Forumul Alcohelp. Grupul tău de sprijin!

15 ianuarie

O NEAŞTEPTATĂ RESURSĂ INTERIOARĂ

Cu mici excepţii, membrii noştri observă că au descoperit o neaşteptată resursă interioară pe care o identifică acum cu propria concepţie a unei Puteri Superioare lor înşile.
ALCOOLICII ANONIMI

Din primele zile în A A, în timp ce luptam pentru abstinenţă, am găsit speranţă în cuvintele acestea din partea fondatorilor noştri. De multe ori meditam asupra frazei: „au descoperit o neaşteptată resursă interioară”. Cum oare, mă întrebam, aş putea să găsesc Puterea dinăuntrul meu, de vreme ce sunt atât de neputincios? Cu timpul, aşa cum mi-au promis fondatorii, mi-am dat seama: am avut întotdeauna posibilitatea de alegere între bine şi rău, între altruism şi egoism, între seninătate şi frică. Acea Putere Superioară mie, este un dar original pe care nu l-am recunoscut până în clipa când am realizat o abstinenţă zilnică, trăind conform celor Doisprezece Paşi ai AA- ului.

Bună dimineața !
Vizitator123$5 , ce haioasa ești de dimineață !
Pe unde umblași ieri de ai lipsit de la școală?

16 ianuarie

FUNDUL PRĂPASTIEI

De ce se insistă atât de mult ca fiecare mem­bru al A A trebuie mai întâi să ajungă la fundul prăpastiei? Răspunsul este că puţini oameni vor încer­ca cu sinceritate să aplice programul dacă nu au ajuns în prealabil la fundul prăpastiei. Căci apli­carea celorlalţi unsprezece Paşi înseamnă adopta­rea de atitudini şi acţiuni pe care aproape niciun alco­olic care continuă să bea nu poate spera să le facă.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

După ce am dat de fundul prăpastiei, am de­ve­nit mai deschis la minte şi dornic de a încerca ceva nou. Ceea ce am încercat a fost AA- ul. Noua mea viaţă în comunitate semăna întrucâtva cu învă­ţatul mersului pe bicicletă: A A îmi erau ca nişte roţi de susţinere dar şi mână care mă sprijinea. La vre­mea respectivă nu-mi doream chiar atât de mult acest ajutor; pur şi simplu nu mai vroiam să sufăr ca înainte. Dorinţa mea de a nu ajunge iarăşi la fundul prăpas­tiei a fost mai puternică decât dorinţa de a bea. La început, lucrul acesta m-a ţinut departe de alcool. Dar după o vreme m-am pomenit că lucram asupra Paşilor cu maximum de sârguinţă. În curând mi-am dat seama că atitudinile şi acţiunile mele se schim­bau – puţin câte puţin. Cu fiecare zi la rândul ei, mă simţeam mai în largul meu şi mai bine în com­pa­nia altora, iar suferinţele mele au început să se vindece. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru roţile de susţinere şi mâna care mă sprijinea – lu­cruri pe care am ales să le numesc ALCOOLICII ANONIMI.

17 ianuarie

FERICIREA VINE PE NESIMŢITE

„Problema noastră, a alcoolicilor, era urmă­toarea: Ceream lumii să ne ofere fericire şi pace sufletească prin mijloacele specifice prin care doream să le obţineam – prin intermediul alcoolu­lui. Dar nu am reuşit. Dar atunci când găsim timpul necesar pentru a afla unele legi spirituale şi a ne familiariza cu acestea, şi a le pune în practică, atunci într-adevăr obţinem fericire şi pace sufle­tească... Se pare că sunt anumite reguli pe care trebuie să le respectăm, dar fericirea şi pacea sufletească sunt tot timpul aici, libere şi la îndemâna oricui”.
DR. BOB ŞI VETERANII

Simplitatea programului A A mă învaţă că fericirea nu este ceva ce aş putea pretinde. Vine la mine pe nesimţite, în timp ce îi ajut pe alţii. Întinzând o mână de ajutor noului-venit sau cuiva care a recăzut, descopăr că propria mea abstinenţă a fost iarăşi umplută de o recunoştinţă şi o fericire ce nu se pot descrie în cuvinte.

18 ianuarie

MĂ VA AJUTA OARE BĂUTURA?

Privind în urmă la cariera noastră de băutori, putem arăta că scăpasem controlul, cu ani înainte de a ne da seama; că deja băutul nu mai era un obicei ci era cu adevărat începutul unei progresii fatale.
DOISPREZECE PAŞI ŞI DOUĂSPREZECE TRADIŢII

Pe vremea când încă mai beam, nu puteam să fac faţă situaţiilor vieţii în felul în care o puteau face alţi oameni mai sănătoşi. Cel mai mic incident declanşa o stare de spirit care mă făcea să cred că trebuie să beau pentru a-mi amorţi sentimentele. Dar amorţeala nu ameliora situaţia, aşa că am căutat în continuare evadarea în sticlă. Astăzi trebuie să fiu conştient de alcoolismul meu. Nu-mi pot permite să cred că mi-am recăpătat controlul asupra băutului– altfel voi crede iarăşi că mi-am recăpătat controlul asupra vieţii mele. Un astfel de sentiment al controlului este fatal pentru recuperarea mea.

19 ianuarie

CREDINŢĂ NEÎNCETATĂ

Credinţa trebuie să lucreze douăzeci şi patru de ore pe zi în noi şi prin noi, altfel vom pieri.
ALCOOLICII ANONIMI

Esenţa spiritualităţii şi a abstinenţei mele stă în credinţa neîncetată într-o Putere Superioară. Trebuie să-mi amintesc şi să mă bizui pe Dumnezeu aşa cum Îl înţeleg eu în timp ce urmez toate activităţile zilnice. Cât de reconfortantă este pentru mine ideea că Dumnezeu lucrează în şi prin oameni. În răga­zurile mele zilnice, îmi amintesc oare de exemplele concrete ale prezenţei divine? Sunt oare uimit şi încurajat de multele împrejurări în care această prezenţă este evidentă? Sunt copleşit de recunoştinţă pentru prezenţa Lui Dumnezeu în viaţa mea dedicată recuperării. Fără această forţă atot­pute­rnică prezentă în fiecare activitate a mea, aş cădea iarăşi în abisurile bolii mele – şi ale morţii.

20 ianuarie

„NE OPRIM... ŞI NE RUGĂM”

În răgazurile zilei, atunci când suntem agitaţi sau avem îndoieli, ne oprim şi ne rugăm pentru gândul sau fapta cea dreaptă.
ALCOOLICII ANONIMI

Astăzi mă rog smerit Puterii mele Superioare pentru harul de a găsi loc între pornirile mele şi acţiunea mea; pentru un şuvoi de aer răcoros, dacă m-aş încinge; pentru a întrerupe furia cu o pace blândă; pentru a accepta momentul care permite judecăţii să devină discernământ; pentru a mă rezuma la tăcere atunci când m-ar fi luat gura pe dinainte. ca să atac sau ca să mă apăr.
Am promis că voi veghea fiecare prilej de a mă supune Puterii mele Superioare, pentru îndrumare. Ştiu unde este această putere: se află înăuntrul meu, limpede ca un pârâu, ascuns printre munţi –este nebănuita Resursă Interioară.
Îi mulţumesc Puterii mele Superioare pentru această lume plină de lumină şi adevăr pe care o văd atunci când îi permit să-mi îndrume privirea. Astăzi am încredere în ea şi sper că şi ea are încredere în mine că îmi dau toată silinţa pentru a găsi gândul sau fapta cea dreaptă, de astăzi.

21 ianuarie

AJUTÂNDU-MI FRATELE

Un membru îi vorbeşte noului-venit nu mânat de putere, ci de smerenie şi slăbiciune.
AA AJUNS LA MATURITATE

Pe măsură ce zilele trec în A A, îi cer lui Dumnezeu să-mi călăuzească gândurile şi cuvintele pe care le rostesc. În această muncă de implicare continuă în viaţa comunităţii, deseori am ocazia să iau cuvântul. Aşa că îi cer în mod frecvent lui Dumnezeu să mă ajute să-mi veghez gândurile şi vorbele, ca acestea să fie cugetările adevărate şi potrivite ale programului nostru; să-mi concentrez încă o dată aspiraţiile pentru a căuta îndrumarea Lui; să mă ajute să fiu cu adevărat bun şi iubitor, să ajut şi să alin, dar mereu copleşit de smerenie şi izbăvit de orice urmă de aroganţă.
Astăzi aş putea foarte bine să am de-a face cu atitudini respingătoare sau vorbe grele– comporta­ment tipic pentru un alcoolic aflat în suferinţă. Dacă se va întâmpla asta, mă voi opri o clipă pentru a mă concentra asupra lui Dumnezeu, şi aşa voi fi în stare să răspund cu calm, tărie şi sensibilitate.

22 ianuarie

„SĂ NU COMPLICĂM LUCRURILE”

Câteva ore mai târziu mi-am luat rămas bun de la Dr. Bob... Acel cunoscut, minunat şi larg zâmbet era întipărit pe faţa lui atunci când mi-a spus aproape glumind: „Ţine minte, Bill, să nu facem praf toate astea. Să nu complicăm lucrurile!” M-am întors, nefiind în stare să mai scot o vorbă. A fost ultima dată când îl mai vedeam.
AA AJUNS LA MATURITATE

După ani de zile de abstinenţă mă întreb câteodată: „Poate fi atât de simplu?” Apoi, la întruniri, văd foşti cinici şi sceptici care au ieşit din iad pe drumul A A, împărţindu-şi viaţa, fără alcool, în segmente a câte douăzeci şi patru de ore, în timpul cărora, aplică acele câteva principii cu toată price­perea lor. După care îmi dau din nou seama că, deşi nu este întotdeauna uşor, dacă nu complic lucrurile, merge.

24 ianuarie

IMPLICAREA

E nevoie de acţiune şi iarăşi acţiune. „Cre­dinţa fără muncă este moartă”... Unicul nostru scop este să fim de folos.
ALCOOLICII ANONIMI

Înţeleg că serviciul este o parte vitală a recuperării dar deseori mă întreb: „Ce-aş putea face eu?”. Să încep pur şi simplu cu ceea ce mi-e astăzi la îndemână! Mă uit în jur să văd unde este nevoie. S-au umplut scrumierele? Am mâini şi picioare ca să le golesc? Pe neaşteptate, am ajuns să mă implic! Cel mai bun vorbitor ar putea face cea mai proastă cafea; membrul care se comportă cel mai bine cu nou- veniţii ar putea să nu fie în stare să citească; cel care este dispus să facă curat, ar putea face ravagii în contul bancar – cu toate acestea, toţi aceşti oameni şi toate aceste ocupaţii sunt esenţiale unui grup activ. Miracolul serviciului este acesta: când folosesc ceea ce am, descopăr că-mi este mai la îndemână decât credeam la început.