Forumul Alcohelp. Grupul tău de sprijin!

Multumesc Ilie pentru cuvintele de incurajare.Mi-am inceput noul program,care este un pic mai incarcat,dar sper sa-l pot indeplini. :cuminte:

Ce-i viata ta?

Ce-i viaţa ta? E o peniţă
Cu care scrii mereu pe-un drum.
Şi-apoi la ultima portiţă
Tot ce-ai scris tu ca pe-o tăbliţă,
Nu se mai șterge nicidecum.

Şi vorbe-n vânt şi fapte rele
Rămân pe veci ca-ntr-un album.
Păzit e scrisul tău de stele.
De-ai pune mări întregi să-l spele,
Nu se mai sterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată
Îţi vei citi întregul drum.
Şi vei zbucni în plâns deodată.
Dar nici o slovă-nlăcrimată
Nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decât sânge,
dar sânge sfânt şi nu oricum.
Ce înger trupul său va frânge?
Şi-astfel, ce-ai scris, oricât ai plânge,
Nu se mai şterge nicidecum.

Iisus cel drag veni din zare
Ca tu să scapi din foc şi fum!
Prin El trecutul tău dispare.
Dar dacă azi nu-I ceri iertare,
Nu se mai şterge nicidecum.

Iisus pe lemn răbdă arşiţa.
Iisus e preţul tău acum.
Prin El eşti alb ca lămâiţa.
Şi tot ce-a scris cândva peniţa
Nu se mai şterge nicidecum…
-Costache Ioanid-

O noapte linistita prieteni! :hug:

Sa înțeleg ca ai reușit sa ti rezolvi problemele cu superiorii?
Am dedus ca ti au făcut un program mai dur,sarcini mai multe.
Tu sti ca ai potențial,vei reusi sa faci fata si acestui test.
Am citit versurile,se simte un regret,o durere si un reproș al anilor in care am greșit,se simte resemnarea dar se vede si cicatricea .
Trec anii si realizez ca schimbarea se petrece doar in stilul meu de gândire si acceptare,ceea ce s a întâmplat in trecut a lăsat urme adânci ,si doar se pot estompa,nu se pot uita.
Cel puțin de acum încolo sa facem ceva,ceva de care sa fim multumiți de noi,sa ne găsim acea liniste sufleteasca pe care am cautat o .
O zi minunata .

Oarecum Relus!Mai am de confirmat si pana atunci astept controale.Sunt activitati care tin de mine,dar sunt si activitati impreuna cu alti colegi,care colegi nu prea sunt obligati sa colaboreze cu mine la locul meu de munca.Seful direct ar trebui sa impuna colegilor aceasta,dar nu o face si-mi cere mie cum necum sa rezolv situatia.Mare este Dumnezeu si o voi rezolva cumva.In rest toate bune,imi pastrez abstinenta si incerc sa o fac sa fie si senina. :zambetoi: O zi buna sa avem! :hug:

Mare este Dumnezeu,noi știm asta dar nu stiu alții si asta ne împiedica pe noi in a ne rezolva problemele.
Pentru a trai o viata senina ar fi necesar sa schimbam oamenii din jurul nostru,dar este imposibil.
Eu in locul tau as vorbi cu fiecare coleg in parte si le as explica situația,chiar le as spune ca imi este slujba in pericol si ca am nevoie de ajutorul lor.
Stii ,de multe ori lăsând mândria la o parte putem câștiga mult mai mult,ce poti pierde.

Sorele, este o incercare si asta. Stii bine ca Domnul nu ne da mai mult decat putem duce. Va trece si asta, tu gandeste-te la ziua de azi. Si ce ma bucur cand aud ca: "imi pastrez abstinenta si incerc sa o fac sa fie si senina.". :hug:

:zambet: Multumesc surioarelor pentru mesajele voastre incurajatoare.O sa tin cont de sfaturile voastre.Deja am inceput sa vorbesc cu unii colegi care sunt de acord sa colaboram.O sa fie o perioada de testare.Dar testul mai important este:AZI NU BEAU! O noapte binecuvantata! :hug:

Sunt alaturi de tine atat cat pot.Doamne ajuta!

:zambet: Multumesc Cata!Si eu sunt alaturi de tine si de voi toti in rugaciunile mele catre Doamne Doamne! :cuminte: O zi binecuvantata! :hug:

Dumnezeu aude ”tăcerile” noastre!


Una dintre rugăciunile pe care le auzim la slujbele religioase este o cerere de iertare:
”Iartă-ne, Doamne, greșeala făcută cu gândul, cu vorba sau cu fapta”!


Gândul nostru poate fi greșit, iată ce ne spune biserica. Vorba noastră poate fi greșită. Fapta noastră poate fi greșită. Dacă ne acceptăm fapta și, uneori înțelegem că și cu vorba păcătuim, ne e din cale afară de greu să ne înțelegem ”greșeala cu gândul”! Dar aceasta este cauza greșelilor, de aici, din gândul nostru, începe orice greșeală. Gândul nostru mânios e un gând greșit. Dar noi îl justificăm. Noi justificăm greșeala, o găsim curată, o găsim o reflecție corectă, care descrie ”realitatea”! Da, avem dreptate, uneori o descrie, dar ignorăm faptul că realitățile greșite sunt create de gânduri greșite, de vorbe greșite și de fapte greșite. Greșeala nu poate fi corectată tot printr-o greșeală, ci mai degrabă greșind, perpetuăm greșeala, îi dăm mai multă putere, căci cum ar putea ceva greșit că corecteze o greșeală? Cum ar putea un gând greșit să corecteze alt gând greșit? Nu se poate; un gând greșit poate fi corectat printr-un gând corect. O faptă greșită poate fi corectată printr-o faptă corectă. Non sensul gândului greșit e acela că el crede că poate corecta un alt gând greșit.


Gândul tău e o ...rugăciune. Când îți justifici furia e ca și cum te rogi să te simți rău și consecința imediată a gândului furios e aceea că te simți rău. Când nu vezi speranța pe aproape e ca și cum te rogi să te simți lipsit de speranță și, pe măsură ce gândești că nu vezi lucrurile frumoase din jurul tău, pe măsură ce gândești că nu există speranțe, simți că ești tot mai lipsit de speranță și te simți tot mai rău. Gândurile greșite crează emoții greșite. Emoțiile greșite pot crea restul; cuvinte, fapte și alte gânduri greșite. Acest lanț al slăbiciunilor nu se încheie pentru că tu ai dreptate, pentru că ai argumente care-ți justifică starea, pentru că ”asta e realitatea”: realitatea și dreptatea pe care te bazezi sunt tot creații ale gândirii greșite, care nu pot fi corectate tot printr-o gândire greșită. Numai gândirea corectă poate corecta. Iar gândirea corectă nu se înfurie, nu-și justifică răutatea, fiindcă natura ei nu este răutatea, nu face dreptate printr-o nedreptate și nu corectează răul prin gânduri rele.

Gândul corect focalizează partea bună a oricărei situații. Gândul corect nu caută să-l distrugă pe altul, să-l facă mai mic, mai slab, mai prost, să-l disprețuiască, să-l lovească, să-și arate superioritatea sau puterea. Gândul corect poartă în el forța iubirii și a înțelegerii. Orice nu înțelegem corect, ne provoacă o stare de rău, care ne apare automat în interior sub forma unei emoții neplăcute. Emoția neplăcută nu ne este un indiciu al adevărului, ci indiciul unei erori de gândire.
Să nu uităm că gândurile noastre sunt rugăciunile noastre. Cum gândim, așa ne rugăm. Să ne amintim de Moise care, mergând prin deșert, tăcea, dar simțea că e disperat și plin de teamă. Dumnezeu l-a întrebat: ”De ce strigi către Mine”? Deci, Dumnezeu îi auzise frica și gândul, rugăciunea fusese auzită, iar Dumnezeu auzise strigăul tăcut al lui Moise.
Așa se aud și ”tăcerile” noastre, căci urechile Domnului sunt ascunse în noi!- Maria Timuc
Ganduri bune si noapte cu pace! :hug:

Frumos spus frate Sorel.Noapte buna!