Viata fara alcool, viata fara vicii.

[Alex-codep]

Buna dimineata!Spuneti ca exista oameni care nu sunt traumatizati.Dar suntem urmasii celor care au trecut prin doua razboaie mondiale, prin dictaturi si multe alte crize economice si sociale.Nu toate traumele sunt la fel de vizibile.Toti suntem atinsi, intr-un fel sau altul.Se zice ca fiecare are familie are suferintele ei, dar nu toata lumea le discuta cu altii.De cate ori nu se aud cazuri de copii din familii foarte bune, implinite din toate punctele de vedere(aparent), dar care intr-un moment de ratacire fac fel de fel de fapte de ii lasa pe toti cu mana la inima?Traumele se propaga generational, pentru un lucru rau sufera neamuri intregi.Diferara doar de la caz lacaz, modul in care fiecare se hotaraste sa lupte impotriva suferintei:" Intr-un fel e suferinta omului marturisit, si altfel cea a omului nemarturisit."Va rog sa nu ma mai citati, am spus tot ce am stiut si am crezut despre subiect.Iar daca nu va puteti abtine sa dati sfaturi( necerute), cititi un pic despre codependenta...Am glumit, sper ca stiti de gluma, pentru ca sunt convinsa ca deja cunoasteti toate lucrurile astea.O zi buna.

[asido1973]

Draga Reni , daca la capitolul adictii am ramas repetent , ei sa stii ca la capitolul cresterea copiilor sunt foarte mandru de ce am realizat , asa ca pot sa dau sfaturi fratelui tar :foarte-amuzant:
Ale mele una face 18 iar cealalta 17. Amandoua la liceu , clasa X si a XI , amandoua au luat locul I pe judet la olimpiadele la care au participat acum si vor merge pe tara.
Una vrea academia de politie si ne pregatim intens , cealalta arhietectura. Una a terminat semestrul I cu 9,50 cealalta cu 9,82.
Nu au in toti anii de liceu o absenta fara de care sa nu stim. Nu au fost batute deloc si nu am stat cu gura pe ele deloc. Le-am dat libertate , le-am aratat ca avem incerdre in ele si le iubim dar cel mai important le respectam foarte mult.
Da sunt mandru de fetele mele si iti mai spun ceva. Sunt mandru ca am trecut prin ce am trecut cu bine , altfel pretuiesc viata!
Cu respect!
Iti astept frtele la consultatii , evaluarea gratuita in functie de sedintele necesare stabilim un pret :ras: :ras: :ras:

[berila]

https://www.youtube.com/watch?v=6Zxy_dScjsM

[Reni]

Draga Asido, e impresionant ce ati reusit cu fetele voastre, va felicit! Am un mare respect pentru cei carora le place cartea si vor sa faca ceva cu viata lor! Sunt convinsa ca si fetitele fratelui meu vor fi bine pentru ca si el si sotia lui trag la aceeasi caruta si le iubesc ca pe ochii din cap.

Te intreb ceva, de ce nu scrii tu o carte? De ce sa scrie Simona Tache despre tine cand tu stii cel mai bine cum sa-ti pui trairile pe hartie? Experienta ta nu e una comuna, sa te lasi de alcool si doar atat, tu ai subiecte grele, inchisoarea, facultatea si vindecarea! Cartea ta chiar ar putea fi motivanta pentru cine ar citi-o si in plus ar fi o demonstratie extraordinara ca se poate!! De ce crezi ca ar fi altii mai buni in dat exempu cand al tau nu e cu nimic mai prejos? Ia gandeste-te ce frumos ar sta pe rafturi in librarii… Faptul ca ai facut studii superioare inseamna enorm, nu oricine poate, mai ales dupa o varsta si mai ales in situatia data.

Cred ca aceasta victorie, facultatea, care te-a pozitionat dintr-o data in alta patura a societatii, a atarnat enorm in vindecarea ta, ti-a anulat sentimentul de ratare si te-a facut sa fii mandru de tine si sa nu-ti mai doresti sa te mai intorci vreodata acolo unde erai la inceput. Aseara am citit mesajele tale despre licenta si inteleg acum de ce esti atat de detasat si cu adevarat senin, pentru ca tu chiar ai reusit! Ai reusit, Asido, ceea ce altii doar tanjesc o viata intreaga!

[berila]

Eu tind sa cred ca ar trebui sa te privesti in oglinda si sa iti gasesti problemele care intr-adevar te apasa.Nu cred ca aici e locul potrivit pentru problemele tale.Fiecare avem probleme diferite , uite a noastra e ceea ce se numeste alcolism dar daca stau sa ma gandesc mai bine uitandu ma la ale noastre si ale tale probleme incep sa cred ca ale noastre nu sunt chiar atat de grave .

