Viata fara alcool, viata fara vicii.
Scris: 12 Mar 2016, 13:45
Inca de la inceput trebuie sa va spun ca nu am nici o problema cu alcoolul nici eu, nici cei apropiati. Eu nu stiu ce e acela pentru ca pur si simplu nu exista in viata mea! M-am hotarat sa scriu pentru ca e dureros ce citesc in povestile voastre si mi se pare inuman sa traiti calvarul pe care il povestiti.
Ce mi-a sarit mie in ochi: acolo unde au venit sotiile sa ceara ajutor in numele sotilor lor, categoric nu se va rezolva niciodata, pentru ca acestia nu recunosc ca au o problema sau pur si simplu nu doresc sa se lase de baut! Prin urmare, se amagesc singure daca isi imagineaza ca problema va trece de la sine sau daca o discuta aici cu altii. In aceste situatii, nu vad decat o rezolvare: divortul, despartirea.
Din povestile pe care le-am auzit sau pe care le-am citit de-a lungul timpului, am observat ca cele care au avut taria psihica sa rupa pisica in doua si sa se desparta, au fost cele castigate! Celelalte, care s-au pacalit ca va fi bine sau ca se va rezolva, si-au ratat viata!
Este inuman, este strigator la cer ca singura voastra viata pe pamantul acesta, si aceea foarte scurta, sa fie facuta ferfenita de niste persoane care NU doresc sa se vindece, nu doresc sa se ridice, nu doresc sa faca ceva bun cu ei! Daca persoana alcoolica nu constientizeaza ce face si nu doreste sa se lase de bautura, atunci ce rost mai are sa ii stati alaturi? Doar ca sa va risipiti anii si sa ajungeti in pragul mortii numai si numai cu regrete, boli si dureri?
Batalia antialcool nu inseamna numai abstinenta, inseamna terapie, inseamna schimbarea gandirii, inseamna rezolvarea traumelor, inseamna dezvoltare personala, inseamna vointa, ambitie! Daca nu ai un om langa tine care sa le doreasca, inseamna ca acea persoana este sub limita la care se poate numi fiinta umana si in consecinta nu merita sa-i dedici viata!
Si tu, draga Ceci, si tu, draga Staval, nu veti reusi niciodata sa-i convingeti sa se lase de bautura pentru ca ei chiar nu doresc acest lucru! Inversunarea cu care refuza sa intre pe forum, sa ia parte la intruniri sau sa ia masuri, arata ca le place mocirla si chiar nu vor sa schimbe nimic in comportamentul lor! Perioadele in care stau cuminti exista doar din motive de vinovatie pe care o resimt adanc dupa o criza de alcoolism, dar ei stiu ca vor bea din nou, si din nou, si din nou. Apoi, faptul ca nu au o ocupatie, ii face inutili (mai ales pe barbati!), ii face sa se simta nulitati, lipsiti de masculinitate, iar acest lucru determina o noua criza de baut. Un om care nu are motivatie si scop pana la sfarsitul vietii este un om gol, un om expus viciilor, dar mai ales un om moale, fara prea multe ambitii de la viata asta – adica un ratat, ce s-o mai ocolesc!
Voi, cei care acceptati sa stati langa un alcoolic, o faceti pentru ca asa ati trait in familiile voastre dinainte de casatorie - in abuzuri si in postura de victime, voi nu stiti alt model de viata si de-aceea sunteti si veti fi mereu sub tutela unui agresor! Acesta este motivul pentru care va e greu sa va desprindeti, pentru ca toate reperele voastre de viata sunt si ele incorecte (copiii sunt motivatia din capul vostru, ca sa nu va simtiti vinovati ca nu puteti pleca, dar de fapt unicul motiv sunt traumele din psihicul vostru). Cum sa va doriti un trai deosebit, langa o fiinta deosebita, cand toata copilaria v-a fost marcata de traume sau abuzuri?
