, iar cu cât câştig mai multă încredere, cu atât am mai multă bunăvoinţă. Cu cât îmi creşte încrederea în Dumnezeu, cu atât depind mai mult de El. Înainte de a avea această bunăvoinţă, mă bazam doar pe mine însumi în orice situaţie şi eram limitat de nedesăvârşirea mea. Prin bunăvoinţa de a depinde de Puterea mea Superioară, pe care am ales s-o numesc Dumnezeu, de toate nevoile mele se ocupă Cineva care mă cunoaşte mai bine decât mă cunosc eu însumi – chiar şi de nevoile de care încă nu-mi dau seama precum şi de cele ce urmează să vină. Numai Cineva care mă cunoaşte atât de bine ar putea să mă facă să fiu eu însumi şi să nu am nevoie decât de mine însumi. Nu va exista niciodată un altul exact ca mine. Aceasta este adevărata independenţă.

[lupica]

19 martie

FUNCŢIONEAZĂ CU RUGĂCIUNE

S-a spus bine că „aproape toţi cei care iau în derâdere rugăciunea n-au exersat-o niciodată suficient de mult”.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Crescând într-o familie agnostică, m-am simţit oarecum penibil când am încercat să mă rog pentru prima dată. Ştiam că este o Putere Superioară care lucrează în viaţa mea – cum altfel reuşeam să fiu abstinent? – dar desigur că nu eram convins că el sau ea era dipus sau dispusă să-mi asculte rugăciunile. Cei care aveau ceea ce-mi doream, au spus că rugăciunea este o parte importantă în exersarea programului, aşa că am perseverat. Odată ce mi-am luat angajamentul să mă rog în fiecare zi, am fost uimit să descopăr că deveneam mai senin şi mă simţeam mai bine în propria piele. Cu alte cuvinte, viaţa a devenit mai uşoară şi mai calmă. Încă nu sunt sigur cine, sau ce, îmi ascultă rugăciunile dar n-am să încetez niciodată să mă rog, pentru simplul motiv că are efect.

[lupica]

23 martie

... ŞI NICIO REŢINERE

Descoperim adevărul iar şi iar: „Dacă eşti alcoolic, rămâi alcoolic pentru totdeauna”... Dacă avem de gând să încetăm cu băutura, nu trebuie să avem nici un fel de reţinere şi nici un gând ascuns conform căruia într-o bună zi vom fi imuni la alcool... Pentru a fi grav afectat, nu trebuie să bei un timp îndelungat sau în cantităţi uriaşe, cum au făcut unii dintre noi. Asta se aplică în special în cazul femeilor. Femeile potenţial alcoolice deseori o şi fac, şi în câţiva ani sunt iremediabil pierdute.

ALCOOLICII ANONIMI

Mi-am subliniat aceste rânduri în cartea mea. Sunt adevărate în cazul alcoolicilor, atât bărbaţi cât şi femei. Cu diferite ocazii reveneam la această pagină şi meditam la pasajul respectiv. Nu trebuie niciodată să mă amăgesc amintindu-mi de maniera diferită în care beam odinioară sau să cred că m-am „vindecat”. Îmi place să cred că, dacă Dumne­zeu mi-a oferit abstinenţa, atunci o viaţă în absti­nenţă este ceea ce ar trebui să-i ofer Lui Dumnezeu în schimb. Sper că Dumnezeu se bucură la fel de mult de darul meu, precum şi eu mă bucur de al Lui.

[lupica]

28 martie

EGALITATE

În comunitatea noastră ar trebui să fie toţi cei care suferă de alcoolism. Astfel, n-am putea refuza nici o persoană care doreşte să se recupereze. Statutul de membru al A A nu depinde de bani sau de tot felul de alte acorduri. Oricare doi sau trei alcoolici adunaţi întru abstinenţă pot să se numeas­că un grup A A cu condiţia ca, în calitatea lor de grup, să nu mai fie afiliaţi niciunei alte structuri.
ALCOOLICII ANONIMI

Înainte să intru în A A, deseori aveam senzaţia că nu mă „potrivesc” oamenilor din jurul meu. De obicei, „ei” aveau mai mulţi sau mai puţini bani decât aveam eu, iar punctele mele de vedere nu coincideau cu ale „lor”. Volumul de prejudecăţi cu care m-am confruntat în societate nu făcea decât să-mi demonstreze cât de prefăcuţi erau unii oameni care susţineau că doar ei au dreptate. După ce am intrat în A A, am găsit modul de viaţă pe care îl căutam. În A A niciun membru nu este mai bun ca altul; nu suntem decât nişte alcoolici care încearcă să se recupereze din alcoolism.