Iar nu cred ca te priveste pe tine ce vicii au unii ci singura ta grija ar trebui sa te preocupe pe tine insati ca si persoana.

[Reni]

Asido, poti sa incerci o colaborare cu o editura mai putin cunoscuta, le trimiti un pdf cu un prim capitol si apoi vezi cum evolueaza. Daca nu gasesti si nu gasesti o editura care sa scoata cartea pe suport de hartie, exista platforme care publica si fac cunoscuti autori incepatori. Sigur vei gasi informatii daca vei cauta. Eu zic sa te gandesti bine la carte, ai ce scrie, ai mesaj, ai rezultatele exceptionale si nu in ultimul rand ai si talent la scris (am vazut din postarea in care povesteai ultima zi de baut alcool).

[cloughie79]

@ Reni,
N-am mai postat de ceva timp pe forum, dar topicul meu este incă deschis și deci, frecventabil.
Pentru cineva care privește problema din exterior, trinomul cauze-efecte-masuri pare extrem de limpede și fără prea multe alternative. Numai că, din pacate, lucrurile se complică nițel pentru “actori”, fie ei dependenți sau codependenți.
Pentru codependenți, potrivit sfatului tău, treaba se rezolvă simplu: psiholog sau/și ruperea relației. Numai că, după un număr considerabil de ani petrecuți cu împricinatul, e destul de greu să pleci așa, pur și simplu. Știu, o să invoci lașitatea, lipsa de fermitate, chiar anumite aspecte sado-masochiste ale codependenților, tendința lor de a atrage și repeta trăirile unor abuzuri suferite în copilărie ș.a., dar dacă ești sinceră cu tine o să recunoști că e vorba despre mult mai mult de atât... Sau, pe scurt, ușor de zis, (foarte) greu de făcut.

Referitor la dependenți, acum. În primul rând, sunt total de acord că boala se instalează ca urmare a unor traume sau goluri (lipsuri) sufletești din trecutul, mai apropiat sau mai îndepărtat, al subiectului. În opinia mea, mai puțin contează dacă sunt de natura privării de afecțiune, abuzuri de orice fel, educație deficitară, lipsuri materiale acute sau orice altceva. Important e că individul în cauză pornește și evoluează pe parcursul vieții sale cu handicapuri severe privind stabilitatea emoțională și percepții eronate ale valorilor morale și sociale. Aceste tare sunt aproape imposibil de reparat, de surmontat, de vindecat, cum vrei să spui, pentru că odată intrat în vâltoarea vieții trebuie să păstrezi ritmul impus de societate, de familie, prieteni, colegi și tot ceea ce te înconjoară. Ceea ce pentru cei mai norocoși - adică o educație solidă primită în familie, bazată pe iubire, echilibru și respect reciproc- au fost lucruri impregnate în personalitatea copilului de grădiniță, pentru alții, mai bătuți de soartă, s-au transformat în obiective, în ținte de atins la vârsta maturității sau chiar, din păcate, a senectuții. Și atunci, te întreb eu, cum poți să compari doi indivizi din aceste două grupe? Există termene de comparație? Și, până la urmă, ce vină au cei năpăstuiți că au avut părinți iresponsabili?

Revenind la alcoolism, în cele mai multe dintre cazuri boala derivă din acest vid sufletesc și din imaturitatea emoțională generate de trăirile pe care le-am prezentat mai sus. Cred că mai sunt și cazuri pur ereditare sau generate de plăcerea gustului băuturilor alcoolice, dar marea majoritate a spețelor sunt rezultatul încercării de a alina, de a anestezia prin consum durerea sufletească pe care alcoolicul o resimte dar pe care totodată încearcă să o nege sau măcar să-i reducă proporțiile.

