Pagina 344 din 486

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 08 Apr 2018, 10:51
de Ambasador
"Astăzi nu mai sunt un sclav al alcoolului, deşi subjugarea încă mă mai ameninţă în nenumărate feluri – îmi ameninţă propria personalitate, dorinţele, chiar şi visele. Cu toate acestea, fără vise n-aş putea exista; fără vise nu mai rămâne nimic care să mă facă să merg înainte.
Trebuie să mă autoanalizez, să mă eliberez. Trebuie să fac apel la puterea divină ca să mă ajute să înfrunt persoana de care mă tem cel mai mult, adevăratul eu, persoana pe care Dumnezeu a creat-o ca să fiu eu. Cât timp nu pot să fac acest lucru, voi continua să alerg mereu şi să nu fiu niciodată liber cu adevărat. Îl rog pe Dumnezeu în fiecare zi să-mi arate o astfel de eliberare!"

Aici sunt eu Lupica. Cam in vorbele acestea.. Cu ele mi-ai deschis mai mult inima si mintea. Iti multumesc pentru revelatie!

Paste fericit si senin Lupica!

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 12 Apr 2018, 23:44
de Ambasador
Ai mare dreptate Iliuta! Lupica e un MIRACOL! Unul ascuns, constant si totusi atat de viu!

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 14 Apr 2018, 13:59
de lupica
14 aprilie

INAMICUL „NUMĂRUL UNU”

Resentimentul este inamicul „numărul unu”. Distruge alcoolicii mai mult decât orice altceva. Din ea apar toate formele de maladie spirituală, căci noi n-am fost bolnavi doar mental şi fizic, am fost bolnavi şi spiritual.
ALCOOLICII ANONIMI

Când mă urmăresc pe mine însumi în timp ce lucrez asupra Pasului Patru, este foarte uşor să fac comentarii răutăcioase la adresa prejudiciilor provo­cate în trecut, deoarece e uşor să mă răzbun pentru răul pe care mi l-au făcut. A continua să întreţin vechea durere, este un resentiment, iar acesta va opri lumina să intre în sufletul meu. Dacă voi continua să întreţin dureri şi uri, mă voi urî şi îmi voi provoca suferinţă mie însumi. După ani de zile în întunericul resentimentelor, am găsit în sfârşit lumina soarelui. Trebuie să mă eliberez de resenti­mente; nu mi le pot permite.

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 15 Apr 2018, 09:16
de lupica
15 aprilie

SCLAVIA RESENTIMENTELOR

... să-ţi cultivi resentimentele este de o gravi­tate fără margini. Căci în acest caz ne ascundem din calea luminii spirituale.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

S-a tot spus: „Supărarea este un lux pe care nu mi-l pot permite”. Sugerează asta cumva faptul că trec cu vederea această emoţie umană? Cred că nu. Înainte să aflu de programul A A, am fost sclavul şabloanelor comportamentale ale alcoolis­mului. Am fost subjugat, fără putinţă de scăpare, de negativism.
Paşii mi-au oferit o alternativă. Pasul Patru a fost începutul sfârşitului sclaviei mele. Procesul de „descotorosire” a început cu un inventar. Nu trebuia să-mi fie frică, deoarece Paşii precedenţi m-au asigurat că nu eram singur. Puterea mea Superioară m-a condus către această uşă şi mi-a dat posibi­litatea de alegere. Astăzi pot să aleg să deschid uşa libertăţii şi să mă scald în lumina Paşilor, căci ei mă curăţă lăuntric.

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 16 Apr 2018, 19:19
de lupica
16 aprilie

SUPĂRAREA: UN „LUX DUBIOS”

Dacă e să mai trăim, trebuia să scăpăm de supărare. Proasta dispoziţie şi pripeala nu erau pentru noi. Ele ar putea fi un lux dubios pentru oamenii normali, dar pentru alcoolici, aceste lucruri sunt otravă.
ALCOOLICII ANONIMI

„Lux dubios”. De câte ori mi-am tot adus aminte de aceste cuvinte. Nu doar supărarea ar fi mai bine s-o lăsăm în grija nonalcoolicilor; mi-am făcut o listă în care am inclus resentimentul justificat, autocompătimirea, concluziile pripite, înfumurarea, trufia deşartă şi falsa smerenie. Rămân surprins de fiecare dată când citesc pasajul propriu-zis. Atât de bine mi s-au întipărit în minte principiile programului, încât continui să cred că toate aceste defecte au fost şi ele trecute în listă. Slavă Lui Dumnezeu că nu mi le pot permite – altfel cu siguranţă m-aş fi lăsat în voia lor.

