Ajutor! Imi doresc abstinenta.

[Ambasador]

Buna Sobri, buna prieteni dragi!

Sobri, scuze pentru intarzierea raspunsului. La vremea cand am citit mesajul tau imi aduc aminte ca mi-a facut tare bine. Cum si la mine IMPACAREA aceea se incapataneaza sa vina, am retinut ceva foarte important. INCERCAREA. Voi continua sa incerc sa ajung la acea stare de liniste interioara si de indiferenta fata de alcool. Nu stiu cum, iti recunosc. Mie alcoolul nu mi-a fost atat de dusman in viata incat sa-l urasc atat de mult. Iata un paradox. Doresc sa renunt la ceva ce stiu cu siguranta ca imi poate face rau pe termen lung, dar cumva ma simt nevoita sa-mi iau motivatia dintr-un viitor ipotetic, nicidecum dintr-un trecut cu rani in suflet. In paralel cu toate acestea, continui profilactic (cum a spus si Vizitator123$5) sa ma documentez. Nu-mi strica. Ma mentine intr-o lume in care alcoolul nu are ce cauta. Chiar astazi citeam un articol interesant si m-am gandit ca ar fi benefic sa-l postez sub "umbrela" topicului meu.

"Ce se intampla, pas cu pas, daca nu bei alcool timp de 12 saptamani


E vara, canicula, perioada perfecta pentru o bere rece. Sau doua. Sau trei. Si cum e cald seara de seara, te poti trezi ca ti-ai facut un obicei din a te relaxa cu o halba in fata, in mare parte din zilele saptamanii.

Si daca tot ai vazut ca actioneaza ca un relaxant, e posibil sa mentii obiceiul chiar daca vara trece, eventual inlocuind berea cu vin, iarna. Iar la un moment dat te vei uita in oglinda si vei vedea ca pielea ta nu mai e cum era. Iar acest simptom e dintre cele mai putin grave. E primul pas in a constientiza raul pe care ti-l face alcoolul.

Vestea buna e ca nu e deloc prea tarziu sa renunti la alcool, efectele fiind imediate, conform Daily Mail.

In 24 de ore
Ok, ai renuntat abia de ieri la alcool, asa ca e posibil sa fii inca mahmur. Insa pe masura ce orele trec, alcoolul va fi eliminat din organism si incepe imediat detoxifierea.
Nivelul de zahar din sange se normalizeaza, vei gandi tot mai limpede, depresia va trece si vei aprecia ca ai mai multi bani in buzunar, explica dr. Niall Campbell, expert in depedenta de alcool la un spital din Londra.

In decurs de o saptamana
Alcoolul este nociv inclusiv pentru somn. Ai crede ca gratie lui dormi bustean, dar in realitate el e cel care te trezeste in miez de noapte, pentru a te trimite la toaleta.
Alcoolul este diuretic si incurajeaza corpul sa elimine fluide inclusiv prin transpiratie. Din nou somnul va fi deranjat, pentru ca te vei trezi sa bei apa. Vestea buna e ca daca ai renuntat la alcool, somnul se imbunatateste in decurs de o saptamana.

In decurs de doua saptamani
Alcoolul irita stomacul si duce la reflux gastroesofagian. Renunta la alcool si ai scapat si de aceasta problema.
In doua saptamani de abstinenta e posibil sa remarci si ca ai slabit putin. Alcoolul are destule calorii: un pahar de 250 de ml, la cina, vine cu un surplus de 228 de calorii. Asa ca doua pahare de vin, seara, iti aduc calorii cat un hamburger, eventual cu ceva maioneza. Si vorbim despre "calorii goale", fara continut nutritiv.
Daca deja ai renuntat la alcool, iti va fi mult mai usor sa slabesti. Un pic de grija la alimentatie, un pic de miscare, si kilogramele in plus vor pleca.

In decurs de 3 - 4 saptamani
Alcoolul, consumat in exces, mareste tensiunea. Caloriile mentionate mai sus duc la ingrasare, ceea ce, din nou, duce la cresterea tensiunii.
Simpla renuntare la alcool va face ca valorile tensiunii sa scada. Dupa 3 - 4 saptamani rezultatele se vad negresit.

Peste o luna
O luna de abstinenta se traduce printr-o infatisare complet schimbata. Alcoolul este toxic pentru cel mai mare organ al tau, pielea. Aceasta devine tot mai putin elastica, iar imbatranirea ei e accelerata.
Din nou, simpla renuntare la alcool va face ca pielea sa nu imbatraneasca prematur si sa-si recapete tonusul.