Ce cred eu că ar fi de făcut? Varianta pe care tu o recomanzi, respectiv psiholog sau psihiatru (terapie plus medicație), nu prezintă prea multe șanse de succes.
Eu am fost la un psihiatru care mi-a dat doar pastile, fără să fie câtuși de puțin interesat de terapia comportamentală. După o perioadă a scos anumite produse din rețetă și a jonglat cu dozele prescrise. În rest, nimic!
Am fost și la un psiholog, culmea, recomandat. Vorbeam o oră în fața lui, ca televizorul, îi dădeam banii și plecam. El se uita la mine ca la extratereștri, băga banii în buzunar și stabileam data următoarei ședințe. După câteva întâlniri, am început să am un sentiment de jenă față de psiholog, pentru că îmi dădeam seama că efectiv nu știa ce s-mi spună și că, mai degrabă, eu ar trebui să-l consiliez pe el… Așa că m-am resemnat și am renunțat. Unde s-or găsi și cum or arăta specialiștii ăștia de care vorbești tu și care “repară”, într-adevăr, suflete, habar n-am…Dar, nu pot să nu mă gândesc la o chestie simplă și logică, în opinia mea. Dacă eu, cel abuzat, agresat sau maltratat emotional, eu care am trăit pe pielea mea acele senzații, nu pot să mă “repar”, cum ar putea s-o facă un străin, fie el și specialist?
Nu știu, poate greșesc eu abordarea sau unele cazuri sunt mai complicate decât altele, dar, efectiv, mintea mea nu poate accepta că cineva din exterior poate să acționeze eficient și să restabilească echilibrul emoțional afectat al unui individ. Sau, cel puțin până acum, eu n-am cunoscut un astfel de specialist.

În concluzie, fiecare își caută calea (inclusiv pe cea în care sunt implicați cei 12 Pași și Puterea Superioară) care îi conferă speranță, precum și metodele și mijloacele care consideră că îl ajută să nu mai bea. Că nu elimină cauza primară a problemei, asta-i o altă discuție…

Eu unul îți mulțumesc că te preocupă problema și îți doresc toate cele bune! :jos-palaria:

[Reni]

Cloughie, mi-a placut mesajul tau.

Codependentii raman in relatie pentru ca la inceput cred in promisiunile si lacrimile partenerilor, ca se vor schimba, chiar daca acestia i-au agresat fizic sau psihic. Insa, pe langa traumele pe care le au si codependentii, pentru cei mai multi conteaza partea materiala acumulata si nu linistea sufleteasca. A imparti casa, li se pare unora de neconceput. Dar, e asa cum spui, usor de zis, greu de greu, de-aceea se ia o hotarare transanta la tinerete, ca daca treci de 40 de ani, nu se mai pot face multe, nici terapeutic vorbind.

Exista terapii menite sa vindece, dar din pacate nu sunt foarte multi specialisti in adevaratul sens al cuvantului. Insa eu cred ca cine doreste cu adevarat, cauta, sapa, intreaba, citeste, incearca, nu se descurajeaza.

http://www.revistafemeilor.ro/Tipuri-de ... terapii/37

Citeam mai demult marturia unui fost copil abuzat care nu a putut avea o viata normala pana la 35 de ani si care dezvoltase anumite adictii, si spunea ca terapia centrata pe client, rogersiana, l-a pus pe fagasul dorit. Ce terapie merge la unul, la altul poate sa nu functioneze, de-aceea trebuie experimentate cat mai multe forme. E-adevarat ca asta implica multi bani, dar daca cei interesati si-ar face niste socoteli simple, ar vedea ca ce cheltuie pe bautura intr-o luna de zile, ar acoperi sedinte zilnic, poate. Zilnic!

Eu nu cred ca un medicament ar putea ajuta un dependent de alcool. Spune-mi, cum ar putea activa sau repara stima de sine? Sau increderea in sine? Sau un esec? Sau o despartire? Terapia comportamentala nu cred ca e suficienta pentru ca ea lucreaza doar pe efecte. E buna si ea, dar dupa ce se inlocuieste intregul sistem de referinta putred cu unul bun. Daca s-a ajuns la o anumita varsta, singur nu vei putea niciodata sa te repari pentru ca in primul rand se depisteaza foarte greu gandirea nociva generalizata, si apoi nu ai instrumentele necesare pentru a o suprima, numai un specialist le detine, e adevarat, nu oricine. Pana nu se elimina cauza primara a golului emotional pe care un dependent il umple cu alcool (si e pur si simplu uriasa aceasta cauza), nu se vindeca niciodata trauma, deci nici dependenta.

Stiu ca e usor de spus, dar ce faceti, ramaneti captivi in teoria asta si va plangeti de mila pana la sfarsitul vietii in loc sa actionati? Va risipiti si va ratati viata in timp ce va victimizati, va compatimiti reciproc si va plangeti unul pe umerii celuilalt ca e greu si nu se poate? Atat vreti de la viata, asa pretentii mici aveti, asta a fost tot? Atat lasati in urma voastra, adica NIMIC?