[lupica]

29 martie

SLUJITORI DE ÎNCREDERE

Ei sunt slujitori. Lor le revine privilegiul, uneori nerăsplătit, de a îndeplini sarcinile grele ce revin grupului.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

În Zorba Grecul, Nikos Kazantzakis descrie o întâlnire între personajul principal şi un bătrân ocupat cu plantarea unui copac. „Ce crezi că faci?”, întreabă Zorba. Bătrânul răspunde: „Vezi doar prea bine ce fac, fiule, sădesc un copac”. „Dar ce rost mai are să sădeşti un copac”, întreabă Zorba, „de vreme ce n-ai să-l poţi vedea cum rodeşte?” La care bătrânul răspunde: „Fiule, eu trăiesc ca şi cum n-aş mai muri niciodată”. Răspunsul îl face pe Zorba să zâmbească uşor şi, îndepărtându-se, exclamă cu o notă de ironie: „Ce ciudat – eu trăiesc de parcă mâine voi muri!”
În calitatea mea de membru al Alcoolicilor Anonimi, am descoperit că cea de-a Treia Moştenire este un sol fertil în care să pot sădi copacul abstinenţei mele. Fructele pe care le culeg sunt minunate: pace, siguranţă, înţelegere şi douăzeci şi patru de ore de permanente împliniri; şi am înţelepciunea de a asculta de vocea conştiinţei atunci când îmi spune neauzit: Trebuie să te implici în serviciu. Mai sunt şi alţii care trebuie să sădească şi să strângă roadele.

[lupica]

1 aprilie

PRIVIND ÎNĂUNTRU

Am făcut amănunţit şi fără teamă, un inventar moral al propriilor persoane.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pasul Patru reprezintă efortul susţinut şi minuţios de a descoperi care au fost şi sunt îndatoririle fiecăruia. Vreau să aflu exact cum, când şi unde m-au pervertit propriile dorinţe lumeşti. Vreau să mă uit direct la nefericirea pe care mi-a provocat-o aceasta, mie şi altora din jurul meu. Descoperind care sunt denaturările mele de natură emoţională, pot să încep a le corecta. Fără efort susţinut şi voinţa de a face aceasta, nu pot să am parte de prea multă abstinenţă şi satisfacţie.
Pentru a rezolva problema sentimentelor indecise, trebuie să am o percepţie foarte bună a propriei persoane. O astfel de conştientizare nu apare peste noapte şi nimeni nu are o conştiinţă de sine permanentă. Fiecare are capacitatea de a evolua şi de a fi conştient de sine printr-un contact direct cu realitatea. Atunci când nu evit problemele, ci le abordez direct încercând de fiecare dată să le rezolv, ele devin din ce în ce mai puţine.

[lupica]

2 aprilie

CLĂDIND CARACTERUL

Dacă le ceri oamenilor prea multă atenţie, protecţie şi dragoste, n-ajungi să primeşti decât dominaţie sau o reacţie inversă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Când mi-am dezvăluit, la Pasul Patru, nevoia mea de a fi aprobat, nu credeam că va fi considerată un defect de caracter. O priveam mai mult ca pe o calitate (adică, dorinţa de a-i mulţumi pe oameni). Imediat mi s-a atras atenţia că această „nevoie” ar putea fi paralizantă. Şi astăzi sunt bucuros să primesc încuviinţarea celorlalţi, dar nu mai sunt dispus să plătesc pentru ea acelaşi preţ ca înainte. Nu mă voi face luntre şi punte pentru a-i face pe alţii să mă placă. Dacă primesc încuviin­ţarea ta, e foarte bine; dacă nu, voi trăi şi fără ea. Am sarcina de a spune ce cred eu că este adevărat, nu ce cred eu că le-ar place altora să audă.
În mod similar, falsa mea mândrie mă făcea mereu să mă preocup excesiv de reputaţia mea. De când am fost iluminat de programul A A, scopul meu este să-mi clădesc caracterul.

[lupica]

3 aprilie

ACCEPTÂND NATURA NOASTRĂ UMANĂ

În cele din urmă am înţeles că inventarul trebuie să fie al nostru, nu al celui de lângă noi. Aşa că ne-am recunoscut sincer defectele şi am fost dispuşi să punem în ordine chestiunile acestea.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

De ce e aşa de greu pentru un alcoolic să-şi asume o responsabilitate? Obişnuiam să beau din cauza lucrurilor pe care mi le făceau ceilalţi. Odată ce am păşit pragul A A, mi s-a spus să caut momentele în care am greşit. Ce treabă aveam eu cu toate chestiunile astea? Când am acceptat pur şi simplu că am avut şi eu partea mea de vină, am fost în stare să aştern aceasta pe hârtie şi să înţeleg ce era de fapt – natura umană. Lumea nu se aşteaptă să fiu perfect! Am făcut greşeli înainte şi am să le fac şi de acum încolo. Să le mărturisesc sincer îmi dă posibilitatea să le accept şi să mă accept, şi de asemenea, să-i accept pe aceia cu care am avut divergenţe; de acolo până la recuperare nu mai e decât un singur pas.