In decurs de 4 - 8 saptamani
Starea ficatului se imbunatateste. Ficatul poate procesa mici cantitati de alcool, insa bautul in exces il inflameaza si se ajunge la hepatita alcoolica. In primele stadii, boala e "muta", adesea fara simptome, asa ca se poate ajunge, daca nu se iau masuri, pana la ciroza, o boala permanenta.
Un pahar de 175 de ml de vin baut zilnic, daca esti femeie, timp de doua sau trei saptamani, si e destul de probabil sa apara steatoza hepatica sau ficatul gras, ficatul transformand glucoza in grasime. Renuntarea la alcool va face ca aceasta etapa sa fie reversibila.

In decurs de 12 saptamani
Bautul in mod constant si excesiv duce la modificari la nivelul celulelor sangelui, in sensul ca acestea cresc. Nu mai transporta eficient oxigenul, obosesc, ceea ce afecteaza intreg organismul.

12 saptamani de abstinenta sunt suficiente pentru ca aceste celule sa-si revina, iar energia sa urce la cotele de dinainte de excese."

http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/al ... ni-1426394

[Ambasador]

Nu prea dorm decat jumatati de noapte in ultima vreme, insa e drept ca si somnul il am pana la ora 22 cel tarziu. Asa simt eu ca pacalesc serile. Stiti voi, serile cand gandurile ma duceau mai mereu la acel “somnifer” toxic, la alcool. Am gasit cred solutia cea mai potrivita. Scurtez serile, reducand astfel riscurile posibile. Ma simt energica, nu ma plang. Ma trezesc in jur de 3-4 dimineata in general si astept cu nerabdare zorii zilei ca un copil ce urmeaza sa primeasca jucaria lui preferata. Si mai e ceva. Linistea. Pe langa luciditate, mai e si atat de multa liniste! Am timp sa scriu, sa concep planuri, proiecte, sa ma delectez in fata unui film bun, orice imi incanta sufletul.
Intr-un timp imi veneau tot felul de idei. Cautam febril o dependenta cu iz de pacat.. Una usor interzisa daca s-ar putea si totusi inofensiva. Am intors gandul asta pe toate partile, am cochetat cu fel si fel de idei. Ba chiar mi-am zis ca nu ar fi rau sa ma apuc de fumat, sa ies intr-un club cu colegii de facultate, sa plec singura intr-un concediu.. Stiti voi, fel si fel de ganduri nebunesti. Dar mi-am dat seama ca nu as mai fi fost eu. Cautam de fapt dependente artificiale. Nimic contructiv, nimic sanatos, nimic de durata. Si uita asa.. dupa zbucium si iar zbucium am descoperit cum sa-mi pacalesc viciul meu secret apeland la nimic altceva decat la timp.
Ei bine da, sunt multumita azi de mine. Sunt fericita sa pot zambi, sa pot spera, sa calc demn, cerebral si responsabil prin viata.

Va imbratisez prieteni.

[And_y]

Buna seara Ambasador,
Ganduri cu fumatul am avut si eu, mai ales ca inainte cand ma imbatam daca era de fata cineva care fuma, trageam si eu. Sunt convins ca daca as i trage doar un fum m as apuca de fumat, desi inainte nu fumam, si de la tigare la alcool nu e decat un pas.

[Ambasador]

Buna seara prieteni, buna seara Andy, buna draga mea Vizitator123$5!

Ce fac eu de fapt? Sap si tot sap dupa raspunsuri, dupa rezolvari, dupa solutii datatoare de liniste sufleteasca. Zbuciumul meu isi are originea tocmai in placerea viciului. Unul, nici macar nu mai conteaza care. Nu e alcoolul, atunci sa fie fumatul. Dar nu poate fi fumatul si atunci imi ramane cafeaua. Cafeaua o consum, insa niciodata n-ajunge. Ce vreau eu de la viata atunci? Ce placere lumeasca m-ar multumi? Ce mi-ar aduce linistea pana la urma? Ce m-ar putea face sa uit pur si simplu de cuvantul alcool? Nu stiu, jur! Tanjesc dupa putina "nesimtire bahica", cred ca asta trebuie sa fie. Ea imi aducea, cel putin temporar, o nepasare atat de odihnitoare. Una inchipuita, desigur. Acum viata imi pare pe alocuri cruda, infinit mai grea, dar nespus de frumoasa. Ce sa aleg asadar? Calea usoara sau calea cea grea? Uff, purgatoriu curat, va zic.

[Ambasador]

Recunoscatoare.

