021/9335 ALCOLINE ALIAT - Linie de asistenta pentru lupta cu dependenta de alcool. Informatii si sprijin pentru persoanele cu probleme legate de consumul de alcool si apropiatii acestora oferite de profesionisti si fosti dependenti. Luni-Vineri 10.00-17.00. Tarif normal.

Eu, doar eu.....

Aici puteti povesti experientele personale.
miremirela
Boboc
Boboc
Mesaje: 3
Membru din: 30 Iun 2018, 11:59

Eu, doar eu.....

Mesaj de miremirela »

Va salut cu drag pe toti!
Am intrat pe forum pentru ca doream sa vad experintele traite de altii in cazuri de dependenta alcoolica.Am citit multe, si pot sa spun ca, chiar cu detasare. Fiecare persoana are povestea ei, la fel cum am si eu a mea.Sunt codependenta de cand ma stiu.Sper ca m-am vindecat. Am aproape 60 de ani si am trait multe. M-am nascut intr-o familie de alcoolici dar si cu alte probleme.Parintii au divortat si am fost crescuta de bunica din partea mamei, alaturi de alti 2 frati , tot doar din partea mamei. Bunicul a fost si el alcoolic.Nu pot sa va spun prin cate batai am trecut si eu si bunica, prin cate locuri ne ascundeam cand era beat si cum aveam inima cat un purice iar lacrimile mari ca bobul picurau pe obraji!
A fost groaznic si am crescut cu teama de asemenea lucruri.Mi-am promis ca o sa fiu atenta cu cine ma voi casatori iar daca vreodata va ridica mana la mine voi pleca fara sa ma uit inapoi, chiar daca as fi avut 3-4 copii dupa mine. Nu mi-as fi dorit sa treaca si ei prin ce am trecut eu. Dar nu a fost sa fie. Am intalnit un on despre care toata lumea spunea ca e painea lui Dumnezeu si eu, naiva am crezut. La 19 ani m-am casatorit, dupa 3 luni in care ,,ne-am vazut, ne-am placut, ne-am luat,, .Aveam sa constat insa ca era de o gelozie groaznica. Nu puteam intoarce capul intr-o parte ca era gata. Au aparut trei copii insa . Nu vroiam sa -l las,, ca sa nu fiu ca mama,, . Am tacut, am rabdat dar a inceput sa bea. Si bea groaznic . Avea o meserie unde daca vroia mergea, daca nu nu. Daca era beat, iar nu conta. Dar acasa lucrurile au luat-o razna. Batai, strigate, urlete,(din partea lui) iar eu luam copiii si ma ascudeam pe unde puteam. De ce nu l-am lasat ? Pentru ca,, nu vroiam sa fiu ca mama,, . Cine era de vina pentru asta? Eu, doar eu. Ma complaceam in situatia asta. Apoi, si-a schimbat meseria. De cate ori bea si lipsea trebuia acum sa -l descurc. Ca sa nu piarda banii, sa pot avea pentru copii si casa umblam ca nebuna sa-i fac tot ce tinea de el, sa-i scot concedii medicale, sa mint pentru el.Degeaba incercam sa stau de vorba cu el cand era cat decat treaz. Doar eu eram de vina pentru starea lui. Eu l-am distrus, eu i-am mancat viata.....eu, doar eu. Nu stiam de multe ori pe unde sa ma mai ascund, pe unde sa invart camasa ca sa fie bine si acasa si la serviciu. Am ajuns de umblam ca nebuna, ca purtata de vant fara sa stiu ce vreau. Am ajuns in starea in care , luandu-mi tensiunea ca ma simteam rau am avut 8 cu 4 si in jurul meu, la 100 de metri , totul juca, dansa.Pe urma a trebuit sa ma operez de endometrioza canceroasa si mi-au fost scoase toate organele feminine . La 3 luni dupa ce am venit din spital omul meu s-a apucat de baut. Din nou, groaznic pana a ajuns sa faca pe el in pat si sa nu se mai poata ridica. Am fost asa de suparata fiinda nu mai aveam nici apa, stricandu-se bazinul si 3 saptamani am fost fara. Caram cu galeata ca sa spal de sub el, eu care nu aveam voie sa ridic nici macar un kg. Aveam animale, fiind la sat, aveam gradina, aveam copii, aveam un sot de ingrijit si intr-o noapte cand am vrut sa ma ridic din pat ca sa vad ce s-a intamplat auzind un zgomot puternic prin somn de la baie, nu stiu cum mi-a fugit talpa piciorului drept intr-o parte ca mi-a ajuns varful piciorului la 45 de grade fata de normal. Am si cazut jos si dimineata am plecat la spital unde mi-a si fost pus in gips. Sa ma fi vazut atunci. Venita din spital, nu va spun ce am gasit acasa. Atunci am zis,,Gata, deajuns !Pana aici ! Vrei sa bei , n-ai decat! Nu-mi mai pasa !,, L-am dus la spital, a treia oara pentru ca a cazut in sevraj. De atunci, continua dar pur si simplu ma uit la el cum se distruge singur dar nu mai imi asum nimic. E alegerea lui, e dorinta lui si eu imi vad de viata mea si de copii mei(acum am si trei nepoti de care ma bucur nespus).Va doresc numai bine , sa treceti cu bine peste necazuri si sa incercati sa lasati sa curga totul pe langa voi, ca o apa pe care nu ai cum sa o opresti standu-i in cale.Eu, doar eu am fost de vina pentru alegerile mele. Nu m-a fortat nimeni si eu, doar eu pot alege ce vreau. Si sper sa fie bine. Pentru toata lumea.
PS.Sper sa ma iertati ca m-am lungit dar m-am mai descarcat si eu !Va salut cu drag si va doresc sa face alegeri bune iar viata sa va fie frumoasa !
colica zis alcoolica
Veteran
Veteran
Mesaje: 2344
Membru din: 11 Iul 2011, 11:23
Zile de abstinență: 25,06,2012
Ani de abstinență: 1 an

Re: Eu, doar eu.....

Mesaj de colica zis alcoolica »

Buna Mirela , sanatoasa atitudine :
Vrei sa bei , n-ai decat! Nu-mi mai pasa !
Bine ai venit pe forumul Alcohelp , sper sa ne mai scrii despre tine .
,,Cine tine prea mult la viata sa si-o va pierde "
Avatar utilizator
admin
Administratorul site-ului
Mesaje: 1161
Membru din: 11 Noi 2009, 17:43
Contact:

Re: Eu, doar eu.....

Mesaj de admin »

Multumim Mirela pentru scrierea ta si bine ai venit pe Forum. E genul de mesaj care nici nu asteapta un raspuns si ne da la toti de invatat. Sper sa iti fie bine.
ALIAT
office@aliatong.ro
021/9335 Alcoline
miremirela
Boboc
Boboc
Mesaje: 3
Membru din: 30 Iun 2018, 11:59

Re: Eu, doar eu.....

Mesaj de miremirela »

Va multumesc pentru urarea de bun venit desi,....... nu mi-as fi dorit,sincer, niciodata sa ajung aici. Cum v-am spus, voiam sa compar situatia mea cu a altora. Fiecare are specificul ei si nu va doresc decat pace. Pace in suflet, gand , dorinte si impacare, cu voi, cu situatia in care sunteti. Pana nu am inteles si eu ca nu depinde de mine decat sa accept situatia, imi faceam doar rau. Durerea sufletesca, zbuciumul, stresul zilei de maine, rusinea fata de cei din jur, zbaterea de a rezolva situtiile in care eram cu familia au disparut. Sunt linistita sufleteste si , chiar daca mi-e mila de el si de trairile lui, imi spun ca si-a ales singur drumul fara sa mai priveasca la cei din jur, care depindeau de el.L-am considerat de multe ori un las, un om care nu poate trece de greutatile vietii, care abandoneaza totul doar ca sa nu aiba nici o raspundere, nici fata de el, nici fata de familie..... E doar un om bolnav care refuza sa se trateze desi stie ca boala lui e grava. S-a abandonat alcoolului chir daca stia ca mama si fratele lui, inclusiv cativa verisori au avut patima asta.Credea mereu ca se poate lupta cu el dar de fiecare data cadea invins.O lua mereu de la capat indiferent daca noi, familia faceam tot ce ne statea in putinta sa nu se simta neglijat, nefericit, sa ne simta alaturi si totusi......lupta continua.
Si atunci,..... ce rost ar mai avea sa lupt eu cu morile de vant, cu diavolii din sufletul lui daca el a refuzat orice lupta si nu isi mai doreste decat sa moara, constient probabil de neputintele si starea in care a ajuns ? Poate voi fi condamnata pentru asta, poate nu, dar nu doresc nimanui o astfel de cruce. E tare grea! Important e ca tu,eu, fiecare din noi, sa ne ridicam din noroi zambind, cu fruntea sus si sa spunem ,,Nu sunt eu de vina pentru ce se intampla! Eu sunt un invingator! Vreau sa traiesc si sa fiu fericit, nimic mai mult!,,. Daca ne balacim, insa in noroi alaturi de ei, atunci noi, doar noi vom fi de vina. E alegerea noastra.
In rest, sa auzim numai de bine!
miremirela
Boboc
Boboc
Mesaje: 3
Membru din: 30 Iun 2018, 11:59

Re: Eu, doar eu.....

Mesaj de miremirela »

Buna, tuturor !
Multumesc pentru inceput tie, Vizitator123$5. Am vazut multe din postarile tale si te felicit pentru perseverenta, pentru sprijinul pe care il oferi, dar si pentru dragostea pe care o imparti tuturor celor de aici.
Minuni pentru sotul meu nu cred ca mai sunt. Miercurea trecuta l-am dus la spital, la dezalcoolizare. E a patra oara acolo. Mi s-a spus ca sta foarte rau cu analizele, are trombocitele f. mari si riscul de a fi facut hemoragie la splina era f. mare. Acum plange, e foarte schimbat in rau. Adica, ma vede dusmanul lui si chiar daca e sub tratament imi face diverse reprosuri, spre deosebire de alta data cand plangea, ma tinea de mana si nu dorea sa plec de langa el (,,eu l-am dus acolo, eu imi bat joc de el, eu fac ce vreau cu el....eu, doar eu sunt de vina pentru tot si toate .....etc.,, ).Medicul mi-a zis ca inca o recidiva din asta si se va duce dincolo.
Intorcandu-ma de la spital m-am intalnit cu o cunostinta care mi-a povestit despre divortul ei, despre neintelegerile ivite si pentru ca stia foarte bine situatia mea m-a intrebat daca a meritat sa stau langa sotul meu atata timp si sa nu am regrete.Ce credeti si voi, oare a meritat ? I-am raspuns simplu
,, Nu regret nimic. Pe langa clipele urate au fost si clipe frumoase. Avem trei copii frumosi, la casa lor , cumsecade , cu situatii bune, trei nepoti de care ne bucuram enorm, dar a ,,alunecat pe tobogan,, datorita prietenilor care il indemnau la baut (sau poate e vina lui, doar nu-i punea nimeni fortat in gura) . Am stat langa el cand ii era rau, am curatat casa dupa betiile lui (cadea la pat, bea, se culca, se trezea ,devenea violent verbal,bea in acest timp, apoi o lua de la capat. Facea in pat , facea prin casa minuni dupa minuni, apoi adormea din nou.), am ingrijit de casa, copii, gospodarie, mi-am vazut de serviciu, am plans si am ras dar nu l-am parasit pentru ca , poate ajungea pe drumuri, un betiv ratat, care totusi e sotul si tatal copiilor mei. Nu mi-am dorit asta. Am sperat sa se indrepte, am sperat ca vede dragostea cu care e inconjurat, nu l-am suparat cu nimic, l-am lasat sa faca ce dorea, tocmai pentru a nu se stresa si( poate asta nu a fost bine, vorba baiatului mai mare, trebuia sa fiu mai ferma cu el!!!)...... dupa trei ani si jumatate a cazut din nou. Asta pentru ca a luat doar o picatura, doar de un deget cum zice el, crezand ca nu e nimic. Si totusi.... s-a reactivat dorinta.
Nu as putea sa-l parasesc desi imi doream asta de multe ori, mi-e mila de el si in acelasi timp mi-e ciuda. Imi vine sa ii dau in cap si in acelasi timp sa il iau in brate. Plang de mila lui, de slabiciunile lui dar..... trebuie sa imi vad de viata mea. In acelasi timp voi ramane langa el pentru ca il iubesc, asa cum e. Nu l-as putea parasi. ,,
La noi se spune,,e rau cu rau dar e mai rau fara de rau.,, Asa o fi ?
Va doresc numai bine, aveti grija de voi si alegeti cu intelepciune, dar si cu dragoste !
Scrie răspuns