Re: Cafeneaua lu' Styx
Scris: 27 Feb 2019, 10:01
Bună dimineața senină și o zi binecuvântată cu iubire, cu bucurie și cu senin în suflet, oriunde v-ați afla, ravisanților!
Am primit si citit de curând un text interesant pentru (co) dependenti, dar fiind prea lung, am să-l postez in seriale, poate e de folos si altcuiva...
A DA DRUMUL
Introducere
„Concentrându-ne energia asupra lucrurilor care stau în puterea şi responsabilitatea noastră de a controla, lăsând tot restul, ne facem comportamentul mai pozitiv şi mai eficient. Nu mai pierdem timpul şi energia, încetăm să ne mai simţim frustraţi şi mizerabili. Începem să avem grijă de noi în cel mai adevărat şi mai bun sens al cuvântului.”
- Veronica Ray, Letting go of control
Meditaţiile de aici sunt destinate sarcinii importante şi deseori grele, de a da drumul atitudinilor şi comportamentelor auto-distructive. Cu ajutorul lor putem înainta spre o pace şi seninătate mai mare prin abandonarea frământărilor legate de trecut sau viitor, a obsesiilor cu privire la problemele şi sentimentele altor oameni, a sentimentelor vechi de ruşine, vinovăţie, teamă şi durere, a relaţiilor distructive, nerăbdării, perfecţionismului, fricii, pesimismului şi gândirii magice.
Prin lăsarea în urmă a acestora, ne eliberăm pentru a trăi în prezent, şi pentru a construi un viitor mai bun. Scăpaţi de vechile obiceiuri de gândire care ne ţineau într-un loc, putem avansa pe calea creşterii spirituale. Putem ajunge la un nou mod de viaţă, mai sănătos şi mai fericit.
Acum suntem capabili să ne privim fără menajamente toate atitudinile şi comportamentele auto-distructive vechi, le recunoaştem şi le dăm drumul. Investim timpul şi energia necesară descoperirii şi abandonării tuturor acelor lucruri care ne-au reţinut de la fericire şi bunăstare.
Această abandonare s-ar putea să ne înspăimânte la început, până îi descoperim efectele relaxante în viaţa noastră. Aşa cum scria V. Ray în lucrarea sa "Un plan pentru creştere", "Este ca şi cum ai învăţa să înoţi. Dacă intri în panică dând din mâini şi picioare, te scufunzi ca o piatră. Dar dacă te relaxezi complet şi te laşi în voia apei, ea te va ridica şi vei pluti. Tot aşa ne putem relaxa acum în cursul apei vieţii, având încrederea că Puterea noastră Superioară va avea grijă de noi."
Acceptarea ajutorului
Învăţăm să avem grijă de noi, să fim mai independenţi, să avem încredere în noi înşine şi în Puterea Superioară. Dar asta nu înseamnă că trebuie să facem totul singuri. Putem cere şi accepta ajutor de la alţii.
Uneori simţim nevoia să vorbim iar cineva ne poate ajuta ascultând. Alteori avem nevoie de informaţiile şi experienţa pe care o altă persoană le poate împărtăşi cu noi. Şi câteodată avem nevoie să râdem, să ne jucăm sau pur şi simplu să fim cu alţi oameni. Sunt multe moduri sănătoase prin care oamenii se pot ajuta.
Atunci când renunţăm la credinţa că noi singuri trebuie să facem totul, devenim deschişi la acceptarea ajutorului venit din partea altora. Uneori, Puterea noastră Superioară ne întinde mâna prin ei. Nimeni nu poate trăi sau rezolva problemele în locul nostru, dar putem da drumul temerilor şi neîncrederii, şi accepta ajutorul de care avem nevoie.
Când am nevoie de ajutor, dau drumul temerii de a-l accepta.
Vinovăţie
Din toate judecăţile noastre despre oameni, cea mai aspră este probabil îndreptată spre noi înşine. În mintea noastră, derulăm fiecare greşeală, eşec şi incident regretabil. S-ar putea să uităm de momentele noastre de dragoste, amabilitate, generozitate şi succes.
Întreţinerea sentimentului de vinovăţie legat de fapte din trecut ne face numai rău nouă şi altora. Ne împiedică să vedem prezentul cu o atitudine pozitivă. Alimentează doar stima de sine scăzută şi lipsa de speranţă. Odată ce un eveniment a trecut şi ţine de domeniul trecutului, nu se poate face nimic pentru a-l aduce înapoi. Putem ori să ne agăţăm de amintirea lui, ori să-i dăm drumul. În trecut am acţionat cât mai bine cu putinţă. Acum putem face şi mai bine. Ne putem concentra asupra prezentului. Ne îndreptăm atenţia spre evitarea greşelilor şi corectarea imediată a acelora care apar pe parcurs. Suntem în stare să mergem înainte eliberaţi din lanţurile vechilor sentimente de vinovăţie, care nu ne-au folosit la nimic.
Dau acum drumul tuturor sentimentelor de vinovăţie, şi mă iert pentru toate greşelile din trecut.
Îngrijorarea
Fiind (co)-dependenţi, petrecem mult timp cu îngrijorarea pentru alţii. În aparenţă, acest lucru nu e distructiv, fiindcă e ceva ce se petrece în mintea noastră. Totuşi, are efecte dăunătoare din două motive:
În primul rând, în istoria omenirii nu s-a rezolvat nimic vreodată, prin îngrijorare. Cu atenţia concentrată asupra îngrijorării nu putem fi în totalitate acolo unde tocmai suntem, la un moment dat. Nu ne putem concentra asupra lucrurilor de care am putea şi ar trebui să ne ocupăm. Îngrijorarea ne distrage de la trăirea reală a vieţii.
A da drumul acestui sentiment, este o alegere pe care o putem face. Putem refuza să ne lăsăm mintea pradă neliniştii şi temerilor. Suntem neputincioşi în faţa altora dar nu şi în faţa propriilor gânduri.
Dau drumul îngrijorării pentru oamenii şi lucrurile pe care nu le pot controla.
Va urma...
Cale senină!
Am primit si citit de curând un text interesant pentru (co) dependenti, dar fiind prea lung, am să-l postez in seriale, poate e de folos si altcuiva...
A DA DRUMUL
Introducere
„Concentrându-ne energia asupra lucrurilor care stau în puterea şi responsabilitatea noastră de a controla, lăsând tot restul, ne facem comportamentul mai pozitiv şi mai eficient. Nu mai pierdem timpul şi energia, încetăm să ne mai simţim frustraţi şi mizerabili. Începem să avem grijă de noi în cel mai adevărat şi mai bun sens al cuvântului.”
- Veronica Ray, Letting go of control
Meditaţiile de aici sunt destinate sarcinii importante şi deseori grele, de a da drumul atitudinilor şi comportamentelor auto-distructive. Cu ajutorul lor putem înainta spre o pace şi seninătate mai mare prin abandonarea frământărilor legate de trecut sau viitor, a obsesiilor cu privire la problemele şi sentimentele altor oameni, a sentimentelor vechi de ruşine, vinovăţie, teamă şi durere, a relaţiilor distructive, nerăbdării, perfecţionismului, fricii, pesimismului şi gândirii magice.
Prin lăsarea în urmă a acestora, ne eliberăm pentru a trăi în prezent, şi pentru a construi un viitor mai bun. Scăpaţi de vechile obiceiuri de gândire care ne ţineau într-un loc, putem avansa pe calea creşterii spirituale. Putem ajunge la un nou mod de viaţă, mai sănătos şi mai fericit.
Acum suntem capabili să ne privim fără menajamente toate atitudinile şi comportamentele auto-distructive vechi, le recunoaştem şi le dăm drumul. Investim timpul şi energia necesară descoperirii şi abandonării tuturor acelor lucruri care ne-au reţinut de la fericire şi bunăstare.
Această abandonare s-ar putea să ne înspăimânte la început, până îi descoperim efectele relaxante în viaţa noastră. Aşa cum scria V. Ray în lucrarea sa "Un plan pentru creştere", "Este ca şi cum ai învăţa să înoţi. Dacă intri în panică dând din mâini şi picioare, te scufunzi ca o piatră. Dar dacă te relaxezi complet şi te laşi în voia apei, ea te va ridica şi vei pluti. Tot aşa ne putem relaxa acum în cursul apei vieţii, având încrederea că Puterea noastră Superioară va avea grijă de noi."
Acceptarea ajutorului
Învăţăm să avem grijă de noi, să fim mai independenţi, să avem încredere în noi înşine şi în Puterea Superioară. Dar asta nu înseamnă că trebuie să facem totul singuri. Putem cere şi accepta ajutor de la alţii.
Uneori simţim nevoia să vorbim iar cineva ne poate ajuta ascultând. Alteori avem nevoie de informaţiile şi experienţa pe care o altă persoană le poate împărtăşi cu noi. Şi câteodată avem nevoie să râdem, să ne jucăm sau pur şi simplu să fim cu alţi oameni. Sunt multe moduri sănătoase prin care oamenii se pot ajuta.
Atunci când renunţăm la credinţa că noi singuri trebuie să facem totul, devenim deschişi la acceptarea ajutorului venit din partea altora. Uneori, Puterea noastră Superioară ne întinde mâna prin ei. Nimeni nu poate trăi sau rezolva problemele în locul nostru, dar putem da drumul temerilor şi neîncrederii, şi accepta ajutorul de care avem nevoie.
Când am nevoie de ajutor, dau drumul temerii de a-l accepta.
Vinovăţie
Din toate judecăţile noastre despre oameni, cea mai aspră este probabil îndreptată spre noi înşine. În mintea noastră, derulăm fiecare greşeală, eşec şi incident regretabil. S-ar putea să uităm de momentele noastre de dragoste, amabilitate, generozitate şi succes.
Întreţinerea sentimentului de vinovăţie legat de fapte din trecut ne face numai rău nouă şi altora. Ne împiedică să vedem prezentul cu o atitudine pozitivă. Alimentează doar stima de sine scăzută şi lipsa de speranţă. Odată ce un eveniment a trecut şi ţine de domeniul trecutului, nu se poate face nimic pentru a-l aduce înapoi. Putem ori să ne agăţăm de amintirea lui, ori să-i dăm drumul. În trecut am acţionat cât mai bine cu putinţă. Acum putem face şi mai bine. Ne putem concentra asupra prezentului. Ne îndreptăm atenţia spre evitarea greşelilor şi corectarea imediată a acelora care apar pe parcurs. Suntem în stare să mergem înainte eliberaţi din lanţurile vechilor sentimente de vinovăţie, care nu ne-au folosit la nimic.
Dau acum drumul tuturor sentimentelor de vinovăţie, şi mă iert pentru toate greşelile din trecut.
Îngrijorarea
Fiind (co)-dependenţi, petrecem mult timp cu îngrijorarea pentru alţii. În aparenţă, acest lucru nu e distructiv, fiindcă e ceva ce se petrece în mintea noastră. Totuşi, are efecte dăunătoare din două motive:
În primul rând, în istoria omenirii nu s-a rezolvat nimic vreodată, prin îngrijorare. Cu atenţia concentrată asupra îngrijorării nu putem fi în totalitate acolo unde tocmai suntem, la un moment dat. Nu ne putem concentra asupra lucrurilor de care am putea şi ar trebui să ne ocupăm. Îngrijorarea ne distrage de la trăirea reală a vieţii.
A da drumul acestui sentiment, este o alegere pe care o putem face. Putem refuza să ne lăsăm mintea pradă neliniştii şi temerilor. Suntem neputincioşi în faţa altora dar nu şi în faţa propriilor gânduri.
Dau drumul îngrijorării pentru oamenii şi lucrurile pe care nu le pot controla.
Va urma...
Cale senină!