Sunt recunoscatoare. Pentru ce sunt eu recunoscatoare?
O soapta imi transmite in urechi parte din prezent, parte din trecut. Imi cere un “remember” al faptelor mele de azi de de ieri. Dupa zile senine, cred eu ca se impune chiar sa multumesc.
Asadar, sunt recunoscatoare pentru mintea mea. Daca as fi lasat alcoolul sa-mi fie partener de fiecare seara, in mod sigur mi-ar fi distrus mare parte din pretiozitatea acestei vieti. In stare de continua euforie ar fi fost greu sa o mai percep, asta e clar. "Casatoria" dintre minte si alcool nu are sorti de izbanda. Nu poate fi vorba de dragoste aici, doar de inconstienta toxica. Uff, ce bine ca am divortat! Cum ar fi fost sa traiesc langa cineva langa care efectiv as uita cum sa traiesc, langa cineva care mi-ar micsora la propriu creierul, ucigandu-i celulele zi de zi?
Sunt recunoscatoare pentru corpul meu. Dincolo de urmarile care erau atat de vizibile inainte: mahmureala de dimineata, starea de rau, acumularea unor kilograme in plus, chip inrosit, ochii sticlosi.. La pachet incepusera sa vina si multe altele alarmante. Palpitatii, dureri in piept, somn de proasta calitate, dezhidratare, etc. Plus riscurile de imbolnavire. Acestea nu le luam in calcul mai niciodata cand ma delectam langa un pahar cu alcool. Risc de diabet, boli de inima, boli de ficat, cancer, probleme de imunitate si asa mai departe.
Mai sunt recunscatoare pentru copiii mei, pentru familia mea frumoasa si care merita sa se mandreasca cu mine, nu sa le fie rusine. Nu doresc sub nici o forma sa las mostenire copiilor mei aceasta dependenta. Iar daca eu o am, atunci sunt datoare sa o tratez zilnic cu pastila abstinentei. Exemplul meu ar trebui sa fie si exemplul lor. Intotdeauna si neaparat, unul pozitiv.
Imi place sa cred ca pot fi recunoscatoare pentru greselile trecutului meu cand poate, am invatat ceva din ele. Nu uit nicicand serile pline de uitare, rusinea de a doua zi, oglinda ce ma certa in fiecare dimineata, secretul alcoolismului in fata familiei mele, cheltuielile nejustificate pentru acest viciu, mustrarile mele de constiinta, cate si mai cate.. Pe ele le tin pavaza pentru momentele mele de deznadejde si neliniste. De ele imi amintesc pana la sange atunci cand am nevoie..
Prezentul insa, imi aduce o altfel de recunostinta. E ca un fundament, o baza pentru dorinta abstinenta mele. Sprijinul vital il am in autosugestie. Aceasta vine insotita mereu cu fel si fel de ajutoare: credinta, rabdare, oameni, munca, familie, motivatii profunde si tot ce e necesar sa ma mentina cu adevarat senina. Nu uit totusi sa-mi recunosc angoasele, disperarea pe alocuri, starile anxioase, schimonosite de-a dreptul. Voi incerca sa nu astern nicicand uitarea peste aceste toate motive ce-mi aduc recunostinta mea nemasurata.
Toata aceasta recunostinta am trait-o si o traiesc inca. E vie. In fiecare zi. Si pentru ce? De ce ea mai traieste inca? Ei bine, tocmai pentru viitor. Pentru el. Pentru recunostinta de maine. Pentru asta sunt aici langa voi, dragii mei prieteni.

Va multumesc!

[Ambasador]

Patrick Swayze. Un actor atat de iubit si totusi, atat de tragic plecat din viata asta...

[Airam]

Imi este mereu dor de el!

[Ambasador]

Si mie. A fost un actor icon in anii '90.

[Ambasador]

Acum un minut am aflat despre moartea unei persoane dependente de alcool. O bunica de doar 60 de ani. O bunica cu ceva probleme de sanatate adevarat, insa letale strict doar sub influenta consumului de alcool. Stiti ce imi inchipui acum? In imaginatia mea, o sticla cu alcool nu contine nimic altceva decat otrava cu toate aromele pamantului, cu toate gradele posibile. E un lichid parsiv care doar aparent poate avea un aspect de pahar aburind, spumos, plin de roua, rosu, alb, amar, sec, dulce, arzator, dar cu un efect euforic pur si simplu sinucigas. O mare minciuna spusa cu pretul vietii. Nimic mai simplu. Nimic mai trist.

[And_y]

Trist!