Seninatate. Curaj. Intelepciune

[elsae85]

Buna,

Sunt Elsa si sunt alcoolica. N-am stiu cum sa denumesc acest subiect asa ca l-am inspirat din Rugaciunea Seninatatii, rugaciune care imi este foarte aproape de suflet. Cred ca se vede cam pe ce mi-am construit eu abstinenta, pe cei 12 pasi ai AA.

Povestea mea e una simpla, am inceput sa beau social, pentru a ma integra, fiind o fire introvertita si timida, inteligenta si cu pasiuni intelectuale pentru varsta mea, alcoolul m-a ajutat sa ma integrez. Sa fiu ca ceilalti, sa rad la glume proaste, sa imi iau gandul de la invatat si de la toate problemele lumii. Asta se intampla prin liceu, cand alcoolul nu era inca o problema, sau nu parea a fi. Nu beam mai mult ca altii, dar beam destul cat sa ma schimb, sa fiu acceptata.

Prin facultate deja beam mai mult ca colegele mele. Normal, la Facultatea de Drept, printre fetele cu bursa, eram singura care beam de stingeam. Dar inca nu era o problema, sau nu parea a fi.

Importanta dependentei mele s-a diminuat si mai mult in gasca noului mei iubit, gasca in care eram mic copil la baut, desi toti eram intelctuali (dupa cum se stie, alcoolismul nu e doar pentru o categorie de oameni - alcoolul nu distinge dupa educatie sau orice altceva). Atunci am auzit si prima oara de alcoolism ca boala, tatal iubitului meu fiind alcoolic. Unii alcoolici transforma persoana de langa ei in codependenti, eu m-am combinat cu unul care era deja codependent. Si codependent a ramas ani de zile. Am fost 8 ani impreuna si eu m-am despartit de el, el nefiind capabil sa se desparta de mine indiferent ce faceam.

In urmatorii ani am inceput sa pierd controlul. Aveam uneori amnezii, starea de voma de a doua zi o rezolvam tot cu alcool, deveneam rea cand beam, sufeream de gelozie alcoolica, ma uram pentru ca pierdeam numarul berilor baute sau a paharelor de orice, si, din 2014, in urma unei depresii, am inceput sa beau zilnic. Pentru ca stiam prea multe despre alcoolism, incepusem sa ma tem de sevraj atat de tare incat daca nu beam aveam stari de panica (mi-am facut si un ekg pe vremea aceea de teama de probleme cu inima, si nu aveam, aveam insa atacuri de panica).

Anul 2014 inceputul lui 2015 au fost cred ca culmea alcoolismului meu. Apoi,la mijlocul anului 2015, am iesit din relatia pe care o aveam, si m-am hotarat sa imi schimb viata. Dar inca beam zilnic. O bere, doua de multe ori, dar zilnic. Uneori 6 sau 10 beri. Alcoolul inca imi controla viata, pentru ca in lipsa lui eram nelinistita, anxioasa, speriata. Cautam de ceva vreme centre de ajutor, citisem despre AA, stiam pasii AA si despre grupuri, dar imi era rusine sa merg la grupuri, sa recunosc, sa admit ca e ceva ce nu pot face singura. Tanara, frumoasa, desteapta, cum sa admit ca eram alcoolica?

In 2016, la inceput, viata mea era mai buna, meditam, mergeam in parcuri, imi cautam un nou loc de munca. Dar beam zilnic. Si simteam ca asta ma tine pe loc. Insa frica de sevraj ma facea sa beau. Evident, era o frica pe care eu mi-o provocasem, ca sa am motiv sa beau. Dar atunci, era reala.

Si in luna mai 2016 s-a intamplat o minune. Sora mea, care sesizase si in trecut ca am nevoie de ajutor, m-a internat intr-un centru de tratare a dependentelor. Prima saptamana a fost chinuitoare, plangeam intr-una, ma simteam sfarsita, degradata, ultimul om. Apoi, incet, incet, am inceput sa ma iert, sa vorbesc, sa ii iert pe cei din jur, sa descopar traumele din copilarie si alcoolismul parintilor mei care ma influentasera. M-am iertat si am iertat.

Abstinenta mea nu a fost si nu este o lupta. Am renuntat la lupta cand mi-am admis neputinta. Acum am alta viata, un oras nou, clienti (sunt avocat), un iubit nou care ma iubeste maxim (dar e alcoolic si abstinenta lui e o lupta continua din pacate), am speranta.

Accept ceea ce nu pot schimba, desi e uneori ceva ce vine usor, uneori o decizie constienta, uneori e o decizie grea. Ma schimb pe mine pentru ca e unicul aspect al vietii mele pe care il pot schimba, si ma rog zilnic.

Pentru cei care au citit pana acum am un singur gand de impartasit: daca eu as fi ramas pe forumuri si doar pe forumuri, nu as fi fost acum abstinenta, alcolismul e o boala a sufletului, nu doar a trupului, si are nevoie de suflete pentru a fi vindecata, adica pentru a primi antidotul abstientei, eu am castigat cand am cerut ajutor si am renuntat la lupta. Lupta cu alcoolul, lupta cu mine, lupta cu cei din jur. Si unica modalitate in care pot castiga e sa nu lupt. Doar azi. Si azi. Si azi. Si azi.

Va doresc tuturor abstinenta senina si va multumesc ca existati! Multumesc tuturor celor ce impartasesc povesti pe acest forum si prin orice alte mijloace! Povestea noastra e aceeasi, chiar daca scrisa cu alte litere, si solutia e aceeasi, abstinenta senina!

[Airam]

Buna Elsa,
M a impresionat povestea ta.
Te îmbrățișez cu drag, Maria.

[styx]

Bine ai venit Elsa!
Mulțumesc pentru împărtășire!
Abstinență senină! Doamne ajută!

[elsae85]

Buna, dragilor!

Multumesc pentru urarile de bun venit.

Eram sigura ca formularea cu "am castigat" va crea unele pareri. Continuarea era ca unica modalitate prin care pot castiga in continuare e sa nu lupt.

Nu cred ca ar fi bine sa fiu prea sigura pe mine ca asa as fi poate tentata sa arat ca pot controla alcoolul si asta e cale sigura spre recadare.

Sper ca povestea mea va ajuta macar o persoana care nu are curaj sa admita ca are o problema sa recunoasca si sa inceapa recuperarea.

Elsa

[ellavisin]

Buna Elsa.Ma numesc Ella si sunt alcoolica.
Am citit povestea ta si ma regasesc in ea.Tot ce pot sa iti spun este ca iti admir optimismul si increderea.Eu le cam duc lipsa.
Am recazut dupa trei ani de abstinenta ,cred ca deaceea nu am incredere in mine.Si asta este un avantaj pt ca asa sunt in alerta si nu ma mai las prada acestui viciu.
Iti urez succes in tot ceea ce iti propui.Cu drag ella

[styx]

Exemplul nostru , a celor care ne-am recuperat poate fi punctul de pecare pentru oricare alt om acre are probleme cu consumul abuziv de alcool si intră pe forum. Dar să nu uităm că nici noi nu beneficiem decât de ziua de azi abstinentă!
Abstinență senină! Doamne ajută!

[elsae85]

Buna,

Ella, ti-am citit povestea si te felicit ca ai revenit la abstinenta. Cu siguranta iti e greu acum dupa o recadere dar e si asta parte a bolii (la fel cum era candva speranta de a controla acloolul de tura asta). Important e ca ai revenit si ca doar azi nu bei. Apoi vine alt azi. Si alt azi. Fii optimista, ai de ce!

Styx, ai un motto genial. Felicitari pentru abstinenta ta si pentru ca ne scrii si noua, celor noi, ca sa avem o imagine frumoasa ca se poate trai mult si bine fara alcool. Eu la inceput pe acest forum citeam povesti de-a celor cu abstinenta indelungata si mi se pareau de domeniul fantasticului.. Cum sa nu bei? Niciodata? Adica ce faci de ziua ta, de Craciun, de Revelion, la nunti? Acum ama flat ce faci, bei... dar nu alcool..

Va multumesc tuturor ca existati si va doresc abstinenta senina!

[styx]

Multumesc pentru răspuns Elsa!
Eu am intrat pe forumul acesta când aveam o zi de abstinență, aveam alt topic ,,Salutari!, nu am scris imediat ci dupa o perioada de tatonat terenul :zambetoi: ... să vad cine sunt oamenii astia de scriu atât de frumos despre recuperarea lor... am fost primit cu bratele deschise si am rămas aici cu perioade mai scurte sau un pic mai lungi de nepostat, dar intrând aproape zilnic să citesc forumul, iar când am mai crescut în abstinență mi-am permis sa ofer celor care aveau nevoie , o sugestie vis a vis de problema lor, care este si problema mea. Scriind aici îmi fac în primul rând un serviciu mie, mă ajută să nu uit cine sunt si ce sunt. Dăruim ca să păstrăm! Fiecare zi la rândul ei!
Abstinență senină! Doamne ajută!

[ellavisin]

Buna elsa.
Multumesc pentru cuvintele frumoase.Optimismul mi-l insuflati si voi.
Va multumesc si va pup.

[dani]

Buna Elsa si bun venit pe Forum!

Eu sunt Ilie dar deocamdata nu ma pot loga cu numele meu drept pt care un timp voi scrie de pe contul lui Danisor, bunul si dragul meu prieten! :hug:
Am citit ceea ce ai scris si povestea ta este povestea mea, a noastra...
O singura remarca vreau sa fac pentru mine: pentru fiecare care isi doreste cu adevarat abstinenta exista o CALE si sa stii ca sunt si persoane care au reusit numai cu Forumul acesta, ca si mine de exemplu. :cuminte: :hug: Toti prietenii de-aici incepind cu Old TUDOR au contribuit la formarea mea, cel de astazi.Deci daca iti doresti cu adevarat, POTI si exact cum ai spus prin ACCEPTARE si RENUNTARE LA LUPTA, PIERZI CA SA CISTIGI, POTi REUSI :susoteli: :zambetoi: Cu intelepciunea capatata aici,merg din cind in cind la un grup AA, ca nu cumva vreodata sa uit de unde-am plecat dar baza a fost Forumul cu toti prietenii de pe el si-i multumesc pentru asta lui DUMNEZEU! :cuminte:
Mult succes si tine aproape!
ilie :jos-palaria: