021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Aplicatia mobila Alcohelp poate fi descarcata acum din App Store si Play Store.

Servicii de tratament ambulator si rezidential in Bucuresti si Suceava: http://www.clinica-aliat.ro

Centre gratuite ALIAT, de interventii scurte, AlcoInfo: Brasov-Spitalul Judetean, Bucuresti-Spitalul Pantelimon si Institutul Clinic Fundeni, Campulung Moldovenesc - Spitalul Municipal, Suceava - Spitalul Judetean. Detalii pe http://www.alcohelp.ro.

PREZENTATI-VA :: Sunt Iliuta si sunt...free!

Aici puteti povesti experientele personale.

Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Reni » 26 Mar 2019, 21:06

Draga Joy, ma bucur mult ca ai avut puterea sa imi scrii, a recunoaste o greseala (si vorbesc la modul general acum) este adesea cel mai greu lucru de pe pamant, de-aceea nici nu se vindeca vreodata ranile de copil ale adultului, pentru ca parintele abuzator nu i-a spus niciodata "Imi pare rau!", "Am gresit", "Iarta-ma!"

Cand am citit acel mesaj de la Ambasador, dupa socul initial (ca m-ai jignit atat de urat desi eu nu te jignisem niciodata), aproape ca mi-am spus: nu, nu are cum sa fie acel Ilyuta care-mi intrase la inima acum 3 ani, sigur a scris altcineva in locul sau pentru ca nu are cum sa fie una si aceeasi persoana cu cea careia ii adresam cuvintele de aici

viewtopic.php?f=5&t=1655&start=30#p67085

Si pentru ca pe acest forum sunt suflete de oameni chinuite de-o viata, si pentru ca suferinta lor e eterna si din cauza faptului ca nu li s-a cerut niciodata iertare atunci cand li s-au distrus inimile si viitorul, uite cum trebuie sa fie o scuza de nota zece (ca sa facem si haz de necaz -) , ca sa aiba efect de reparare a unei rani: "Reni, te rog sa ma ierti pentru ca am mintit cu buna-stiinta despre tine pentru ca, desi nu stiu nici macar cum te cheama, am lovit in viata ta profesionala si personala, despre care iarasi nu stiu absolut nimic. Imi pare rau si o sa incerc sa nu mai fac asa ceva (sa inventez) cu tine sau cu altcineva".

Regretele sincere vindeca rani. Dar oamenii nu le fac! Nu le adreseaza! De-aceea e atata suferinta si se strange ura in inimile fostilor copii abuzati, actualmente adulti disfunctionali, pentru ca parintii lor nu au reparat cand trebuia, iar in sufletele lor cuminti si pure la inceput, s-au adunat frustrari, dureri, furii care in ani s-au transformat in dependente, boala si ura. Abuzatorii au plecat dincolo fara sa mai repare ceva, ura a ramas, de-aceea sunt oameni care sufera cumplit si dupa ce le mor parintii sau partenerii agresori, pentru ca nu li s-a cusut rana si pansat sufletul de catre acestia care i-au lasat si otraviti, si fara antidot.

Iar acum, fii fata desteapta, uita complet partea de mai sus si pastreaza in suflet doar asta:

Draga Joy, scuzele tale au fost de nota 10 pentru ca au fost sincere si pentru ca te numeri printre extrem de putinii oameni de pe pamant care recunosc ca au gresit! Asta e cu adevarat o calitate rara! Pentru ca ai constiinta, nu ai mai avut liniste pana nu mi-ai scris ca sa repari. Si asta e o alta calitate rara, sa ai constiinta!
Iti multumesc pentru mesaj! Din acest moment, am uitat tot. Si te pastrez in minte tot ca pe Ilyuta acela deosebit de acum 3 ani!

Te rog sa pui aici cuvintele pe care le-am scris despre tine la Raza.


Sunt autorul acestui subiect
Joy
Veteran
Veteran
Mesaje: 6497
Membru din: 10 Dec 2011, 05:05
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Joy » 26 Mar 2019, 23:19

Buna seara Reni si sincera sa fiu am crezut ca nu ai sa-mi raspunzi dar am sperat...
Nuu, nu voi pune aici ce ai scris la Raza de soare dar mi -a facut mare placere .
Prin tot ceea ce ai scris m-ai pus pe ginduri(in sensul bun) si de buna seama ca si eu am fost un copil cu traumele mele si am facut fata asa cum am crezut ...Extraordinare remarcile despre copiii abuzati si chinurile lor ulterioare...
Pt ca este f tirziu iti mai scriu acum ca numai cineva super-inteligent putea sa gestioneze o asemenea situatie si imi este jena...
Multumesc din suflet!😔
''Viața este suma opțiunilor noastre'' Albert Camus


Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Reni » 26 Mar 2019, 23:46

Draga Joy, m-ai atins cu mesajul tau, are durere in el. La un final, amandoua am gestionat bine, nu doar eu. Oricine greseste, dar nu oricine repara, iar tu ai avut puterea asta, e o calitate rar intalnita, sa stii ca nu exagerez. Te rog sa stai linistita, nu sunt suparata si te vad cu aceiasi ochi ca acum 3 ani. Gata, a trecut, am lamurit, nu mai aducem aminte!


Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Reni » 26 Mar 2019, 23:50

"Draga Iliuta, sunt surprinsa de ce citesc, dar te felicit ca ai avut puterea sa faci aceasta schimbare pe forum!

Te salut, te imbratisez si iti doresc bucurii permanente, in doze mici, sa fie mereu! -)
Confirm pentru cine nu te cunoaste, asa cum am vazut acum 2 ani si ceva (in poze): faci sport si, datorita acestui lucru, arati fantastic, pur si simplu fantastic! Ai un corp superb si un tonus exceptional! Sa fii fericita!

Fara tine si cei care scriu permanent, forumul probabil ca ar fi ca o casa goala, voi dati si speranta, dar si viata prin cuvintele voastre!
Va doresc tuturor numai bine, abstinenta eliberatoare si suflet usor! Sa radeti de toate greutatile si sa depasiti momentele dificile din mers si numai intr-o gluma! "


Raza de soare
Veteran
Veteran
Mesaje: 317
Membru din: 15 Ian 2019, 00:25
Gen: Feminin - Feminin

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Raza de soare » 27 Mar 2019, 00:06

Pupici la amandoua, sunteti speciale, ma bucur ca nu mai sunteti suparate si orice neintelegere se poate rezolva, daca exista deschidere din ambele parti 😘😘
https://youtu.be/d_2emh330Z8


Sunt autorul acestui subiect
Joy
Veteran
Veteran
Mesaje: 6497
Membru din: 10 Dec 2011, 05:05
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Joy » 27 Mar 2019, 08:24

Buna dimineata, Reni, Raza de sosre, Doruta & Co.!
Na’ poftim Reni, asera m-am culcat pe ginduri si dimineata m- am trezit cu ochii umezi putin, citindu-te...Esti prea buna si sa stii ca atunci cind cineva a fost rau si celelalt ii arata bunatatate are remuscari si mai mai mari daca este sensibil...Sper din suflet sa fi invatat si mai muuuult din lectia asta....🤔Si ce bine ar fi sa rezolv atit de repede si de bine in viata pe pe toate...🙏😊Fara sa fiu mindra,una dintre cele mai bune prietene imi spunea ca intii sparg capul cuiva si apoi regret si-mi cer scuze si recunosc asta...Bine macar ca nu mai beau pt ca in trecut as fi avut remuscari si asta as fi facut...
Eu cred ca reusesc cu abstinenta asta pt ca eu gindesc f simplu si aplic fusor ceea ce am invatat aici, nu filozofez, nu mai caut alte metode, de ce, pt ce, aplic si calc in urmele celor care au reusit...Imi spunea sotul meu cindva ca sunt atit de sofisticata in simplitatea mea.. si ma multumesc cu f putin ...daca am cel mai bine...😂😂😂
Reni as dori totusi sa te intreb cefaci in viata cind doua persoane f inteligente , pline de intentii bune nu reusesc sa-si transmita si nu inteleg mesajul corect nici una nici cealalta si fiecare considera ca are dreptate si sufera amindoua si se considera victime pt ca nu sunt intelese?Bineinteles ca nu vb despre noi doua.
Multumesc din suflet pt tot si apreciez f mult ca scrii pe Forum!🙏🤗
''Viața este suma opțiunilor noastre'' Albert Camus


Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Reni » 27 Mar 2019, 20:53

Pentru a intelege mai bine raspunsul pe care urmeaza sa ti-l dau, trebuie sa spun inca de la inceput ca exista o conditie principala pentru ca doi soti, cu viziune diferita asupra unor situatii, sa ajunga totusi sa-si armonizeze deciziile: ca acestia sa se fi casatorit din iubire, si nu din interes material ori dintr-o conjunctura (sa nu ramana singuri, sa poata urca pe o treapta sociala superioara, pentru ca-i preseaza societatea sau tribul in care traiesc, sa aiba cine sa-i ingrijeasca la batranete - acest tip de casatorie duce la cele mai multe drame pentru ca vor rezulta copii care nu isi vor trai viata lor, ci vor exista ca niste posesii ale unor parinti ce le vor modifica totul, gandire, decizii, comportamente, viitor, cariera, relationare cu exteriorul, inca din primii ani de viata, tocmai pentru a-i tine sub supravegherea lor pana la moarte).

Totul in viata porneste de la iubire, de la casatoria din dragoste (cinstita). Intr-o astfel de familie, parintii isi vor iubi copilul pentru ca se iubesc intre ei, iar acesta va aparea firesc, ca o implinire a relatiei lor si, in consecinta, tot sistemul familial va fi unul normal, bun, care nu va produce traume. Copilul va fi educat cu iubire intr-o familie care cauta sa aiba parteneri egali, pentru ca asta face iubirea, nu raneste si da drepturi egale tuturor partilor. Mai departe, copilul crescand frumos si corect, va sti la randul sau sa-si aleaga la maturitate partenerul pe aceeasi baza, iubirea adevarata, cea care nu raneste, nu modifica oameni, nu-i distruge psihic. In acea noua familie, tocmai pentru ca e formata din parteneri sanatosi psihic si care stiu sa se respecte si sa respecte personalitatea celuilalt, provocarile vietii pot fi rezolvate lejer si fara drame mari. Chiar si cand exista diferente mari de opinii, luarea comuna a unei decizii poate fi facuta fara traume, natural, din intelegere si armonie. Cand doi oameni, care se iubesc totusi, ajung sa tina cu dintii de opiniile proprii si sa nu cedeze, inseamna ca acolo isi fac de cap niste traume vechi (obligatoriu din copilarie, pentru ca aceea e sursa tuturor situatiilor bune sau rele din viitor).

Intr-o relatie necinstita, fara iubire (in care unul domina mereu, iar celalalt trebuie sa se supuna exclusiv deciziilor acestuia), abuzatorul, prin diverse manipulari si comportamente meschine (uneori nedetectabile de victima pentru ca ori sunt subtile, ori victima e prea plina de traumele copilariei - de-aceea si permite inconstient un agresor in viata ei), ii cultiva victimei un permanent sentiment de vinovatie. Sentimentul de vinovatie este groaznic pentru ca forteaza victima sa ia hotarari in contradictoriu cu fiinta sa (decise direct sau indirect de abuzator), sa accepte lucruri care o ranesc, sa traiasca permanent in anxietate. O mica paranteza. Ai anxietate din cauza partenerului care iti domina viata. Te refugiezi in alcool ca sa scapi de frica permanenta si de nesiguranta pe care insusi agresorul le creeaza intentionat inca de la inceput in toate aspectele de familie si de viata, ca sa te poata controla mai usor. Devii alcoolic. Decizi la un moment dat sa devii abstinent, dar pentru ca nu rezolvi cauza anxietatii tale (partenerul agresor), de fiecare data cand nu te vei conforma abuzurilor sale, acesta va sti pe ce buton sa apese ca sa-ti provoace din nou anxietate, frica, stres, spaima, nesiguranta, ca sa cedezi, pentru ca doar asa cedeaza si factorul stresor (bine manuit de abuzator). Asa ajungi sa-i oferi agresorului ce-si doreste: obedienta totala. Apoi, ca sa faci fata anxietatii provocate iar si iar de agresor de cate ori nu esti "cuminte", dar si pentru ca subconstientul stie ca te-ai autosabotat din nou, acceptand inca o agresiune, inca o depunere de arme, recidivezi, nu mai poti. Prin sentimentul de vinovatie pe care ti-l inoculeaza abil inca de la inceputurile relatiei (nu uita ca ai de-a face cu un psihopat care face toate jocurile psihologice pe tine, tocmai pentru ca e lipsit de iubire si mila fata de suferinta ta), acesta ajunge sa-ti provoace stari psihice dureroase (depresie, anxietate, frica de viitor, de oameni, de tine insuti) pe care incerci sa le elimini printr-un drog, in loc sa elimini direct agresorul. Abstinenta in acest caz este doar o amanare, o amagire, nu o rezolvare, nu o vindecare. Vindecarea va veni cand te vei duce la cauza care te-a determinat sa bei (in cazul acesta, la nefericirea din cuplu, la viata alaturi de un agresor care iti mentine acea anxietate/depresie/nemultumire pe care ai ales sa o amortesti prin alcool), si nu doar la simptome ("ca sa nu-mi mai fie rau fizic si sa nu ma mai simt vinovat, trebuie sa nu mai beau si sa devin abstinent").

Revenind la sentimentul de vinovatie, radacinile acesteia pornesc inca din copilarie, de la parintii agresori, si continua prin partenerul agresor. Prin mentinerea la foc domol, dar continuu, a acestui sentiment, agresorul 1) defuleaza de fapt propriile traume nerezolvate in capul unui copil sau partener nevinovat si 2) isi mentine relatia de putere asupra victimei, adica asupra vietii si deciziilor acesteia (decizii pe care nu are voie sa le ia niciodata singura si care trebuie intotdeauna sa fie aprobate de agresor).

Am scris de cele doua tipuri de relatii (cinstite sau necinstite, din iubire sau din interes) pentru a intelege de ce aceeasi teorie esueaza sau dimpotriva are succes in aceste familii: pentru ca o trauma sa fie reparata, ori individual, ori in cuplu (ajutat de partener), ori cu ajutorul terapeutului, trebuie ca cei doi sa fi intrat in aceasta relatie cinstit, din iubire. Sa stie ce e aceea iubirea adevarata.
Daca e vorba de o relatie in care unul e lipsit de iubire, aceea nu mai e relatie, ci agresiune, si in cazul acesta numai despartirea mai aduce vreo sansa victimei. Nu exista nici cea mai mica posibilitate sa poti avea o viata normala, fericita si implinita cu un om care nu are iubire, empatie si mila (psihopat).
Daca e vorba de o relatie in care partenerii, desi se iubesc, au traume din copilarie nerezolvate, in cazul in care si le recunosc cu sinceritate, oferindu-si deci posibilitatea de a le repara, sunt sanse foarte mari ca aceasta sa poata fi facuta sa functioneze intr-un mod frumos si fericit.
Iar daca e vorba de o relatie unde domina iubirea, compatibilitatea si respectul reciproc, lucrurile se aseaza natural, lejer, doar prin comunicare. Aceasta din urma e cea mai frumoasa forma de casnicie/relatie si nu e desprinsa din povesti, ea chiar exista!


Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Reni » 27 Mar 2019, 20:58

In ceea ce priveste partenerii care sunt orgoliosi si se ranesc: orgoliul nu trebuie sa existe intr-o relatie adevarata! Iar daca isi face totusi aparitia (traume vechi, dinainte de partener), trebuie starpit pentru ca de aici incep multe drame.

Ce este de fapt orgoliul? Nu e o trasatura de caracter cu care te nasti, ci una pe care o dobandesti inca din primii ani de interactiune cu parintii. La inceput nu e orgoliu, e sinele ranit permanent de parinti, care, in ani de interdictii, jigniri, critici, lipsa repararilor, se transforma in asa-zisul orgoliu. Oamenii orgoliosi sunt oameni care sufera, care au fost raniti si carora nu li s-au reparat niciodata ranile (nu s-au recunoscut vinovatiile care le-au afectat sufletul, psihicul, fizicul), de-aceea pot exista doi soti care sa se iubeasca, dar care totusi sa-si faca rau intr-o prima faza (pana la reparare, adica cererea scuzelor, a iertarii). Iubirea in cazul lor este una impletita cu traume si trebuie sa aiba mare grija (sa mearga pe sarma, ca la circ) pentru ca relatia se poate deteriora pe nesimtite si, de la iubire, sa se ajunga la separare, divort sau pur si simplu o viata comuna urata.

