Va salut ... cu respect

[lupica]

17 aprilie

FRICA ŞI IUBIREA CA NOŢIUNI CONTRADICTORII

Toate aceste nereuşite generează frică, o boală sufletească în adevăratul sens al cuvântului.

DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

„Frica bătea la uşă; a deschis credinţa; nu mai era nimeni acolo”. Nu ştiu cui aparţin aceste vorbe, dar fără îndoială că arată foarte clar că frica este o iluzie. Eu însumi mi-am creat această iluzie.
Am cunoscut sentimentul fricii încă de pe vremea când eram copil şi am crezut în mod eronat că simpla ei prezenţă mă făcea să fiu un laş. Nu ştiam că una dintre definiţiile „curajului” este „voinţa de a face ceea ce trebuie, neţinând seama de frică”. Curajul aşadar, nu presupune neapărat absenţa fricii.
În răstimpurile vieţii mele când nu aveam parte de iubire, în mod sigur aveam parte de frică. Să te temi de Dumnezeu înseamnă să te temi a te bucura. Privind în urmă, îmi dau seama că atunci când aveam cea mai mare frică de Dumnezeu, nu aveam parte de nici o bucurie în viaţa mea. Pe măsură ce am învăţat să nu mă tem de Dumnezeu, am învăţat totodată să trăiesc bucuria.

[lupica]

18 aprilie

SINCER CU MINE ÎNSUMI

Decepţia celorlalţi îşi are aproape întotdea­una rădăcinile în decepţia faţă de noi înşine... Când suntem sinceri cu o altă persoană, demonstrăm că am fost sinceri cu noi înşine şi cu Dumnezeu.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Pe vremea când beam, mă minţeam singur în legătură cu realitatea, rescriind-o în felul în care aş fi vrut să fie. A-i înşela pe cei din jur este un defect de caracter – chiar dacă este vorba doar de simplă exagerare a realităţii sau înnobilarea motivelor, astfel ca lumea să aibă o părere bună despre mine. Puterea mea Superioară poate înlătura acest defect de caracter, dar înainte de asta, eu trebuie să mă ajut singur, să devin dornic să primesc acel ajutor fără să mai mint. Trebuie să-mi amintesc în fiecare zi că minţindu-mă singur în legătură cu persoana mea, mă predispun la eşec sau dezamăgire în viaţă şi în ALCOOLICII ANONIMI. O relaţie apropiată, sinceră, cu Puterea Superioară, este singura bază solidă pentru onestitatea faţă de mine şi faţă de ceilalţi.

[lupica]

[lupica]

21 aprilie

CULTIVAREA CREDINŢEI

„Nu cred că putem face ceva foarte bine în lumea asta dacă nu exersăm. La fel, nu cred că putem să ne descurcăm prea bine cu programul A A, dacă nu-l exersăm... Trebuie să exersăm... să obţinem spiritul într-ajutorării. Trebuie să încercăm să obţinem şi ceva credinţă, ceea ce nu-i un lucru uşor, mai ales pentru o persoană care a fost tot timpul foarte materialistă, respectând standardele societăţii de astăzi. Dar cred că credinţa poate fi căpătată; încet şi cu răbdare; ea trebuie cultivată. Nu mi-a fost uşor şi presupun că este dificil pentru oricine...”
DR. BOB ŞI VETERANII

Deseori frica este forţa care mă împiedică să dobândesc şi să-mi cultiv puterea credinţei. Frica îmi blochează aprecierea frumosului, a toleranţei, a iertării, a într-ajutorării şi a seninătăţii.

[lupica]

22 aprilie

PĂMÂNT NOU... RĂDĂCINI NOI

Am motive bine întemeiate să afirm că momentele de discernământ pot alcătui o perioadă de seninătate spirituală cât viaţa de lungă. Rădăcinile realităţii, care au luat locul buruienii nevrotice, se vor prinde bine în ciuda vânturilor puternice ale forţelor care vor să ne distrugă sau pe care le-am putea folosi pentru a ne distruge pe noi înşine.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când am intrat în A A eram crud – un puiet care tremura cu rădăcinile la vedere. Urma să supravieţuiesc, dar eram abia la început. M-am întins, m-am dezvoltat, m-am răsucit, dar, cu ajutorul celorlalţi, în cele din urmă spiritul meu a început să răsară. Eram liber. Cu fiecare clipă de discernământ, acţionam, mă epuizam, mă retrăgeam în mine, mă rugam, acţionam din nou, pricepeam din nou. Din rădăcinile mele, braţele spiritului au evoluat în vlăstare verzi şi puternice: slujitori care înmuguresc repede şi care se înalţă tot mai sus.
Aici, pe pământ, Dumnezeu continuă necon­diţionat moştenirea iubirii superioare. Viaţa mea din A A „m-a răsădit pe un alt pământ în care rădăcinile mele s-au prins” (ALCOOLICII ANONIMI).

[lupica]

23 aprilie

AA NU ESTE UN REMEDIU UNIVERSAL

Ar fi o dovadă de trufie deşartă dacă aş afirma că A A este un remediu universal, chiar şi pentru alcoolism.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

În primii ani ai abstinenţei mele, eram tare mândru de gândul că A A este unica sursă de tratament pentru o viaţă bună şi fericită. Cu siguranţă, era ingredientul de bază al abstinenţei mele şi chiar şi acum, după aproape doisprezece ani în program, mă implic foarte mult în întruniri, activităţi de îndrumare şi în serviciu. În timpul primilor patru ani de recuperare, de vreme ce sănătatea mea emoţională era extrem de şubredă, am crezut de cuviinţă să cer sfatul unui profesionist. Mai sunt şi din aceia care au găsit abstinenţa şi fericirea în cadrul altor organizaţii. A A m-a învăţat că am posibilitatea de a alege: să fac tot posibilul să-mi prelungesc abstinenţa. A A s-ar putea să nu fie remediul universal, dar este centrul vieţii mele în abstinenţă.