Cata vreme un individ are inteligenta emotionala, atunci are toate sansele sa se vindece, dar asta nu se petrece de la sine, ci cu mari eforturi, implicatii sufletesti, dar si financiare. Situatia este asemanatoare cu cea a obezului de tip american, cel care este atat de gras incat nu mai incape pe scaun, pe canapea, pe usa. Dupa ce a trecut de un numar imens de kg, sa zicem 150, sunt sanse aproape nule sa mai slabeasca singur, are nevoie clara de specialist si de suport. Totul e dereglat la el, inclusiv papilele, nimic nu mai functioneaza cum trebuie, dar in primul si-n primul rand el are nevoie de terapie sa afle de ce-si umple golul sufletesc cu mancare. Acum un an am urmarit cateva episoade dintr-un serial englezesc cu o familie de obezi, The Chawners. Inca de la inceput mi-am dat seama ca cele doua fete nu vor reusi niciodata sa slabeasca, si asta pentru ca parintii lor nu doreau acest lucru! Evident ca nu spuneau pe fata, dar din toate discutiile suprinse in reality-ul lor vedeam foarte clar cum le subminau la fiecare pas, prin cuvinte si interdictii aparent marunte, dar ucigatoare pentru psihicul lor. Aveau si un frate, respins de parinti. De ce? Avusese sansa sa fie inzestrat de la natura cu inteligenta emotionala si realizase ca daca nu se rupe de parintii lui, va sfarsi rau. Stii ce au facut acestia cand “copilul” a iesit cu totul de sub controlul lor? L-au renegat si au spus ca nu mai au baiat. Asa fac agresorii, abandoneaza victima la cel mai mic semn de nesupunere. Fetele n-au fost dotate cu acest tip de inteligenta, prin urmare sunt inca in familie si cu alte zeci de kg in plus, in timp ce baiatul are familie, sotie, copii, e bine. Oricate echipe de tv vor veni si le vor pune la dispozitie antrenori personali si psihologi, daca nu se desprind de cei care le submineaza si daca nu au EQ, nu vor reusi niciodata.

Astea sunt conditiile, dupa parerea mea, pentru vindecarea de o dependenta: EQ la nivel inalt, terapie, vointa si desprindere completa de cel care te-a manipulat o viata.

[Mihai]

Sau poate ca ai vrut sa provoci la discuții , sa vezi reacții , ceea ce ai reușit!

După cinci ani de Alcohelp încep sa am fler :zambetoi:

Reni ,

Ce ne descrii tu ca pași de vindecare conține un cadru normativ rigid.
Terapie, specialiști (ai folosit de multe ori cuvântul bani )
plans de milă, compătimire unul pe umărul celuilalt, nu lăsați in urmă nimic, victime, etc .
Crezi ca trăim o traumă colectivă pe acest forum?
Crezi că numai un specialist deține instrumentele necesare (și nu orice fel de specialist ) ieșiri din dependenta ?

EQ , ori il ai ori nu il ai , sunt mulți " specialiști " care nu il au si "vindecă " după șabloane învățate in facultate.

Eu pot ajuta un dependent sa iasă din labirintul dependentei, nu ma întreba cum , doar știu ca am fost acolo.
Si am facut lucrul acesta cu câțiva dependenți de alcool care acum sunt foarte ok .

Da , EQ te ajută foarte mult . Și odată ce conștientizezi ca îl deții ești mult mai echilibrat.
Când am o problemă mai mare ma folosesc de sfatul unui prieten psihiatru/terapeut
" Ai inteligenţa emoţională, folosește o !! "

[Faranume]

Hai sa zic si eu ce cred despre toata povestea asta pornita de la un om"" fara vicii"".
Voi face o caracterizare personala a unei persoane :
-tanara,intre 26-36 ani
-necasatorita, implicit fara copii
-nemultumita de viata ei personala(iubire ,loc de munca,studii)
-pshiholog de meserie sau macar a cochetat cu meseria asta
-cu multe dorinte materiale,inca nerealizate.
Asa ca ne-a gasit pe noi,astia frumosi si destepti sa ne deschida ochii cu una-doua sedinte de terapie individuala;in urmatorul subiect te rog sa-mi dai adresa unde te gasesc si pretul sedintei(sa stiu cat costa,sa-mi fac CAR ,ca banii i-am baut de mult,sotia a plecat de linga mine cand eram beat si nu am mai gasit-o ,deci nu am de unde sa ma imprumut,tata si mama m-au batut de mic si nu mai vorbesc cu ei,fratele e mult mai realizat ca mine,nu bea nu fumeaza(cu aceeasi parinti!!!!si el batut de mic)dar nu ma imprumuta ca-i beau).
Talian bahtali.
Ja kere coliba!!! :jos-palaria: