Un text dintr-o varte care eu am gasit-o utila si in care am gasit multe raspunsuri la intrebarile mele , in acest capitol vorbind doar despre alcool :
https://www.scribd.com/fullscreen/84877 ... 8crwhg3eou4.Ţinând minte că alcoolismul este o boală incurabilă, progresivă, fatală
Mulţi oameni, pretutindeni în lume ştiu că nu pot mânca anumite mâncăruri precum scoici, ouă, castraveţi, zahăr sau altele deacest fel – fără să îşi provoace mari neplăceri sau fără să se îmbolnăvească. Poate că cine este alergic la anumite mâncăruri îşi plângede milă şi se văicăreşte în faţa oricui vrea să asculte, pentru această interdicţie nedreaptă; poate că se lamentează fără încetare înlegătură cu faptul că nu i se permite să consume ceva delicios, pentru că-i este dăunător sănătăţii.Evident, chiar dacă ne simţim nedreptăţiţi , nu este înţelept să ne ignorăm constituţia fiziologică. Neluând în seamă limitele, putem ajunge la mari neplăceri sau la boală. Ca să ne păstrăm sănătatea şi fericirea, între cote rezonabile, trebuie să învăţam să trăimcu corpul pe care-l avem.Una dintre noile obişnuinţe de a gândi, pe care şi-o poate dezvolta alcoolicul în recuperare, este convingerea („fără nervi”)că este necesar să evite substanţele chimice (alcoolul şi celelalte droguri care-l substituie), dacă vrea să-şi menţină sănătatea.Avem dovezi, din vremea băutului şi din experienţa cu alcoolul a sute de mii de bărbaţi şi femei de-a lungul veacurilor: ştimcă pe parcursul anilor de băut, problemele noastre legate de alcool s-au înrăutăţit continuu. Alcoolismul este progresiv.O desigur, mulţi am avut perioade de luni sau chiar de ani, când credeam că maniera de a bea ni s-a îmbunătăţit de la sine.Păream a fin în stare să consumăm destul de mult, fără pericol. Sau, ne abţineam de la băutură, cu unele mici excepţii, când o făceamlată într-o seară, dar băutul nu se înrăutăţea vizibil, cel puţin nu în ochii noştri. Nu se întâmpla nimic oribil sau dramatic.Totuşi acum, ne dăm seama că, mai devreme sau mai târziu, problema băutului devenea, inevitabil, din ce în ce maiserioasă.Unii medici experţi în alcoolism nu au nici o îndoială în privinţa faptului că alcoolismul se înrăutăţeşte constant, odată cuvârsta. (Cunoaşteţi pe cineva care nu îmbătrâneşte?)Suntem, de asemenea, convinşi – după nenumărate încercări de-ale noastre de a dovedi contrariul – că alcoolismul esteincurabil, exact ca alte boli fără remediu. Este „nevindecabil”, în sensul că nu putem modifica structura chimică a corpului nostru casă redevenim băutori normali, de societate, cum am fost mulţi în tinereţe.Cum zicem unii dintre noi, nu ne putem schimba structura, exact aşa cum un castravete murat nu mai poate redevenicastravete proaspăt. Nici un medicament, nici un tratament fiziologic nu a vindecat alcoolismul cuiva.
În plus, după ce am văzut mii de alcoolici care nu s-a oprit din băut, suntem absolut convinşi că alcoolismul este o boalăfatală. Pe lângă faptul că am văzut mulţi alcoolici murind din cauza băuturii, fie în timpul unor simptome de sevraj de tip deliriumtremens sau convulsii, fie de ciroză a ficatului legată direct de consumul de alcool, ştim şi că multe decese, neatribuite oficialalcoolismului, sunt în realitate cauzate de acesta. Adesea, când cauza decesului în acte apare ca: accident rutier, înecat, sinucidere,victimă a uni omor, criză cardiacă, incendiu, pneumonie sau infarct, băutul nemăsurat a condus la starea sau evenimentul fatal.Desigur, majoritatea celor care astăzi suntem în AA, pe vremea băutului ne simţeam departe de astfel de primejdii şi probabil că cei mai mulţi nici nu atinseserăm, nici pe departe, oribilele faze finale ale alcoolismului cronic.Dar am constatat că, bând în continuare, puteam ajunge acolo. Cine a luat un tren care are destinaţie o localitate la mii de kmdepărtare, va ajunge exact acolo unde îl duce trenul, câtă vreme nu coboară ca să ia altul, în altă direcţie.Ce poate face cineva care tocmai a aflat că suferă de o boală incurabilă, progresivă şi fatală – alcoolism sau altceva de acestfel, precum o afecţiune cardiacă sau cancer?Mulţi neagă, pur şi simplu, realitatea, ignoră starea de boală, nu acceptă nici un tratament, suferă şi mor.Dar există şi o altă cale.Omul acceptă „diagnosticul” – convins de doctor, de prieteni sau de sine însuşi. Apoi, descoperă ce poate face pentrumenţinerea stării „sub control”, aşa încât poate trăi încă mulţi ani fericiţi, productivi, cu sănătate,
câtă vreme are grijă de sine aşacum se cuvine
. Recunoaşte din plin seriozitate condiţiei în carte se află şi face lucrurile de bun simţ necesare vieţii sănătoase. Se parecă acest procedeu este surprinzător de uşor în cazul alcoolismului, dacă omul vrea într-adevăr să-şi menţină sănătatea. Şi fiindcă înAA am învăţat să savurăm atât de mult viaţa, vrem cu adevărat să rămânem sănătoşi.Încercăm să nu scăpăm niciodată din vedere faptul că nu ne putem schimba condiţia de alcoolici, dar învăţăm să nu ne lăsămdescurajaţi, să nu ne plângem de milă şi să nu vorbim tot timpul despre boala noastră. O acceptăm ca pe o caracteristică aorganismului nostru – aşa cum ne acceptăm înălţimea sau nevoia de-a purta ochelari ori alergiile.Apoi, încercăm să învăţăm cum să trăim confortabil – nu cu amărăciune – ştiind acest fapt, cât timp pornim de la ideea de aevita pur şi simplu acel prim pahar (vă amintiţi?) doar pentru azi.Un membru AA, nevăzător, spunea că alcoolismul este pentru el exact ca0020şi cum nu vede:-Odată ce am acceptat faptul că mi-am pierdut vederea şi a urmat programul de readaptare care mi s-a pus la dispoziţie,explică el, am descoperit că mă pot deplasa în siguranţă cu adevărat, oriunde vreau să merg, ajutat de baston şi decâinele meu, câtă vreme nu uit şi nu ignor faptul că sunt orb. Dar atunci când nu ţin serios cont de acest fapt, mă trezescrănit sau la necaz.O membră AA zicea:- Dacă vrei să te faci bine, urmezi tratamentul şi instrucţiunile. Şi continui să trăieşti. E uşor, cât timp nu uiţi noile faptedespre sănătatea ta. Cine are timp de pierdut, ca să cultive sentimente de frustrare sau de autocompătimire, când existăatâta desfătare într-o viaţă fericită şi lipsită de teamă de boală?În sumar: Ţinem minte că suferim de o boală incurabilă, potenţial fatală, numită alcoolism. Şi, în loc să persistăm în a bea, preferăm să găsim şi să folosim căi mai plăcute pentru traiul fără alcool. Nu trebuie să ne fie ruşine că suntem bolnavi. Ne este ceva degradant. Nimeni nu ştie cu precizie de ce unii oamenii devinalcoolici, iar alţii nu. Nu am alergat după alcoolism, să-l contactăm.La urma urmelor, nu din plăcere am suferit noi de alcoolism. Nimic din ce-am făcut – lucruri de care apoi ne-a fost ruşine – n-am făcut deliberat şi cu răutate. Le făceam, deşi raţiunea şi instinctele ne spuneau altceva pentru că eram într-adevăr bolnavi şi nicimăcar n-o ştiam.Am aflat că, din regretele şi neliniştile în inutile, legate de cum am ajuns în această stare, nu iese nimic bun. Primul pas pecare îl putem face, spre a ne simţi bine şi a ne depăşi boala, este să nu bem pur şi simplu.Experimentaţi ideea. N-aţi prefera să ştiţi că sănătatea vă este afectată dar că există un tratament, decât să petreceţi multtimp torturându-vă cu întrebări de genul: „ce-o fi cu mine?”. Noi am descoperit că noua imagine despre sine este mult mai agreabilăşi ne face să ne simţim mai bine, decât cea lungubră pe care o avuseserăm înainte. Noua imagine este şi mai conformă cu realitatea. Noi ştim acest lucru. Dovada se află în felul în felul în care ne simţim, acţionăm şi gândim – acum.Oricine doreşte, este invitat să „încerce pe gratis” acest nou mod de a fi. După perioada de încercare, cine doreşte să seîntoarcă la „vremurile cele bune”, este perfect liber să o facă. Aveţi tot dreptul să vă întoarceţi la mizerie, dacă doriţi. Pe de altă parte,vă puteţi păstra noua imagine despre sine, dacă preferaţi. Şi ea vă aparţine, de drept.