Ce trebuie facut atunci cand cei doi soti (parteneri) ajung intr-un moment critic:
1) Sa comunice cu cea mai mare sinceritate! Si fara teama ca daca unul isi deschide sufletul si isi recunoaste vinovatia, celalalt va profita si-l va lovi in viitor cu armele sale. Aceasta este singura cale corecta si cea mai eficienta pentru a repara ceva, orice - comunicarea!
Comunicarea se face imediat, cat mai aproape de momentul ciocnirii, pentru a reduce pagubele si pentru a nu da timp inca unei traume sa se instaleze si ea in psihic.
Comunicarea nu se face in graba, din fuga sau pe picior de plecare, ci i se aloca un timp si spatiu la propriu: cei doi se aseaza pur si simplu undeva si incep sa discute (sa-si deschida inimile). Uneori e nevoie de cateva minute (cand relatia functioneaza si cei doi au exercitiul repararii imediate), alteori e nevoie de zeci de minute sau chiar ore in sir pentru ca discutia se extinde automat si la radacinile traumelor care au dus la ranirea prin vorbe sau fapte a partenerului.
2) Dupa ce s-au lamurit deschis si cinstit de ambele parti cauzele conflictului, urmeaza partea cea mai importanta, iertarea.
Actul de iertare se face punctual, cu subiect si predicat, si numai si numai pe greseala explicita, nu la modul general (pentru ca atfel nu mai are nici o valoare!)

Pentru ca repararea sa fie completa si sa nu se mai revina asupra ei in viitor, la un alt moment dificil, tocmai pentru ca nefiind facuta pana la capat, va genera frustrari ascunse care vor exploda la urmatorul conflict, cel care a gresit trebuie sa-i ceara iertare celuilalt (atunci cand stii sa iubesti cu adevarat, cererea de iertarea vine usor, pentru ca vine direct din inima, acolo unde e izvorul sentimentelor si al iubirii) nu intr-un mod sec si redus la un cuvant ("Iarta-ma" sau "Am gresit"), ci intr-un fel din care sa rezulte clar in ce fel a gresit (" Te-am acuzat pe nedrept de ...", " Te-am mintit in legatura cu...", " Am trecut peste tine si am luat decizia aceea care ne-a afectat pe amandoi", "Te-am tradat in fata lui X pentru ca am spus despre tine ca..." etc), apoi, la final, sa existe cu adevarat regretul ca nu se va mai intampla aceeasi greseala. Actul de iertare este complet si bine dus la capat cand, la sfarsitul dialogului si al iertarii, ambii parteneri de discutie (parinte - copil, sot - sotie) raman cu inima usoara, descarcata de emotii si frustrari si cu sentimenul bucuriei ca intre ei exista o legatura cinstita si frumoasa prin care isi usureaza reciproc viata atunci cand intervin aceste obstacole. Daca la finalul comunicarii/dialogului si al iertarii, unul dintre ei ramane frustrat, neimpacat, nemultumit, atunci cel care domina aceasta relatie (desi ar trebui sa fie una de egalitate), e clar ca a manipulat totul in asa fel incat rezultatul dialogului sa fie in favoarea lui, iar victima sa ramana cu aceeasi senzatie de vinovatie (pentru ca numai asa poate fi manipulata in continuare).
Castigul trebuie sa fie de ambele parti! Iar la sfarsit, amandoi sa simta ca pur si simplu li s-a ridicat o piatra de pe inima, iar sufletul le e usor.

Partenerul care refuza dialogul si rezolvarea comuna a problemei intr-un fel care sa nu-l avantajeze doar pe unul si sa-l prejudicieze pe celalalt, este un partener necinstit si imoral. Mai departe, ce face fiecare dupa ce realizeaza profilul moral al acestuia, in cazul in care nu i l-a facut inainte de casatorie, daca mai ramane sau nu in relatie, tine de fiecare, de traumele pe care le are, de asteptarile ridicate sau coborate de la viata, de cum si-a vandut sufletul banului etc.

Si un ultim aspect, pentru ca micul ritual de iertare sa aiba efect maxim in viitor si sa consolideze relatia celor doi (parinte - copil, sot - sotie), aceeasi greseala nu trebuie sa se mai intample, daca este posibil, niciodata! Cu alte cuvinte, invatam din greseli in momentul in care chiar nu le mai repetam!

Intr-o relatie necinstita (in care unul domina, iar celalalt se supune), cel care decide totul este pur si simplu un psihopat. Cu acesta nu se va ajunge niciodata la dialog, reparare a greselii si iertare pentru ca nu-si va recunoaste niciodata vreo vina in cuplu deoarece el:
- nu are empatie
- nu are mila
- nu stie sa iubeasca (atunci cand ai primit iubire de la parinti, stii si cum sa iubesti ca adult, iar una dintre calitatile omului care iubeste, este ca se poate pune in locul celuilalt si sa-i simta durerea/frustrarea).

Oamenii ar suferi mai putin sau deloc daca s-ar pune mereu si in locul celeilalte parti din conflict si s-ar intreba: mi-ar conveni sa-mi spuna/faca/interzica etc si mie asta? Daca parintii s-ar pune in postura copilului, nu ar mai exista traume pe acest pamant, pentru ca simtind ce simte copilul, realizeaza greseala si dau inapoi sau repara imediat. La fel si in cuplu. Dar pentru a reusi asa ceva, e nevoie de empatie (care se cultiva inca de la inceputul vietii, eu am invatat-o de la mama mea si o invat in continuare, ea e un exemplu imens pentru mine de empatie si intelegere), sentimente, omenie, activarea partii bune a sufletului. Cum spuneam, un agresor, un psihopat, un narcisist nu are empatie, mila, emotii, deci cu un asemenea om nu se poate rezolva nimic niciodata. Ca adult, il poti rejecta din viata ta, daca a intrat printr-o bresa si te-a pacalit, dar ca si copil, nu ai nici o sansa in fata lui daca ai avut ghinionul sa-ti fie parinte, decat sa te fi nascut cu o inteligenta emotionala care sa-ti permita sa respingi inconstient agresiunile lui care vor declansa mai tarziu bolile psihice si adictiile.

Terapia de cuplu nu este niciodata viabila daca nu se face inainte terapie individuala, separata! Vrei sa armonizezi doua suflete, dar sufletele acelea sunt ciuruite de traume? Nu ai cum sa repari un cuplu pana nu-i rezolvi separat, in functie de traumele pe care le are fiecare. Dar exista si situatii speciale, cand cei doi isi pot rezolva singuri suferintele, cu conditia insa sa aiba o gandire corecta raportata la sine, lume, societate (si nu una schizoida, a parintilor sai agresori). Daca cei doi parteneri se iubesc cu adevarat, au inteligenta emotionala, au inima, mila, intelegere, remuscari, citesc ce trebuie si isi doresc sa le fie bine si sa ramana impreuna (pentru ca sunt suflete - pereche), atunci sunt sanse sa isi depaseasca si singuri, in cuplu, orice obstacol. Dar repet, doar acolo unde exista iubire (nu posesivitate!) si dorinta reciproca de a le fi bine! Intr-un parteneriat incorect, un agresor doreste sa conduca si sa decida el totul. Intr-un parteneriat corect si moral, sotii iau decizii de comun acord.


Reni
Boboc
Boboc
Mesaje: 91
Membru din: 12 Mar 2016, 13:27
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Reni » 27 Mar 2019, 21:09

Si ca sa rezum, draga Joy, in sfarsit, :), doua persoane care, desi se iubesc, isi fac rau reprosandu-si ca nu se inteleg una pe celalalta, pot ajunge la un numitor comun prin comunicare si dialog deschis si cinstit, acceptarea greselii si intr-un final ritualul iertarii al celui care a gresit. Din iubire adevarata se extrage orice solutie!


Sunt autorul acestui subiect
Joy
Veteran
Veteran
Mesaje: 6497
Membru din: 10 Dec 2011, 05:05
Gen: Nespecificat - Nespecificat

Re: Sunt Iliuta si sunt...free!

Mesajde Joy » 27 Mar 2019, 21:20

Auu, nu-mi vine sa cred, am scriis si s-a sters, am apasat gresit
tasta, Reni!
Acum trebuie sa ies dar incerc sascriu din tren sau miine dimineata daca nu pot.Multumesc din suflet pt raspunsul elaborat si incerc sa mai scriu inca odata mai tirziu plus ca voi reciti ce mi-ai scis.
O seara frumoasa in continuare.
MULTUMEEESC!😊🤗
''Viața este suma opțiunilor noastre'' Albert Camus

Înapoi la “PREZENTATI-VA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Google [Bot] și 48 vizitatori