021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti si Suceava: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

PREZENTATI-VA :: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Aici puteti povesti experientele personale.

Joy
Veteran
Veteran
Mesaje: 6477
Membru din: 10 Dec 2011, 05:05
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Joy » 30 Mar 2019, 07:36

Buna dimineata Reni!
Mie totdeauna in viata mi-a pasatsi-mi pasa de ceea ce gindesc oamenii despre mine...nu pot fi altfel!Fiecare cred ca vrem sa fim apreciati si sub nici-o forma n-as dori sa crezi ca fac asta si bravez inrelatia fata de copilul meu , am scris ce am scris inainte si acum dau inapoi ca sa nu fiu judecata...nu!Am condensat putin aseara ptca era f tirziu dar cred ca ai vaz ca eu am mare incredere in DD si cind n-am mai avut raspunduri sisolutii EL m-a inspirat in deciziile mele...🙏Stii tu ca in trecut, apropos de trairile de remuscare fata de copilul meu, instinctiv mi-am cerut iertare?Acum inspirata de tine am vz ca tre sa faci asta mai des plus ca am lust niste decizii bune, zic eu si tre sa vb mai mult sa inteleaga el ca deciziile mele pt mine nu il afecteaza pe el si ma protejeaza prea mult de parca el ar fi parintele si eu copilul...si nu vreau!Tot de la tine am invatat ca nu trebuie sa ridic tonul si sa fiu critica ci sa fiu calma si sa suport tot ce spune fara sa ripostez...(cam greu pt mine😂😂😂🤔-scuze).Stiu si simt ca ma iubeste f mult dar este prea protectiv...🤔 Si am mai invatat aici pe Forum ca nu pot rezolva nimicdaca nu sunt sincera si fara iubire , asadar eu nu mint in esenta sidaca uneori am spus ceva voit neadevarat(fara importanta) a fost pt anonimitate dar tot, absolut tot ce scriu eu aici este real...🤔😊
Multumesc mult Reni si probabil ca ne-am si fi vazut daca traiam sieu pe-aici...Poate cind voi veni invizita.Pina atunci iti multumesc mult ca scrii pe Forum!😘🤗
''Viața este suma opțiunilor noastre'' Albert Camus


vcs001
Boboc
Boboc
Mesaje: 2
Membru din: 02 Apr 2019, 06:07
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde vcs001 » 02 Apr 2019, 06:12

Hei, Reni, putem sa vorbim putin in privat? Cum se procedeaza?

P.S. Buna tuturor!


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 02 Apr 2019, 23:23

Salut, vcs001, cred ca prin mesaj privat, nu stiu cum functioneaza pentru ca nu l-am folosit pana acum.

Multumesc, draga Joy si draga Raza!


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 16 Apr 2019, 21:43

Atunci cand o fiinta umana inteligenta si cu calitati se intreaba, la maturitate, "cine sunt eu", sau crede despre ea ca este un "nimeni", mai mult ca sigur ca in preajma ei a fost / inca este un agresor feroce care periodic asta face: ii spune ca e un nimeni. Si care mai si pluseaza: un nimeni fara el!

Nu exista o relatie de iubire adevarata in care cei doi parteneri sa-si faca rau intentionat! Acolo unde se intampla, nu este iubire, este posesie! O iubire adevarata (neconditionata) nu produce rani!

A rezolva alcoolismul nu inseamna doar a pune in functiune abstinenta, ci si a descoperi motivele care au creat in timp alcoolismul si, nu in ultimul rand, de a descoperi sabotorul principal, din viata actuala, adevaratul NIMENI care picura otrava periodic in sufletul victimei, ca s-o desfiinteze si sa nu o piarda din mana. Si care o face pentru ca asta a primit si el de la sabotorii din viata lui: desfiintare, anulare, critica nesfarsita si atacul permanent asupra calitatilor sale de om.

Intentia mea nu este nici pe departe sa ranesc vreun suflet de aici, ci sa arat ca acele suflete sunt deja ranite de oamenii din viata lor, dar ca ele nu merita asa ceva, iar viata poate fi in totalitate frumoasa, insa doar in conditii de iubire, respect si reciprocitate! Un agresor nu iubeste (ci abuzeaza si manipuleaza), nu respecta (ci jigneste si raneste ca sa tina victima captiva), nu ofera reciprocitate (pentru ca nu are sentimente si pentru ca nu vrea sa piarda controlul).

Cand partenerul de viata iti repeta ca nu esti bun de nimic, intr-o zi chiar ajungi sa te crezi nimic. Cand iti repeta ca fara el esti zero, n-ai nici o valoare, nu te mai "ia" nimeni, ajungi sa te crezi ultimul om, un rebut, o nulitate. Acesta este si scopul, de a semana indoiala in inima ta, repulsie fata de propria persoana, neincredere, frica. Pentru ca un om fricos ramane acolo, nu pleaca. Un "zero" nu-si mai intinde niciodata aripile sa zboare, sa se dezvolte, sa infloreasca, o nulitate nu va reusi deloc in viata, ca doar e o nulitate.

In Romania, unde de generatii copiii au fost crescuti in multa violenta si interdictii, nu s-a putut dezvolta armonios aproape nici o fiinta pentru ca pentru asta e nevoie din partea parintilor de:
- acceptarea copilului (asa cum este el construit din nastere si cum doreste sa ajunga la maturitate, nu asa cum viseaza parintele sa faca din el);
- pastrarea autenticitatii copilului (care apare odata cu nasterea sa, fara sa fie modificat si transformat in copie de catre parintele sau abuzator);
- asigurarea necesitatilor acestuia (asa cum are nevoie copilul, nu asa cum crede parintele ca are)!

Acceptarea copilului inseamna sa-l iubesti neconditionat, pentru el, nu pentru tine. Vorba stramoseasca otravita "am facut un copil sa aiba cine sa-mi dea o cana de apa la batranete" reflecta toata boala poporului nostru, disfunctionalitatea parinte - copil, si ofera imediat raspunsul la traumele fara sfarsit: acel copil nu a venit dintr-o relatie din iubire si ca sa-si traiasca viata lui, ci a venit din interes (financiar si sexual intre parintii sai) si apoi din conditionare (iti dau sa mananci pentru ca esti o investitie pentru viitorul meu, iar mai tarziu trebuie sa-mi intorci "sacrificiul"). Neacceptand copilul cu rolul sau original, acela de a creste iubit de parinti si apoi de a zbura, cum e firesc, catre propriile visuri si sperante, nici acesta nu se va accepta pe sine, in sensul ca nu se va iubi niciodata! Nu va sti ca e valoros, ca are dreptul la viata autentica, la decizii, la idei originale. El trebuie doar sa implineasca asteptarile cumplit de egoiste ale unui parinte psihopat, narcisist si mai ales mediocru din toate punctele de vedere (ca profesie, ca om, ca parte dintr-o societate functionala). Nestiind sa se iubeasca pe sine, nu va sti nici sa ceara si sa accepte apoi iubire adevarata de la cel cu care isi va imparti cealalta bucata de viata, partenerul.

Pastrarea autenticitatii copilului este enigma marilor boli psihice. Enigma pentru impostori si pentru victime, caci pentru oamenii care detin informatia adevarata, autenticitatea fiintei umane este raspunsul la o viata normala si frumoasa. Cand, unui copil, pe langa neacceptare, ii mai adaugi la ingredientele "educarii" si modificarea sau chiar anularea totala a autenticitatii, fii sigur ca vei avea in viitor ori un adult care va dezvolta o boala psihica grava (cu adictiile de rigoare), ori o victima perfecta a unui alt abuzator (sot, partener, sef etc).

1. Nici o schimbare majora si dramatica nu vine de la sine sau "cand o da domnul". Nefacand nimic, iti trece viata in asteptari!
2. Orice schimbare majora si dramatica se face cu mare greutate, ambitie si fara sa privesti inapoi. Cum ai privit o clipa in urma, cum ai intalnit capetele Meduzei (reperele incorecte de viata ale parintilor / partenerului care te trag inapoi).
3. Orice schimbare majora si dramatica se face cu durere, rani si sangerare! Altfel nu se poate! Traumele sunt atat de adanci si otravitoare, incat numai cu bisturiul pe viu (terapie) mai pot fi scoase de acolo! Cu sperante, ganduri ca "se va schimba", promisiuni si juraminte (cum au existat toata viata), nu se va rezolva nimic! Se va amana pana se va scurge clepsidra de tot.
4. Lupta este individuala, iar scopul final este sa te salvezi cu orice pret! Nu va veni nimeni sa te ajute pentru ca daca ar fi existat un asemenea ajutor in familia ta, n-ai fi ajuns aici, sa fii un om fara repere, nesigur, fara stima de sine (daca ai avea-o, nu ai accepta abuzurile agresorului tau si nu te-ai simti un nimeni pe pamant).
5. Lupta odata inceputa, trebuie dusa pana la capat, pentru ca jumatatile de masura nu vor vindeca niciodata vieti!
6. Pentru a reusi si a evolua, cel mai important este sa afli, intrebandu-ti sufletul si constiinta, ce vrei tu de la viata, nu ce ti-au inoculat parintii sau ce considera partenerul ca ar trebui sa vrei! Un sot abuzator creeaza o cauza asa-zis comuna, pe care o coordoneaza doar el, dar in care victima sa ofere totul, neconditionat, adica supunere totala, astfel incat dorinta si scopul abuzatorului sa devina scopul comun, al ambilor. In momentul in care iti dai seama ca ce vrea abuzatorul tau nu este si ce vrei tu, ai facut primul pas spre eliberare. Mai departe, sapand in interiorul fiintei tale si intrebandu-te ce vrei tu cu adevarat de la viata TA, iti va fi mult mai usor sa deconspiri tertipurile prin care abuzatorul iti anuleaza propriile visuri si ti le transmite pe ale sale ca fiind si ale tale, pentru ca tot ce vrea el de fapt este ca tu sa nu traiesti asa cum iti doresti, ci cum iti ordona el.
7. Pentru a reusi sa te decontaminezi de ceea ce nu iti apartine, reseteaza-ti sistemul de valori, arunca-l la gunoi pe cel al parintilor / partenerului si creeaza-ti-l pe al tau, care porneste direct din inima ta, planurile si visurile tale! Un sistem de valori fals sau gresit care iti ghideaza viata, desi nu e al tau, este piedica cea mai mare in recuperarea vietii! Aici e vorba de o munca titanica pentru ca presupune inlocuirea tuturor rotitelor defecte care iti creeaza suferinta cu altele noi si bune! Singur nu o poti face pentru ca sistemul tau a fost infestat inca din copilarie, de aceea ai nevoie de o autoritate care sa-ti inlocuiasca gandirea nociva (rotitele defecte) cu una sanatoasa.
8. Visul agresorului nu trebuie sa mai fie si visul tau! Fie ca e vorba de o afacere comuna, de un tel comun, tu trebuie sa te desprinzi de el! Agresorul iti inoculeaza un "sacrificiu" comun pentru a te tine in mainile sale pentru ca de fapt tot el coordoneaza si conduce sandramaua. Toata sandramaua (afacerea, viata ta, casa, copiii, viitorul tau).
Ultima oară modificat 16 Apr 2019, 22:11 de către Reni, modificat 1 dată în total.


