021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti si Suceava: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Aici puteti povesti experientele personale.

proco
Veteran
Veteran
Mesaje: 848
Membru din: 25 Mar 2010, 17:14
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde proco » 30 Noi 2012, 10:36

Multumim Bogdan! Ceea ce ne-ai descris este realitatea cruda si sunt metode CONCRETE de evitare a recaderii. Postarea ta as mari-o de "n" ori si as inrama-o sa stim cu totii cum sa evitam dezastrul. Trebuie sa fie clar pt. noi, ca nu vom mai putea bea niciodata normal. Asa cum semnala si Mihai, suntem bautori intre bautori si in functie de organismul fiecaruia rezistam mai mult sau mai putin. IN SCHIMB, DEZNODAMANTUL ESTE ACELASI!
Va recomand la si in capataiul tuturor:

"De asemenea, nu pot sa-i inteleg pe cei care declara faptul ca "nu stiu ce s-a intamplat cu mine in acele momente", "mi-a luat Dumnezeu mintile", "am avut asa o suparare mare incat doar paharul a putut sa sterga consecintele".
Sa le luam pe rand:
-cei care nu si-au dat seama in momentul fatidic aveau la dispozitie cel putin zece metode de a se abtine 15 minute (e demonstrat ca pofta nesabuita nu dureaza mai mult). Un telefon la un membru AA, o emisiune la TV, un joc pe computer, etc.). In ultima instanta puteau sa se lege de calorifer. Prin urmare, au baut fiindca au dorit acest lucru.
-celor care declara ca Dumnezeu le-a luat mintile le spun ca, probabil, Cretatorul are alte atributii, si anume pastrarea mintilor la locul lor. Pe cale de consecinta, si acestia au baut doar fiindca au vrut sa bea, dupa umila mea parare.
-partea cu supararea mare este mai comica, fiindca, band, deja ai doua suparari.
Motive nu exista, doar pretexte.
Prin urmare, motivatia mea e clara, cel putin pentru mine: am dorit sa beau, m-am bucurat ca am baut si am baut controlat, dar, de aici pana la sanatoriu e un pas minuscul.
Multumesc mult, abstinenta senina.
Bogdan "

Eu as mai adauga invatatura de la AA Bucuresti, consumarea in acele clipe a unei ciocalate cu o sticla de apa minerala putenic acidulata.

Multumim si respect, Bogdane! PROCO
Avatar utilizator

moira
Veteran
Veteran
Mesaje: 858
Membru din: 26 Oct 2010, 10:01
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde moira » 30 Noi 2012, 12:17

Buna Bogdan, buna Mihaita.

Bogdan, bine ai venit pe forum. Te-am citit cu atentie deoarece si eu am recidivat dupa o perioada mai lunga, mai exact dupa 5 ani si 5 lun intr-un mod asemanator cu ceea ce povestesti tu.

Mihaita, asa cred si eu ca recaderea se poate produce in mai multe feluri. Am vrut sa scriu mai de mult despre asta, iata ca acum Bogdan mi-a dat ocazia sa o fac. Nici eu nu am trait ceea ce a povestit Proco cu acel paharel de sampanie sau ce am citit despre recaderi de genul asta, cand un paharel a declansat imediat dezastrul. Eu am baut intr-o seara, un paharel de tarie, inainte de masa, asa cum fac destui oameni normali. Acel paharel nu l-a cerut pe urmatorul. Am mancat, am facut baie, am dormit.....am repetat figura dupa 3-4 zile, tot un paharel, tot la masa. Apoi dupa o saptamana. La a treia experienta ca sa ii zic asa, desi nu mi s-a declansat nici o pofta nebuna, am simtit ca si Bogdan ca totusi ceva nu e in regula. Incepusem deja sa ma gandesc ca ce bine e, uite ca pot bea din cand in cand un paharel fara sa se intample nimic, adica controlat. Nu a fost asa insa, am ajuns incet incet, cam in 3 luni, exact de unde plecasem sau de unde ma ridicasem. Alcoolul a pus din nou stapanire pe mine. Deci, recidiva mea, s-a produs treptat.

Te felicit Bogdan ca te-ai redresat rapid. Eu dupa acea recidiva, am mai baut alti 3 ani ....
Acum, in noua mea incercare, privesc totul intr-un alt mod, sunt constienta de puterea alcoolului. Nu ma mai intereseaza asa zisele lui beneficii, o bere rece intr-o dupaamiaza de vara, o tarie la o petrecere pentru buna dispozitie, sau in intimitatea casei mele intr-o seara ploioasa de noiembrie, pentru efecte de relaxare sau afrodisiace sau mai stiu eu de care.....Pentru ca acum stiu ca nu se poate, ca sunt bolnava, ca nu mai am acest privilegiu, ca l-am pierdut. Sunt de acord cu tine, am testat de altfel pe pielea mes, cat de mic este pasul de la bautul controlat, la dezastru.

gabi168
Boboc
Boboc
Mesaje: 73
Membru din: 30 Oct 2012, 14:11
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde gabi168 » 30 Noi 2012, 18:26

Salut Bogdan,
E aiurea complet ca ai recazut dupa 9 ani, sigur nu-ti vine bine. Eu am doar un an de abstinenta si pot sa-ti spun din mica mea experienta de om treaz, ca majoritatea care au recazut s-au intors la grup si "lupta" in continuare. Dar sunt convins ca tu stii mai bine ca mine cum merg lucrurile. Din punctul meu de vedere, cred ca pentru noi, cei care cunoastem si traim cu aceasta boala, faptul ca dupa o recadere ne intoarcem la grup si continuam terapia este cea mai mare si importanta realizare. Faptul ca reusim sa ne intorcem la grup este rodul muncii noastre si a suportului primit permanent de la prietenii AA. Concluzia mea este ca nu trebuie sa ne indepartam prea tare de grup, deoarece intervine uitarea, dupa care......., ne intorcem de unde am plecat.

Azi nu beau,
Gabi

Sunt autorul acestui subiect
Bogdan
Boboc
Boboc
Mesaje: 23
Membru din: 25 Noi 2012, 13:47
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde Bogdan » 30 Noi 2012, 22:52

Salut tuturor.
Ma intreaba multa lume ce sport greu practic. Pe la 16 ani m-am apucat de ciclism de sosea si am facut performanta cam pana la 19 ani, moment in care devenind student, am mai rarit antrenementele. Dupa absolvire,am mai concurat cativa ani la nivel profi, Acum, fac saptamanal in jur de 200 km cu bicicleta, dar prefer Mountain Bike.
Mihai Iordache, prespun ca fiecare organism si fiecare psihic actioneaza pe cai diferite, toate acestea ducand totusi la acelasi rezultat. Cand ai o cadere, e ca si cum ai pleca de la Bucuresti la Ploiesti. Unul merge pe autostrada altul pe DN1, celalalt o ia prin Targoviste iar un al patrulea face un ocol prin Iasi. Dar, tot la Ploiesti vor ajunge. In afara de acestea, ceea ce m-a facut să concum relativ rar, putin si fara sa ma imbat au fost si urmatoarele aspecte:
-FRICA. Dupa 9 ani de abstinenta si peste 3 ani de participare la grupuri AA, stiam, instinctiv, deznodamantul actiunilor mele;
-evitarea, pe cat posibil, a primului pahar. Doar cand poftele deveneau covarsitoare beam cate o bere, sau un vin, sau chiat un rom.
-teama de a nu-mi dezamagi familia. Par exaplme, sotia e convinsa in continuare ca pot sa beau un pahar si sa ma opresc. Si, adesea ma opream tocmai pentru a-i intari convingerea;
-un anumit statut social care ma facea sa nu pot aparea beat de fata cu alte perosane si in anumite situatii;
-senzaţiile de după. Doua beri mici ma faceau sa ma simt daramat, iar dupa tarie zaceam cate trei zile;
-juramantul pe care l-am facut mie insumi acum noua ani, de a nu mai calca vreodata prin Pavilionul XVII. Nu am avut nicio experienta neplacuta acolo, dar, mini-universul concentrational pe care l-am trait trei saptamani imi da si acum cosmare.
-nu in ultima instanta, chipul grav al sponsorului meu din AA, care, imi aparea clar in minte dupa un pahar si-mi repeta cu obstinatie: "Nu e bine Domnu' Bogdan! Nu e bine!"
Va multumesc, abstinenta senina.
Bogdan

asido1973
Veteran
Veteran
Mesaje: 5488
Membru din: 10 Dec 2009, 20:45
Zile de abstinență: 22,09,2009
Zile de abstinență:
Ani de abstinență: 10 ani

Localitate: Braila
Gen: Nespecificat - Nespecificat
Contact:

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde asido1973 » 01 Dec 2012, 09:05

Vin si eu Bogdane , si iti spun bine ai venit pe forum. Ceea ce m-a surprins , a fost chestia , ca dupa 9 ani , din ceea ce ne povestesti , tu ai putut sa bei conrolat!
Important ca ai venit pe forum si ne-ai impartasit povestea ta .
Multi credem ca daca a trecut un an, doi, trei gata lucrurile s-au rezolvat. Dar acum vad ca nu este asa. Povestea ta ma atentionat , si m-a facut sa inteleg , ca zi de zi tot restul vietii , trebuie sa fiu atent , sa nu uti ca sunt alcoolic si sa ma trezesc dimineata , cu acelasi gand: Astazi nu beau!
La multi ani Bogdane , si bine ai venit pe forum. Cu respect, asido!
Nu sunt complet inutil….cel putin servesc de exemplu negativ pentru altii.
Pentru alte intrebari sau discutii va stau la dispozitie la orice ora pe adresa de mail: [...]

Sunt autorul acestui subiect
Bogdan
Boboc
Boboc
Mesaje: 23
Membru din: 25 Noi 2012, 13:47
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde Bogdan » 01 Dec 2012, 14:02

Draga Asido,

Am putut sa beau controlat o scurta perioada, in progresie, asa dupa cum am mai spus. Iar controlul, nu era dat ca la un bautor social de creier, ci, de circumstante.
In orice moment, dupa primul pahar, m-as fi facut praf daca nu interveneau cateva conditii dintre cele enumerate intr-un post anterior.
Intr-adevar, abstinenta nu se masaoara in zile, saptamani, ani sau planuri cincinale. Cred ca succesul programului de 24 de ore ajuta in primele faze ale absintentei, dar, mai ales, la minimizarea orgoliului unui abstinent veteran care, se crede mare performer prin faptul ca a stat departe de pahar o lunga perioada. Dupa cum ilustra un fondator, in metafora cetateanului care, de buna voie si nesilit de nimeni, are bizara placere de a traversa o strada cu trafic foarte aglomerat, cred ca la fel se intampla si cu abstinentul veteran. Nu conteaza faptul ca stat pe trotuar 20 de ani, E suficient sa traversese o singura data si sfarsitul il va gasi.
In ceea ce ma priveste, am avut mare noroc de faptul ca, in sase luni, strada era mai putin circulata, sau, automobilele m-au ocolit.
Cu certitudine, astazi nu voi traversa strada, drept pentru care va multumesc.
Bogdan

Sunt autorul acestui subiect
Bogdan
Boboc
Boboc
Mesaje: 23
Membru din: 25 Noi 2012, 13:47
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde Bogdan » 06 Dec 2012, 00:33

NĂPASTA

Strungarul Grigori Petrov, căruia de mult i-a mers vestea că e meşter fără pereche, dar şi cel mai leneş şi beţiv mujic din toată plasa Galcinskaia, işi ducea cu căruţa baba bolnavă la spitalul zemstvei. Până acolo sunt treizeci de verste şi vremea e atât de păcătoasă, încât cu greu ar putea să-i ţină piept şi un poştalion încercat al stăpânirii, necum un beţivan neajutorat ca Grigori. Din faţă te taie un vânt necruţător, îngheţat. În văzduh se învârtesc fulgi de zăpadă, astfel că nu te poţi dumeri dacă ninge din cer sau de pe pământ. Din pricina giulgiului gros ca de ceaţă al viscolului nu se vede nici câmpul, nici stâlpii de telegraf, nici pădurea, iar când iureşul puternic al viforniţei se năpusteşte asupra lui, Grigori nu mai vede nici arcul de deasupra hulubelor. Iepuşoara bătrână, prăpădită, abia se mai mişcă. Toată vlaga şi-o iroseşte ca să-şi tragă picioarele din zăpada adâncă şi să scuture din cap. Strungarul este tare grăbit, o clipă nu-şi găseşte astâmpăr pe capră, şi croieşte mereu iapa cu biciul.
- Nu plânge Matriona… mormăie el. Mai rabdă şi tu o ţâră. O da Dumnezeu să ajungem la spital, şi într-o clipă ai să te simţi uşurată… Pavel Ivanîci o să-ţi dea nişte picături, o să-ţi ia sânge sau, poate, are să binevoiască să te frece cu niscai spirt, şi ai să vezi… îţi trece durerea din coaste, de parcă ţi-ar fi luat-o cu mâna! Pavel Ivanîci o să-şi dea toată silinţa… O să se răstească el la mine, o să bată din picior, dar de dat silinţa o să-şi dea… Tare cumsecade mai e, şi frumos se mai poartă, da-i-ar Dumnezeu sănătate… Cum m-o vedea, o să se repeadă din casă şi dă-i, şi dă-i din gură: „Cum? O să strige. Ce înseamnă asta? De ce n-ai venit la timp? Ce sunt eu, câine, să-mi pierd vremea cu voi, proştilor? De ce n-ai venit de dimineaţă? Ieşi afară! Piei din ochii mei! Vino mâine!” Iar eu am să-i spun: „Domnule Doftor! Pavel Ivanîci! Înălţimea-voastră!” Di gloabă lua-te-ar dracu! Strungarul croieşte iepuşoara şi, fără să-şi privească baba, mormăie mai departe pe sub mustaţă: „Înălţimea-voastră! Vă spun cinstit ca în faţa lui Dumnezeu… iacătă şi semnul crucii îl fac, am pornit cum a mijit de ziuă! Dar cum să ajung la timp dacă Domnul… dacă Maica Precista… s-au mâniat şi ne-au trimis un viscol ca asta? Vedeţi şi dumneavoastră… Nici un cal bun n-ar fi scos-o la capăt, iar calul meu, precum vedeţi, nu-i cal, ci o biată gloabă!” Pavel Ivanîci o să se încrunte şi o să înceapă să ţipe: „Vă ştiu eu pe voi! Totdeauna găsiţi ce să răspundeţi! Mai ales tu, Grişka! Te ştiu eu! Cu siguranţă că pe drum te-ai oprit la vreo cinci cârciuni!” Iar eu: „Înălţimea-voastră! Da ce-s eu, răufăcător sau păgân? Baba îşi dă sufletul, trage să moară, şi eu să alerg pe la cârciumi? Se poate una ca asta? Da’ ducă-se pe pustii toate cârciumile! Atunci Pavel Ivanîci o să de poruncă să te ducă la spital. Iar eu am să mă ploconesc în faţa lui până la pământ… „Pavel Ivanâci, înălţimea-voastră! Vă mulţumesc smerit! Iertaţi-ne pe noi, proştii şi păcătoşii, şi nu ne judecaţi prea aspru pe noi, mujicii! S-ar cădea să ne alungaţi, iar dumneavoastră binevoiţi să vă tulburaţi liniştea, să vă mânjiţi picioruşele în zăpadă!” Iar Pavel Ivanîci o să se uite aşa la mine, de parcă i-ar veni să mă lovească şi o să spună: „Decât să mi te ploconeşti, ai face mai bine să nu mai tragi la măsea, porcule, şi să ai milă de baba ta. Ţi-ar trebui o bătaie bună!...” „Bine ziceţi Pavel Ivanîci, zău că mi-ar trebui o bătaie, să mă trăsnească Dumnezeu! Bătaie bună, da, da… Dar cum să nu mă ploconesc dumneavoastră, dacă sunteţi binefăcătorul nostru, dacă ne sunteţi ca un tată bun? Înălţimea-voastră! Cuvântul mu e cuvânt v-o spun ca în faţa lui Dumnezeu… puteţi să mă scuipaţi în ochi dacă mint! Cum se face bine Matriona mea, cum se pune pe picioare, am să lucrez pentru înălţimea-voastră tot ce veţi binevoi să-mi porunciţi! O tabacheră de lemn de mesteacăn, dacă doriţi… sau nişte bile de crochet. Pot să vă strunjesc şi nişte popice, ca alea din străinătate… Orice am să fac pentru dumneavoastră! N-am să vă iau nici un ban. La Moscova vi s-ar cere patru ruble pe o asemenea tabacheră, iar eu – nimic.” Doctorul o să râdă şi o să spună: „Ei bine, bine… Preţuiesc pornirea ta! Păcat numai că eşti beţivan…” Eu, babo, ştiu să mă port cu boierii. Nu-i boier cu care să nu mă pricep să vorbesc. Numai să dea Dumnezeu să nu rătăcim drumul. Ia uita-te cum viscoleşte! Mi s-au umplut ochii de omăt.
Şi strungarul mormăie mai departe. Vorbeşte în neştire, pentru a-şi potoli cât de cât durerea ce-l apasă. Are multe vorbe pe limbă, dar şi mai multe gânduri şi întrebări în minte. Durerea l-a luat pe strungar pe neaşteptate, şi acum nu poate cu nici un chip să se dezmeticească, să-şi vină în fire, să înţeleagă. Până astăzi trăise netulburat, într-un fel de buimăceală de om veşnic beat; nu ştiuse nici ce-i necazul, nici ce-i bucuria; şi acum, deodată, i s-a cuibărit în suflet o durere cumplită. El, trândavul, nepăsătorul, beţivanul, se trezise pe neaşteptate în situaţia unui om cu griji pe cap, preocupat, grăbit şi nevoit să lupte cu stihiile.

Sunt autorul acestui subiect
Bogdan
Boboc
Boboc
Mesaje: 23
Membru din: 25 Noi 2012, 13:47
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde Bogdan » 06 Dec 2012, 00:35

Partea II

Strungarul îşi aduce aminte că durerea lui a început în ajun, când s-a întors acasă afumat ca de obicei şi, după cum îi era năravul, a început să suduie şi să se repeadă cu pumnii la nevastă-sa, iar ea s-a uitat la omul ei pus pe gâlceavă cum nu se mai uitase niciodată. De obicei, privirea ochilor ei era blândă, chinuită, ca la câinii mult bătuţi şi prost hrăniţi. Acum însă era aspră şi nemişcată, ca a sfinţilor de pe icoane sau a celor ce trag să moară. Şi durerea a pornit de la ochii aceia ciudaţi, înspăimântători. Buimăcit, strungarul a cerut vecinului iepuşoara şi acum îşi duce baba la spital, nădăjduind că Pavel Ivanîci, cu prafurile şi alifiile lui, o s-o facă pe bătrână să-şi redobândească privirea ei dinainte.
- Vezi tu, Matriona, care va să zică… mormăie el. Poate te întreabă Pavel Ivanîci dacă te-am bătut cumva; să-i spui că nu! Iar eu n-am să te mai bat. Uite, fac semnul crucii. Şi parcă te-am bătut eu vreodată din răutate? Te băteam aşa, degeaba. Acum mi-e milă de tine. Un altul nici nu s-ar fi sinchisit. Dar eu te duc la spital… Fac şi eu ce pot! Urât mai viscoleşte! Doamne, facă-se voia ta! Numai de m-ar ajuta Dumnezeu să nu rătăcesc drumul… Ce-i, te doare rău sub coastă? De ce taci Matriona? N-auzi? Te doare sub coastă?
I se pare ciudat că zăpada nu se mai topeşte pe obrazul babei, ciudat că faţa i s-a lungit parcă într-un chip deosebit, îi e aspră, încruntată şi a căpătat o culoare cenuşiu-gălbuie, ca de ceară.
- Proastă mai eşti! Mormăie strungarul. Eu te întreb cu cugetul curat, ca în faţa lui Dumnezeu… şi tu… zău, mare proastă eşti! Vezi că acuşi nu te mai duc la Pavel Ivanîci.
Strungarul lasă hăţurile şi cade pe gânduri. Nu se poate hotărî să arunce o privire înapoi, spre bătrână; îi e frică! Să-i pună vreo întrebare şi să nu capete răspuns, iar i-e frică! În cele din urmă, nemaiputând răbda, întinde mâna înapoi şi, fără să se uite, găseşte pe dibuite mâna rece a babei. O ridică, dar mâna cade ca un gârbaci.
- S-a prăpădit, vra să zică. Mare năpastă!
Şi strungarul plânge. Nu atât de durere, cât de ciudă. „Ce repede se petrec toate pe lumea asta! Se gândeşte el. Nici n-a apucat durerea să-şi facă loc în inima lui, şi totul s-a sfârşit! Nici nu a avut timpul să trăiască bine cu baba, să-i spună tot ce ar fi avut de spus, să-i arate că i-e milă de ea, şi a şi murit… A trăit cu ea patruzeci de ani, dar aceşti patruzeci de ani s-au scurs ca într-o ceaţă. Din pricina beţiei, bătăilor şi sărăciei, nici n-a simţit bine că trăieşte. Şi, ca un făcut, baba a murit tocmai în clipa în care el şi-a dat seama că-i e milă de ea, că nu poate trăi fără ea, că-i cumplit de vinovat faţă de dânsa.”
„Când mă gândesc că umbla cu cerşitul! Îşi aduce el aminte. Chiar eu o trimiteam să ceară pâine de la oameni! Mare năpastă! Dacă mai trăia, proasta, vreo zece ani… Că acum, de bună seamă, crede că sunt într-adevăr aşa! Maica Precistă, da’ unde naiba mai merg eu acuma? Că doar nu mai e vorba de lecuit, ci de înmormântat. Ia-o înapoi!”
Strungarul întoarce sania şi dă din toate puterile bici iepuşoarei, dar drumul se face din ce în ce mai greu. Acum arcul hulubelor nu se mai vede deloc. Din când în când, sania dă peste un brăduţ; mogâldeaţa întunecată îi zgârie mâinile, îi trece repede pe dinainte şi iarăşi în faşa ochilor totul este numai o vâltoare albă.
„Dacă am putea lua viaţa de la capăt”, gândeşte strungarul.
Îşi aduce aminte cum patruzeci de ani în urmă Matriona lui era tânără şi frumoasă, fată de gospodari cu stare. Părinţii o măritaseră cu el, fiindcă se lăsaseră ademeniţi de meşteşugul lui. Aveau tot ce le trebuia să ducă un trai bun, dar nenorocirea a fost că la nuntă, de când se îmbătase şi se culcase pe cuptor, nu se mai dezmeticise nici măcar odată în aceşti ani!... De nuntă îşi aduce el aminte, dar de ceea ce a fost după aceea nu-şi mai aminteşte de loc, chiar de-ar fi să-l tai în bucăţi! Atâta ştie: că trăgea la măsea, stătea culcat şi-şi bătea nevasta. Şi aşa s-au irosit patruzeci de ani.
Norii de zăpadă se fac încetul cu încetul cenuşii. Se lasă seara.
- Încotro merg? Îşi aduce deodată aminte strungarul. Trebuie s-o înmormântez, şi eu mă duc la spital… Parcă mi-a luat Dumnezeu minţile!
Strungarul întoarce iar sania şi începe să de bici iepei. Iepuşoara îşi încordează ultimele puteri şi, fornăind, porneşte înainte în trap mărunt. Strungarul îi croieşte un bici după altul… În spate aude bocănind ceva şi, cu toate că nu are curajul să privească înapoi, ştie că-i capul răposatei care se izbeşte de sanie. Iar văzduhul se întunecă din ce în ce mai mult, vântul se face din ce în ce mai rece şi mai tăios… „Dacă am putea să luăm viaţa de la capăt… gândeşte strungarul. Să-mi fac rost de unelte noi, să iau comenzi… să-i dau bani babei… aşa!”
Hăţurile îi scapă din mână. Le caută, vrea să le ridice, dar nu poate cu nici un chip: degetele-i i-au înţepenit…
„Totuna e… gândeşte el. Merge el calul şi singur, doar ştie drumul! Acum ar fi bine să dorm… Să mă culc un pic până la înmormântare, până la parastas…”
Strungarul închide ochii şi picoteşte. După o vreme, simte că s-a oprit calul. Deschide ochii şi vede înaintea lui ceva întunecat, semănând a casă sau a stog…

Sunt autorul acestui subiect
Bogdan
Boboc
Boboc
Mesaje: 23
Membru din: 25 Noi 2012, 13:47
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde Bogdan » 06 Dec 2012, 00:36

Partea III

Ar trebui să se dea jos şi să afle ce-i, dar este cuprins de o moleşeală atât de dulce, încât se împacă mai degrabă cu gândul să îngheţe decât să se mişte din loc… Şi adoarme senin.
Se trezeşte într-o odaie mare cu pereţi zugrăviţi. Prin ferestre se revarsă lumina vie a soarelui. Strungarul vede în faţa lui oameni şi vrea să se arate înainte de toate om aşezat, grijuliu.
- Ar trebui slujit un parastas pentru baba mea fraţilor! spune el. N-ar fi rău să-l vestiţi pe părintele…
- Bine, bine! Stai culcat, îl întrerupe un glas.
- Doamne! Pavel Ivanîci! se miră strungarul zărindu-l în faţa sa pe doctor. Înălţimea-voastră! Binefăcătorule!
Ar vrea să sară în picioare şi să i se închine până la pământ, dar simte că braţele şi picioarele nu-l ascultă.
- Înălţimea-voastră! Unde-mi sunt picioarele? Unde-mi sunt braţele?
- Ia-ţi rămas-bun de la braţe şi de la picioare! Ţi-au degerat. Ei, haide, haide, de ce plângi? Ai trăit destul, zi Slavă Domnului! Ai trecut de şaizeci de ani, îţi ajunge!
- Of, ce năpastă!... Mare năpastă înălţimea-voastră! Iertaţi-mă, mă rog frumos! Da’ măcar vreo cinci-şase anişori să mai duc…
- Pentru ce?
- Calul nu-i al meu, trebuie să-l dau înapoi… să-mi înmormântez baba… Tii Doamne, că repede se trec toate pe lumea asta! Înălţimea-voastră! Pavel Ivanîci! Vă fac o tabacheră frumoasă din mesteacăn. Vă strunjesc un crochet…
Doctorul face un gest deznădăjduit cu mâna şi iese din sală. S-a isprăvit cu strungarul!


A. P. CEHOV
Avatar utilizator

almaM
Veteran
Veteran
Mesaje: 1349
Membru din: 28 Mai 2012, 09:49
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Salut, sunt Bogdan si sunt Alcoolic

Mesajde almaM » 06 Dec 2012, 14:28

Bogdane, nu stiu daca ti-am urat bun venit pe forum, stiu doar ca te-am citit de la inceput si singurul comentariu pe care doresc sa-l fac este de fapt recunostiinta pentru puterea divina care a recuperat o persoana asemenea tie, din bratele lui Bachus si mai mult de atat,ca mi-a dat ocazia sa cunosc si eu astfel de caracter.
Deci bine ai venit si traditionalul pupici cu drag,
Alma
Nu-mi dați sfaturi, decât dacă le cer, în mod expres! Am capacitatea de a greșii și de a mă critica destul de sever și singură! Prefer să aleg în funcție, de ceea ce sunt și,nu de ceea ce par a fi! Mulțumesc!

Înapoi la “POVESTEA MEA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 133 vizitatori