Pagina 68 din 115

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 30 Iun 2018, 11:12
de Ambasador
Buna dimineata prieteni!

Aseara am fost foarte aproape de a incerca un pahar cu bere. Probabil ca nu ar fi fost bai, insa m-am ambitionat sa-l refuz. Ce-a fost prin gandurile mele atunci, poate vreti sa stiti. Ei bine, am aplicat "metoda" lui Sobri (iti multumesc Sobri pentru buna inspiratie!). Si anume, am incercat cumva un dialog intre eul meu bun si eul meu rau. Cel rau bineinteles ca ma indemna sa uit de orice precautie, imi cerea sa uit de motive, de demnitatea mea pana la urma. Eul meu cel bun a fost insa mai puternic, a venit cu argumente mult mai credibile. M-am gandit asa: alcoolul nu exista pentru mine, are gust oribil, alcoolul este otrava, el imi aduce un rau fizic de care chiar nu am nevoie. De ce-as avea? E ca si cum am alege singuri sa ne mutilam sanatatea, cu buna stiinta, fara vreo farama de constiinta. Ingrozitor.

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 03 Iul 2018, 08:24
de Ambasador
Icon pentru mine:

"... Oricit de mult mi-am propus sa devin abstinenta in trecut prin vointa proprie si am rezistat un timp mai lung sau mai scurt,nu mi-a iesit si ulterior am esuat... ACCEPTAREA faptului ca am o problema cu alcoolul si ceea ce am invatat aici pe Forum m-a ajutat pe mine..."

Iti multumesc Vizitator123$5 pentru vorbele tale. Ele dau practic definitia cea mai profunda a abstinentei!

PS: Datorita tie, inteleg mult mai bine abstinenta!😘

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 09 Iul 2018, 19:56
de Ambasador
Nu am adormit zambind, insa cu siguranta m-am trezit zambind draga mea Vizitator123$5! Clipul ma pune pe ganduri de fapt,.. ma face sa doresc si pentru puii mei o chitara! 😉😘

Apreciez gandul tau Vizitator123$5. Intr-o lume haotica, intr-o zi nebuna, intr-o clipa obosita a fost tot ce a contat pentru mine. Un gand bun, un gand drag. Gandul tau. Iti multumesc!

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 11 Iul 2018, 19:14
de colica zis alcoolica
Buna seara prieteni !
Nu știu de ce îmi plac problemele , sunt dependent de ele ;)
Iliuță ,cred că primul care se trezește bând o cafea este numărul trei .

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 12 Iul 2018, 01:01
de Ambasador

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 27 Iul 2018, 23:40
de Ambasador
Marturisire.

Puritate. Vise. Unde mai sunt ele dupa 40 de ani? Ei, iata un peisaj frumos, o poza frumoasa pe desktop: cer senin, nori pufosi si albi, nisip alb si fin, soare,.. viata! Poate. Dar cum ramane cu bucuria? Cu bucuria insasi de a iubi pur si simplu viata? Cum ramane cu sufletul chinuit si suferind cateodata? Exista vreun doctor pentru el? Exista vreun leac? Regretele tarzii nu stiu sa vindece. Stiu doar sa raneasca. Mai ales in singuratate. Ce-mi doresc, de fapt? Sa nu uit sa traiesc. Sa fiu fericita iar. Sa revin un fan al romanelor de dragoste, al cititului pasional, al dorintelor cu iz de basm. Hei!!! Lucru implinit, de fapt! Aveam varsta inca frumoasa de nici 31 de ani cand mi-am cunoscut printul printr-o strangere de mana destul de timida si retinuta. Un fel de “blind date” daca se poate spune asa. Si Doamne! A fost chimie curata! ! In nici 10 luni primeam inelul de logodna. In nici un an si jumatate, a venit pe lume cel mai scump dar: primul meu baietel. Mirific. Fericirea absoluta. Implinirea absoluta. Clipele au devenit minunate, unice. Si in nici doi ani, al doilea miracol! Un al doilea sufletel in viata mea. Ei bine, da. Fericirea a atins momentele culminante atunci. Fericire, si iar fericire. Griji?? Sigur cu da! Ajutor, insa?? Mereu din partea printului meu frumos, descurcaret, destept si iubitor. Neconditionat. Iar timpul… s-a scurs pe nesimtite aproape. Treptat insa, au venit si momentele de cumpana. O involutie verbala pe cat de neasteptata pe atat de inexplicabila a celor doua minuni mici ale vietii mele. Centrul universului meu. Refuzau sa inteleaga, refuzau cuvintele, refuzau o dezvoltare a varstei pur si simplu. Si atunci a inceput lupta mea. Efortul meu de a ajuta continuu, fara incetare, zi de zi, clipa de clipa. Imi doream pur si simplu normalitate , imi aduc aminte. Dar lucrurile nu pareau sa urmeze un curs natural. A venit totusi cu promisiuni, cu sperante. Prima minune a vietii mele, dupa 5 ani de viata si luni intregi de terapie logopedica, am auzit prima fraza miraculoasa: “Mama, eu stiu sa vorbesc!” . Si atunci am zambit dupa atat de mult timp!... Dar nu!! Nu a fost de-ajuns! Puiul numarul doi din viata mea, mult mai vioi si incredibil de independent a inceput sa dea semne de involutie cam pe toate planurile.. Am inceput iar: specialisti, teste, studii publicate, etc. Cautam raspunsuri, cautam rezolvari! Si .. din pacate, inca mai caut! Chiar daca acum, astazi… pare putin mai promitator totul. Pare ceva cu mare greutate si efort recuperabil, dar totusi recuperabil.
In calitate de mama, unde ma aflu eu astazi? Intr-o criza profunda de personalitate, de lacune puternice in cariera, in viata mea sociabila, in propria mea relatie cu partenerul visurilor mele, cu tot ceea ce ar insemna o viata linistita, impacata si nicidecum atat de anxioasa pe alocuri. Acum cateva zile am implinit 42 de ani, iar dorintele mele au fost urmatoarele: sa devin un om mai bun, sa am grija mai mult de sanatatea mea si mai ales sa ma iubesc mai mult! Sa fiu pe acel plan primordial. Macar cateodata. Ce credeti?? Desigur ca am esuat! Mi-am incalcat propriile promisiuni. De ce? Pentru a le fi bine celor dragi mie. Sincer, ma aflu intr-o mare cumpana a vietii mele. O viata care in ultima saptamana a avut parte de alcool in fiecare seara. Bere disperata si toxica. Bere nici macar masurata. Ceva la modul: hai sa uit! Dar ce credeti? Disperarea mi s-a intors infinit in suflet. Nici macar nu-mi mai gasesc identitatea. Cine sunt eu azi? Ce valoare mai am eu? Si mai ales: de ce ma uraste atat de tare oglinda asta in fiecare dimineata? De ce am ajuns de la iubire la ura de sine atat de facil? Nu prea merit, cred. Familia imi este rai, si totusi iadul imi tot da tarcoale. Ma indeamna la cronicizarea unei boli atat de detestabile. La alcoolism. Nimic nu ma mai poate salva. Nimic nu mai poate fi profilaxic la mine. Nu cred. Tot ce mi se intampla astazi nu poarta decat o singura definitie: dependenta! E-atat de trist sa te simti atat de neajutorat si totusi sa nu incetezi nicicand sa ceri ajutorul!

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 28 Iul 2018, 00:14
de Ambasador
Iti multumesc Vizitator123$5 pentru un raspunsul surprinzator de prompt! Sincer, nu ma ateptam la vreo reactie imediata in eterul acesta atat de fad din ultimele zile, de pe forum. Ce pot sa spun? Partenerul meu de viata, ramane pentru mine si acum printul din romanele mele de dragoste din tinerete. A reprezentat idealul daca vrei: casa construita in oras pe fortele proprii, 3 job-uri la un moment dat, intreprinzator, doctor, talie de manechin, ochi verzi-albastri, tot ce vrei..! Sigur, probleme, certuri si neimpliniri exista. Nu te mint. Dar dragostea exista. Iar asta ne uneste inainte de orice.
Mai degraba problema o reprezint eu. Cum sa fac sa-mi fie bine iar? Sa revin la abstinenta linistita si senina de acum cateva zile? Cum sa ma opresc din incranceneala asta alcoolica? Nu stiu ce D-zeu vreau sa dovedesc? Nici macar nu pot sa uit. Nici macar nu ma face sa ma simt mai bine. Mai constientizez multe, vezi bine. Dar nu e bine. Stiu macar atat.
Ce ma ingrijoreaza cel mai tare? Simt ca nu ma mai pot opri. Ca nu mai am putere sa ma mai opresc. Ca tot as vrea acest alcool "iertator" de necazuri. Si ce e mai grav: ca nici macar nu-mi pasa! Ca totul e mult mai rau. Mult mai greu de oprit. Asta ma doare cel mai tare. E ca un tavalug stii? Iar eu, il las sa rostogoleasca mai tare si mai tare cu o nepasare rece precum gheata. A naibii noapte. A naibii ganduri. Le urasc. Ma cam urasc.

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 28 Iul 2018, 00:35
de Ambasador
PS 1: Sa stii ca am fost foarte atenta la emoticoanele tale ganditoare Vizitator123$5.. Dar sunt in asentimentul tau. Nu vom inceta nicicand sa fim prietene!

PS 2: Imi cer iertare pentru lipsa de raspunsuri cu privire la ultimele mesaje de pe forum, insa vina mi-a interzis acest drept onorant!

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 28 Iul 2018, 11:29
de sobrichet
Buna Dora,

Sper ca dimineata asta sa te prinda intr-o forma mai aptimista, chiar daca nu este ea chiar senina totusi e vara.

In primul rand iti urez un " La multi ani! " la maxim! Imi era greu sa-ti dau o varsta, te apreciam undeva intre 30 si 50. Cateodata imi pari mai tanara, alta data mai matura. Oricum esti al o vartsa frumoasa.

Nu stiu cum sa incep, parca vreau sa-ti spun mai multe lucruri si toate deodata. Marturisirea ta ( iti apreciez mult curajul si sinceritatea, pe langa celelalte calitati ) m-a rascolit. Imaginea care mi se formase despre tine era total eronata. Imi cer scuze, probabil ca uneori in mesajele mele catre tine aceasta imagine si-a lasat amprenta. Te credeam usor copilaroasa si rasfatata. realitatea arata cu totul altceva. Te rog nu te supara pe mine, nu judec pe nimeni, nu-mi formez o parere definitiva si batuta in cuie espre cineva, dar involuntar in mintea mea o impresie tot se formeaza despre persoanele cu care intru in contact. Sint constient de asta si de aceea nu vreau sa-mi definitivez parerile despre oameni. Acum ca ti-am spus, ma simt mai putin stanjenit.

Acum inteleg mai bine motivul episoadelor tale scurte de prabusire, controlata totusi. Cred ca trebuie puse in seama oboselii fizice si psihice. Dupa un somn bun altfel vei vedea lucrurile. Iar daca totusi nu poti sa te odihnesti, macar sa constientizezi ca oboseala face ca lucrurile sa para mai intunecate decat sint de fapt, si sa incerci sa amani gandurile pentru alta data. Sa te concentrezi doar pe ccea ce ai de facut atunci. Si, da, cum zice si Vizitator123$5 ( mie mai mult imi place sa-i spun Ilie ) nu-ti mai fa griji din cauza alcoolismului. Aluatul din care esti tu facuta nu va putea niciodata sa fie alterat de alcool. tot oboseala te face sa te sperii si de existenta acestei posibilitati. La tine nu se pune problema, chiar daca tu nu esti prea convinsa da asta. Banuiesc ca si ceilalti colegi forumisti sint mai degraba in asentimentul meu decat in al tau din acest punct de vedere. Cu siguranta dimineata ai mai multa incredere in tine, si oglinda te priveste frumos si cu admiratie. Nu te mai uita seara tarziu in oglinda ca e obosita si ea si se supara pe tine ca o deranjezi.

Din pacate trebuie sa plec si nu mai pot sa scriu acum. As mai povesti cu tine cate ceva despre tinerete, visuri, chimie, dragoste vs. iubire, copii si responsabilitatile adiacente, planuri primordiale si secundare, etc... .

O lasam pe alta data, bine? Promit sa continuam povestile. Daca vrei si tu, binenteles.

Iti urez o zi linistita si-ti recomand multa rabdare si odihna. Imi pare ca ai avea nevoie, mai ales de odihna.

Cu drag,
Sobrichet.

Re: Ajutor! Imi doresc abstinenta.

Scris: 28 Iul 2018, 15:02
de colica zis alcoolica
Buna Doruta si la multi ani , cu multe bucurii si impliniri !
Eu am inteles ca nu conteaza ce bei( alcool de calitate sau nu), nu conteaza de cat timp bei , nu conteaza de cate ori bei , dar conteaza ceea ce se intampla dupa prima gura de alcool . Daca tu insati te consideri a fi o persoana alcoolica , eu cred ca problema este serioasa .
O zi buna Doruta si multumesc pentru impartasirea trairilor tale !