Ajutor! Imi doresc abstinenta.

[Airam]

Draga Dora, poate te-ar ajuta sa vorbim la telefon, ce zici?

[Ambasador]

Daca ati sti ce zi absolut uzuala am avut astazi prieteni! Nimic nu a semanat cu furtuna de asta-noapte. Nici un nor nu a mai fost pe cer, doar soare!

Ce mi s-a intamplat aseara? O dorinta. O pofta de bere, mai corect. Zis si facut. Cumparat si consumat. Fara nici o remuscare prealabila. Nu. A existat obsesia si atat. Si implinirea acelei obsesii, bineinteles. Cine sa ma opreasca in miez de noapte, nu? Cantitatea celor aproape 2 beri insa mi-a adus la sfarsit un adevar extrem de dureros. SUNT O PERSOANA ADICTA! De aceea am si afirmat ca abisul abia se deschide pentru mine.. Asadar, cum voi arata eu pe viitor? Cum ma voi descurca eu cu aceasta adictie? La fiecare recadere simt cum ea imi otraveste existenta, imi imbolnaveste spiritul putin cate putin. Si doare atat de mult! Tocmai aceasta ADICTIE. EA.

Am nevoie si altfel de voi. Am nevoie de un telefon salvator. Trebuie sa stiti ca nu voi putea vorbi decat in anumite momente ale zilei. Nu sunt mai niciodata singura... ! Va voi trimite pe mail numarul meu Iliuta si Styx cu rugamintea ca in limita timpului vostru disponibil sa il transmiteti si Mariei.

PS: Ati scris minunat astazi, am fost fericita sa va citesc! Multumesc!

[Airam]

[styx]

Hello Suflet fain!
Receptionat mailul, trimis mai departe si lui Măriuca!
Mă bucur tare, tare mult că esti bine!
Zi frumoasă si deară linistită să avem!

[admin]

Fiecare "alunecare" catre consum este mai degraba o ocazie de a invata ceva despre schemele interne de operare, despre felul in care creierul gaseste calea inapoi catre substanta care ii produce placere si "usureaza mintea" de emotiile negative. Nu i-as spune abis, ci mai degraba oportunitate de invatare. Nu i-as spune otrava, decat in masura in care te invinovatesti excesiv pentru asta, si atunci otrava nu este despre adictie ci despre absenta compasiunii fata de tine insuti. Otrava este probabil despre faptul ca la fiecare recadere iti spui ca nu esti in stare sa rezisti poftei/alcoolului. Doar prin compasiune putem vedea adevarul si putem progresa. Dorinta din seara trecuta a avut un substrat emotional, constient sau subconstient. A fost oboseala, plictiseala, bucurie, a fost o vorba spusa la munca, a fost un gand legat de ceva din viitor, cert este ca, "comanda" de a consuma nu se poate materializa fara un catalizator. Asa functioneaza mintea.

[Ambasador]

Catalizatorul in ce ma priveste, a purtat cam intotdeauna numele de NESOMN. Un nesomn insa extrem de agitat, incarcat cu emotii, ganduri, griji, emotii, planuri.. Si iata-ma aici. Spre acea “alunecare” despre care imi vorbeai Admin. Una din care imi doresc cu adevarat sa invat. Insa... avand in vedere latura mea emotionala, nu mai sunt sigura de nimic. Stiu sigur atat, acum. Devin din ce in ce mai adicta. Simt transformari la nivel mental in ultima vreme, iar gandurile mele tot duc dorul acelor mici momente de “uitare”. Cu asta ma lupt acum, de fapt. Cu dorinta de a opri cangrena aceasta. Sper sa si pot. Cu adevarat, sper!
Prin voi, stiu ceva. Imi daruiti lectii pe viata!
Iti multumesc Admin! Va multumesc!

[admin]

Ma bucur ca ai identificat o posibila sursa pentru alunecare. Variate surse estimeaza ca un adult ia zilnic in jur de 35.000 de decizii. Tind sa le dau dreptate pentru ca un studiu al unei universitatii zice ca luam 226.7 decizii zilnic, doar referitor la mancare. Tinand cont de aceste date este cumva absolut normal ca spre sfarsitul zilei, capacitatea noastra de a lua decizii sa fie foarte scazuta si mai putin constienta, bazata pe impulsivitate, automatisme samd. Incearca sa adopti un stil de viata in care starea ta de bine sa devina o prioritate. Emotiile, gandurile, grijile, toate pot fi explorate si analizate intr-o relatie terapeutica astfel incat ele sa nu puna o presiune suplimentara pe umerii tai. Cu siguranta poti, si e minunat ca iti doresti. Continua sa scrii si sa ceri sprijin. Cu drag.

[Ambasador]

Multumesc Admin si Iliuta pentru incurajari.

Increderea voastra in mine, da culoare abstinentei mele atat de dorite! Stiu in profunzimea gandurilor mele, in subconstientul meu cel mai ascuns, stiu ca doar o buna gestionare a emotiilor imi poate aduce seninatatea. Dorinta exista, putinta si ea, mai ramane doar clipa. Acea clipa cand doar singura mai pot decide felul in care imi va fi somnul de fiecare seara. Linistit si senin sau fara pic de simtire? Si atunci stiu ca va trebui sa aleg. Mereu si mereu. Atunci va trebui sa controlez acea TRAIRE. Sa o fac prietena mea. Sa fie confidenta mea. Sa ma inteleaga. Sa stie cum sa ma convinga, mai ales! Posibil doar intr-o secunda.

[Ambasador]

[Ambasador]

Cei care nu si-au gasit impacarea, le doresc sa aiba parte de ea. Cei care nu au invatat ce inseamna abstinenta, au tot timpul sa o invete. Cei care nu cred inca, acum mai mult decat oricand trebuie sa o faca. Paste fericit, prieteni dragi!