Re: la un pas de sfarsit
Scris: 18 Iul 2016, 23:14
M a bufnit rasul cand am citit i n colt...veteran.Impulsul de a scrie mi a venit brusc dupa ce l am ascultat pe Tutea vorbind despre Cioran.Fraza cheie a fost cea in care spune ca filozoful nu poate fi ateu deoarecr se cearta cu D asta implicand automat recunoasterea existentei.Poate am inteles eu gresit dar Cioran spune ca lipsa revelatiei este cea care l impiedica sa creada...
Contextul in care scriu este oarecum special.In ultima vreme,abandonand pasul unu,incetand sa l mai pun in capul listei ca prioritate absoluta,descoper cu stupoare ca presiunea se estompeaza.Poate si o discutie in care s a pus problema ca alcolismul meu e doar una din adictiile mele eu considerand ca AA,grupul in general,e solutia sigura,lucru ce s a dovedit putin mai altfel si cand spun asta ma refer strict la mine.Nu o sa repet ce inseamna AA pt mine si ce a facut.E suficient ca stiu.Marea mirare a venit descoperind o neasteptata inclinare spre literatura crestina.Lucrul care ma sperie nu este foamea din mine...nu!Doar gandul ca trecerea prin AA a fost unealta pe care cineva,undeva sus,o foloseste sa mi deschida ochii.Si sunt speriat ca nu pot ajunge la revelatia aia de care vorbea Cioran si despre care eu am auzit vorbindu se si in grupurileAA,am gasito si in "Am ajuns la credinta"si in Jurnalul fericirii si in multe altele..Ce ma inspaimanta este constientizarea nevoii de credinta in lupta cu adictia.Daca este seaca,fortata STIU ca nu am scapare.Am trait deja asta.Acum insa mi e frica.Si sunt un ghem de sentimente contradictorii...Da....om vedea..
Contextul in care scriu este oarecum special.In ultima vreme,abandonand pasul unu,incetand sa l mai pun in capul listei ca prioritate absoluta,descoper cu stupoare ca presiunea se estompeaza.Poate si o discutie in care s a pus problema ca alcolismul meu e doar una din adictiile mele eu considerand ca AA,grupul in general,e solutia sigura,lucru ce s a dovedit putin mai altfel si cand spun asta ma refer strict la mine.Nu o sa repet ce inseamna AA pt mine si ce a facut.E suficient ca stiu.Marea mirare a venit descoperind o neasteptata inclinare spre literatura crestina.Lucrul care ma sperie nu este foamea din mine...nu!Doar gandul ca trecerea prin AA a fost unealta pe care cineva,undeva sus,o foloseste sa mi deschida ochii.Si sunt speriat ca nu pot ajunge la revelatia aia de care vorbea Cioran si despre care eu am auzit vorbindu se si in grupurileAA,am gasito si in "Am ajuns la credinta"si in Jurnalul fericirii si in multe altele..Ce ma inspaimanta este constientizarea nevoii de credinta in lupta cu adictia.Daca este seaca,fortata STIU ca nu am scapare.Am trait deja asta.Acum insa mi e frica.Si sunt un ghem de sentimente contradictorii...Da....om vedea..