[lupica]

24 aprilie

ÎNVĂŢÂND SĂ NE IUBIM PE NOI ÎNŞINE

Alcoolismul a fost o problemă de singurătate, chiar dacă eram înconjuraţi de oameni care ne iubeau... Încercam să găsim securitatea emoţională fie dominând, fie depinzând de alţii... Dar tot încercam în zadar să ne simţim în siguranţă la adăpostul unei forme nesănătoase de dominaţie sau dependenţă.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Când mi-am făcut inventarul personal, am descoperit că aveam legături bolnăvicioase cu majoritatea oamenilor din viaţa mea – cum ar fi, spre exemplu, familia mea şi prietenii. M-am simţit întotdeauna izolat şi singur. Beam ca să-mi mai alin durerea sufletească.
Am fost în stare să-mi clădesc respectul de sine doar prin menţinerea abstinenţei, având un naş cumsecade şi lucrând asupra celor Doisprezece Paşi. La început cei Doisprezece Paşi m-au învăţat cum să devin cel mai bun prieten al meu, iar apoi, când am fost în stare să mă iubesc pe mine însumi, am putut să-i înţeleg şi să-i iubesc pe ceilalţi.

[lupica]

25 aprilie

INTRÂND ÎNTR-O NOUĂ DIMENSIUNE

În ultimele stadii ale alcoolismului, voinţa de a rezista ne-a părăsit. Cu toate acestea, când recu­noaştem că am fost învinşi cu desăvârşire şi suntem gata să încercăm principiile AA, obsesia ne pără­seşte şi pătrundem într-o nouă dimensiune – liber­tatea sub tutela lui Dumnezeu, aşa cum Îl înţelegem noi.
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

Am norocul să mă număr printre aceia care în viaţă au avut parte de această transformare nemaipomenită. Când am intrat pe uşa AA-ului, singur şi disperat, eram dispus să cred tot ce auzeam. Unul dintre lucrurile pe care le-am auzit a fost: „Aceasta ar putea fi ultima ta mahmureală, sau poţi s-o iei de la capăt iar şi iar”. Omul care a spus aceasta o ducea, în mod evident, mult mai bine decât mine. Mi-a plăcut ideea de a mă da bătut şi de atunci am început să trăiesc liber! Inima mea a auzit ceea ce mintea n-ar fi putut auzi niciodată: „Nu-i chiar aşa grav să fii neputincios în faţa alcoolului”. Sunt liber şi sunt recunoscător!

[lupica]

26 aprilie

NU FERICIREA ESTE ESENŢA

Nu cred că esenţa constă în fericire sau nefericire. Cum facem faţă problemelor cu care ne confruntăm? Cum tragem mai bine învăţăminte din ele şi cum transmitem ceea ce am învăţat şi altora, dacă sunt dispuşi să cunoască?
ÎN VIZIUNEA LUI BILL

În goana mea după fericire, am tot schimbat meserii, m-am căsătorit, am divorţat, am făcut terapii geografice şi am intrat în datorii – sub aspect financiar, emoţional şi spiritual. În AA învăţ să mă maturizez. În loc să le cer oamenilor, locurilor şi lucrurilor să mă facă fericit, Îi pot cere lui Dumnezeu să mă ajute să mă accept pe mine însumi. Când mă copleşeşte vreo problemă, cei Doisprezece Paşi AA mă vor ajuta să suport suferinţa. Cunoştinţele pe care le dobândesc pot fi un dar pentru alţii care suferă de aceeaşi problemă ca şi mine. Vorba lui Bill: „Când ne copleşeşte durerea, trebuie să învăţăm de bunăvoie din ea şi să-i ajutăm pe alţii să înveţe. Când obţinem fericirea, o acceptăm ca pe un dar pentru care Îi mulţumim lui Dumnezeu.” (În viziunea lui Bill).

[lupica]

27 aprilie

DESCOPERIRI FERICITE

Ne dăm seama că ştim doar câte ceva. Dumnezeu va dezvălui mereu câte ceva atât ţie, cât şi nouă. În timpul meditaţiei din fiecare dimineaţă, întreabă-L ce ai putea face în fiecare zi pentru omul care este încă bolnav. Dacă propria ta casă este pusă la punct, răspunsul nu va întârzia să apară. Dar nu încape îndoială că nu poţi transmite ceva ce încă n-ai primit. Vezi dacă relaţia ta cu El este una potrivită, iar tu împreună cu semenii tăi veţi avea parte de întâmplări nemaipomenite. Iată care este pentru noi Marele Adevăr.
ALCOOLICII ANONIMI

Abstinenţa este o călătorie a descoperirilor fericite. Fiecare zi aduce cu sine noi experienţe, cunoaştere, speranţe mai mari, credinţă şi mai profundă, şi mai multă toleranţă. Trebuie să-mi păstrez aceste calităţi, altfel nu voi avea nimic de transmis mai departe. Pentru un alcoolic în recu­perare, bucuriile obişnuite ale vieţii cotidiene, obţi­nute ca rezultat al îndurării divine, reprezintă întâm­plări nemaipomenite.