De-aceea si existati in codependenta, pentru ca voi insiva sunteti defecti (iertati-mi termenul, nu e ca sa va jignesc, ci ca sa subliniez ceva), in sensul ca nu stiti sa va cereti drepturile pentru ca nimeni nu vi le-a oferit cand trebuia sa va dezvoltati, nu stiti ce este aceea stima de sine, ca altfel nu ati suporta sa vi-o calce in picioare constant un alcoolic si un ruinator de vieti inca de la inceputul relatiei voastre, si nu stiti ce este aceea o relatie armonioasa si normala, pentru ca nu ati avut parte de asa ceva niciodata in relatia cu parintii.
Daca vreti sa scapati de iadul acesta, nu il duceti pe alcoolic la terapeut, VA DUCETI VOI LA TERAPEUT! Pana la el, problema e la voi, ca acceptati asa ceva! Sapati adanc sa vedeti ce mecanisme va retin langa un distrugator de vieti si apoi veti vedea totul cu alti ochi.
Problema lipsei sale de stima, a ratarii propriei vieti, a dependentei sale de alcool nu este a voastra, ci a vechii lui familii! Pentru ca nu v-a invatat nimeni niciodata si nu v-a explicat drepturile de fiinta umana, v-ati luat pe umeri o responsabilitate uriasa care nu va apartine! Si o carati ca si cum ati fi obligati sau ca si cum ar fi un blestem! Este doar o alegere, si este gresita pentru ca functionati pe coordonate gresite!
Nu va mai autocompatimiti, faceti ceva, ca viata e scumpa pana in ultima zi. Indiferent ce varsta aveti, 50, 60, 70 etc, aveti dreptul sa fiti fericiti oricand, pana la adanci batraneti, pana in clipa mortii! Iar eu cred cu toata puterea ca un om isi poate schimba viata oricand, la orice varsta, chiar daca intampina obstacole!
Atata vreme cat veti ramane langa acesti oameni bolnavi, ei nu vor lua nici o masura, v-au invatat atat de bine incat stiu ca nu-i veti parasi, deci nici ei nu-si vor schimba vreodata obiceiurile. As avea multe de spus, dar ma opresc aici.
V-am scris din postura omului cu o viata frumoasa si plina de liniste, si care se ingrozeste cand citeste dramele din viata voastra! Viata nu e asa cum o traiti voi, viata este frumoasa, iar cuplul trebuie sa fie unit, sa se iubeasca si sa isi coloreze zilele si noptile, frumos, nu sa si le distruga!
Imi pare tare rau de nenorocirea pe care o traiti zi de zi, dar sa stiti ca puteti sa faceti ceva, ceva bun pentru sufletul vostru!
Nu uitati, daca cel afectat refuza sa faca ceva pentru a se lasa de bautura, atunci voi nu veti reusi niciodata! Iar dumnezeu nu coboara pe pamant sa le schimbe gandirea, sa le trateze viciile, traumele si sa-i transforme in oameni buni si iubitori si fara adictii. Numai oamenii fac ceva in sensul asta! Iluzia ca va fi bine si ca dumnezeu e mare, e asa cum am scris, doar o iluzie, si va ajuta putin pe voi sa rezistati in dezastrul de zi cu zi, dar doar atat. Dumnezeu e mare, dar nu rezolva problemele oamenilor de pe pamant. Oamenii le rezolva. Si nu asteptand, ci actionand!
Ca sa inchei si cu un sfat, daca imi permiteti, salvarea voastra e terapia, ca sa vedeti ce traume va tin langa un agresor, si apoi scuturarea de cei care va macina si va irosesc viata!
Deveniti liberi ca sa puteti fi fericiti! Viata chiar e frumoasa, dar nu in sincope si nu in dureri, ci in pace si armonie! Chiar exista asa ceva, va spune o fiinta care nu cunoaste durerile (voastre) decat din citite si auzite!
Plangandu-va de mila aici unul pe umerii celuilalt nu faceti decat sa stagnati si sa nu schimbati nimic in existenta voastra.
Curaj si porniti la drum sa va recuperati viata, indiferent ce varsta aveti!
Ce mi-a sarit mie in ochi: acolo unde au venit sotiile sa ceara ajutor in numele sotilor lor, categoric nu se va rezolva niciodata, pentru ca acestia nu recunosc ca au o problema sau pur si simplu nu doresc sa se lase de baut! Prin urmare, se amagesc singure daca isi imagineaza ca problema va trece de la sine sau daca o discuta aici cu altii. In aceste situatii, nu vad decat o rezolvare: divortul, despartirea.
Din povestile pe care le-am auzit sau pe care le-am citit de-a lungul timpului, am observat ca cele care au avut taria psihica sa rupa pisica in doua si sa se desparta, au fost cele castigate! Celelalte, care s-au pacalit ca va fi bine sau ca se va rezolva, si-au ratat viata!
Este inuman, este strigator la cer ca singura voastra viata pe pamantul acesta, si aceea foarte scurta, sa fie facuta ferfenita de niste persoane care NU doresc sa se vindece, nu doresc sa se ridice, nu doresc sa faca ceva bun cu ei! Daca persoana alcoolica nu constientizeaza ce face si nu doreste sa se lase de bautura, atunci ce rost mai are sa ii stati alaturi? Doar ca sa va risipiti anii si sa ajungeti in pragul mortii numai si numai cu regrete, boli si dureri?
Batalia antialcool nu inseamna numai abstinenta, inseamna terapie, inseamna schimbarea gandirii, inseamna rezolvarea traumelor, inseamna dezvoltare personala, inseamna vointa, ambitie! Daca nu ai un om langa tine care sa le doreasca, inseamna ca acea persoana este sub limita la care se poate numi fiinta umana si in consecinta nu merita sa-i dedici viata!
Si tu, draga Ceci, si tu, draga Staval, nu veti reusi niciodata sa-i convingeti sa se lase de bautura pentru ca ei chiar nu doresc acest lucru! Inversunarea cu care refuza sa intre pe forum, sa ia parte la intruniri sau sa ia masuri, arata ca le place mocirla si chiar nu vor sa schimbe nimic in comportamentul lor! Perioadele in care stau cuminti exista doar din motive de vinovatie pe care o resimt adanc dupa o criza de alcoolism, dar ei stiu ca vor bea din nou, si din nou, si din nou. Apoi, faptul ca nu au o ocupatie, ii face inutili (mai ales pe barbati!), ii face sa se simta nulitati, lipsiti de masculinitate, iar acest lucru determina o noua criza de baut. Un om care nu are motivatie si scop pana la sfarsitul vietii este un om gol, un om expus viciilor, dar mai ales un om moale, fara prea multe ambitii de la viata asta – adica un ratat, ce s-o mai ocolesc!
Voi, cei care acceptati sa stati langa un alcoolic, o faceti pentru ca asa ati trait in familiile voastre dinainte de casatorie - in abuzuri si in postura de victime, voi nu stiti alt model de viata si de-aceea sunteti si veti fi mereu sub tutela unui agresor! Acesta este motivul pentru care va e greu sa va desprindeti, pentru ca toate reperele voastre de viata sunt si ele incorecte (copiii sunt motivatia din capul vostru, ca sa nu va simtiti vinovati ca nu puteti pleca, dar de fapt unicul motiv sunt traumele din psihicul vostru). Cum sa va doriti un trai deosebit, langa o fiinta deosebita, cand toata copilaria v-a fost marcata de traume sau abuzuri?
De-aceea si existati in codependenta, pentru ca voi insiva sunteti defecti (iertati-mi termenul, nu e ca sa va jignesc, ci ca sa subliniez ceva), in sensul ca nu stiti sa va cereti drepturile pentru ca nimeni nu vi le-a oferit cand trebuia sa va dezvoltati, nu stiti ce este aceea stima de sine, ca altfel nu ati suporta sa vi-o calce in picioare constant un alcoolic si un ruinator de vieti inca de la inceputul relatiei voastre, si nu stiti ce este aceea o relatie armonioasa si normala, pentru ca nu ati avut parte de asa ceva niciodata in relatia cu parintii.
Daca vreti sa scapati de iadul acesta, nu il duceti pe alcoolic la terapeut, VA DUCETI VOI LA TERAPEUT! Pana la el, problema e la voi, ca acceptati asa ceva! Sapati adanc sa vedeti ce mecanisme va retin langa un distrugator de vieti si apoi veti vedea totul cu alti ochi.
Problema lipsei sale de stima, a ratarii propriei vieti, a dependentei sale de alcool nu este a voastra, ci a vechii lui familii! Pentru ca nu v-a invatat nimeni niciodata si nu v-a explicat drepturile de fiinta umana, v-ati luat pe umeri o responsabilitate uriasa care nu va apartine! Si o carati ca si cum ati fi obligati sau ca si cum ar fi un blestem! Este doar o alegere, si este gresita pentru ca functionati pe coordonate gresite!
Nu va mai autocompatimiti, faceti ceva, ca viata e scumpa pana in ultima zi. Indiferent ce varsta aveti, 50, 60, 70 etc, aveti dreptul sa fiti fericiti oricand, pana la adanci batraneti, pana in clipa mortii! Iar eu cred cu toata puterea ca un om isi poate schimba viata oricand, la orice varsta, chiar daca intampina obstacole!
Atata vreme cat veti ramane langa acesti oameni bolnavi, ei nu vor lua nici o masura, v-au invatat atat de bine incat stiu ca nu-i veti parasi, deci nici ei nu-si vor schimba vreodata obiceiurile. As avea multe de spus, dar ma opresc aici.
V-am scris din postura omului cu o viata frumoasa si plina de liniste, si care se ingrozeste cand citeste dramele din viata voastra! Viata nu e asa cum o traiti voi, viata este frumoasa, iar cuplul trebuie sa fie unit, sa se iubeasca si sa isi coloreze zilele si noptile, frumos, nu sa si le distruga!
Imi pare tare rau de nenorocirea pe care o traiti zi de zi, dar sa stiti ca puteti sa faceti ceva, ceva bun pentru sufletul vostru!
Nu uitati, daca cel afectat refuza sa faca ceva pentru a se lasa de bautura, atunci voi nu veti reusi niciodata! Iar dumnezeu nu coboara pe pamant sa le schimbe gandirea, sa le trateze viciile, traumele si sa-i transforme in oameni buni si iubitori si fara adictii. Numai oamenii fac ceva in sensul asta! Iluzia ca va fi bine si ca dumnezeu e mare, e asa cum am scris, doar o iluzie, si va ajuta putin pe voi sa rezistati in dezastrul de zi cu zi, dar doar atat. Dumnezeu e mare, dar nu rezolva problemele oamenilor de pe pamant. Oamenii le rezolva. Si nu asteptand, ci actionand!
Ca sa inchei si cu un sfat, daca imi permiteti, salvarea voastra e terapia, ca sa vedeti ce traume va tin langa un agresor, si apoi scuturarea de cei care va macina si va irosesc viata!
Deveniti liberi ca sa puteti fi fericiti! Viata chiar e frumoasa, dar nu in sincope si nu in dureri, ci in pace si armonie! Chiar exista asa ceva, va spune o fiinta care nu cunoaste durerile (voastre) decat din citite si auzite!
Plangandu-va de mila aici unul pe umerii celuilalt nu faceti decat sa stagnati si sa nu schimbati nimic in existenta voastra.
Curaj si porniti la drum sa va recuperati viata, indiferent ce varsta aveti!