Re: Eu sunt...o minune!
Scris: 31 Oct 2016, 17:53
Draga Ilyuta, iti raspund aici si pentru celelalte mesaje.
Generatiile educate dinainte de ’89 au fost in cea mai mare parte formate din copii abuzati, soti violenti, sotii nefericite, mame impovarate de probleme, care trebuiau sa se ocupe singure de casa, copii, serviciu, cumparaturi, rude bolnave. Mai mult decat atat, e vorba de un sistem care fura idealurile unui om si-l forta sa traiasca in cusca, intr-o patratica mica mica de tot, fara sperante si fara drepturi multe. Dar si mai groaznic a fost ca, peste toate astea, nu a existat informatia, iar oamenii nu au putut sa afle ca a iubi un copil, un partener, un om inseamna a-l accepta asa cum este el, a nu-l modifica si a nu-l face copia fidela. E clar ca iubirea adevarata se poate afla oriunde, chiar si in cel mai sarac satuc de undeva sau in inima unui analfabet care sa nu stie nici sa se semneze, insa cand toata societatea traieste in violenta, cand o educatie precara si cu multe prejudecati se transmite de la o generatie la alta fara mari modificari si fara a elimina raul (violenta si abuzurile), atunci sansele sa intalnesti acei parinti care sa stie sa iubeasca din instinct, fara sa-i fi invatat cineva cum s-o faca, sunt mici.
S-au intamplat multe drame in acel regim, partenerii traiau urat, violenta in Romania era la cote extreme, copiii erau abuzati si maltratati, nu erau aparati de nimeni pentru ca toata societatea era putreda. Nu e de mirare ca existau foarte putini parinti care chiar stiau sa-si respecte si sa-si iubeasca copiii. Cei care am fost educati dupa ’89 am pornit in viata cu alte sanse, recunosc, iar explozia cartilor si informatiilor venite pe toate partile au fost si sunt cel mai mare castig pentru o fiinta care vrea sa evolueze. Cei dinainte nu au avut acest noroc si e nedrept, dar nici asa nu trebuie sa dispere si sa cada in depresie pentru ca se pot recupera multe, important este sa te adaptezi lumii pentru ca altfel iti ratezi viata. Si parerea mea despre viata este ca trebuie traita cu intensitate pana in ultima zi!
De obicei adultii care au dezvoltat dependente sau boli psihice sunt cei care in copilarie au fost copii deosebiti, cu suflet bun si care n-au stiut sa respinga toata informatia otravita, manipulatoare, schizofrenica venita din partea parintilor. Daca ar fi avut un dram de egoism si ar fi stiut prin instinct ca ei sunt cei mai importanti, ca si ei conteaza, ca si ei au dreptul la respect, sau ca valoarea lor de fiinte umane nu le-o poate lua un abuzator prin niste cuvinte mizerabile cu tinta clara, atunci ar fi rejectat fiecare cuvant otravit care le lovea in stima de sine si ar fi fost salvati. Dar pentru acest lucru trebuie ori sa te nasti cu o doza de egoism, ori sa te invete cineva de mic care e pozitia ta intr-o familie disfunctionala. Si cum sa ceri unui astfel de suflet sa aleaga bine la maturitate? Desfiintat de parinti 18-20 de ani, el va atrage doar un alt abuzator ca partener de viata, pentru ca nu are alta viziune, nu are curaj, nu are informatia. Si nu mai are ceva (ce i-a fost furat sau calcat in picioare ani de zile): sentimentul ca si el e valoros si ca si el merita tot ce e bun in viata asta!
Sa fii fericit ca ai devenit acum propriul tau stapan, este un sentiment urias care ar trebui sa-ti dea incredere si sa te faca sa nu te mai temi de esec sau greseala, care si ele fac parte din viata si chiar ti-o infrumuseteaza pentru ca simti reusita urmatoare la cote maxime! Grav este sa-ti decida cineva viata, acolo e drama, tu te temi ca ai devenit in sfarsit liber sa traiesti, sa decizi si sa simti asa cum iti spune sufletul? Ar trebui sa topai de fericire, crede-ma!
Tu ai o mare sansa, te-ai casatorit din nou, ai facut-o cu inima si cu ratiunea unui om trecut prin multe experiente si probabil ti-ai ales sotia si cu sufletul, cu sentimentele. Imagineaza-ti cati oameni sunt acum singuri si sufera, se spune ca singuratatea e cea mai groaznica, e o tortura care creeaza un gol pe care din pacate oamenii il umplu cu dependente de tot felul. Exista atatia oameni singuri care ar da orice sa fie in locul tau, poti sa vezi ca tu esti de o mie de ori mai bine ca milioane de oameni? Ai puterea sa nu te obisnuiesti cu binele din viata ta si sa te bucuri de el in fiecare secunda, doar gandindu-te ca altii nu sunt asa de norocosi ca tine? Si-atunci, cand constientizezi partile bune ale vietii tale, cum sa mai poata avea loc alcoolul intr-un suflet care poate invata sa fie fericit doar cu ce are bun? Aici pierd multi oameni, ca nu mai vad lucrurile pozitive din viata lor si se axeaza in mod extrem si eronat numai pe ceea ce (cred ei) ca e dezastruos. Orice om isi poate schimba viata cu vointa, munca, incredere, insa pentru asta trebuie sa faci un efort pentru ca toate lucrurile bune se fac cu efort.
Cu putine exceptii, oamenii in general au in viata lor multe lucruri pozitive de care sa se agate sau care sa-i faca fericiti, numai ca ei prefera sa nu le priveasca. Sunt oameni care au trecut prin atatea drame incat pentru ei a deschide ochii dimineata si a vedea ca inca exista, este o fericire! La polul opus, sunt oameni care daca n-au milioane in buzunar mereu, case, masini, relatii peste relatii, nu sunt fericiti! A sti sa te bucuri de orice lucru bun din viata ta este un atu, este avantajul care iti poate aduce fericirea!
Ilyuta, accepta-te TU asa cum esti si viata iti va fi senina.
Te salut cu simpatie si pentru ca ti-ai deschis putin sufletul in fata mea, iti doresc din inima numai bine, fericire si sa nu-ti mai fie frica de decizii! Fii fericit ca le poti lua, e mare lucru!
Generatiile educate dinainte de ’89 au fost in cea mai mare parte formate din copii abuzati, soti violenti, sotii nefericite, mame impovarate de probleme, care trebuiau sa se ocupe singure de casa, copii, serviciu, cumparaturi, rude bolnave. Mai mult decat atat, e vorba de un sistem care fura idealurile unui om si-l forta sa traiasca in cusca, intr-o patratica mica mica de tot, fara sperante si fara drepturi multe. Dar si mai groaznic a fost ca, peste toate astea, nu a existat informatia, iar oamenii nu au putut sa afle ca a iubi un copil, un partener, un om inseamna a-l accepta asa cum este el, a nu-l modifica si a nu-l face copia fidela. E clar ca iubirea adevarata se poate afla oriunde, chiar si in cel mai sarac satuc de undeva sau in inima unui analfabet care sa nu stie nici sa se semneze, insa cand toata societatea traieste in violenta, cand o educatie precara si cu multe prejudecati se transmite de la o generatie la alta fara mari modificari si fara a elimina raul (violenta si abuzurile), atunci sansele sa intalnesti acei parinti care sa stie sa iubeasca din instinct, fara sa-i fi invatat cineva cum s-o faca, sunt mici.
S-au intamplat multe drame in acel regim, partenerii traiau urat, violenta in Romania era la cote extreme, copiii erau abuzati si maltratati, nu erau aparati de nimeni pentru ca toata societatea era putreda. Nu e de mirare ca existau foarte putini parinti care chiar stiau sa-si respecte si sa-si iubeasca copiii. Cei care am fost educati dupa ’89 am pornit in viata cu alte sanse, recunosc, iar explozia cartilor si informatiilor venite pe toate partile au fost si sunt cel mai mare castig pentru o fiinta care vrea sa evolueze. Cei dinainte nu au avut acest noroc si e nedrept, dar nici asa nu trebuie sa dispere si sa cada in depresie pentru ca se pot recupera multe, important este sa te adaptezi lumii pentru ca altfel iti ratezi viata. Si parerea mea despre viata este ca trebuie traita cu intensitate pana in ultima zi!
De obicei adultii care au dezvoltat dependente sau boli psihice sunt cei care in copilarie au fost copii deosebiti, cu suflet bun si care n-au stiut sa respinga toata informatia otravita, manipulatoare, schizofrenica venita din partea parintilor. Daca ar fi avut un dram de egoism si ar fi stiut prin instinct ca ei sunt cei mai importanti, ca si ei conteaza, ca si ei au dreptul la respect, sau ca valoarea lor de fiinte umane nu le-o poate lua un abuzator prin niste cuvinte mizerabile cu tinta clara, atunci ar fi rejectat fiecare cuvant otravit care le lovea in stima de sine si ar fi fost salvati. Dar pentru acest lucru trebuie ori sa te nasti cu o doza de egoism, ori sa te invete cineva de mic care e pozitia ta intr-o familie disfunctionala. Si cum sa ceri unui astfel de suflet sa aleaga bine la maturitate? Desfiintat de parinti 18-20 de ani, el va atrage doar un alt abuzator ca partener de viata, pentru ca nu are alta viziune, nu are curaj, nu are informatia. Si nu mai are ceva (ce i-a fost furat sau calcat in picioare ani de zile): sentimentul ca si el e valoros si ca si el merita tot ce e bun in viata asta!
Sa fii fericit ca ai devenit acum propriul tau stapan, este un sentiment urias care ar trebui sa-ti dea incredere si sa te faca sa nu te mai temi de esec sau greseala, care si ele fac parte din viata si chiar ti-o infrumuseteaza pentru ca simti reusita urmatoare la cote maxime! Grav este sa-ti decida cineva viata, acolo e drama, tu te temi ca ai devenit in sfarsit liber sa traiesti, sa decizi si sa simti asa cum iti spune sufletul? Ar trebui sa topai de fericire, crede-ma!
Tu ai o mare sansa, te-ai casatorit din nou, ai facut-o cu inima si cu ratiunea unui om trecut prin multe experiente si probabil ti-ai ales sotia si cu sufletul, cu sentimentele. Imagineaza-ti cati oameni sunt acum singuri si sufera, se spune ca singuratatea e cea mai groaznica, e o tortura care creeaza un gol pe care din pacate oamenii il umplu cu dependente de tot felul. Exista atatia oameni singuri care ar da orice sa fie in locul tau, poti sa vezi ca tu esti de o mie de ori mai bine ca milioane de oameni? Ai puterea sa nu te obisnuiesti cu binele din viata ta si sa te bucuri de el in fiecare secunda, doar gandindu-te ca altii nu sunt asa de norocosi ca tine? Si-atunci, cand constientizezi partile bune ale vietii tale, cum sa mai poata avea loc alcoolul intr-un suflet care poate invata sa fie fericit doar cu ce are bun? Aici pierd multi oameni, ca nu mai vad lucrurile pozitive din viata lor si se axeaza in mod extrem si eronat numai pe ceea ce (cred ei) ca e dezastruos. Orice om isi poate schimba viata cu vointa, munca, incredere, insa pentru asta trebuie sa faci un efort pentru ca toate lucrurile bune se fac cu efort.
Cu putine exceptii, oamenii in general au in viata lor multe lucruri pozitive de care sa se agate sau care sa-i faca fericiti, numai ca ei prefera sa nu le priveasca. Sunt oameni care au trecut prin atatea drame incat pentru ei a deschide ochii dimineata si a vedea ca inca exista, este o fericire! La polul opus, sunt oameni care daca n-au milioane in buzunar mereu, case, masini, relatii peste relatii, nu sunt fericiti! A sti sa te bucuri de orice lucru bun din viata ta este un atu, este avantajul care iti poate aduce fericirea!
Ilyuta, accepta-te TU asa cum esti si viata iti va fi senina.
Te salut cu simpatie si pentru ca ti-ai deschis putin sufletul in fata mea, iti doresc din inima numai bine, fericire si sa nu-ti mai fie frica de decizii! Fii fericit ca le poti lua, e mare lucru!