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 16 Apr 2019, 21:45

SOLUTII

Dezleaga-te financiar si emotional de abuzator!
Daca nu profesezi, 1, 2, 3 si start!!
Profesia este unul dintre cei mai importanti stalpi ai vietii si sanatatii psihice! Cine nu are o meserie /profesie si este dependent de banii parintilor / partenerului / socrilor, este o fiinta pierduta, fara nici cea mai mica sansa!!!!!!!!
Prima si cea mai importanta conditie pentru a te desprinde de cel care iti distruge viata este profesia, sa stapanesti un domeniu astfel incat sa te poti intretine singur, adica sa poti lua decizii in ceea ce priveste tot ce tine de tine!
Nu mai pierde nici macar o zi din viata ta!
Dezvolta-te profesional cat poti de mult, recupereaza anii pierduti, citeste, invata, castiga examene si concursuri, acumuleaza experienta, fii deschis la noutati, fii in pas cu vremurile (dar fara sa-ti compromiti structura ta originala)!
Niciodata nu e tarziu sa o iei de la zero! Indiferent de descurajarile pe care ti le arunca abuzatorul tau ca sa ramai impotent profesional!

Profesia in viata unui om este una dintre ancorele cele mai puternice pentru ca ii da acestuia:
- libertate financiara
- satisfactie
- implinire sufleteasca
- libertate totala de decizie asupra vietii si viitorului
- unul dintre scopurile vietii (atat de esential, caci fara scop, viata este o rutina distrugatoare care trebuie sa se termine cat mai repede!)
- legatura cu societatea! (abuzatorul isi vrea victima in ghearele sale, total izolata de lume, familie, prieteni)

Daca ai un business impreuna cu abuzatorul (parinte / partener) pe care mai mult ca sigur ca il coordoneaza doar acesta, iesi din el! N-ai nici cea mai mica sansa de corectitudine si impartire cinstita a banilor sau de luare a deciziilor in comun, nu-ti poti impune ideile, parerile, esti doar la mana lui, in conditiile create de el!

Daca ai o pasiune, dezvolt-o!
Abuzatorul tau te va impiedica si descuraja intotdeauna, pentru ca o pasiune inseamna fericire pura, iar un om fericit nu mai poate fi manipulat, agresat si restrictionat! Cine iti infraneaza pasiunea, ti-o desfiinteaza sau nu te incurajeaza in a o realiza, acela nu te iubeste si este de fapt dusmanul tau. Un partener adevarat, care isi iubeste jumatatea, ajuta si incurajeaza cu tot ce poate el: cu inima, cu vorba, cu sprijin financiar, cu actiuni concrete.

Gandeste singur!
Refuza sa mai accepti ideile parintelui / partenerului care "stie el mai bine ca tine ce iti trebuie"!
Tu esti o fiinta originala, care trebuie sa aiba experiente si trairi originale. Cu greseli cu tot! Acceptand ideile agresorului, atunci devii doar o copie, copia lui, iar din aceasta postura, ai o viata neautentica, adica una profund nefericita!

Da-ti voie sa gresesti!
Abuzatorul te vrea perfect, fara greseala, pentru ca de fapt asa isi justifica abuzurile asupra ta, desi el nu e nici pe departe perfect, dimpotriva, este o defectiune cap-coada.

Daca in viata de cuplu esti nefericit, divorteaza!
Nu exista relatie adevarata, cu iubire, in care sa aiba loc abuzuri si nefericire! Iubirea inseamna fericire, pace, calm, liniste, siguranta emotionala, empatie, mila, incredere si ajutor reciproc. Romanii, pentru ca provin aproape toti din familii disfunctionale, sunt invatati de mici sa suporte, sa sufere, sa accepte agresiuni pe motiv ca asa este peste tot si ca nu exista relatii perfecte. Relatii perfecte nu exista, dar exista oameni care se iubesc cu adevarat, care gresesc neintentionat, dar atunci cand realizeaza sau li se atrage atentia, isi cer iertare cu durere in suflet sau cainta adevarata si, mai ales, repara!
In ciuda minciunii inoculate de mici, ca nu exista astfel de relatii, de fapt exista relatii si casnicii fericite in care partenerii au grija de sufletul celuilalt, apoi de al lor. Cand grija, compasiunea, atentia pentru celalalt primeaza, atunci vorbim de iubirea adevarata, neconditionata! Iubirea neconditionata exista doar intre doi oameni care isi ofera reciproc toate ingredientele unei vieti fericite, lucru pe care il fac din instinct si din iubire. In relatia in care iubeste doar unul (desi aceea nu mai e iubire, e doar un atasament bolnav), cel care primeste afectiune fara sa dea nimic inapoi este un psihopat, o fiinta fara suflet si constiinta. Cu un asemenea partener nu poti avea niciodata o viata normala, fericita, implinita.

Daca viata ta in cuplu este fada, presarata cu anxietate, depresie, nesiguranta, durere sufleteasca, desi oferi permanent tot ce ai tu mai pozitiv si mai frumos, atunci cel cu care iti imparti existenta nu se mai numeste partener, ci strain. In cazurile grave, in care te abuzeaza, se numeste dusman. Ce faci cu un dusman? Il elimini din viata ta!

Aveti copii, casa, afacere impreuna? Nu sunt motive de a merge mai departe chinuiti!

Nu ramane intr-o casnicie pentru un confort material, o casa, o masina. Esti o fiinta inteligenta, autentica, cu o profesie in mana, iti poti asigura singura necesitatile esentiale, nu trebuie sa depinzi niciodata de cineva!

Sfatul meu este sa pleci dintr-o relatia nociva dupa ce ai facut deja o buna parte de terapie, pentru ca altfel s-ar putea sa te simti in aer, debusolat, nu vei avea repere corecte si te vei intoarce la cel mai mic esec sau la rugamintile mincinoase ale abuzatorului. Terapia nu se face pentru a putea tine piept mai bine unui abuzator, pentru ca viata nu despre asta este, despre o lupta corp la corp cu altcineva, ci despre o suma de experiente frumoase, dar si o calatorie plina de neprevazut, descoperiri si visuri implinite!

Cred ca cea mai importanta idee extrasa din ce am scris pana acum este ca la baza unei vieti sanatoase psihic si realizate emotional sta iubirea adevarata, care nu produce / mentine rani, traume si suferinte! In momentul in care accepti acest lucru, atunci te si poti desprinde de abuzator si sa incepi sa lucrezi cu adevarat la viata ta!


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 16 Apr 2019, 21:46

IMPLINIREA PROFESIONALA

Orice om implinit se defineste prin amprenta sa personala care vine si din implinirea profesionala. A nu face nimic cu viata ta, indiferent daca esti om al strazii sau, dimpotriva, om pus la adapost de averea familiei, inseamna a ti-o rata! Implinirea profesionala (venita dintr-o profesie facuta din pasiune, nu din obligatie) este una dintre acele multumiri, recompense, fericiri de care creierul are nevoie absoluta ca sa reziste pe pamant in conditii normale

Implinirea personala este si ea la fel de importanta (este de fapt esentiala si ocupa primul loc) pentru ca permite in viata ta cel mai important element al universului: iubirea. Oamenii fericiti sunt cei care iubesc si sunt iubiti. Si care traiesc cat mai armonios cu natura, cat mai minimalist, nu pun pret pe consumerism, nu fac rau altora, isi traiesc fericirea din lucruri marunte, dar permanente, fara sa mai astepte marea bucurie (care nu mai vine niciodata).

Oamenii fericiti sunt fostii copii fericiti, respectati si iubiti de parintii lor, care i-au indrumat spre un stil de viata in armonie cu capacitatile lor creatoare si nu cu dorintele de realizare a lor prin acestia, sunt fostii copii invatati ca a avea o viata implinita si a-ti gasi sensul inseamna a-ti gasi propriul drum derivat din toate partile tale bune si din gandirea originala asupra a ceea ce descoperi pas cu pas despre orice, inca din primii ani de viata.

O viata frumoasa si sanatoasa psihic (deci fara boli si adictii) inseamna:
- o implinirea profesionala
- o implinire personala (familie sau relatie fericita)
- o relatie buna sau normala cu societatea
- timp de calitate pentru placerile personale (drumetii, citit, un sport, un hobby sau mai multe)

Ce are un dependent din toate acestea? In cele mai multe cazuri, doar meseria (am scris meserie pentru ca nu inseamna automat ca e vorba si despre profesia ca pasiune, care sa ii ofera satisfactie si fericire, deci hrana pentru suflet si psihic, ci doar de un job care sa il ajuta se se intretina si atat).

TRAIESTE CREATIV
- munca de creatie, si nu un job oarecare, este cea care da satisfactie!
- daca profesia nu este una dintre cele creative, macar hobby-urile sa fie!
- nu exista limita de varsta la care sa-ti schimbi meseria!
- nu exista limita de varsta la care sa incepi ceva!
- nu are voie nimeni sa-ti rupa aripile! Cine o face, este dusmanul tau si, pe undeva, principalul sau macar secundarul alimentator al dependentei tale!
- persoana care te descurajeaza, nu te iubeste! Din partea strainilor nu trebuie sa ai asteptari, pentru ca trebuie sa accepti ca invidia este o boala generala la nivel de specie umana, insa cei care iti influenteaza in mod direct viata - parintii si partenerul de viata -, isi dezvaluie adevaratul lor rol in raport cu tine prin modalitatile prin care ori te sprijina, ori te saboteaza/descurajeaza in planurile tale.
Ultima oară modificat 16 Apr 2019, 22:16 de către Reni, modificat 1 dată în total.


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 16 Apr 2019, 21:49

URA
Nici un om dependent de un drog nu este original, el este o copie a unor impostori care i-au furat ancora cea mai de pret a unei vieti frumoase: autenticitatea! Mai mult decat atat, acesta a preluat de la abuzatorii sai gandirea nociva despre viata si despre oameni, conditionarea (el nu stie sa iubeasca pentru ca nu a primit iubire, de-aceea si viata sa de cuplu este falsa, ipocrita, goala de orice sentiment si afectiune), a preluat toata imaginea incorecta asupra vietii si societatii, ura, desconsiderarea celorlalti. Un abuzator isi va invata victima ca viata e grea, ca oamenii sunt rai (si numai el poate sa o "apere" de acesti infami), ca totul e sumbru si negru, ca viata e un cosmar, o cruce care trebuie dusa. Nimic mai fals! Viata este frumoasa, exista si oameni luminosi, pozitivi, buni la suflet, superiori in gandire (acestia sunt fostii copii iubiti si respectati de parintii lor), alaturi de care orice experienta e frumoasa si neasteptata, dar cum armele unui agresor de a-si tine victima captiva sunt acelea prin care trebuie sa induca frica, teroare, nesiguranta, la un moment dat, prin repetitii, victima chiar ajunge sa creada ce-i spune abuzatorul sau. Pentru ca agresorul uraste tot ce e pozitiv si frumos (tocmai din cauza faptului ca el e negativ si urat), ii va transmite ura sa si victimei. Asa ajunge un copil inocent sa urasca in timp, sa nu se incadreze in societate, sa deteste oamenii, sa aiba frica de orice, sa vada conspiratii impotriva sa peste tot, pentru ca agresorul a avut grija ca in ani, tot ce avea mai negru si urat in psihic si suflet, sa i le transfere! De-aceea, ajuns la maturitate, fostul copil abuzat uraste tot ce e in jurul sau, invidiaza pe oricine razbate in viata si e vesel, optimist, fericit, iubeste si e iubit (pentru ca si parintele sau a invidiat si a dispretuit). Invidiaza succesul altuia pentru ca rareori el devine un om de succes. Daca, prin absurd, reuseste profesional in viata, personal e o epava, un rebut uman, o imensa pata neagra sufleteasca ce nu poate iubi, zambi, ajuta, fi altruist, nu poate darui nimic din inima si neconditionat (pentru ca toata viata lui de copil a fost conditionat de parintele abuzator si in plus a si preluat orbeste tot ansamblul de comportamente si judecati eronate ale acestuia).

De aceea se spune peste tot "Iarta si uita! ca sa mergi mai departe", pentru ca numai asa poti dezactiva educatia nociva si nu-i mai permiti sa-ti determine viata! Ce nu se spune insa este ca iertarea si uitarea nu dispar peste noapte si de la sine, ele trebuie intai deconspirate, aduse la suprafata cu tot angrenajul prin care au fost inoculate in ani de agresor, desfiintate / anulate si in cele din urma inlocuite cu tipare corecte de gandire! Abia apoi se poate spune ca victima poate merge mai departe! Acesta este si motivul pentru care cei carora li se tot spune "Iubeste-te mai intai pe tine ca sa te iubeasca si altii", "Iarta-te!", devin frustrati la auzul acestor deja clisee, pentru ca prin simpla pronuntie a acestora, nu se rezolva nimic! Ca sa le poti pune in practica, trebuie sa intelegi de ce nu te poti iubi (pentru ca in copilarie nu ai primit iubire adevarata, ci doar conditionari, critici, abuzuri). Cand ti se repeta constant ca nu esti bun de nimic, ca nu valorezi nimic, cum poti ca adult sa ai stima de sine care aduce automat si iubirea de sine? Anularea valorii de sine (valoarea ta de fiinta umana prin care stii ca ai dreptul sa existi si sa traiesti pe acest pamant) de catre agresorul sau agresorii tai (pot fi ambii parinti, nu doar unul, si atunci e vai si amar de viata ta pentru ca putine sunt sansele sa mai scapi intreg la minte, esti la mana hazardului, arunci singurul zar norocos dintr-un miliard) te indreapta catre pierzanie: cu greu ajungi la maturitate, iar acolo observi ca ai depresii grave si permanente, ca esti bantuit de ganduri negre, ca nu poti scapa de demonii din cap (vocile ascutite si vesnic certarete ale agresorilor, pe care le-ai auzit o copilarie intreaga desfiintandu-te), de-aceea te si refugiezi intr-un drog, sa nu le mai auzi sau sa dai ragaz macar pentru cateva momente psihicului sa simta si el o stare de excitare si de bine, stare pe care nu o poti atinge niciodata in mod firesc, prin actiuni, ganduri, comportamente normale de viata pentru ca, nu-i asa, cand ai avut tu vreodata un gand, o actiune, un comportament normal atata vreme cat intreaga ta fiinta este o copie perfecta a agresorilor tai (care stim ca functioneaza numai pe ura, negativism, critica, desfiintare, anulare)?!..

Valoarea ta ca om inseamna stima de sine, si atata vreme cat nu o ai, pentru ca ti-au anulat-o agresorii tai, nu poti ajunge sa creezi legaturi durabile si corecte de viata cu tine insuti, cu partenerul tau si cu membrii societatii. Nu te poti integra, ajungi sa fii respins si atunci iti activezi ura insamantata de agresor o copilarie intreaga (prin judecati meschine si neadevarate ca "oamenii sunt rai" si "viata e un cosmar" - nu, nu viata e un cosmar, ea e frumoasa, abuzatorii tai au fost si sunt un cosmar, tiparul de viata pe care ti l-au transmis este un cosmar!). Asa ajungi sa urasti totul, oamenii, natura, animalele, viata! Ca sa tii in frau aceasta ura, apelezi la un drog, care pe langa faptul ca iti distruge iremediabil creierul, psihicul, viata, iti accentueaza si ura, dar si neputintele, pentru ca atunci cand te trezesti dintr-o criza de alcoolism (sau alt drog), tu esti acelasi, nimic nu s-a schimbat in tine sau in relatiile cu cei din jur! Si, ca sa rezisti realitatii sumbre (ca tu esti acelasi, ca ura te macina in continuare si ca existenta ta nu s-a schimbat in bine), iar o iei de la capat cu alta criza de alcoolism. Cand ura ajunge de nesuportat (s-a generalizat, urasti orice, dar in primul rand pe tine), iti pui capat zilelor.
Ultima oară modificat 16 Apr 2019, 22:20 de către Reni, modificat 1 dată în total.


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 16 Apr 2019, 21:54

Toata structura acestor fosti copii abuzati, actualmente adulti disfunctionali, este putreda, de-aceea un dependent nu se poate ajuta singur pentru ca nu are mijloacele necesare sa vada, sa compare, sa indrepte, tocmai pentru ca sistemul sau de referinta pe care ar fi trebuit sa se bazeze toata viata sa si relationarea cu mediul, oamenii, el insusi, este unul schizoid, preluat cu punct si virgula de la agresorii sai. Cand esti bombardat o copilarie intreaga cu un set de "valori" abject, nu prea ai cum sa scapi, mai ales daca agresorii sunt ambii parinti, si nu doar unul. Din toata nebunia asta scapa cat de cat intreg la minte un singur tip de copil, cel care are inteligenta emotionala. Cu asta te nasti, din pacate, o ai sau nu o ai, de-aceea exista copii agresati care ajung la psihiatrie (sau droguri), pentru ca nu au avut inteligenta emotionala sa respinga inconstient modelul schizoid al parintilor, sau, dimpotriva, copii agresati care raman functionali si se pot repara ulterior prin terapii, tocmai pentru ca au avut in ei acest EQ. Inteligenta emotionala este un fel de dar divin si intrece IQ-ul pentru ca viata normala nu este despre informatii acumulate, teorii matematice, genii, descoperiri. Ca sa parcurgi aceasta calatorie minunata numita viata, nu trebuie sa fii soarece de biblioteca (nu anulez importanta cititului si a dezvoltarii!), ci trebuie sa ai capacitatea sa te adaptezi, sa fii flexibil, sa accepti noul, sa experimentezi, sa respingi inconstient (pentru ca esti prea mic sa ai gandire critica, asta vine la adolescenta) lucruri negative cu care agresorii incearca sa te contamineze si sa te transforme in rau, sa te duci cat mai sus, sa ai teluri cat mai multe si mai inalte, sa te poti integra oriunde si in orice conditii! Poate face acest lucru un fost copil abuzat si contaminat cu tiparul de viata schizoid al abuzatorilor sai? Sau unul cu inteligenta emotionala, crescut independent, cu libertatea de exprimare si gandire, lasat in autenticitatea sa (adica cu stima de sine intacta)??

Mai poate exista o sansa mica in viata unui copil abuzat, neinzestrat nativ cu EQ, sa scape de imbolnavirea psihica, si anume ca in copilaria lui sa existe un reper moral, total opus imoralitatii agresorilor sai, care sa-l indrume, sa-l ajute, sa-i deschida ochii, sa-l incurajeze, sa-i ofere iubire sau macar protectie. Aici intervine din nou destinul, are sau nu are noroc de un om providential (care poate fi si un vanzator de la taraba cu ziare, cu suflet bun si empatie, care il sfatuieste uneori, ii ofera cuvinte calde, emotii pozitive, afectiune). Daca nu are, devine copia probabil fidela a parintelui care l-a modificat si mutilat psihic: conditioneaza si el, vede totul in negru, nu are stima de sine, nu se simte valoros, critica permanent, nu are empatie (care se dezvolta prin educare si copiere), nu daruieste nimic din suflet, nici sentimente, nici o coaja de paine, fara sa ceara ceva in schimb. Si tot inaintand in viata in felul acesta, oamenii, societatea incep sa-l respinga tocmai pentru ce a devenit, un om negativ si urat, iar el, in loc sa-si modifice intreaga structura incorecta si putreda, incepe sa-i urasca. Oamenii il izoleaza pana la urma, iar el continua in acelasi fel pana cand ajunge in punctul in care ura lui devine generalizata, fara cap si fara coada, de nu mai stie nici el de ce uraste, desi simte ca asta il consuma psihic in fiecare secunda a vietii sale. Ura lui este de fapt ura agresorilor sai pe de o parte, dar si ura pe propria neputinta (simte ca e defect, dar nu mai are putere sau nu doreste sa schimbe nimic la el, incalceala e atat de mare incat i-ar trebui o resetare totala, ori asta inseamna efort, munca, jale, chin, ardere, cenusa si reinviere ca un Phoenix curat de data asta, dar el nu prea mai poate pentru ca e secatuit psihic inca din copilarie de catre parinti). Pentru ca societatea l-a rejectat si i-a inchis usile in nas, aceasta ura o proiecteaza apoi in partener, in cei mai slabi ca el, iar daca partenerul este din acelasi aluat (crescut cu aceeasi gandire schizoida), nu-l paraseste pentru ca are nevoie si acesta sa agreseze pe cineva (iar un om intreg la cap, adica unul crescut liber si frumos de parintii sai, nu-l va accepta niciodata in viata sa pentru ca nu va accepta niciodata postura de victima). Asa exista si rezista relatiile disfunctionale, pentru ca doi oameni marcati pe viata de niste parinti abuzatori isi creeaza un mediu familial in care sa continue ce-au primit de la parinti. In cazurile grave, cum am mai spus, cand ura devine generalizata, iar individul nu mai suporta durerea psihica, se sinucide, iar in cazurile si mai gave, cele mai dezastruoase, cand societatea il respinge in totalitate, ajunge sa puna mana pe pusca si sa ucida (copii, studenti, oameni nevinovati)! Fara EQ, deci fara capacitatea innascuta de a respinge boala psihica a parintilor sai si implicit tiparul schizoid de viata, la care se adauga respingerea violenta a ideii de terapie (de fapt ultima lui sansa de a se recupera ca fiinta umana functionala), nici un om cu mari traume psihice si emotionale nu va putea scapa de dependente, boli psihice, viata ratata.

Abstinenta e doar o mica parte a unui intreg. Doar cu abstinenta, dar fara terapie, nu faceti decat sa jucati la nesfarsit un rol de respingere, in loc sa accesati vindecarea. E ca si cum ati fi intr-o cusca cu un leu si va luptati cu el pentru supravietuire, pentru a-i face fata atacurilor, cu ce aveti la indemna, in loc sa iesiti din cusca si sa scapati de tot de el! Va confectionati armuri, arme diverse, strategii, stati nedormiti, alertati permanent, in tensiune maxima, doar ca sa-i rezistati atacurilor, in loc sa deschideti usita si sa va duceti in lumea adevarata, sa traiti adevarat! Usita aceea reprezinta terapia, insanatosirea psihica si emotionala.

Fiecare om e valoros (la nastere)! Numai ca nu oricine stie, pentru ca undeva in spate, intr-o copilarie tenebroasa, niste abuzatori i-au furat totul, de la decizii personale si originale (care urmau sa-l ajute sa se dezvolte autentic), pana la demnitate, stima de sine si valoarea persoanala, adica exact ceea ce trebuia sa-i faca viata frumoasa la maturitate si cu ajutorul carora sa creeze un adult puternic si invingator! De-aceea spun, fara o recladire a fundamentului putred, abstinenta este doar amanare. Si nu este vindecare! Vindecarea alcoolismului, care e un simptom, si nu o boala, cum gresit o catalogheaza toti (tocmai din neputinta si necunoasterea cu adevarat a cauzelor bolilor psihice si implicit a dependentelor de tot felul, pentru ca licentiati sunt multi in Romania, specialisti, foarte putini), se face prin vindecarea cauzelor, adica a traumelor.
Abstinenta e doar primul pas, cel mai important, pentru ca fara el, nu se ajunge la vindecarea adevarata, dar si cel mai mic, pentru ca vindecarea adevarata presupune demolarea casei putrede si inlocuirea ei cu una buna si functionala. Abstinenta te tine departe de alcool, dar nu si de demonii din cap! Exorcizarea o faci prin terapie, nu prin abtinere de la baut. De-aceea recidiveaza oamenii si dupa 5-10-15 ani, pentru ca n-au schimbat nimic din gandirea schizoida predata cu sarg de agresori! Iar daca nu mai recidiveaza niciodata in bautura, cu siguranta recidiveaza in agresiune: agreseaza tot ce e in jurul lor si pustiesc suflete nevinovate din familie care depind financiar de ei. Ei duc mai departe mostenirea: ce-au primit de la parintii lor agresori, dau copiilor lor, de-aceea familiile disfunctionale se intind pe generatii intregi si se rup doar acolo unde fostul copil traumatizat, actualemnte adult, alege sa se recladeasca prin terapie.
Ultima oară modificat 16 Apr 2019, 22:24 de către Reni, modificat 1 dată în total.


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 16 Apr 2019, 21:55

Prin terapie afla de ce nu a fost iubit, de ce nu poate sa iubeasca, de ce nu poate sa se iubeasca (ii lipseste stima de sine, pentru ca parintele l-a "invatat" ca nu merita sa fie iubit, cu fiecare agresiune asupra lui. Nu exista iubire de sine fara stima de sine, sunt contopite, sunt un intreg, de fapt stima de sine e fix iubirea de sine!), de ce uraste, cum sa faca sa nu mai urasca, invata ca de fapt si el are valoare. Dar toate aceste terapii se fac cu lacrimi, durere, confruntare, infruntare, caderi, deznadejde, depresie, pentru ca e practic o operatie pe viu, fara anestezie. Si atunci, ca un om slab ce esti, nu mai bine ramai in adictiile tale, cu ura generalizata, cu neputintele, cu durerile, dar cu paharul de alcool care te face sa uiti cine (nu) esti de fapt?

Un lucru bun vine intotdeauna cu efort colosal, dar oamenii vor totul acum, intr-o secunda, de-aceea si aleg drogul. Asta nu se poate, sa devii si diamant si sa te si poti droga in continuare, fara repercusiuni, trebuie sa alegi: ori bei pana faci ravagii si daune totale in jurul tau si cu viata ta, ori pui mana pe bisturiu si tai rana cu puroi, pe viu, cu dureri crancene, dar cu sanse maxime sa te insanatosesti! Si un ultim lucru: nu ai cum, de unul singur, cu o gandire disfunctionala despre viata (si pe deasupra si cu un agresor in viata ta care te da mereu inapoi si te tine intentionat in negura zi si noapte) sa te vindeci, pentru ca (aproape) totul e defect in tine! Trebuie sa vina o persoana competenta din exterior, bine rezolvata psihic, cu viziune corecta asupra intregului sistem familial si social, care sa te indrume corect pe lungul drum al reconstruirii psihice si emotionale.

Google despre neuronii-oglinda (invatarea prin imitare). Virgiliu Gheorghe a vorbit intr-o conferinta despre acesti neuroni (o gasiti pe youtube, nu mai stiu exact care, dar cred ca e cea despre influenta nefasta a televizorului in dezvoltarea copiilor).
Ce vreau sa scot in evidenta cu aceasta informatie? Ca daca ati trait intr-o familie cu un parinte sau ambii alcoolici / abuzatori, veti copia comportamentul disfunctional / abuziv si veti actiona similar in viitor, de-aceea psihoterapia este singura care identifica si corecteaza greselile pentru a avea o viata cat mai normala din toate punctele de vedere.
Ultima oară modificat 16 Apr 2019, 22:26 de către Reni, modificat 1 dată în total.


Sunt autorul acestui subiect
Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Viata fara alcool, viata fara vicii.

Mesajde Reni » 16 Apr 2019, 21:56

CA SA SCAPI DE O DEPENDENTA, TREBUIE SA SCAPI DE TOATE DEPENDENTELE

Nu poti inlocui alcoolul cu tigarile, sau cafeaua + tigarile cu mancatul excesiv, sau alcoolul cu fast-food-ul, alcoolul cu jocurile de noroc, etnobotanicele cu mancatul compulsiv, pornografia cu alcoolul, alcoolul cu cocaina etc.

Omul sufera. In acea durere, are nevoie de un stimul, de o placere, de o bucurie. Dependentul stie ca prin dopamina secretata in urma apelarii la un drog, primeste aceasta bucurie la minut, instantaneu. Omul echilibrat si liber de dependente (cel crescut cu iubire, respect, empatie si libertatea de a-si alege viitorul), stie ca are nevoie de placeri derivate din lucruri normale pentru a fi bine si fericit. Dar toate astea vin in timp, din efort, satisfactie, munca sustinuta. Ce face dependentul cand intra in criza/suparare/depresie? Vrea sa scape de suferinta acum! Prin urmare, apeleaza la drogul lui.
Oricine poate sa-si invinga supararea/tristetea/depresia/nemultumirea in mod natural si fara pagube, dar numai daca pune osul la treaba! Rezultatele sunt pe termen lung, dar sunt cele adevarate si cele corecte! Din adictii nu primesti decat un stimul de scurta durata si cu efecte ulterioare devastatoare.
Rezolvarea traumelor din trecut este singura modalitate corecta prin care un dependent invata sa nu-si mai ia doza de fericire in orice secunda se simte cazut, din adictie, ci din realizari de viata care aduc implinire, satisfactie, fericire. De-aceea, abstinenta fara psihoterapie este doar o agonie, pentru ca dependentul nu-si depaseste niciodata traumele, nu se reeduca in raport cu cei din jur si cu situatiile de viata, traieste in continuare cu vicii de gandire, cu hotarari gresite, cu interactiuni dificile cu societatea. El doar se abtine de la a bea alcool (cu mare greutate), dar traieste in continuare in suferinta. In afara de a nu bea, nimic nu se schimba in viata lui si mai ales in interiorul fiintei sale: este acelasi inadaptat, cu aceeasi stima de sine nula, are aceeasi agresivitate in relatia cu partenerul/copiii/prietenii/oamenii, la fel cu cea “invatata” de la parinti, nu face face esecurilor si nu stie sa se ridice si sa mearga mai departe pentru ca nu a fost invatat niciodata cum sa faca asta atunci cand era copil (cine sa-l invete? un tata alcoolic, o mama alcoolica, un parinte violent, ambii parinti abuzatori, niste parinti disfunctionali pentru care copilul este o povara si in acelasi timp vinovat pentru esecurile lor?)... Ca abstinent, ca simplu abstinent, fara sa mai faci nimic sa-ti schimbi gandirea si comportamentul gresit primite de la parinti, nu vei face decat sa te comporti la randul tau cu cei din jur la fel ca parintii, sa-l agresezi pe cel mai slab, sa-l haituiesti psihic pe cel care nu ti se opune, iar atunci cand pici in depresie, sa-i parazitezi emotional sau sa-i vampirizezi pe cei dispusi sa te asculte, sa te ajute. In acel moment devii un mic abuzator in sensul ca furi energia psihica a unui om, fara sa-i oferi nimic in schimb, iar daca cel care te ajuta nu-si da seama de pericol, risca sa ramana intr-o asemenea relatie nociva pe termen nelimitat (sau pana clacheaza si el, odata cu tine).

La baza tuturor dependentelor sta depresia.
Depresia este minciuna in care traieste dependentul.
Depresia se poate vindeca, dar numai in conditii cinstite cu constiinta ta: sa ai puterea sa admiti ca tot ce faci, felul in care traiesti, nu este cel corect.

Esti intr-o relatie abuziva, o stii, dar continui sa ramai pentru avantajele materiale, pentru o casa (o nenorocita de casa pe care n-o iei in mormant, la un sfarsit de viata ratat). Iti vinzi singura viata (scurta!) pe acest pamant pentru bani. Te minti singur ca esti fericit, dar nu poti pacali niciodata depresia.
Cazi in depresie din invidie ca x si y au reusit un lucru si, in loc sa elimini sentimentul decadent al invidiei si sa iti urnesti viata sa faci si tu ceva bun cu ea, incepi sa urasti, sa suferi, sa detesti. Inventezi in mintea ta lucruri neadevarate despre x si y cu scopul de a le anula reusitele. Te minti singur, dar nu poti minti depresia (invidia) care te macina.
Esti parazitat emotional de un parinte, dominat in toate aspectele vietii si nu stii de ce suferi. In loc sa te apuci sa lucrezi cu tine prin terapii si dezvoltare personala care sa te ajuta sa-ti identifici agresorul si apoi sa scapi de el, ramai in acest rol vesnic de copil in raport cu parintele, desi e absolut necesar sa devii adultul care relationeaza cu adultul pentru a avea o viata buna si normala. Iti spui ca toti traiesc asa, dar nu poti pacali depresia care te invaluie.
Traiesti intr-o relatie adulterina, iti inseli partenerul si toata viata ta este o minciuna. Dezvolti depresie si nu stii de ce (pentru ca partea buna a universului, cea care tine totul sub control, cuprinde stari, situatii, care nu fac rau, nu produc suferinte, nu distrug. Iar fiinta umana, ca parte din univers, ca sa aiba o viata buna, trebuie sa fie construita la fel, pe ceva ce nu raneste, dar adulterul raneste pentru ca este minciuna). Te poti minti ca e in regula ce faci, dar nu poti minti depresia care te invaluie.
Aceasta este depresia, o stare permanenta de nemultumire, frustrare, invidie, nereusita, esec personal, minciuna. In loc sa zaci si sa iei medicamente sau sa te droghezi, ca sa nu mai simti durere psihica, trebuie sa pui osul la treaba! Nimic din ce e bun si frumos in viata nu se obtine usor si intr-o secunda! Daca nu incepi sa lucrezi la toate aspectele negative care te tin in depresie, nu vor pica din cer banii, implinirea profesionala, calitatile de om pe care le dobandesti cu truda si in timp, relatiile bune cu oamenii, nu vei gasi iubirea adevarata, nu vei scapa din senin de frustrari si invidie, nu te vei desprinde de agresorul care iti alimenteaza depresia. Un om implinit nu poate fi contaminat de rautatile unui agresor! Dar pana la acea implinire, trebuie sa stii ce vrei de la viata ta! Iar telurile si obiectivele personale sunt o buna parte din raspuns!

Nu poti inlocui o dependenta cu alta mai putin nociva (crezi doar tu asta), pentru ca toate dependentele sunt distructive! De-aceea trebuie sa elimini concomitent si alcoolul, si cafeaua, si tigarile, si pornografia, si drogurile, si mancatul compulsiv etc.
Nu poti iesi dintr-o dependenta pana nu iti rezolvi depresia.
Nu poti rezolva depresia (minciuna de sine) pana nu devii cinstit cu tine insuti si nu incepi sa repari tot ce e urat in viata ta.
Ca sa obtii o viata cat mai armonioasa si fericita, trebuie sa indeplinesti aceste conditii, sa scapi de orice drog si sa iti urmezi aspiratiile si pasiunile care iti aduc multumire sufleteasca si implinire in viata. Sa-ti urmezi steaua ta, calea ta, nu cea impusa de abuzatorul din viata ta!
Ultima oară modificat 16 Apr 2019, 22:30 de către Reni, modificat 1 dată în total.

Înapoi la “PREZENTATI-VA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Google [Bot] și 66 vizitatori