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 18 Apr 2018, 08:40
de Ambasador
💕

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 18 Apr 2018, 13:59
de lupica
18 aprilie

SINCER CU MINE ÎNSUMI

Decepţia celorlalţi îşi are aproape întotdea­una rădăcinile în decepţia faţă de noi înşine... Când suntem sinceri cu o altă persoană, demonstrăm că am fost sinceri cu noi înşine şi cu Dumnezeu.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, mă minţeam singur în legătură cu realitatea, rescriind-o în felul în care aş fi vrut să fie. A-i înşela pe cei din jur este un defect de caracter – chiar dacă este vorba doar de simplă exagerare a realităţii sau înnobilarea motivelor, astfel ca lumea să aibă o părere bună despre mine. Puterea mea Superioară poate înlătura acest defect de caracter, dar înainte de asta, eu trebuie să mă ajut singur, să devin dornic să primesc acel ajutor fără să mai mint. Trebuie să-mi amintesc în fiecare zi că minţindu-mă singur în legătură cu persoana mea, mă predispun la eşec sau dezamăgire în viaţă şi în ALCOOLICII ANONIMI. O relaţie apropiată, sinceră, cu Puterea Superioară, este singura bază solidă pentru onestitatea faţă de mine şi faţă de ceilalţi.

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 19 Apr 2018, 08:20
de lupica
19 aprilie

FRAŢI ÎNTRU DEFECTE

Noi, alcoolicii recuperaţi, nu suntem atât fraţi întru virtute, pe cât suntem fraţi întru defecte şi în eforturile comune de a scăpa de ele.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Un alcoolic se identifică cu altul într-un mod misterios, spritual – aproape de neînţeles. Dar se întâmplă, totuşi. „Simt” acest lucru. Astăzi simt că pot să-i ajut pe oameni şi că oamenii pot să mă ajute pe mine.
Trăiesc o senzaţie nouă şi înălţătoare atunci când îmi pasă de cineva; atunci când îmi pasă de ceea ce simt oamenii, de ceea ce speră şi pentru ce se roagă; să le aflu tristeţea, bucuria, groaza, supărarea, mâhnirea; să vreau să-mi împărtăşesc acele sentimente astfel încât să-i uşurez cuiva povara. N-am ştiut niciodată cum se face asta – sau cum să încerc. Nici măcar nu mi-a păsat vreodată. Comunitatea A A şi Dumnezeu mă învaţă cum să-mi pese de ceilalţi.

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 20 Apr 2018, 08:49
de lupica
20 aprilie

AUTOEXAMINARE

... ne rugăm Lui Dumnezeu să ne călăuzească gândurile, rugându-L în mod special să le separe de autocompătimire sau motive nesincere şi egoiste.
ALCOOLICII ANONIMI

Atunci când e spusă cu sinceritate, această rugăciune mă îndeamnă să fiu cu adevărat mărinimos şi umil, căci chiar şi atunci când făceam fapte bune, deseori căutam să câştig faima şi încuviinţarea altora. Analizându-mi motivele în tot ceea ce fac, pot să fiu de folos lui Dumnezeu şi semenilor, ajutându-i să facă ceea ce vor. Când Îl fac pe Dumnezeu responsabil de gândurile mele, scap de multe griji inutile şi cred că El mă îndrumă pe tot parcursul zilei. Când îmi alung pornirile de a-mi plânge de milă, de a fi nesincer şi egoist, deîndată ce acestea îmi pătrund în minte, sunt împăcat cu Dumnezeu, cu aproapele meu şi cu mine însumi.

Re: Va salut ... cu respect

Scris: 22 Apr 2018, 12:59
de lupica
22 aprilie

PĂMÂNT NOU... RĂDĂCINI NOI

Am motive bine întemeiate să afirm că momentele de discernământ pot alcătui o perioadă de seninătate spirituală cât viaţa de lungă. Rădăcinile realităţii, care au luat locul buruienii nevrotice, se vor prinde bine în ciuda vânturilor puternice ale forţelor care vor să ne distrugă sau pe care le-am putea folosi pentru a ne distruge pe noi înşine.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în A A eram crud – un puiet care tremura cu rădăcinile la vedere. Urma să supravieţuiesc, dar eram abia la început. M-am întins, m-am dezvoltat, m-am răsucit, dar, cu ajutorul celorlalţi, în cele din urmă spiritul meu a început să răsară. Eram liber. Cu fiecare clipă de discernământ, acţionam, mă epuizam, mă retrăgeam în mine, mă rugam, acţionam din nou, pricepeam din nou. Din rădăcinile mele, braţele spiritului au evoluat în vlăstare verzi şi puternice: slujitori care înmuguresc repede şi care se înalţă tot mai sus.
Aici, pe pământ, Dumnezeu continuă necon­diţionat moştenirea iubirii superioare. Viaţa mea din A A „m-a răsădit pe un alt pământ în care rădăcinile mele s-au prins” (ALCOOLICII ANONIMI).